4.1.1.

Familia ca instituție socială

Motto:
,,Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”
(Lev Tolstoi)1

Definirea conceptului de familie

Familia poate fi analizată2 dintr-un dublu sens și anume:

1. Familia ca instituţie socială (abordare macrosociologică)
2. Familia ca grup social (abordare microsociologică)3

Sensul sociologic al termenului de familie

În sens sociologic, familia este definită drept grup natural și social fundamental, caracteristic
tuturor societățitor, bazat pe căsătorie și rudenie.4

Definiție
Familia este un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care locuiesc și
trăiesc împreună, au gospodărie comună, sunt legați prin anumite relații natural-biologice,
psihologice, morale și juridice și care răspund una pentru alta în fața societății.5

George Peter Murdock6 (1949) definea familia drept grupul social ai cărui membri sunt
legați prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopție și care trăiesc împreună, cooperează sub
raport economic și au grijă de copii.7
Familia reprezintă un grup de oameni care relaționează datorită unor legături de sânge,
mariaj sau adopție. Acestea sunt, în fapt, cele trei forme de relații pe baza cărora se pot întemeia
familiile.8

1
Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910), Anna Karenina, Editura Polirom, 2007, p. 5, (Ediția a II-a, Traducere și note
de Emil Iordache, Postfață de Sorina Bălănescu).
2
Interacţiunea indivizilor şi colectivităţilor umane într-un spaţiu determinat poate privi fie interacţiunile de tip faţă
în faţă, caz în care se vorbeşte de microsociologie, fie interacţiunile indirecte şi chiar impersonale presupuse de
sistemele sociologice (sistemul politic, sistemul economic etc.), caz în care se vorbeşte de macrosociologie.
3
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin, 2006, p. 58.
4
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică, 2006, p,119.
5
Maria Voinea, Carmen Bulzan, Sociologie, Editura All, 2013, p. 33.
6
George Peter Murdock (1897-1985)
7
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică, 2006, p,119.
8
Doina-Olga Ștefănescu, Alfred Bulai, Sociologie, Editura Humanitas, 2008, p. 59.
 Familia se distinge de alte forme de asociere umană prin următoarele caracteristici:
1. Familia este formată din persoane unite prin relații de căsătorie, sânge sau adopție.
2. Membrii familiei, de regulă, locuiesc sub același acoperiș, alcătuind un singur menaj.
3. Familia este compusă din persoane ce interacționează, comunică în cadrul rolului de
soț-soție, mamă-tată, fiică/fiu.
4. Familia menține și perpetuează o cultură comună, derivată în principal din cultura
societății date.

Funcţiile familiei

Familia, ca instituție socială, deține în societate câteva funcții9 principale10 și anume:

1. Funcția de status
2. Funcţia psihoafectivă
3. Funcţia biologică de sexualitate şi reproducere
4. Funcţia de socializare (educativă)
5. Funcţia economică
6. Funcția protectivă

1. Funcția de status se refera la faprul că, în mod uzual, cele mai importante statusuri ale
unei persoane sunt oferite de familie (fiică/fiu, soție/soț, mamă/tată etc.).
2. Funcţia psihoafectivă se referă la faptul că orice ființă umană își găsește echilibrul
afectiv, în primul rând, în cadrul familiei.
3. Funcţia biologică de sexualitate şi reproducere are ca finalitate procrearea şi creşterea
copiilor; funcția de reproducere este una biologică și socială în același timp, presupunând
dezvoltarea demografică a unei societăți.
4. Funcția de socializare (educativă) asigură transmiterea limbii, obiceiurilor, a modelelor
comportamentale, a valorilor sociale.
5. Funcția economică se referă la faptul că familia reprezintă o unitate economică, atât
ca producție, cât și ca registru de consum. Constă în crearea condiţiilor materiale
necesare vieţii şi dezvoltării membrilor familiei.
6. Funcția protectivă se referă la faptul că oamenii sunt protejați, în orice societate, în
primul rånd, de instituția familiei, și mai apoi de alte instituții.

