MEDICAȚIA APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv – noțiuni generale

Sistemul digestiv reprezintă ansamblul morfologic și
funcțional de organe ce realizează digestia și absorbția alimentelor
ingerate, precum și evacuarea reziduurilor neasimilabile.

Sistemul digestiv este alcătuit din:

o tub digestiv, o serie de organe tubulare de calibru

diferit;
▪ măsoară aprox. 9 m lungime, de la cavitatea
bucală până la anus, constituind traiectul
alimentelor ingerate pe parcursul căruia
acestea suferă transformări necesare
preparării hranei pentru celulele corpului,
prin intermediul mijloacelor digestive fizice și
chimice.
o glande anexe, ancorate la diferite etaje ale tractului
digestiv; contribuie la digestie prin intermediul
secrețiilor proprii.

Glandele anexe ale sistemului digestiv

o Glandele salivare sunt responsabile cu secreția salivei (o mixtură de apă, enzime și mucină), în cavitatea
bucală, pentru a lubrifica alimentele ce urmează a fi ingerate. De asemenea, enzimele din salivă
interacționează cu alimentele din cavitatea bucală, declanșând procesul de digestie chimică.

o Ficatul este plasat în loja hepatică, sub diafragm, și reprezintă cea mai mare glandă din corp, cântărind
aprox. 1,5 kg; reprezintă organul vital ce detoxifică sângele de agenții nocivi organismului, este implicat și
în procesul de digestie prin secreția bilei, un lichid ce acționează cu predilecție în degradarea grăsimilor.

Pancreasul este o glandă mixtă: funcția exocrină a pancreasului este implicată în digestie, fiind responsabilă cu
elaborarea și secreția sucului pancreatic, un lichid care contine echipament enzimatic capabil sa degradeze toate tipurile
de substante alimentare.

Funcțiile sistemului digestiv - principala funcție a sistemului digestiv este de a prepara hrana necesară celulelor
organismului. Acest proces este realizat prin digestie și absorbție.

I. DIGESTIA: se desfășoară în mai multe etape, alimentele urmând a fi procesate în funcție de etajul
tractului digestiv în care se află. Astfel, prin demararea funcțiilor secretorii si motorii a organelor implicate are loc
digestia.
o Digestia începe în cavitatea bucală, odată cu masticația alimentelor ce urmează a fi ingerate. Saliva este
secretată în cantități mari, intre 1-1,5 l/zi, de către glandele salivare în cavitatea bucală, fiind amestecată de
limbă cu alimentele masticate prin intermediul dentiției, proces finalizat cu formarea bolului alimentar. Saliva
conține printre altele, enzime digestive, precum amilaza salivară (ptialina), ce intervine în degradarea chimică a
polizaharidelor, transfomând amidonul în maltoză, și lipaza linguală, care hidrolizează lanțurile lungi de
trigliceride în gliceride parțiale și acizi grași în stare liberă. De asemenea, saliva conține și mucus, o glicoproteină
utilizată ca adjuvant în lubrifierea alimentelor si formarea bolului alimentar. Dupa formarea bolusului se poate
produce deglutiția (înghițirea), ce constă în transportul masei alimentare în esofag prin faringe.
o Faringele reprezintă locul unde se intretaie calea digestivă cu cea respiratorie. Astfel, deoarece atât
produsele alimentare cât și aerul trec prin faringe, epiglota, o lamă cartilaginoasă, se interpune în deschiderea
laringeală în timpul deglutiției pentru a preveni asfixierea alimentară. Orofaringele, posterior cavității bucale, ce
se continuă cu laringofaringele sunt porțiunile din faringe prin care alimentele sunt transportate la acest nivel.
Astfel are loc timpul faringian al deglutiției: trecerea aerului este temporar întreruptă, alimentele având
prioritate să înainteze către esofag.
o Bolul alimentar este propulsat în esofag, prin relaxarea sfincterului esofagian superior, moment în care
debutează timpul esofagian al deglutiției. Fibrele musculare prezente la acest nivel determină peristaltismul
prin care alimentele sunt deplasate de-a lungul esofagului. Joncțiunea dintre esofag și stomac este prevazută cu
sfincterul esofagian inferior ce închide orificiul cardia. Odată cu declanșarea undelor peristaltice și pe măsură ce
bolul alimentar înaintează către stomac, prin creșterea presiunii intraesofagiene sfincterul esofagian inferior se
relaxează și are loc finalizarea deglutiției, concomitent cu evacuarea bolului alimentar în stomac.
o Stomacul asistă mai mult la demontarea fizică a alimentelor, începută în cavitatea bucală. Pereții
stomacului sunt formați din mușchi extensibili, ce îi conferă acestuia capacitatea de a se adapta la conținutul său,
contribuind în același timp la digestie. Bolul alimentar pătrunde în stomac prin orificiul cardia, nivel la care
începe digestia gastrică, substanțele alimentare fiind atacate sucul gastric, care conține apa, acid clorhidric,
enzime și mucină; enzimelor din stomac le sunt asigurate condiții optime, acestea degradând substanțele la un
pH și o temperatură specifică.
• Acidul gastric ajută în procesul de denaturare al proteinelor, conferind pH-ul optim pentru reactiile în
care este implicată pepsina și distruge microorganismele ingerate odată cu alimentele. Mucusul este
secretat de glandele gastrice, cardiale și pilorice și împreună cu mucina din sucul gastric lubrifiază și
protejează mucoasa gastrică de acțiunea pepsinei și a acidului clorhidric.
• Mișcările tonice, de adaptare și undele peristaltice executate în urma ingestiei de alimente au ca
rezultat amestecul alimentelor cu sucul gastric, transformarea bolului alimentar în chim gastric și
evacuarea acestuia în intestinul subțire.
o După ce a fost procesată în stomac, masa alimentară trece în intestinul subțire prin orificiul piloric. Cea
mai mare parte a digestiei se desfășoară la acest nivel, debutând în momentul în care chimul gastric
pătrunde în duoden. La acest nivel sunt secretate 3 lichide care intervin in digestie:
▪ Sucul hepatic (bila): neutralizează aciditatea și emulsionează grăsimile pentru a favoriza absorbția
acestora. Bila este produsă în ficat și stocată în vezicula biliară de unde trece în duoden prin ductele
hepatice.
▪ Sucul pancreatic este produs de acinii pancreatici și conține enzime precum amilaza pancreatică,
lipaza pancreatică și tripsinogen.
▪ Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale și contine enzime printre care se numără
enteropeptidaze, erepsina, tripsina, chimotripsina, maltaza, lactaza și sucraza.
▪ Deoarece sucurile digestive care acționează la acest nivel sunt alcaline, nivelul pH-ului este crescut
în intestinul subțire: se creează astfel un mediu propice activării enzimatice, necesar degradării
moleculare. Microvilii enterocitelor existente la acest nivel măresc capacitatea și viteza de absorbție
concomitent cu creșterea suprafeței de absorbție a intestinului subțire. Nutrienții sunt absorbiți prin
peretele intestinal în sângele periferic, care ajunge pe cale portală la ficat, unde are loc filtrarea,
detoxifierea și prelucrarea nutrienților.
▪ Musculatura netedă a intestinului subțire execută mișcări peristaltice, pendulare, de contractare
periodică a anselor intestinale ce determină scurtarea și lungirea acestora, și mișcări segmentare,
prin apariția unor inele de contracție care segmentează porțiuni din intestin. În urma ansamblului
de mișcări se asigură un contact strâns al particulelor alimentare cu sucurile digestive secretate la
acest nivel precum și propulsia celor rămase nedigerate către intestinul gros, pentru continuarea
digestiei.
o La nivelul intestinului gros, masa alimentară este reținută suficient pentru a permite fermentarea
acesteia sub acțiunea bacteriilor intestinale, care descompun unele substanțe neprelucrate în intestinul
subțire. În urma proceselor de fermentare și putrefacție asociate cu mișcările peristaltice, de
segmentare și tonice executate de musculatura intestinului gros, deșeurile neasimilabile vor forma
materiile fecale ce se stochează în ampula rectală pentru o perioadă, urmând a fi eliminate prin actul
defecației.
II. ABSORBȚIA

