Baltagul(Mihail Sadoveanu )

-roman tradițional-

REPER I *6p
• Preliminarii(date autor, referință critică, opere)
• Geneza operei(cum a luat naștere, în ce condiții)
• Definiția curentului *2p
• Numirea a 4 trăsături ale textului *2p (1p+1p)
Tradiționalismul a fost un curent literar din prima jumătate a secolului al
XX-lea care, așa cum sugerează și numele, prețuiește, apără și promovează
folclorul și etnografia. Direcția tradiționalistă s-a divizat la nivel ideatic în trei
direcții distincte: poporanismul prin revista „Viața românească” care
simpatiza țăranul obidit și asuprit, sămănătorismul prin revista „Sămănătorul”
care se opunea influențelor străine de orice fel și gândirismul prin revista
„Gândirea” a lui Nichifor Crainic care valorifica ortodoxismul românesc. Astfel,
scriitori precum Mihail Sadoveanu, George Coșbuc, Vasile Voiculescu, Ion Pillat
și Alexandru Vlahuţă şi St.O.Iosif au cultivat sufletul național și au proiectat
„românismul” în eternitate prin operele lor de valoare.
Intreaga creatie sadoveniană este „un adevarat epos al miscarii
poporului roman in timp, cu obiceiurile, cu institutiile si credintele sale
fundamentale" (Ovid Crohmaniceanu). Satul , targul moldovenesc, natura si
istoria sunt principalele teme adoptate de prozator care izvorasc dintr-o
cunoastere profunda a specificului autohton . Opera literara ,,Baltagul”
apartine genului epic, fiind un roman social, de tip traditional. Romanul este
scris în 1930 si reprezinta un adevarat elogiu adus calităților morale ale
oamenilor simpli.
• Evidențierea a 2 trăsături *2p (1p+1p)
Tradiționalismul se caracterizează prin valorificarea miturilor, trăsătură
ce caracterizează și romanul „Baltagul” al lui Sadoveanu. Mitul mioritic se
concretizeaza in faptul ca romanul continua actiunea baladei. Motoul de la
începutul romanului “Stapane, stapane / Mai cheama s-un cine” îl conduce pe
cititor spre mitul existenței pastorale și argumentează viziunea mioritică
asupra morții, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenței
ciclice, de la viață la moarte și din nou la viață. Moartea este „a lumii mireasa"
stapanind tot ceea ce este, la un moment dat, însuflețit. Rupt din Univers prin
nastere, omul se reintegreaza in acesta prin moarte, pentru a-i perpetua
splendida unitate. Cateva dintre asemanari sunt: substanta epica a romanului
care pastreaza motivul celor trei ciobani, dintre care unul „are oi mai
multe/mandre si cronute,/si cai invatati,/si cani mai barbati”. De asemenea,
omorul este infaptuit de cei doi ciobani pentru a-i lua lui Lipan oile, iar pe
ciobanul disparut il cauta, in ambele opere, o femeie, care in balada este
,,maicuta batrana”, iar in roman este Vitoria.
O alta caracteristica a traditionalismului este prezentarea satului:
descrierea caselor, a ocupatiilor, conservatorismul, psihologia oamnenilor de
la munte, credinte, superstitii, calendar, obiceiuri. Vestimentatia este minuțios
prezentată: femeia poarta „broboada cu camasa alba”, iar fata poarta „parul
impletit in cununa, fara nicio broboada, dupa randuiala fecioarelor”. Spre
exemlu, Mihail Sadoveanu insista mult asupra traditiilor si obiceiurilor legate
de momentele importante ale vietii: botezul, nunta, sarbatori religioase.
Vitoria pazeste cu inversunare randuielile stramosesti de inmormantare.
Femeia organizeaza cu mare grija pomenirea cea de pe urma mortului,
aprinderea lumanarilor, stropirea ramasitelor acestuia cu vin tocmirea
preotilor pentru slujba si, bocitoarele și praznicul.
REPER II *6p
• Titlu, tema *2p
• scenă semnificativă *2p
• Altă scenă semnificativă *2p
Tema centrala este păstrează tradițiilor și valorilor morale străvechi.
Edifictoare în acest sens episodul narativ în care Vitoria îi aplică fiicei o
corecţie este semnificativ: “Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză, ardă-te para focului să
te ardă! Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea”.
“Baltagul” prezintă şi tema familiei, dintr-o perspectivă aproape mitică,
situând relaţiile dintre membrii familiei sub un clopot cosmic. Rânduiala, viaţa
şi moartea fac obiectul unei iniţieri a fiului ajuns în situaţia de a-şi asuma rolul
tatălui şi de a prelua responsabilitatea familiei, după cum se cuvine într-o
societate tradiţională, patriarhală. Alte subteme sunt cea a vieţii, a morţii, a
iubirii și a datoriei care permite totodată realizarea monografiei satului
moldovenesc de munte.
