Referat la Sociologie, politici sociale si de sanatate ( Modulul 8)

Tema: Familia - grup social

Profesor coordinator: Elev: Simion Marius - Florin

Stanescu Ramona Elena Clasa AMG: I-C
 Familia - grup social

Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj neformal, care
unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți).

Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de casă”,
înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia era proprietatea
bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt
între ei relații familiale ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit
pater ci genitor.

Familia are mai multe funcții sociale și biologice: Funcția biologică de reproducție umană a
familiei este controversată. Ca bază biologică o familie depinde de fecunditatea soției și
bărbatului.

In prezent acest lucru nu mai este concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin
reproducție se înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației
următoare. Astfel familia pregnează calitatea de reproducție a unei societăți.

Sunt trei funcții sociale elementare a familiei:

 Funcția de socializare - formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea

socială.

 Funcția economică - asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli.

 Funcția politică - asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, această

funcție a familiei poate duce la fetișism.

Din aceste trei funcții se pot distinge și:

 funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a familiei,
prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase.

 funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care are scopul protejării
familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerea copiilor, stabilirea legilor de
adoptare sau moștenire etc.)

 funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei
 Modelul tradițional - Familia este o asociere, are un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un
bărbat, o femeie și copiii lor naturali.

În această familie soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este responsabil pentru
asigurarea mijloacelor economice necesare gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei
publice. Mama / soția răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește
și educă copiii.

Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei, asociat naturii și sfera publică, a
vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici rezultă că
legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul.
Legislația tradițională privind căsătoria se întemeiază pe diviziunea sexuală a muncii în
gospodărie și societate.

Modelul contractualist - Punctul de pornire este individul autonom, stăpân pe sine și legat
de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților.
Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul
căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale
vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic.
Susținătorii ordinii contractuale a vieții de familie argumentează că aceasta este modalitatea
prin care libertatea indivizilor este limitată doar de obligațiile autoasumate.

Avantaje ale contractelor:

 manifestarea pluralismului și a diversității în viața de familie;

 contractul este privit ca o modalitate de detașare de stereotipurile de gen;
 contractele ar putea facilita diverse căi de introducere a copiilor în familie, inclusiv a
copiilor născuți prin sarcini contractuale (Mama surogat);
 permit cuplurilor de homosexuali și lesbiene să devină părinți, ca și persoanelor singure.

Modelul bazat pe drepturi - Abordarea bazată pe drepturi a legislației familiale permite

sublinierea importanței privatității familiei. Recunoaște natura politică și caracterul negociabil al
normelor și valorilor sociale. Deoarece se ocupă de indivizi angajați în diferite relații, drepturile
trebuie să țină cont de inegalitățile și dependențele existente în rândul membrilor familiei.

Modelul bazat pe drepturi și responsabilități relaționale - Individul este o entitate distinct

individuală, dar și o persoană puternic implicată în relații de dependență, îngijire și
responsabilitate. Relațiile din cadrul familiei se înscriu în contextul relațiilor de vecinătate,
religioase, etnice, etc. până la cercuri foarte largi de indivizi, incluzând chiar și pe cei ce stabilesc
politica publică. De aici necesitatea de a stabili o relație între viața de familie și ordinea politică
și economică.

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind
mama) sau mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă

din tată și mamă care au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.

Există și altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame (doar două
persoane sunt căsătorite), formă larg acceptată în prezent, și familiile poligame (îndeosebi un
singur barbat căsătorit cu mai multe femei).

Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt considerați parteneri
cu sau fără copii proprii sau adoptați.

In decursul istoriei s-a diferențiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi
împreună mai multe generații, sau de „familie mică” cu un număr de membri de familie mai
restrâns.

In functie de numarul de generatii exista:

 Familia nucleara, restransa sau conjugala – alcatuita din sot, sotie si, daca este cazul,
urmasii lor.
 Familia extinsa sau largita – cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude sau alte
generații.
 Familia monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre
părinți.