• reprezintă procesul de trecere a substanțelor necesare organismului prin pereții organelor tubului
digestiv, în mediul intern.

• La nivelul cavității bucale, a esofagului precum și la nivelul stomacului realizarea proceselor de

absorbtie este neglijabilă. Astfel, cele mai multe particule alimentare, precum apa sau mineralele
sunt absorbite la nivelul intestinului subțire.

• Mucoasa intestinală cuprinde valvule conivente (plici circulare) și vilozități intestinale, acoperite
de o rețea de enterocite prevăzute cu microvili, ce măresc capacitatea de absorbție a intestinului
subțire. Procesul de absorbție variază în funcție de tipul de nutrienți, astfel că apa și sărurile
minerale, vitaminele hidrosolubile, glucoza, aminoacizii și acizii grasi cu lanț scurt sunt preluați de
sânge și conduși pe cale portală la ficat, iar vitaminele liposolubile și chilomicronii trec inițial în
limfă, după care sunt preluați de sânge.

• Procese de absorbție a apei, electroliți, vitamine și aminoacizi se manifestă și la nivelul

intestinului gros, înainte de formarea materiilor fecale.

MEDICAMENTE ANTIACIDE
Antiacidele = medicamentele capabile de reducerea cantității de acid clorhidric din cavitatea stomacului.

Mecanism de acțiune:

o Mecanism chimic: reacții de neutralizare prin dublu schimb;

o Mecanism fizic: adsorbție și film protector.

1. Alcalinizante – carbonat acid de sodiu, fosfat disodic, citrat de sodiu

o Alcalinizează conținutul gastric și scad vâscozitatea mucusului protector;
o au ca efect secundar stimularea secreției acide;
o Se absorb la nivel intestinal, modifică rezerva alcalină și pot favoriza litiaza renală (la doze excesive) =
acțiune sistemică.
2. Neutralizante – carbonat de calciu, oxid de magneziu, carbonat bazic de magneziu, trisilicat de magneziu,
hidroxid de aluminiu, fosfat de aluminiu
o Ridică pH-ul gastric la maxim neutru (excepție oxidul de magneziu, pH = 9);
o Nu se absorb și nu modifică rezerva alcalină (carbonatul de calciu și sărurile de magneziu se absorb
parțial);
3. Adsorbante – săruri de bismut (carbonat bazic, nitrat bazic), silicat de magneziu și aluminiu, acid alginic,
bentonite
o Manifestă efect antiacid redus, acționând prin adsorbția de acid clorhidric și formarea unui film protector
la suprafața mucoasei gastrice = pansamente gastrice.
o Nu se absorb în organism.

Aspecte farmacologice generale:

o Neutralizantele și alcalinizantele determină apariția unui efect rebound acid – creșterea secreției gastrice
ca urmare a adm. de antiacide ( aciditatea gastrică fiziologică funcționează ca un mecanism de
autoreglare a secreției acide);
o Un efect secundar comun antiacidelor = scăderea activității proteolitice a pepsinei gastrice (poate merge
până la inactivare în cazul neutralizantelor), efect nedorit în perioadele digestive dar benefic în
perioadele interdigestive;
 o Indicații generale: gastrita hiperacidă, ulcerul gastric și duodenal, esofagita de reflux (la începutul
tratamentului);
▪ În asociere cu medicamentele care manifestă efect ulcerogen – AIS / AINS, pentru creșterea
toleranței gastrice;
▪ Se utilizează asocieri de antiacide:
• Datorită capacității acestora de a-și potența efectul, la doze mici;
• Datorită antagonizării reciproce a unor efecte secundare: sărurile de calciu, aluminiu sau
bismut (efect secundar constipație) se asociază cu sărurile de magneziu (efect secundar
laxativ)
• Datorită efectului protector benefic: includerea acidului alginic in schemele de tratament
pentru esofagita de reflux gastroesofagian.
o Interacțiuni:
▪ Datorită modificării nivelului pH-ului, modifică absorbția digestivă, intestinală sau eliminarea
renală a medicamentelor administrate concomitent;
▪ Reduc absorbția pentru: acid acetilsalicilic, benzodiazepine, anticoagulante, digoxin, tetracicline,
fier;
▪ Cresc absorbția pentru: teofilină, acid valproic, levodopa, sulfonamide;
▪ Alcoolul, cafeaua și tutunul scad efectul antiacidelor;

Regulă generală: antiacidele se administrează la 1-2 ore distanță față de alte medicamente !

