O Scrisoare Pierdută de Ion Luca Caragiale

Piesa O scrisoare pierdută, scrisă de Ion Luca Caragiale, este o comedie de moravuri
sociale ale finalului de secol XIX. Este scrisă în patru acte și descrie viața socio-politică
de la sfârșitul secolului XX. Titlul operei oferă încă de la început indiciul în jurul căruia
se va desfășura acțiunea principală – pierderea unei scrisori de iubire care cauzează
izbucnirea unui întreg scandal în politica locală.

Acesta este un rezumat de o pagină a cărții, o recenzie care conține principalele idei ale
cărții, în doar câteva minute de citit.

Rezumatul piesei O scrisoare pierdută

Totul se petrece înainte de ziua alegerilor din anul 1883, într-un județ de munte, unde
două partide politice de guvernare se luptă să-și impună candidații la alegerile pentru
camera deputaților.

Primul act îl prezintă pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului și pe Ghiță Pristanda,

polițistul județului punând cap la cap, într-o dezbatere aprigă, alegerile din ziua ce va
urma. Momentul culminant al discuției apare când se face referire la un document
deținut de Nae Cațavencu ce îl putea ajuta să câștige funcția de deputat la alegeri.
Tipătescu îi comandă lui Pristanda să afle cu orice preț și mijloace ce document posedă
atât de multă putere.

În actul I, își face apariția și Zaharia Trahanache, președintele tuturor comitetelor.

Trahanache îi spune lui Tipătescu despre existența unui document important pe care ar
dori să i-l arate, acesta aflându-se în posesia lui Nae Cațavencu, adversarul lor politic.
Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache, pierduse o scrisoare de dragoste primită
de la Ștefan Tipătescu, prefectul județului și în același timp amantul ei. Scrisoarea este
găsită de Cetățeanul turmentat din întâmplare. Nae Cațavencu fură scrisoarea de la
Cetățeanul turmentat cu scopul de a o folosi ca mijloc de șantaj împotriva adversarilor
săi politici, prin publicarea ei în ziarul său în cazul în care nu va fi susținut în alegeri ca
deputat.

În al doilea act sunt prezentate 2 personaje, Brânzovenescu și Farfuridi, oameni politici

din tabăra lui Trahanache și Tipătescu, ce observă vâlva și agitația creată în jurul
scrisorii de dragoste pierdută de Zoe Trahanache și cer explicații cu privire la cele
întâmplate, temându-se de a nu fi trădați de Trahanache și Tipătescu. Întrucât
explicațiile oferite de Trahanache și Tipătescu nu sunt plauzibile și clare, Brânzovenescu
și Farfuridi trimit o scrisoare anonimă către Comitetul Central din București prin care
anunță că se planifică un potențial complot în partid împotriva lor.
Între timp, Zoe și Tipătescu încearcă să găsească o soluție pentru a îl împiedica pe
Cațavencu să publice scrisoarea în ziar. După lungi încercări, prin amenințări sau
promisiuni, de a obține scrisoarea compromițătoare – toate în zadarnic, Tipătescu se
lasă convins de Zoe să susțină candidatura lui Cațavencu. Zoe îi promite lui Cațavencu
că îl va susține în cadrul alegerilor, la scurt timp venind și susținerea domnului
Tipătescu, în schimbul scrisorii.

Al treilea act prezintă ziua alegerilor unde la întrunirea ce devine neobișnuit de agitată,
Farfuridi și Cațavencu își rostesc discursurile de candidați, fiecare cu scopul de a atrage
alegătorii de partea lor. Tensiunea și agitația persoanelor participante cresc și are loc o
bătaie între cele două tabere, pusă la cale de Trahanache și Pristanda. În timpul
încăierării, Cațavencu pierde scrisoarea de dragoste – unica sa armă împotriva
adversarilor politici. Scrisoarea este găsită la scurt timp tot de Cetățeanul turmentat
care, de data aceasta, o va returna Zoei.

În actul IV apare în scenă un personaj cheie – alt candidat pentru postul de deputat,
Agamemnon Dandanache, un om incult politic și lipsit de rușine, trimis de la centrul din
București. Actul IV are ca deznodământ soluționarea conflictului inițial prin returnarea
scrisorii pierdute la Zoe Trahanache. Cațavencu îi cere iertare Zoei pentru încercarea de
șantaj cu scopul atingerii propriilor obiective călcând pe anumite principii umane și se
oferă să conducă ceremonia de numire al noului deputat, Dandanache. Odată cu
numirea în funcție a lui Dandanache, partidele inamice fac pace și se împacă întrucât
niciunul dintre cele două nu a ieșit triumfător – când doi se ceartă al treilea câștigă. Este
muzică, petrecere și, în final, totul a fost o înscenare dirijată cu interes politic.

Citate din O scrisoare pierdută

Cetăţeanul: Vorba e… eu pentru cine votez?

Ne ducem, dar gandeste-te stimabile, ca suntem membrii aceluiasi partid… Cum

ziceam adineaori amicului Branzovenescu: tradare sa fie (cu oarecare emotie) daca o
cer interesele partidului, dar s-o stim si noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu
strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentie), dar
urasc pe tradatori…

O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!

Ori să se revizuiască, dar sa nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci

să se schimbe pe ici pe colo.

Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.
Despre Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg român, poet, manager de teatru, comentator politic și
jurnalist. Printre titlurile publicate se numără:

 O scrisoare pierdută.
 Bubico.
 Dl Goe
Dacă vrei să afli mai multe despre Ion Luca Caragiale, am menționat cărțile sale în
aceste podcasturi sau articole:

 Cărți Pentru Copii și Literatură Școlară

Cumpără cartea O scrisoare pierdută

Poți cumpăra cartea O scrisoare pierdută de aici:

 Cumpără pe Libris
 Cumpără pe Cărturești
Acest text oferă un rezumat concis al cărții, sub forma unei recenzii esențiale,
evidențiind ideile principale din carte. Dacă ți se pare interesant, merită să citești
cartea integral pentru a prinde toate nuanțele și profunzimile gândirii autorului.

Lectura completă îți va largi orizonturile și îți va oferi o experiență de lectură

îmbogățită!