C1.

Originea și evoluția sociologiei

O privire deosebit de generoasă ar putea descoperi preocupările sociologice deja

prezente în operele lui Platon1 şi Aristotel2.

Originea sociologiei

Sociologia este o știință relativ nouă. Deși unele idei sociologice își au originea în
antichitate (în filosofie3), încercarea sistematică de a înțelege și a explica realitatea socială,
comportamentul social are mai puțin de două sute de ani.
În general, oamenii din societățile stabile se gândesc, probabil, mai puțin la structurile
sociale ale mediului lor decât oamenii din societățile instabile.
Marile transformări din Grecia Antică, în secolul al V-lea î.e.n. și secolul al IV-lea î.e.n.,
și respectiv, din Europa, începând din secolul al XVII-lea pînă în secolul al XIX-lea, au dus la
dezvoltarea filosofiei occidentale și la luarea în considerare a naturii ,,ordinii sociale”.4

Evoluția ideilor sociologice

De-a lungul dezvoltării societății umane au fost formulate în diverse modalități idei despre
societate, realitatea socială, relațiile sociale. Soluționarea problemelor sociale, funcționarea
societății au fãcut obiectul gândirii sociale din antichitate (Grecia Antică, Roma Antică, China
Antică).
Să amintim cele 282 de legi ale lui Hammurabi care prevedeau reglementări ale unor
importante aspecte ale vieții sociale: educație, sănătate, comerț.

În Grecia Antică s-au elaborat (s-au formulat) teze esențiale (fundamentale) pentru
gândirea socială, care apoi au fost preluate și valorificate de sociologie5 (de sociologi) în epoca
modernă.6

1
Platon, Republica, Editura Antet, București, 2010.
2
Aristotel, Politica, Editura Antet, București, 1996.
Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, (ediţie bilingvă).
Vasile Muscă, Filosofia politică a lui Aristotel, Editura Polirom, Iași, 2002.
3
David Miller, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2006.
4
Allan G. Johnson, Dicționarul Blackwell de sociologie, Editura Humanitas, București, 2007.
5
Raymond Boudon, Dicționar al gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași, 2009.
6
Constantin Schifirneț, Sociologie, Editura Economică, București, 1999.
Constantin Schifirneț, Sociologie, Editura Comunicare Ro, București, 2002, p. 11.
 Fondatorii ideilor sociologice7

Într-un sens general, toţi gânditorii care şi-au pus problema existenţei sociale a omului au
atins sau chiar au tratat efectiv probleme sociologice.8
Fondatorii ideilor sociologice sunt:
1. Platon (427 î.e.n. - 347 î.e.n.)
2. Aristotel (384 î.e.n. - 322 î.e.n.)
3. Niccoló Machiavelli (1469-1527)
4. Thomas Hobbes (1588-1679)
5. John Locke (1632-1704)
6. Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755)
7. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778)
8. John Stuart Mill (1806-1873) etc.

Evoluția ideilor sociologice a fost influențată de:

1. Operele lui Platon şi Aristotel
2. Teoria dreptului natural elaborată de Hugo Grotius9
3. Filosofia politică a lui Thomas Hobbes, John Locke, Jean-Jacques Rousseau
4. Teoria separației puterilor în stat elaborată de Montesquieu
5. Ponderea dată individului de către Reformă10 (1521)
6. Revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al
XIX-lea

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, revoluţia industrială

a produs prin industrializare, profesionalizare şi raţionalitate ştiinţifică şi economică schimbări
sociale fără precedent, concretizate atât în apariţia unor fenomene sociale total necunoscute,
precum migraţia aglomerarea, înstrăinarea şi depersonalizarea, cât şi în intensificarea şi
extinderea la nivel de societate a fenomenelor sociale cunoscute, precum sărăcia, exploatarea,
naşterile ilegitime, divorţialitatea, devianţa, criminalitatea, prostituţia etc..
Schimbările produse au avut consecinţe profunde asupra funcţionalităţii societăţii şi a
vieţii indivizilor, situaţie ce a impus nevoia cunoaşterii ştiinţifice: prin observaţie,

7
Precursorii sociologiei - Concepții despre societate și om.
8
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin, Deva, 2006, p. 6.
9
Hugo Grotius, numele latinizat (1583-1645), teoretician al dreptului şi filozof olandez.
10
Martin Luther (1483-1546); (Dumnezeu se adresează direct individului, fără intermediari).
 descriere, explicaţie şi predicţie - atât a fenomenelor respective, cât şi a structurilor,
instituţiilor şi grupurilor sociale care le-au determinat. Astfel a început să se constituie
ştiinţa despre societate, a sociologiei ca ştiinţă de sine stătătoare strâns legată de
schimbările social-economice profunde petrecute în societatea europeană, fiind un reflex
teoretic al acestora şi o încercare de răspuns la problemele ridicate de aceste schimbări.