A. Alcalinizante

a. Carbonat acid de sodiu:

• în exces, se absoarbe și provoacă alcaloză și alcalinizarea urinii (modifică eliminarea altor

medicamente); utilizarea pe perioade îndelungate împreună cu un aport crescut de calciu
favorizează instalarea calculozei (litiazei) urinare;
• Acțiunea antiacidă este rapidă, dar de scurtă durată;
• Indicații:
➢ Hiperaciditate gastrică: în asociere cu alte antiacide;
➢ Intoxicații cu barbiturice (pentru alcalinizarea urinii și favorizarea eliminării acestora);
➢ Alte indicații uzuale: pentru spălături oculare (sol. 3,5%, caldă), spălarea lentilelor de contact
(sol. 1-2%), dizlovarea cerumului auricular (sol. 5%), dușuri vaginale (sol. 1-4%).
• Contraindicații: insuficiență renală, edeme; precauții: HTA, predispoziție la litiază renală.

B. Neutralizante

a. Carbonatul de calciu:

• Interacționează cu acidul clorhidric din sucul gastric și îl neutralizează; administrat în exces, acesta
mai poate interacționa și cu acizii din colonul ascendent;
• Acțiune antiacidă neutralizantă intensă, însă de scurtă durată.
• Administrat în exces poate avea efect constipant și poate antrena o secreție gastrică acidă
paradoxală; la administrarea pe termen lung concomitent cu un consum crescut de lactate poate
apărea sindromul alcaline-lapte ( o hipercalcemie marcată care inhibă secreția de parathormon și
determină retenția de fosfor și precipitarea sărurilor de calciu în rinichi);
• Indicații: agent antiacid, agent antidiareic (doze mari, termen scurt);
• Interacțiuni: nu se administrează cu tetraciclina – formează compuși neabsorbabili.
 b. Derivați de magneziu (oxid de magneziu, trisilicat de magneziu, carbonat bazic)

• Au acțiune antiacidă lentă și prelungită, ușoară acțiune adsorbantă; nu se absorb;

• se asociază cu derivați de calciu și aluminiu pentru antagonizarea efectului constipant al
acestora;
• Utilizarea în exces determină apariția unui efect laxativ, purgativ în doze mari;

c. Derivați de aluminiu (hidroxidul de aluminiu)

• Au acțiune antiacidă scăzută, posedă efect neutralizant și adsorbant scăzut;

• Contraindicați în insuficiență renală – tendință de acumulare;

C. Adsorbante

• Săruri de bismut (oxid, carbonat bazic, nitrat bazic): au acțiune antiacidă prin mecanism adsorbant,
astringent;

• datorită interacțiunii cu hidrogenul sulfurat prezent în intestin (stimulatorul fiziologic al

peristaltismului) se formează sulfura de bismut, care imprimă materiilor fecale culoarea neagră;

• Acidul alginic: este obținut din alge marine; are acțiune adsorbantă și protectoare asupra mucoasei
gastroesofagiene.

Exemple de produse farmaceutice antiacide:

- Dicarbocalm antiacid: carbonat de calciu, carbonat de magneziu, trisilicat de magneziu;

- Rennie: carbonat de calciu, carbonat de magneziu;

- Gaviscon: alginat de sodiu, hidrogencarbonat de sodiu, carbonat de calciu.

MEDICAMENTE INHIBITOARE ALE SECREȚIEI GASTRICE

Mucoasa gastrică are activitate secretorie, ce constă în secreție clorhidropeptică (cu rol în digestia alimentelor) și
secreție de mucus și bicarbonat de sodiu (cu rol protector pentru mucoasă, împotriva agresiunii clorhidropeptice).

Secreția gastrică acidă este rezultatul activității celulelor parietale ale mucoasei gastrice: ionii H+ sunt
transportați în lumenul gastric, în schimb stoechiometric cu ionii K+, prin activitatea unei enzime care funcționează ca o
pompă de protoni; pompa este cuplată cu un canal de Cl-, prin efluxul de clor asigurându-se formarea HCl.

Secreția gastrică acidă poate fi declanșată și prin acțiunea histaminei, care, eliberată de mastocitele din mucoasa
gastrică, va activa receptorii H2 situați pe membrana celulelor parietale și apoi va declanșa procesele secretorii.

În funcție de inhibarea mecanismului fiziopatogenic implicat în secreția gastrică acidă, agenții inhibitori pot fi:

• Antihistaminice H2 – antagonizează acțiunea stimulatoare a histaminei prin blocarea receptorilor

histaminici H2: ranitidina, famotidina;

• Inhibitoare ale pompei de protoni – diminuă transferul activ al ionilor H+ în cavitatea gastrică:
omeprazol, pantoprazol, lansoprazol;
A. Antihistaminice H2
• Antagonizează competitiv histamina la nivelul receptorilor H2; sunt inhibitoare potente ale secreției
gastrice (volum, acid și pepsină), reglată prin intermediul histaminei, stimulării vagale, alimentelor,
cafeinei sau insulinei.

• Momentul optim de administrare: seara la culcare (noaptea este crescut tonusul parasimpatic);

• Ranitidina – medicament retras de la comercializare în UE – La 17 septembrie 2020, Comitetul pentru

medicamente de uz uman (CHMP) al EMA a confirmat recomandarea sa de suspendare în UE a tuturor
medicamentelor care conțin ranitidină.

• Famotidina:

• Indicații: ulcer gastric și duodenal, esofagită de reflux (tratament pe termen lung);

• Se asociază cu antiinflamatoare steroidiene / nesteroidiene pentru combaterea efectului
advers ulcerigen ale acestora;
• Se administrează oral, dar și i.m, i.v.; prezintă absorbție scăzută la asocierea cu
antiacide;
• Potență superioară ranitidinei, durata acțiunii nocturne este lungă (până la 12 ore);
• Indicații:
• Tratamentul ulcerului gastroduoenal: 40 mg/zi, 4-8 săptămâni; prevenția recidivelor – 20
mg / zi;
• Reflux gastroesofagian: 20-40 mg / zi, 6-12 săptămâni;
• Produse farmaceutice: Famotidină 20 mg, 40 mg – cp.film.; Quamatel – liof.pt.sol.inj 20 mg / 5
ml.