9
Maria Voinea, Carmen Bulzan, Sociologie, Editura All, 2013, p. 34.
10
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin 2006, p. 58.
 Norme ale familiei

O analiză a instituției familiei, relevantă pentru înțelegerea modului ei de funcționare,

o oferă analiza normelor pe baza cărora ea funcționează.11
1. Normele de căsătorie
a. Căsătoria endogamă
b. Căsătoria exogamă
2. Normele care reglementează numărul partenerilor
a. Căsătoriile de tip monogam
b. Căsătoriile de tip poligam
3. Normele de autoritate
a. Familii patriarhale (Patriarhatul)
b. Familii matriarhale (Matriarhatul)
c. Familii bazate pe norme de exercitare comună a puterii
4. Normele de locație
a. Patrilocație
b. Matrilocație
c. Neolocație
5. Normele pentru alegerea partenerului
a. Dragostea romantică
b. Homogamia
c. Proximitatea (adică apropierea)

1. Normele de căsătorie sunt normele sociale care reglementează alegerea partenerilor;

astłel, putem distinge două tipuri mari de căsătorie:
a. Căsătoria endogamă - presupune alegerea partenerului din interiorul grupului din
care face parte.
b. Căsătoria exogamă - se referă la căsătoria ,,în afara” grupului.
2. Normele care reglementează numărul partenerilor precizează foarte clar cu câte
persoane ne putem căsători în acelaşi timp. Putem distinge astfel două tipuri mari
de căsătorii sau familii:
a. căsătoriile de tip monogam se încheie între un singur bărbat și o singură femeie.
(unii autori au preferat termenul de monogamie serială).
b. căsătoriile de tip poligam, întâlnite mai ales la nivelul comnităților arhaice.

11
Doina-Olga Ștefănescu, Alfred Bulai, Sociologie, Editura Humanitas, 2008, pp. 60, 61.
 3. Normele de autoritate sunt normele care privesc conducerea și exercitarea puterii la
nivelul familiei. (Patriarhatul presupune un tip de familie în care conducerea și
autoritatea este exercitată de tată. Matriarhatul presupune un tip de familie în care
conducerea și autoritatea este exercitată de mamă.)12
4. Normele de locație sunt normele care stabilesc unde se întemeiază gospodăria unei noi
familii. Aceste norme pot fi de:
a. Patrilocație când noua familie poate să se stabilească în gospodăria părinților băiatului.
b. Matrilocație când noua familie poate să se stabilească în gospodăria părinților fetei.
c. Neolocație când se întemeiază o nouă gospodărie.
5. Normele pentru alegerea partenerului
a. În societatea contemporană considerăm uzual faptul că atracția reciprocă și
afectivitatea reciproc împărtășită constituie baza selecției partenerilor sau ceea ce
în sociologie numim dragoste romantică.13
b. Una dintre normele de alegere a partenerului o reprezintă homogamia.
Această regulă indică faptul că selecția partenerilor în vederea căsătoriei se face pe
baza asemănării acestora din punctul de vedere al statusurilor pe care le dețin (al
nivelului dc instruire, dc educație, al clasei sociale, al religiei etc.).
Homogamia ne explică de ce majoritatea căsătoriilor se produc între persoane care se
aseamănă din punct de vedere al condiției lor sociale, economice și culturale.
c. Un alt factor important în alegerea partenerilor/persoanelor care ne plac și de care ne
îndrăgostim este proximitatea, adică apropierea.

Tipologia familiei

În dimensiune istorică, există o tipologie variată a familiei ca instituție socială.

Familia de origine este grupul din care face parte individul prin naștere, în acest caz
raporturile parentale și filiale sunt dominante, familia de origine asigurând protecția și
socializarea descendenților.
A. Familia nucleară este compusă dintr-un barbat și o femeie căsătoriți și urmașii lor.
1. Familia conjugală este una dintre formele cele mai răspândite ale familiei nucleare,
singura care are și funcții de procreere, care este o familie nuclcară formată din soț, soție
(eventual și copii). Familia conjugală este constituită prin alegerea partenerului și are ca
fundament căsătoria, înțeleasă ca uniune liber consimțită între două persoane de sex opus,
în condițiile legii și cu scopul întemeierii unei familii.

12
Doina-Olga Ștefănescu, Alfred Bulai, Sociologie, Editura Humanitas, 2008, p. 62.
13
În realitate, există mult mai multe norme și factori care reglementează această selecție, pentru că nu ne
îndrăgostim de oricine, oriunde și oricând.
 2. Familia monoparentală
Un alt tip de familie nucleară este familia monoparentală, denumire utilizată pentru a
desemna familiile în care copiii sunt crescuți doar de unul dintre părinți.
B. Familia extinsă este formată din membrii a mai mult de două generații în care sunt cuprinse
și alte tipuri de rude (bunici/nepoți, frate și soră etc.) care trăiesc în aceeași gspodărie.

