Familia.

Familia in societate

Familia este unul dintre cele mai raspandite tipuri de grupuri sociale. Orice individ, daca
este intrebat, ar putea spune ce este o familie, pentru ca fiecare om a avut de-a face in
decursul vietii salre cu familii, fie ca este vorba de familia in care s-a nascut, de propria
lui familie sau de familiile din comunitatea in care traieste.
În încercările de definire a familiei, putem considera două categorii de perspective:
o una sociologică;
o una juridică

Sociologic, familia poate fi definită ca un grup social constituit pe baza relaţiilor de

căsătorie, consanguinitate şi rudenie, membrii grupului împărtăşind sentimente, aspiraţii
şi valori comune.
Din punct de vedere juridic,familia este un grup de persoane între care s-a instiuit un set
de drepturi şi obligaţii reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la modul de
încheiere a casătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaâiile soâilor, relaţiile
dintre părinţi şi copii modul de transmitere a mosştenirii etc.
Din perspectivă juridică familia este un grup formal, reglementat prin legi şi acte
normative.
Relaţiile în familie
Familia este un ansamblu de relaţii sociale reglementat prin norme juridice. Relaţiile din
cadrul familiei pot fi reduse la câteva categorii principale:
- relaţii dintre soţi (parteneri), reglementate prin căsătorie sau prin consens;
- relaţii dintre părinţi şi copii (dintre ascendenţi şi descendenţi)
- relaţii dintre descendenţi ( dintre copii aceluiaţi cuplu)
- relaţii de rudenie dintre membrii cuplului familial şi alte persoane (părinţii din
familia de origine, socri, cumnaţi etc)
Tipurile de familii:
De-a lungul istoriei s-au cunoscut mai multe tipuri de familie:

1
1. familia pe grupe mari care cuprinde grupuri de perechi căsătorite, trăind laolaltă în
cadrul aceleiaşi gospodării. De pildă, la chinezi este de notorietate convieţuirea mai
multor cupluri în acelaşi spaţiu de locuit;
2. familia extinsă formată dintr-un cuplu împreună cu rudele apropiate. Într-o asemenea
familie coabitează una sau două generaţii ascendente sau descendente. De asemenea,
relaţiile dintre soţi sunt mediate de relaţiile fiecăruia dintre ei cu rudele existente în cadrul
familiei (părinţi, nepoţi etc.);
3. familia nucleară este alcătuită dintr-un cuplu conjugal (soţ-soţie) împreună cu copiii,
care trăiesc separat, într-o locuinţă proprie, de celelalte rude apropiate. Această ultimă
formă de familie predomină în societatea contemporană.
Este semnificativ că fiecaremembru al cuplului conjugal provine la rându-i dintr-o
familie nucleară.

Relaţia dintre bărbat şi femeie poate fi structurată în patru moduri:

1. monogamia (în fapt, cuplul conjugal);
2. poligamia (un bărbat, soţ cu mai multe soţii);
3. poliandria (o femeie, soţie cu mai mulţi soţi);
4. grupul de cupluri (doi sau mai mulţi soţi cu mai multe soţii).
Monogamia este forma de familie preferată în societăţile civilizate.
În orice cultură, copiii sunt introduşi în raporturile de rudenie. Rudenia este relaţia cu alţi
inşi proveniţi dintr-un strămoş comun. Rudenia biologică este consangvină (bazată pe
legături de sânge) sau afină (rezultată din căsătorie). Există şi o rudenie spirituală (năşia,
frăţia de cruce) bazată pe raporturi determinate de participarea la un eveniment deosebit
din viaţa individului (naştere, căsătorie etc.).

Funcţiile familiei
Familia fiinţează ca urmare a rolului pe care-l are atât pentru cei doi soţi, cât şi pentru
ceilalţi membri ai săi. Un bărbat şi o femeie se reunesc într-o familie în scopul realizării
unor scopuri clare derivate din trebuinţele fiecăruia şi din oportunităţi sociale.
a. Reproducerea. Familia este locul de procreere şi de naştere a copiilor. Prin funcţia de

2
reproducere, familia contribuie hotărâtor la menţinerea şi supravieţuirea umanităţii şi a
societăţii.
b. Funcţia economică rezultă din necesitatea asigurării condiţiilor materiale necesare
vieţii de familie şi creşterii copiilor. În familiile tradiţionale, soţul aducea principalele
venituri în familie şi aceasta era cauza pentru care el dispunea de autoritate, iar soţia era
ocupată cu gospodăria şi depindea economic de soţ. În societăţile preindustriale, funcţia
economică a familiei a fost şi mai pregnantă datorită producerii de bunuri în familie de
către toţi membrii săi, iar veniturile proveneau din aceste bunuri. În societatea actuală
ambii soţi sunt angajaţi în câmpul muncii, fiecare contribuind deci la veniturile familiei.
Apoi, trebuie remarcată prezenţa serviciilor în gospodărie, ceea ce a redus mult din
munca femeii în casă.
c. Socializarea. Familia constituie mediul primar de îngrijire a copiilor încă din primele
momente ale vieţii. Procesul de dezvoltare a copilului este de lungă durată, şi după cum
am subliniat la tema despre socializare, autonomia reală a acestuia îi este acordată de
către societate la vârsta maturizării intelectuale şi sociale, anume la 18 ani.
d. Funcţia sexuală. Familia reglementează comportamentul sexual. Societatea însăşi
influenţează normele de viaţă sexuală în familie. După cum vom vedea, această funcţie
cunoaşte unele particularităţi în societatea contemporană.
e. Funcţia educativă se manifestă în efortul familiei de a educa pe membrii săi conform
unor norme proprii şi cu scopul pregătirii lor de a se integra în societate. Nu sunt puţine
cazurile în care familiile educă pe membrii lor în spiritul tradiţionalismului şi al
conservatorismului.
f. Asigurarea cadrului de manifestare a afectivităţii. Un bărbat şi o femeie îşi reunesc
destinele pentru a trăi într-un mediu al intimităţii şi al căldurii sufleteşti, ca şi pentru
sprijinul reciproc şi asigurarea securităţii personale.