B. Inhibitoare ale pompei de protoni

Sunt agenți antiulceroși foarte potenți, în monoterapie / asocieri medicamentoase;

a. Omeprazol:

o Este fotosensibil, iar in contact direct cu sucul gastric este degradat, de aceea forma farmaceutică
este enterosolubilă / administrare injectabilă;
o Durata de acțiune este lungă ( peste 24 ore), datorită inhibiției ireversibile a pompei de protoni
(timpul necesar pompei de protoni pentru a-și relua activitatea secretorie este de 36 ore);
o Inhibă secreția gastrică fără a afecta activitatea pepsinei de la început; inhibarea se produce treptat,
pe fondul creșterii pH-ului după adm. tratamentului pe termen lung;
o Indicații:
▪ ulcer duodenal evolutiv – vindecare în o lună; ulcer gastric evolutiv – vindecare în 1-2 luni;
esofagita de reflux – eficacitate superioară antihistaminicelor H2;
▪ Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori, în asociere cu antibiotice – 7-10 zile;
o Produse farmaceutice: Omez (10, 20, 40 mg), Omeran 20 mg, Ortanol 40 mg;

b. Esomeprazol:

• structură, proprietăți terapeutice și dozaj similare omeprazolului;

• Produse farmaceutice: Nexium (10, 20, 40 mg), Emanera, Helides;

c. Lansoprazol
• Profil farmacologic similar omeprazolului;
• Produse farmaceutice: Lanzul 30 mg, Levant 30 mg;
 d. Pantoprazol

• Profil farmacologic similar omeprazolului, cu avantajul stabilității chimice mai bune a substanței;
• Se poate utiliza atât oral, cât și i.v, i.m.;
• Indicații: ulcer gastric și duodenal, esofagita de reflux (doze duble față de ulcer);
• Produse farmaceutice: Controloc 20, 40 mg, Nolpaza 20, 40 mg, Zencopan 20, 40 mg, Nedis 20 mg;

e. Rabeprazol

• Tratamentul și profilaxia ulcerelor gastro-duodenale, inclusiv în combinație cu antibiotice adecvate,

pentru eradicarea H. pylori.
• Tratamentul și profilaxia ulcerelor gastrice și duodenale asociate cu AINS.
• Tratamentul și profilaxia esofagitei secundare refluxului gastroesofagian. Sindrom Zollinger-Ellison.
• Produse farmaceutice: Zulbex 10, 20 mg, Relitaz 10, 20 mg.

MEDICAMENTE ANTISPASTICE
Mușchii gastrointestinali au inervație dublă:

• Parasimpatică (stimulatoare) – nervul vag gastro-intestinal parasimpatic are ganglioni localizați în peretele
tubului digestiv, unde aceștia formează plexuri nervoase;
• Simpatică (inhibitoare): fibrele postganglionare simpatice se amestecă cu fibrele parasimpatice la nivelul
plexurilor nervoase.

Spasmul reprezintă contractura musculară involuntară, bruscă, de la nivelul unui mușchi, al unui grup de
mușchi sau al unui organ; adesea este o consecință a unui dezechilibru hidorelectrolitic.

• Spasmele musculare pot afecta multiple grupe musculare ale corpului, conducând la simptome diferite.
Spasmele mușchilor scheletici sunt mai frecvente, datorită deshidratării și a tulburărilor electrolitice; apar
brusc, sunt dureroase și de scurtă durată, dar pot fi ameliorate prin întindere ușoară a mușchiului.
• Mușchii netezi care se află în pereții organelor cavitare din corp pot intra în spasm, determinând durere
semnificativă. Spasmele intense ale mușchilor netezi de la nivelul tubului digestiv pot genera colici gastro-
intestinale și abdominale (dureri care vin și pleacă) .

Acțiune antispastică = de prevenție a spasmului (profilaxie);

Acțiune spasmolitică = tratament al spasmului – înlăturarea contracturii musculare și a durerii ce o însoțește,

prin producerea relaxării musculare.

1. Antispastice parasimpatolitice (neurotrope)

Acțiuni ale parasimpatoliticelor la nivelul tubului digestiv:

o Hiposecretoare gastrică și salivară – este diminuat volumul secreției gastrice îndeosebi, diminuă și
secreția de mucus și bicarbonat de sodiu (dezavantaj);
o Antispastică: benefică în calmarea durerii ulceroase, relaxează mușchii netezi gastrointestinali
contractați, diminuează peristaltismul și tonusul normal (tendință la constipație);
▪ Cresc tonusul sfincterului piloric, cu întârzierea golirii stomacului (dezavantaj în ulcerul gastric
deoarece prelungește contactul secreției acide cu ulcerația, avantaj în ulcerul duodenal);
▪ Scad tonusul sfincterului esofagian, cu favorizarea refluxului gastric.
• Asocierea cu antiacide este benefică, deoarece întârzierea golirii stomacului prelungește efectul
acestora.
 • Indicații: spasme de la nivel gastrointestinal, biliar, urogenital, apărute în inflamații, gastrite, enterite,
litiaze sau tumori; profilactic, înaintea investigațiilor endoscopice.
• Reprezentanți:
▪ Butilscopolamoniu (bromură) – antispastic selectiv pe aparatul digestiv, căi urinare, uter;
PF: Scobutil 10mg, Buscopan 10 mg, Uscosin 10 mg (supozitoare).
▪ Otiloniu (bromură): Spasmomen 40 mg.
▪ Fenpipramidă : Piafen, Algifen (fenpipramidă, pitofenonă, metamizol);

2. Antispastice musculotrope
Sunt substanțe care acționează direct asupra fibrei musculare: modifică tonusul și contractilitatea musculară.

