5.1.

Societatea civilă

Structura câmpului conceptual al ,,societăţii civile”

Ca şi cetăţenia, termenul de societate civilă înseamnă diferite lucruri pentru diverse

persoane; este un termen care captează atenţia şi beneficiază de o largă circulaţie 1, în pofida
lipsei de acord conceptual.2
Una dintre definiţiile comune ale societăţii civile precizează:
Societatea civilă reprezintă ansamblul raporturilor interindividuale şi structurilor familiale,
sociale, economice, culturale, religioase care se desfăşoară într-o anumită societate, în afara
cadrului şi intervenţiei statului.3

Definiție
„Societatea civilă este societate minus stat“ sau „ceea ce rămâne din societate în afară de
stat.”4

Definiția operatorie a socetății civile

„Societatea civilă reprezintă sfera discursului dinamic şi interactiv dintre stat, sfera
publică reprezentată de organizaţiile voluntare şi sfera pieţei cuprinzând firmele private şi
sindicatele.“ (Thomas Janoski)5

Această definiţie ne convine cel mai mult pentru că:

1. Pune accentul pe negocierea colectivă a drepturilor, şi responsabilităţilor, ca expresie
a cetăţeniei.
2. Ia în consideraţie nu doar relaţia stat-cetăţeni, ci toate formele de interacţiune dintre
sfera publică, stat, piaţă şi sfera privată.
3. Îmbină discursul civic cu acţiunea politică.

1
Dominique Colas, Genealogia fanatismului şi a societăţii civile, Nemira, Bucureşti, 1998, pp. 16-17.
2
Dominique Colas, Sociologie politică, Editura Univers, 2004, p. 291.
3
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin, 2006, p. 64.
4
Această definiţie a fost introdusă de iluminismul scoţian din secolul al XVIII-lea, Adam Smith, David Hume şi
Adam Ferguson.
5
Thomas Janoski, Cetățenie și societatea civilă, (Citizenship and civil society), 1998, p. 12.
 În realitate, societatea civilă integrează astfel, în general, indivizii, familiile, asociaţiile,
organizaţiile caritabile etc., tot ceea ce intermediază între indivizi şi stat în măsura în care nu
reprezintă o emanaţie a statului.
Trăsăturile societății civile înseamnă simultan că: societatea civilă este întotdeauna
plurală, societatea civilă este întotdeauna multidimensională, fără să deţină vreodată un caracter
unitar, fără să poată forma la propriu o unică putere.
Considerată ca o posibilitate de manifestare a grupurilor sociale, societatea civilă apare
ca spaţiul în care acestea se pot manifesta fără a cădea sub autoritatea exclusivă a puterii de
stat. De altfel, încercările de precizare a tipurilor de societate civilă care se pot pune în evidenţă
de-a lungul istoriei societăţilor de tip european se delimitează în funcţie de natura acestui spaţiu.

Principalele tipuri de societate civilă ce pot fi puse în evidenţă

Din punct de vedere istoric principalele tipuri de societate civilă ce pot fi puse în
evidenţă sunt:
1. Societatea civilă embrionară, la nivelul statelor constituite pe bazele economiilor
naturale şi în cadrul cărora singurul interlocutor al puterii de stat sunt familiile
organizate în comunităţi mai mari sau mai mici.
2. Societatea civilă care permite apariţia şi manifestarea cetăţeanului.
3. Societatea civilă minimă, care se constituie la nivelul statelor cu regimuri dictatoriale,
cel mai adesea în cadrul unor sisteme economice centralizate (aceste regimuri
încearcă, de obicei eliminarea sau cel puţin subordonarea societăţii civile).
4. Societatea civilă care presupune un sistem politic eficient de reglare a puterii politice,
separaţia puterilor în stat şi economie de piaţă.6

Rolul și scopul societăţii civile

Atunci când guvernanţii nu-şi îndeplinesc sarcinile asumate, intră în acţiune societatea
civilă. Între stat şi societatea civilă se instituie o relaţie specifică de putere, deoarece prin
iniţiativele ei, societatea civilă se pronunţă împotriva oricăror tentative dictatoriale şi militează
pentru deschidere, dialog şi toleranţă.

6
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin, 2006, p. 64.
 În sistemele politice pluraliste societatea civilă are un rol important, deoarece:
1. Apără indivizii şi grupurile sociale de controlul abuziv al instituţiilor statului.
2. Furnizează mijloace de influenţare a deciziilor politice.

Scopul diferitelor organizaţii non-guvernamentale constituite la nivelul societăţii civile

constă în:
1. Exprimarea permanentă a opiniilor în legătură cu evenimentele de orice natură care
se produc în societate.
2. Implicarea în viaţa politică, socială şi culturală a societăţii
3. Influenţarea deciziilor guvernamentale

Pentru ce militează societatea civilă?

Societatea civilă prin iniţiativele ei militează pentru:

1. Deschidere
2. Dialog
3. Toleranţă

Dezbaterile contemporane asupra societăţii civile opun, în realitate, două concepţii: prima
dintre ele, optimistă, consideră că societatea civilă este singurul garant veritabil al libertăţii, al
valorilor culturale, politice și sociale, în timp ce o alta, pesimistă, afirmă că societatea civilă,
lăsată să se manifeste în întreaga sa amploare, conduce la inegalităţi şi la insubordonare civică
a cetăţenilor (cea care eliberează este legea, iar excesul de libertate oprimă).7
Fără a favoriza nici una dintre aceste perspective, trebuie subliniat totuşi că societatea
civilă este o necesitate pentru societatea contemporană.

7
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin, 2006, pp. 64-65.
 Anexa 1

Tabel: Structura câmpului conceptual al ,,societăţii civile”8

Principali autori care au Societăţii civile Societăţii civile Valorea relativă

folosit noţiunea distinctă sau opusă distinctă sau opusă acordată societăţii civile

Aristotel familie ,,popor” [ethnos] +

Sfântul Augustin9 familie cetata Domnului -

Thomas Hobbes familie starea de natură +

John Locke +

Jean-Jacques Rousseau +

G.W.F. Hegel familie stat -,+

Dominique Colas, Sociologie politică, Editura Univers, 2004, p. 291.

8
Dominique Colas, Sociologie politică, Editura Univers, 2004, p. 291.
9
Augustin din Hipponia (354 î.Hr.-430 î.Hr) Aureliu Augustin s-a născut la Tagastes (în provincia romană
Numidia). După studii temeinice, devine profesor de gramatică și retorică la Cartagina. A trecut la creștinism în anul
387 și a ajuns episcop de Hippona, fiind considerat unul dintre Părinții Bisericii. Cea mai mare parte a vieții și-a
consacrat-o apărării creștinismului, amenințat în acea vreme de religii populare (maniheismul), erezii, secte etc. A
interpretat creștinismul prin prisma neoplatonismului. Augustin de Hippona numit și Augustinus de Thagaste,
Augustin sau Aurelius Augustinus (Sfântul Augustin la catolici, (lat. Sanctus Augustinus), Fericitul Augustin la
ortodocși, (n. 13 noiembrie 354, Thagaste, Numidia, azi Souk Ahras, în Algeria - d. 28 august 430, Hippo Regius,
Numidien, azi Annaba, Algeria).