În contextul socio-politic al Europei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și pe

fondul derulării unor procese sociale, politice și economice de amploare, au fost necesare studii
prin care:
1. să se descrie realitățile sociale;
2. să se explice realitățile sociale;
3. să se prefigureze evoluții ale fenomenelor sociale

Dezvoltarea sociologiei

Sociologia a început să se dezvolte în secolul al XIX-lea ca răspuns la schimbarea

condițiilor sociale și politice.

Premise ale apariției sociologiei

Trecerea de la ,,filozofia naturală” la „știință“ (prin Isaac Newton) sau de la ,,istoria

naturală” la ,,istoria naturii” (prin lucrarea lui Charles Darwin, Despre originea speciilor11,
publicată în 1859) s-a realizat treptat și sigur în modernitatea deja descătușată. Științele naturii s-
au dezvoltat mult mai rapid, dar științele sociale sau umane au avut nevoie de încă aproape două
secole pentru a începe să se despartă de „filozofia naturală” sau de „filozofia socială (morală)“
Economia, ca știință, a fost prima care a dat semnele despărțirii, chiar dacă, prin lucrarea
inițiatoare a lui Adam Smith, Avuția națiunilor12, 1776, era încă prinsă sub acoperişul filozofiei
morale în explorarea motivelor și sentimentelor care stau la baza alegerilor raționale ale
producătorilor sau consumatorilor pe piața economică.
Sub influența științelor și a metodelor lor de investigare, abia în secolul al XIX-lea începe
să se vorbească despre o filozofie socială pozitivă și, în acest cadru, și despre sociologie. (Lazăr
Vlăsceanu, Sociologie, Editura Polirom, Iași, 2011, pp. 19-47.)

11
Charles Darwin, On the Origin of Species, (Despre Originea Speciilor), 1859.
12
Adam Smith, The Wealth of Nations, (Avuția națiunilor), 1776.
 Sociologia este o apariţie relativ nouă în cadrul ştiinţelor sociale și începuturile sale
embrionare pot fi plasate în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sociologia s-a constituit ca
disciplină independentă la mijlocul secolului al XIX-lea.
Referindu-se la originea şi evoluţia sociologiei, majoritatea istoricilor sociologiei opinează că
iniţial această disciplină, desprinzându-se din filosofie, prin pozitivare13 a avut un caracter
preponderent teoretic, filosofic, în sens de activitate teoretică, speculativă, desfăşurată pe baza
unor analize foarte adânci şi foarte întinse prin simpla meditaţie şi judecată, adesea împotriva
faptelor şi a evidenţei oferite de realitate.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, (şi începutul secolului al XX-lea), s-a constituit o
comunitate disciplinară propriu-zisă, sociologia fiind recunoscută instituţional prin introducerea
ei ca disciplină de studiu14 în universități.15
Odată cu Max Weber16 sociologia a intrat în secolul al XX-lea, secol în care ea va
cunoaște o dezvoltare specifică unei științe mature.

Rostul sociologiei

Deviza sub care ar trebui să acţioneze noua disciplină, de altfel invocată frecvent în
sociologie, exprimă părerea (opinia) lui Auguste Comte privind rostul sociologiei: ,,savoir pour
prevoir, prevoir pour pouvoir” (,,a şti - a cunoaşte - pentru a prevedea, a prevedea pentru a
putea”). Prin urmare, încă de la începuturile sale sociologia îşi propune cunoaşterea societăţii în
scopul ,,transformării” ei.

13
Științe pozitive; științe experimentale; prin pozitivare - care se întemeiază pe experiență, pe fapte, pe realități; care
are un caracter de certitudine.
14
Cătălin Zamfir, Lazăr Viăsceanu, Dicţionar de sociologie, Editura Babel, București, 1998, p. 561.
15
Sociologia este o ramură a ştiinţelor sociale relativ recentă, a cărei recunoaştere oficială şi instituţionalizare s-a
făcut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
16
Karl Emil Maximilian ,,Max” Weber (1864-1920), este considerat fondatorul sociologiei moderne.
Bibliografie17:

1. David Miller, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București,

2006.
2. Allan G. Johnson, Dicționarul Blackwell de sociologie, Editura Humanitas, București, 2007.
3. Raymond Boudon, Dicționar al gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași, 2009.
4. Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Editura Babel, București, 1998.
5. Gordon Marshall, John Scott, Dicționar de sociologie, Editura All, București, 2014.
6. Gilles Ferreol, Dicționar de sociologie, Editura Polirom, Iași, 1998.
7. Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, 1997.
8. Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2000.
9. Ilie Bădescu, Istoria sociologiei: Perioada marilor sisteme, Editura Porto-Franco, Galaţi,
1994.
10. Constantin Schifirneț, Sociologie, Editura Economică, București, 1999.
11. Constantin Schifirneț, Sociologie, Editura Comunicare Ro, București, 2002.
12. Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin, Deva, 2006.

17
Bibliografie selectivă.