a. Papaverina

• Acțiune antispastică la nivelul mușchilor netezi cavitari (tub digestiv, vezică biliară, căi urinare);
acțiunea antispastică nu este selectivă la nivelul tubului digestiv, se manifestă și la nivel pulmonar,
cardiac, arbore circulator (manifestă acțiune bronhodilatatoare, vasodilatatoare moderată);
• Contraindicată în sarcină și alăptare, la șoferi (dă somnolență), tulburări cardiace severe.
• Indicații: spasme și colici biliare, renale, gastrice, intestinale, spasm bronșic sau coronarian, tulburări
circulatorii periferice;
• Administrare: adulți 100 mg x2-4/zi, copii 6 mg/kg/zi;

b. Drotaverina: No-Spa, Spaverin, Antispasmin

• Manifestă acțiune relaxantă predominant la nivel gastrointestinal, urinar și uterin, mult mai bine
exprimată comparativ cu papaverina;
• Nu traversează bariera sânge-placentă, însă administrarea în sarcină și alăptare se face cu prudență;
• Indicații: spasme și colici biliare (colecistită, litiază biliară), renale (cistită, pielonefrită, litiază renală),
gastrointestinale ( ulcer, gastrită, enterită, colită, colon iritabil).
• În cazuri acute / forme clinice grave, pentru efect intens, se administrează injectabil (s.c., i.m. / i.v.
lent);
• Administrare: adulți - 40-80 mg odată, până la 240 mg /zi, copii peste 1 an 40-120 mg / zi, peste 6
ani 80-200 mg / zi.

c. Mebeverina: Duspatalin 200 mg, Colospasmin 100 mg

• indicație de elecție: colon iritabil; enterite regionale; se administrează în general adulților.

• Administrare: 100 mg x3/zi, sau 200 mg x2/zi, înainte de masă.

ANTIEMETICE ȘI REGLATOARE ALE MOTILITĂȚII GASTROINTESTINALE

1. Antiemetice
Voma = arc reflex, care constă în evacuarea bruscă, prin cavitatea bucală, a conținutului stomacului și
duodenului.

• Mecanisme efectoare implicate: contracția mușchilor abdominali, a duodenului, a pilorului, concomitent cu

relaxarea fundului stomacului, a sfincterului cardial și a esofagului;
• Complicații: tulburări hidrice, electrolitice (deshidratare, hipokaliemie, alcaloză), agravarea unor patologii
cronice (ins. cardiacă), hemoragii digestive, rupturi esofagiene;
• Patologii cu simptom vomă: gastro-duodenită, ulcer gastro-duodenal, colecistită, cancer digestiv,
traumatisme craniene, hipertensiune intracraniană, tulburări vestibulare (răul de mișcare), postanestezie.
• Voma ca reacție adversă: chimioterapice antitumorale, antiparkinsoniene, morfinomimetice, disulfiram,
digitalice, tetracicline.
 Antiemetice = medicamente care combat voma, simptomatic-patogenic, la nivel central sau periferic în arcul
reflex al vomei.

Clasificare:

– Antiemetice centrale:
➢ antagoniști ai dopaminei – clorpromazina, proclorperazina, metoclopramid, domperidon;
➢ Antagoniști ai serotoninei – ondansetron, granisetron;
➢ Antihistaminice: cinarizina.
– Antiemetice periferice: carminative vegetale (anason, fenicul, mentă, melisă) – utile în cazuri ușoare.

1.1 Antagoniști ai dopaminei

➢ Metoclopramid
▪ Agent antiemetic eficient;
▪ Manifestă și efecte propulsive: stimulează peristaltismul esofagului, stomacului, intestinului
subțire, crește tonusul orificiului cardial și relaxează sfincterul piloric, împiedică refluxul
gastroesofagian și duodenogastric, grăbește golirea stomacului și tranzitul intestinului subțire.
▪ Stimulează secreția de prolactină – CI în cancerul de sân, administrarea prelungită det.
ginecomastie, galactoree, amenoree.
▪ Determină apariția de efecte neurologice tip sdr. extrapiramidal mai ales la copii și tineri
(spasm tetanic, mișcări distonice ale feței, limbii, membrelor, torticolis;
▪ Indicații - se administrează cu 30 min inainte de masă:
• Antiemetic: toate tipurile de vomă (inclusiv rău de mișcare, grețuri asociate sarcinii sau
migrenelor); administrarea în cazurile de vomă indusă de chimioterapice se face
preponderent i.m., în perfuzie lentă.
• Propulsiv: reflux esofagian, spasm piloric, sughiț;
▪ Administrare: adulți 10 mg x2-4/zi, copii sub 3 ani 0,5 mg/kg/zi, copii peste 3 ani 2-5 mg x3 /zi.

➢ Proclorperazină: Emetiral
▪ agent neuroleptic cu efect antipsihotic intens (antihalucinator, antimaniacal); în doze mici, este
un agent antiemetic foarte eficient;
▪ profilul farmacologic de bază este responsabil de apariția frecventă a reacțiilor adverse: efecte
nedorite de tip sdr. extrapiramidal ( contracții spastice al mușchilor ochilor, limbii, gâtului);
▪ Indicații: grețuri severe, vomă din migrene, postoperator, postiradiere.
▪ administrare: adulți 5-10 mg x3/zi, copii peste 6 ani max 20 mg/zi.

➢ Domperidon: Motilium
▪ Profil farmacologic foarte apropiat metoclopramidului, cu avantajul unui profil de reacții adverse
mult mai puțin frecvente;
▪ Indicații: sdr. dispeptic complex ( reflux gastro-esofagian, golirea stomacului întârziată,
esofagită);
▪ Administrare: adulți 10 mg x2-3/zi, copii peste 5 ani 2 mg/kg/zi, maxim o săptămână.