În studiile antropologice efectuate de Alfred Reginald Radcliffe-Brown14 referitore la

familia conjugală numită și familia elementară este considerată bază a sistemului de înrudire în
orice societate.
Nașterea copiilor declanșează fenomenul rudeniei.

Rudenia firească
Rudenia firească este legătura de sânge și, prin reglementarea legală, și legătura juridică
dintre două sau mai multe persoane care coboară unele din altele sau care au un antecesor
comun.

Gradului de rudenie
Distanța dintre rude se măsoară cu ajutorul gradului de rudenie, grad ce se stabilește în
funcție de numărul nașterilor, adică al generațiilor.

În cazul rudeniei directe, gradul de rudenie se socotește după numărul nașterilor prin care
se stabilește legătura de sânge între două persoane, astfel:
1. fiul și tatăl sunt rude de gradul întai
2. nepotul de fiu cu bunicul sunt rude de gradul al doilea

La rudenia în linie colaterală, gradul de rudenie se socotește după numărul nașterilor,

pornind de la una din rude, în linie ascendentă, până la autorul comun și, apoi de la acesta, în
linie descendentă până la cealaltă rudă.
1. frații sunt rude de gradul al doilea
2. unchiul și nepotul de frate sunt rude de gradul al treilea
3. verii primari sunt rude de gradulal patrulea.15

14
Alfred Reginald Radcliffe-Brown (1881-1955) a fost un antropolog care a dezvoltat teoria funcționalismului
structural și a coadaptării.
15
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică, 2006, p. 121.
 Anexă 1

Familia din societăţile contemporane

Familia din societăţile contemporane, ca instituţie socială, a cunoscut în ultimele decenii

transformări profunde, care privesc:
A. Relaţia familie-societate:
1. reducerea importanţei funcţiei economice a familiei
2. laicizarea şi dezinstituţionalizarea parţială
3. accentuarea mobilităţii sociale
4. intensificarea participării femeii la activităţi extrafamiliale
5. preluarea unor funcţii familiale de către societate
6. diminuarea relaţiilor de rudenie şi de vecinătate
7. sporirea preocupărilor familiale faţă de problemele sociale
B. Comportamentul oamenilor căsătoriţi:
1. extinderea experienţei sexuale premaritale
2. controlul fecundităţii
3. extinderea celibatului definitiv şi a menajelor de o singură persoană
4. creşterea toleranţei pentru comportamentele premaritale ale oamenilor etc.
C. Comportamentele nupţiale:
1. desacralizarea căsătoriei
2. reducerea motivaţiei economice a căsătoriilor
3. tendinţa de egalizare a poziţiilor la căsătorie între bărbaţi şi femei
4. scăderea ratei nupţialităţii16
5. diminuarea natalităţii datorită scăderii ratei nupţialităţii
D. Comportamentele familiale:
1. creşterea importanţei relaţiilor emoţionale şi afective dintre parteneri
2. diversificarea formelor de convieţuire
3. modificarea relaţiilor dintre parteneri
4. modificarea diviziunii rolurilor în cadrul familiei
5. creşterea instabilităţii familiei nucleare

16
Nupţialitate (s. f.), Eveniment demografic legat de căsătorii. Actul căsătoriei, numărul de căsătorii pe o perioadă
dată. Raportul dintre numărul de căsătorii într-un an și dimensiunea medie a populației, (Denumit și rata nupțială.)
(din fr. nuptialité).
 Într-adevăr, familia şi-a pierdut mult din caracterul ei de instituţie socială, membrii
cuplului familial fiind tot mai interesaţi de satisfacerea propriilor interese şi mai puţin de
realizarea funcţiilor pe care societatea le atribuie familiei, dar indiferent de complexitatea şi
profunzimea modificărilor care au avut şi au loc, familia ca instituţie socială continuă să fie
privită favorabil în toate societăţile, încercându-se susţinerea acesteia.17

17
M. L. Stedman, Lumina dintre oceane, Editura Polirom, Iași, 2017, (Traducere din limba engleză şi note de Anca-
Gabriela Sîrbu).
Louisa May Alcott, Micuțele doamne, Editura Corint, 2020, (Traducere de Diana-Maria Morgan).
Nicholas Evans, Magia sufletului, Editura Orizonturi, 2020, (Traducere de Cătalin Croitoru).
Daphne Du Maurier, Rebecca, Editura Litera, Iași, 2020, (Traducere de Paul B. Marian).