„Baltagul”, de Mihail Sadoveanu este un roman complex, întrucât se încadrează
în varii categorii. Astfel, el este un roman realist, mitic, social, tradițional si inițiatic . Publicat pentru prima dată în anul 1930, „Baltagul” a fost denumit de către criticul literar George Călinescu „poem al naturii și al sufletului omului simplu, o «Mioriță» în dimensiuni mari”. O prima trasatura a acestuia consta in faptul ca actiunea este structurata in functie de doua planuri narative: unul realist si unu mitic. Coordonata realista a structurii romanului se refera la calatoria pe care Vitoria Lipan, la aflarea adevarului si la descrierea satului moldovenesc. Planul mitic are in centru miturile din care s-a inspirat autorul, precum si sensul ritualic al gesturilor Vitoriei. Cel mai important mit care sta la baza structurii acestui roman este mitul mioritic, fapt subliniat si de motto-ul pe care il alege autorul pentru opera sa: ,,Stapane, stapane/ Mai cheama s-un cane…’’ . Acest mit include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar si comuniunea om-natura. Alt mit identificat in tructura romanului este mitul egiptean al lui Isis si Osiris. O a doua trasatura a realismului este perspectiva narativa. Naratiunea se face la persoana a III-a: ,,’Pe tigan l-a invatat sa cante cu cetera’’, iar naratorul omniprezent si omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Intreaga calatorie pentru aflarea adevarului ne este prezentata de acest narator intr-un mod neimplicat, impersonal si credibil. Viziunea dintai apare prin procesul de focalizare zero. Tema romanului surprinde drumul parcurs de Vitoria Lipan pt. aflarea adevarului dupa moartea sotului ei, urmata de pedepsirea vinovatilor. De asemenea, se regaseste si alt teme ale operei sadoveniene si anume: natura, iubirea, viata pastorala, calatoria. O prima scena relevanta pt. tema tesxtului este pregatirea Vitoriei pt. calatorie. Inaintea plecarii, Vitoria se supune unui ritual de purificare: tine post negru dousprezece vineri. Mai mult, merge cu fiul ei la biserica pt. a se inchina la sfanta Ana si vinde diverse lucruri pt. a face rost de bani de drum. Ulterior, se duce la Piatra-Neamt, pt. a consulta autoritatile si, nu in ultimul rand, sfinteste baltagul care ii va aparatine lui Gheorghe. O a doua scena relevanta pentru tema textului este identificarea si pedepsirea criminalilor lui Nechifor. La parasta, Vitoria conduce din fundal, cu inteligenta si tenacitate, ancheta care duce la dezvaluirea si pedepsirea vinovatilor. Reconstituirea fidela a scenei crimei surprinde pe toata lumea, chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Unul dintre motiv, este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupu. Bogza insa isi recunoaste vina si ii cere scuze Vitoriei. Ea ii raspunde foarte rece : ,,Dumnezeu sa te ierte”. Un element de structura relevant temei textului este titlul. Acesta anticipeaza destinul tragic al lui Nechifor si calatoria necesara aflatii adevarului, dar si ideile dreptatii si razbunarii, care vor fi infaptuite de Gheorghita cu baltagul tatalui sau. Acesta este un instrument de maxima importanta pe care Vitoria il pregateste pt. calatorie, sfintindu-l . Un al element este incipitul textului. El descrie o teorie populara, supusa uneori de Nichita Lipan la nunti si cumetrii care pune in relatie destinul individual al acestuia reprezentat de moldoveni, cu destinul altor neamuri. Prin disparitia lui Nechifor, ,,randuiala’’ , adica ordinea cosmica, a fost distrusa. In opera sadoveniana, natura se reflecta in om, deoarece tragedia este anuntata de schimbarea starii naturii: ,,Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negru decat de obicei’’ ,vremea se tulbura, iarna vine mai repede . In concluzie, romanul ,,Baltagul”, de Mihai Sadoveanu, apartine realismului mitic datorita faptului ca are o structura polimorfa, datorita imbinarii planului realist ce cel mitic. Opera subliniaza teme precum: natura, iubirea, viata pastorala, calatoria.