1.2 Antagoniști ai serotoninei: ondansetron, granisetron, palonosetron

➢ Agenți antivomitivi eficace, de elecție în profilaxia și tratamentul grețurilor și vomei induse de
chimioterapie și radioterapie sau postoperatorie, administrate oral sau în perfuzie i.v. lentă.
 2. Reglatoare ale motilității gastrointestinale
▪ Sunt medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală, favorizând un tranzit normal.
▪ Indicații: sdr. de hipomotilitate gastrică (întâlnit postoperator, în anorexia nervoasă, neuropatia
diabetică, dispepsii), manifestat cu greață, vomă, reflux esofagian, pirozis, dispnee, durere retrosternală.;
▪ Reprezentanți:

■ Metoclopramid;

■ Domperidon;

■ Trimebutin (Debridat, Ibutin):

– Reglator al motilității intestinale: stimulator în hipomotilitate și relaxant, spasmolitic în

hipermotilitate; restabilește motilitatea fiziologică din bolile digestive funcționale;
– Indicații:
➢ sdr. de colon iritabil, tulburări funcționale intestinale și biliare (spasme, crampe și
dureri abdominale, diaree, constipație, balonări);
➢ la copii se poate administra din prima săptămână de viață în colici, tulburări de
tranzit (diaree / constipație), abdomen dureros cronic;
– Administrare: adulți 100 – 300 mg x1-2/zi, copii 5 mg/kg/zi.

ANTIDIAREICE, ANTIINFLAMATOARE ȘI ANTIINFECȚIOASE INTESTINALE

1. ANTIDIAREICE
Diareea = eliminarea de materii fecale cu consistență scăzută (moi sau apoase), consecință a unui tranzit
intestinal accelerat și/sau a hipersecreției gastrointestinale, datorate iritației mucoasei și stimulării terminațiilor
nervoase parasimpatice vagale; reprezintă manifestarea clinică a dezechilibrului fiziopatologic între cantitatea de apă și
electroliți, secretată digestiv, și cantitatea absorbită.

Cauze:

• Malabsorbție;
• Conținut intestinal iritant;
• Digestie incompletă (datorită unor insuficiențe secretorii gastrice, intestinale și/sau pancreatice);
• Inflamații (enterocolite, apendicită);
• Dismicrobism intestinal, provocat de tratamentul cu antibiotice cu spectru larg;
• Infecții digestive microbiene, virotice sau parazitare (toxiinfecții alimentare, dizenterie, giardioză);
• Dereglări neurohormonale.

Consecința majoră a diareei = deshidratarea; poate fi gravă, chiar letală în diareea apoasă prelungită acută, la
copii și vârstnici.

Diareea cronică = sindrom manifestat prin scaune cu conținut scăzut, în număr mai mare de 3 scaune/zi, cu o
durată de peste 3 săpămâni la adult și 4 săptămâni la adult.

• Este însoțită de crampe intestinale și / sau durere, senzație imperioasă de defecație;

Antidiareice = substanțe capabile să reducă volumul, numărul și consistența scaunelor.

 Clasificarea antidiareicelor:

a) Antidiareice simptomatic-patogenice:
i) Antipropulsive și antisecretoare opioide: morfina, codeina, loperamid;
ii) Adsorbante și protectoare: săruri de calciu, săruri de bismut, diosmectita, pectine;
iii) Antiinflamatoare intestinale: mesalazina, sulfasalazina, budesonid;
b) Antidiareice de substituție
i) Soluții de electroliți, pentru rehidratare;
ii) Enzime digestive (gastrice, intestinale, pancreatice);
iii) Microorganisme antidiareice, sintetizatoare de acid lactic (Lactobacillus acidophilus, L. casei, Saccharomyces
boulardi)
c) Antidiareice etiotrope = antiinfecțioase și antiparazitare intestinale:
i) antibiotice: nistatina, rifaximin;
ii) Chimioterapice: furazolidon, nifuroxazid.

Principii de tratament pentru diaree:

➢ Diareea acută:

o tratamentul de urgență al pierderilor de apă și electroliți, prin rehidratare cu soluții de electroliți pe

cale orală sau parenterală (cazuri grave, în spital);
o Dietă fără solide și lapte; la sugari se menține alăptatul la sân;
o Tratament antidiareic medicamentos simptomatic-patogenic sau etiologic, în cazuri grave și cu
durată de peste 24 ore;
o Este contraindicată administrarea de antipropulsive opioidergice (loperamid) în următoarele
cazuri:
• Enterite infecțioase: prelungesc starea febrilă și stagnarea microorganismelor în intestin;
• Diaree provocată de tratamentul cu antibiotice cu spectru larg: pot provoca efecte toxice.

➢ Diareea cronică:

o Corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic și acidobazic – în regim de urgență pentru cazurile severe

(pierderi peste 1 l / 24 h), se realizează cu soluții de electroliți și glucoză adm. i.v sau per os;
o Tratament antidiareic medicamentos simptomatic-patogenic sau etiologic:
• Antipropulsive opioidergice: loperamid, în scopul reducerii numărului de scaune;
• Adsorbante și protectoare: diosmectita, pentru creșterea consistenței scaunelor.

❖ Loperamid

➢ Agent antidiareic opioidergic eficient, cu efect pronunțat și prelungit, fără efecte secundare la nivel
central; crește tonusul intestinului subțire și al colonului, inhibă motilitatea gastrointestinală.
➢ Indicații: diaree cronică și acută, fără semne de infecție sau infestație intestinală;
o Diaree acută: adulți - 4 mg prima doză, apoi 2 mg repetat după fiecare scaun diareic (max 16
mg/zi); copii peste 6 ani – doze înjumătățite față de adulți;
o Diaree cronică: adulți 2 mg x3/zi.
➢ Produse farmaceutice: Imodium 2 mg, Loperamid 1 mg / 5 ml sol orală.

❖ Diosmectita

➢ Aluminosilicat natural (argilă), agent adsorbant, cu efecte protectoare la nivelul mucoasei intestinale:
o manifestă o capacitate ridicată de acoperire a mucoasei intestinale și realizează o mucoprotecție
activă, prin creșterea cantității și vâscozității mucusului protector;
o Reduce hipersensibilitatea mucoasei intestinale;
o Adsoarbe gazele intestinale, compușii iritanți, toxinele microbiene, acizii biliari;
 ➢ Este lipsită de reacții adverse, normalizează tranzitul intestinal fără a influența tonusul și peristaltismul.
➢ Indicații: diaree acută și cronică (forme ușoare și medii), sindromul colonului iritabil;
o Adulți: 6 – 12 g /zi; copii 0-1 ani: 3 g/zi, 1-2 ani: 3-6 g/zi, peste 2 ani: 6-9 g/zi.
o Sdr. colon iritabil: 9 g/zi, o saptămână, apoi 6 g/zi 3 săptămâni.
➢ Precauții: tratamentul cu diosmectită nu înlocuiește rehidratarea; pentru evitarea interacțiunilor
medicamentoase, se recomandă administrarea diosmectitei la 1-2 ore după orice alt medicament.
➢ Produse farmaceutice: Smecta 3g (plicuri pt suspensie orală), Hydrasmect: diosmectită 3g + electroliți