Dupa criteriul locuintei putem vorbi de:

- Familia de rezidenta – toate persoanele care locuiesc in aceeasi casa, deci au locuinta
comuna si desfasoara unele activitati comune;

- Familia de interactiune – grupul de persoane intre care exista in primul rand relatii de
rudenie, dar si relatii de ajutor reciproc, de schimburi de produse, vizite reciproce etc.

Dupa pozitia unei persoane in cadrul familiei putem distinge:

- Familia de origine (sau de orientare) prin care desemnam familia in care te nasti si cresti
si care este formata din mama, tata, frati si surori. Mai este denumita si familie consanguina
pentru a desemna faptul ca intre respectiva persoana si ceilalti membri ai familiei (parinti, frati
si surori) sunt legaturi de sange;

- Familia proprie – constituita prin casatorie proprie si care include sotul, sotia si copiii
acestora. Se mai numeste si familie de procreare (avand in vedere functia demografica a
acesteia) sau familie conjugala (sugerand ca se origineaza in casatoria partenerilor ajunsi la
maturitate).

Dupa criteriul normalitatii vom deosebi, tinand cont de aspectele structural-functional,

juridic si etic al normalitatii:

- Familii normale – alcatuite din sot, sotie si copii; indeplinesc adecvat functiile familiei;
sunt constituite prin casatorie incheiata conform normelor juridice existente si sunt intemeiate
pe dragoste reciproca, respect si stima;

- Familiile nenormale – din familie lipsesc copiii (familie incompleta) sau lipseste unul din
partenerii cuplului conjugal (familie descompletata); nu-si indeplinesc corespunzator functiile
care le revin; nu sunt constituite prin casatorie; sunt intemeiate potrivit unor calcule si interese
materiale.

In privinta functiilor familiei, punctele de vedere exprimate in literatura de specialitate sunt

multiple si variate. Date fiind deosebirile dintre acceptiunea sociologica si cea juridica a familiei,
trebuie distinse raporturile faptice, sociologice de familie, de raporturile de familie juridice.

- functiile biologice si sanitare, in cadrul carora cea mai importanta este functia
reproductiva sau demografica, indeplinirea corespunzatoare a acesteia reprezentand, din punct
de vedere al societatii, dar si din cel al familiei insasi, menirea de baza a familiei, ratiunea ei de
a fi:

- functiile economice – asigurarea unui nivel de trai adecvat al familiei, a unor venituri in
masura sa garanteze satisfacerea corespunzatoare a tuturor trebuintelor (sau cel putin a
trebuintelor de baza) ale membrilor grupului familial si contributia la cresterea avutiei materiale
a societatii;

- functia de solidaritate familiala – asigurarea unei coeziuni interne a familiei bazata pe

dragoste si intelegere deplina intre partenerii cuplului conjugal si intre acestia si copii, pe
comunitatea de interese, nazuinte, ganduri si sentimente, pe atitudine plina de grija si
responsabilitate fata de familie, pe dorinta intima, profund inradacinata a fiecaruia de a veni in
intampinarea dorintelor celuilalt, pe disponibilitatea la renuntari si ajustari reciproce ale
asteptarilor si cerintelor;
- functia educativa sau functia socializatoare – asigurarea formarii si educarii tinerilor in
vederea integrarii lor adecvate in viata sociala.

BIBLIOGRAFIE

1. Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Cristina Ștefan, Valentina
Marinescu.
2. Bătrânii au fost considerați multă vreme o povară pentru societate, 13 mai 2010,
Historia
3. Familia românului, un hibrid tradiție-modern, 17 februarie 2010, Cristina Olivia
Moldovan, Evenimentul zilei
4. Din istoria familiei românești: în căutarea fericirii, 22 aprilie 2013, Maria Olaru,
Descoperă
5. Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002, Cristina Ștefan, Valentina
Marinescu.
6. Căsătoria în Legea Veche, 16 martie 2011, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
7. J. Szczepanski – Notiuni elementare de sociologie, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1972, p. 278.
8. Th. Ford Hoult – Dictionary of Modern Sociology, Totowa, New Jersey, 1969, p. 247.