A fi intre joc si poezie

Fiinta este realitatea absolut sau ceea ce rmne neschimbat pe

dedesubtul schimbrilor, ceea ce trebuie descoperit dincolo de aparenele
sensibile. Aceasta existenta desemneaza o realitate imediat i concret, care
exist independent de contiina omului; este esenta a ceea ce este venit din
afara sufletului, a ceea ce a fost nvat, sau a ceea ce reflect toate urmele
impresiilor exterioare lsate n memorie i n senzatii, toate cuvintele i toate
micrile care au fost inoculate unei persoane, toate aceste sentimente create
prin imitaie fata de ceilalti. Fiinta se transpune in fiecare cultura, avand o
panoplie de origini simultane care se muleaza pe miturile aferente si este
interdependenta de omniprezentul ludic al vietii, ce se manifesta printr-un raport
de alteritate in toate actiunile, gandurile, senzatiile si sentimentele individului.
Totodata, fiinta se proiecteaza in literatura, aducand in prim-plan relatia dintre
scriitor-carte-cititor, acest raport fiind datorat exteriorizarii poetice infatisate prin
intermediul logosolui.
Jocul, dupa definitia data de Johan Huizinga in lucrarea Homo Ludens,
este mai mult decat un fenomen pur fiziologic sau decat o reactie psihica
determinata pur fiziologic. De asemenea, el afirma ca ludicul este un exercitiu
pregatitor in vederea activitatii serioase, pe care i-o va cere viata si ca
intreaga cultura poate fi considerata sub specia ludi.Jocul se ramifica in mai
multe genuri si stiluri, toate fiind prezente in societatea cotidiana sub diverse
forme: jocul thanatic, al mortii, regasit in poezia De-a v-ati ascuns de Tudor
Arghezi; cel virtual, prezent in opera Computer Games Forever a lui Mircea
Cartarescu; jocul adolescentei, ce are un rol-cheie in dezvaluirea
evenimentialului din Romanul Adolescetului Miop scris de Mircea Eliade; ludicul
varstelor, in care se poate sesiza reflectia asupra temporalitatii si meditatia
asupra perfectiunii din opera In jocul varstelor de Lucian Blaga; jocul social, cu
anthropos, reliefat in textul Tutuiala de Andrei Plesu; cel cotidian nuantat in
Jurnal de Mircea Cartarescu unde se poate observa si utilizarea
fragmentarismului; jocul somatografic din Matei Iliescu de Radu Petrescu, ce
contureaza cunoasterea kathartica; jocul iubirii sugerat in Primele iubiri de
Nicolae Labis care prin forta sa declanseaza o serie de manifestari puternice ce
vor rezona in exterior.
Literatura este o modalitate de exprimare a unor sentimente, trairi sau
conceptii despre lume si viata, intr-o forma artistica o arta poetica. Poezia
Prefata de Tudor Arghezi poate fi considerat o art poetic pentru volumul din
care face parte, o prefa poetic de autor, pentru c poetul definete una din
temele creaiei sale - jocul. Existenta fiecarui individ se muleaza pe notiunile de
literatura, definind astfel conceptia de cult. Literatura are ramificatii in ludic,
caci este in ultima instanta forma de manifestare care poate arata intr-o masura
destul de exacta ceea ce este ascuns in om/ scriitor/ jucator. I. L. Caragiale
considera literatura o arta reflexiva, referindu-se la procesele de autodefinire,
cunoastere si meditatie declansate de aceasta.

In opinia mea, fiinta se defineste in raport cu miturile, ludicul si literatura,

creandu-se astfel un modus vivendi ce acapareaza intreaga cultura si
cunoastere. Precum spunea si Ion Agarbiceanu, Literatura, ca orice arta,
descopera viata, dar Charles Baudelaire isi pune intrebarea pe care doresc sa o
problematizez la randul meu: Viata n-are decat un singur farmec: farmecul
jocului. Dar daca ne lasa nepasatori castigul sau pierderea? Fiinta e un
amalgam de dorinte, vise, sentimente, amintiri, informatii, trairi si raportari
continue la cei din jur. Ea riposteaza in fata esecului cultural, se afla intr-un elan
ascensiv catre perfectiune, catre idealul fiecarui individ. Se dezvolta de-a lungul
timpului, accentuand ideea ca viata trebuie petrecuta, nu trecuta, datorita
conditiei efemere a acesteia. Ea intotdeauna va pastra, prin intermediul
alteritatii, ecouri ale trairii originare ce se intensifica prin literatura, conducand
astfel spre o impacare sufleteasca ce se eternizeaza odata cu trecerea in
nefiinta.