❖ Soluții de rehidratare

➢ OMS recomandă formula NaCl 3,5 g, KCl 1,5 g, citrat trisodic 2,9 g, glucoză 20 g la 1 litru apă pentru
preparate injectabile.
➢ se consumă în cantități mici, frecvent; în general, se administrează oral, 50 - 80 ml/kg;
➢ În cazuri grave și când nu se poate face administrare orală, se recurge la rehidratarea parenterală, prin
administrarea de soluție Ringer ( NaCl 8,6 g, KCl 0,3 g, CaCl2 0,33 g la 1 litru apă pentru preparate
injectabile).

❖ Microorganisme antidiareice

➢ Microorganismele sintetizatoare de acid lactic: Lactobacillus acidophilus, L. casei – acidifiază conținutul

intestinal și astfel inhibă multiplicarea microoganismelor de putrefacție.
• Produse farmaceutice: Linex, Eubiotic, Protectis
➢ Levurile – Saccharomyces boulardi – inhibă multiplicarea multor bacterii (printre care și Candida
albicans) prin competiție pentru substrat, sintetizează vitamine din grupul B (B1, B2, B5, B6).
• Produse farmaceutice: Enterol.

2. ANTIINFLAMATOARE INTESTINALE
❖ Sulfasalazina (salazosulfapiridina)

➢ În colon, sub acțiunea enzimelor bacteriene, are loc biotransformarea sa în acid 5-aminosalicilic
(mesalazina, 5-ASA – agent antiinflamator) și sulfapiridină (sulfonamidă antibacteriană);
• 5-ASA este metabolitul activ, responsabil de efectul terapeutic; se absoarbe în cantitate mică în
colon, rămâne în contact cu mucoasa;
• sulfapiridina este responsabilă de apariția efectelor adverse: infertilitate reversibilă, cefalee, stări
de greață, amețeli, tulburări hematologice, rar reacții alergice de sensibilizare;
➢ Indicații: medicație de elecție în boli inflamatorii intestinale (colita ulceroasă, boala Crohn – cu localizare
în colon), poliartrita reumatoidă, spondilită anchilozantă (asociere în forme grave cu glucocorticoizi);
➢ Administrare: pe cale orală – forme enterosolubile 1-2 g x4-6/zi; rectală – clisme, supozitoare.
➢ Produse farmaceutice: Sulfasalazin EN 500mg cp.film.gastrorez.

❖ Mesalazina

➢ se absoarbe intestinal, înainte de a ajunge în colon, și are acțiune locală eficientă asupra mucoasei
intestinale inflamate;
➢ are potențial toxic redus, comparativ cu sulfasalazina;
➢ Produse farmaceutice: Salofalk cp.elib.prel 250, 500 mg, supoz. 500 mg, 1 g, Salofalk ENEMAS susp.
rectală; Pentasa cp.elib.prel 500 mg, 1 g, supoz. 1 g, plicuri 2 g.

❖ Budesonid

➢ Antiinflamator steroidian utilizat pentru inducerea și menținerea remisiunilor în boala Crohn, la pacienții
cu afectare ușoară și moderată a ileonului și/sau colonului ascendent.
➢ Produse farmaceutice: Budenofalk 3 mg cps, spumă rectală 2 mg/doză;
 3. ANTIINFECȚIOASE INTESTINALE
❖ Furazolidona

• Agent antimicrobian eficient în enterite, enterocolite, toxiinfecții alimentare și infecții digestive cu

germeni sensibili ( colibacili, Salmonella, Shigella, Trichomonas, Giardia, Enterococcus).
• Poate determina apariția unor efecte secundare și adverse ușoare, similare terapiei cu antibiotice;
• Produse farmaceutice: Furazolidon 25, 100 mg; se administrează la toate vârstele, maxim 5-7 zile:
• Copii: sub 1 an 8-16 mg x4/zi; 1-5 ani 25 mg x4/zi; copii peste 5 ani 50 mg x4/zi.
• Adulți: 100 mg x4/zi.

❖ Nifuroxazid – ERCEFURYL 220 mg

• Agent antimicrobian eficient, activ asupra majorității germenilor implicați în infecții intestinale ( E.
coli, Salmonella, Shigella, Proteus); indicat în diareea acută de cauză bacteriană, la adulți și copii;
• Administrare:
• Copii sub 2 ani: 50 mg x3-4/zi; peste 2 ani: 220 mg x3-4/zi;
• Adulți 220 mg x4/zi.

❖ Rifaximin – NORMIX 200 mg

• Agent antiinfecțios intestinal, folosit în tratamentul infecțiilor intestinale acute și cronice, sindrom
diareic, al diareei cauzată de alterarea echilibrului florei intestinale (diaree estivală, diareea
călătorilor, enterocolită);
• Administrare: adulți și copii peste 12 ani 200-400 mg x2-4/zi.

LAXATIVE. PURGATIVE. ANTIFLATULENTE

1. Laxative – purgative
Funcția motorie intestinală este asigurată de activitatea motorie a mușchilor netezi intestinali, reglată de:

▪ SNV: parasimpatic (stimularea mușchilor cavitari, relaxarea sfincterelor), simpatic ( relaxarea

mușchilor cavitari și contracția sfincterelor)
▪ Mecanismele nervoase reflexe;
▪ Conținutul intestinal – volum, compoziție și consistență – influențează baro- și chemo-receptorii.

Actul defecației este asigurat printr-un mecanism reflex, voluntar (prin intermediul terminațiilor nervoase
parasimpatice de la nivel sacral). În mod normal, intestinul subțire este evacuat în 6-8 ore de la ingestia alimentelor, iar
resturile digestive ajung la nivelul rectului după 20-24 ore de la ingestie.

Constipația = sindrom manifestat prin întârzierea tranzitului intestinal, cu scaune la intervale mai mari față de
normal (1-2/săptămână), fecale cu consistență crescută și dificultăți de defecație;

• este consecința unei hipotonii cu hipokinezie a colonului ori invers, hipertonie spastică a colonului cu
tulburări de defecație.