Relația dintre Vitoria și Gheorghita este atat una de mama-fiu, cat si de
initiat-initiator. O scena semnificativa pentru relevarea relatiei dintre cele
doua personaje este cea dinaintea plecarii la drum. In planurile initiale,
Gheorghita ar fi trebuit sa plece singur la drum in cautarea celui disparut,insa
mama isi da seama de nepregatirea sa, intrucat acesta accepta misiunea,dar
cere sa i se spuna ce sa faca. Astfel, Vitoria decide sa il insoteasca, adoptand
rolul de initiatoare,,Eu te cresc pe tine, macar ca nu stiu carte. Intelege ca
jucariile au stat.
O alta scena ce pune in lumina relatia dintre Vitoriasi fiul ei, Gheorghita,
este reprezentata de scena demascarii ucigasului. Cu o logica impecabila,prin
vorbe intepatoare si aluzive, ea ii constrange psihologic pe faptasii crimei, la
praznic, de fata cu toti mesenii. In scena care se institue drept punct
culminant, cand ucigasul ataca, Gheorghita ridica baltagul, dar nu are
curajul,la inceput, sa loveasca. Felul in care Vitoria isi face dreptate poate fi
privit drept condamnabil dupa legile noastre, justificat insa de legile locului
(,,Legea baltagului”). Maturizarea lui se definitiveaza insa acum,,Feciorul
mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta dcat a
ucigasului". Gheorghita isi indeplineste astfel datoria de fiu,infaptuind un act
justitiar ca pe un prim pas catre maturizare.
REPER III *6p
• 2 elemente de compoziție *6p (3p+3p)
Titlul este simbolic, intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma
magica si simbolica menita sa implineasca dreptatea, este o unealta justitiara.
Ea este, in basmele populare, furata de fortele malefice (zmei) si redobandita
de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este
folosit pentru infaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange: "...unealta
raului se dovedeste a fi, intoarsa, arma binelui [...]”. Baltagul da prilej Vitoriei
Lipan ca, prin abile intrebari, sa-l ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din
tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca. În sensul basmului arhaic, baltagul
este unealta magica, insusita de raufacator si recucerita de erou. Obiectul pare
investit cu puteri uimitoare: atata vreme cat se afla in posesia lui, raufacatorul
se pastreaza ascuns; pierzandu-l, el apare cu adevarata sa infatisare. Cuvantul
"baltag" poate veni si de la grecescul "labrys", care inseamna secure cu doua
taisuri, dar si labirint.
Exista doua tipuri de conflict, ambele cu efecte puternice asupra
personajelor. Un prim conflict, cel interior, se prefigureza la inceputul
romanului si este marcat de nelinistea Vitoriei, care nu intelege absenta
prelungita a lui Nechifor Lipan si nu stie ce solutie sa adopte. De aceea,
oscileaza intre mai multe posibilitati: fie intarzie la vreo petrecere, bucuros de
bunul mers al afacerilor, fie s-a oprit ia o femeie cu ochi verzi (situatie
sugerata de vrajitoarea satului, Maranda, respinsa insa de instinctul VitorieI),
fie i s-a intamplat o nenorocire. Desi primele supozitii sunt greu de crezut,
Vitoria care isi cunoaste foarte bine barbatul, le prefera in schimbul unei
alternative sumbre, pe care incepe sa o banuiasca, dar pe care incearca sa o
alunge, fiind un adevar prea greu de suportat. Acest conflict inceteaza in
momentul in care femeia accepta nefirescul atitudinii sotului ei si
constientizeaza ca numai moartea l-ar fi putut opri sa se intoarca acasa dupa
atata timp.
Al doilea tip de conflict este cel exterior si se manifesta intre Vitoria si
asasinii sotului ei, Calistrat Bogza si Ion Cutui. Ca un veritabil detectiv, aceasta
reface pas cu pas scenariul uciderii lui Lipan si ii identifica pe cei doi
raufacatori. In absenta oricarei dovezi concrete care sa-i confirme intuitiile, ea
creeaza o stare de tensiune crescanda asupra celor banuiti. Pune intrebari
incomode si da replici pline de subintelesuri, care ii surprind si ii debusoleaza
pe cei doi. Punctul de maxima intensitate al acestui conflict il constituie scena
demascarii lor, cand asasinii cedeaza presiunii la care fusesera supusi,
marturisind singuri crima comisa.
În concluzie, ceea ce uimește la romanul Baltagul este
complexitatea acestia conferită și de caracterul bildungsroman. Este vorba de
maturizarea lui Gheorghita care iese brusc din lumea copilariei si intra in
lumea plina de griji a adultilor, in care va razbuna moartea tatalui sau si va
deveni stalpul familiei: „De acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si
am nevoie de bratul tau". Desavarsirea formarii lui Gheorghita ca barbat se
produce in scena finala, cand il loveste pe ucigasul tatalui sau cu baltagul,
implinind dreptatea. Romanul pare să valorifice și o cunoscută legendă
egipteană cea a lui Isis și Osiris. În această legendă soția, Isis, pleacă în
căutarea soțului ucis de un zeu rău. Ea îi găsește osemintele în apele Nilului.
Este ajutată de un zeu cu cap de câine, Chorus, iar în aventura sa este însoțită
de fiul său.