Cauze ale constipației:

✓ Funcționale: pasagere (alimentație fără fibre, cu puține rezidii), habituale (lipsa educației în sensul reflexului
pentru scaun regulat);
✓ Constipația rectală: consecință a neevacuării scaunului atunci când resturile alimentare trec din sigmoid în
rect: baroreceptorii de la acest nivel nu mai sunt stimulați și refexul defecației nu se mai manifestă);
✓ Mecanice: tumori, stenoze, malformații congenitale la nivelul colonului sigmoid;
✓ Leziuni ale plexului mezenteric (congenitale sau dobândite);
Constipația cronică antrenează alte tulburări:

✓ Hemoroizi dureroși (inflamația venelor hemoroidale);

✓ Fisuri rectale sau anale sângeroase;
✓ Astenie: consecința absorbției toxinelor colibacilare, datorită stagnării intestinale.

Laxativele și purgativele sunt medicamente cu acțiune locală, la nivel intestinal:

✓ Laxativele produc un scaun normal, ca aspect și consistență, la 8-12 ore de la administrare;

✓ Purgativele provoacă eliminarea întregului conținut intestinal, prin mai multe scaune repetate (solide,
semisolide, apoi apoase), la 2-6 ore de la administrare; după manifestarea efectului purgativ, urmează 1-3
zile fără scaun.

Indicațiile purgativelor:

✓ Timp optim de administrare – dimineața, pe nemâncate;

✓ Constipație acută, intoxicații;
✓ După antihelmintice – pentru grăbirea eliminării paraziților intestinali;
✓ Înaintea examenului radiologic al tubului digestiv, preoperator.

Indicațiile laxativelor:

✓ Timp optim de administrare – seara, înainte de culcare:

✓ Ușurarea defecației la bolnavii cu risc, la care trebuie evitat efortul de defecare (hernie inghinală, fisuri anale,
hemoroizi, colon iritabil, imobilizați, cardiovasculari);
✓ Constipația cronică, în asociere cu măsuri igieno-dietetice:
✓ Alimente bogate în fibre vegetale: legume, fructe, pâine integrală;
✓ Dietă bogată în lichide;
✓ Mișcare, exerciții fizice.

Clasificare:

(1) Laxative de volum: măresc volumul conținutului gastrointestinal – substanțe mucilaginoase, polizaharide
nedigerabile din semințe de in, Psyllium; fibre vegetale nedigerabile;
✓ Ispaghula – învelișul semințelor mature, uscate, de Plantago ovata (pătlagină), pulverizat sau ca
atare; administrarea se face numai cu apă, pe toată perioada tratamentului se consumă minim 2 litri
lichide.
✓ se imbibă cu apa din conținutul intestinal, consecințele fiind creșterea volumului conținutului
intestinal (are loc stimularea baro-receptorilor și creșterea peristaltismului) și micșorarea
consistenței volumului intestinal (este favorizată alunecarea); au efect emolient, calmant, al
mucoasei intestinale, efectul complet fiind instalat după câteva zile;
✓ În cantități mari pot cauza apariția flatulenței și rareori, obstrucție intestinală;
✓ Sunt preferate la bolnavii cu ulcer gastroduodenal (tărâțele de grâu sunt recomandate în tratamentul
de lungă durată);
✓ Alimente cu efect laxativ de volum: pâine integrală, fructe (prune, smochine, curmale);

(2) Purgative osmotice – fluidifică și cresc volumul conținutului intestinal, necesită ingerarea de cantități
mari de apă – săruri de magneziu, lactuloză, macrogoli (M 4000);
✓ Sărurile de magneziu (Eziclen, Picoprep): administrate în soluții hipertone, atrag apa și o rețin în
lumenul intestinal prin fenomenul de osmoză; astfel, crește volumul conținutului intestinal,
peristaltismul, este fluidificat conținutul intestinal și este favorizată eliminarea;
✓ Lactuloza (Duphalac, Lactecon): este un zaharid sintetic, care la nivelul colonului este transformată
de bacterii în acid lactic și acid acetic, care acționează ca laxative osmotice și diminuă flora
 intestinală producătoare de amoniac; se poate administra și la copii, 2,5 g – 7,5 g/zi; la adulți 10-30
g/zi.
✓ Macrogoli (Forlax, Fortrans, Dulkosoft): compuși inerți chimic, laxative osmotice care nu perturbă
echilibrul hidroelectrolitic; se utilizează în constipația cronică funcțională la adulți 10 g x3-4/zi.

(3) Purgative de contact = stimulatoare iritante: stimulatoare directe, de contact, ale peristaltismului
intestinal; se folosesc ca medicație de rezervă; ale intestinului subțire: ulei de ricin, ale intestinului gros:
extracte vegetale – crușin, aloe, sena; bisacodil;
✓ Irită mucoasa intestinală, declanșând reflexe vegetative cu următoarele consecințe:
✓ Cresc peristaltismul intestinal;
✓ Cresc permeabilitatea mucoasei și secreția activă de electroliți și apă spre lumenul intestinal.
✓ La administrare prelungită, pot determina: iritația mucoaselor (colici, diaree), boala laxativelor
(deshidratare cu scădere ponderală);
✓ Se prescriu în doze unice / tratamente de scurtă durată (7-10 zile);

(4) Laxative lubrefiante și emoliente – înmoaie conținutul intestinal – ulei de parafină;

✓ Formează un film la suprafața mucoasei, cu efect emolient protector, înmoaie și emulsionează bolul
fecal și lubrefiază mucoasa, favorizând înaintarea conținutului intestinal;
✓ Diminuă absorbția apei la nivelul jejunului și stimulează secreția ei în lumenul intestinal;
✓ Administrate pe termen lung pot determina apariția hipovitaminozelor (A, D, K).
✓
(5) Laxative de uz rectal: glicerina.
✓ Supozitoarele cu glicerină stimulează lent secreția la nivelul mucoasei rectale și simultan declanșează
mecanismul defecației. Aceasta începe după câteva minute de la administrarea supozitorului.
✓ Pot fi utilizate în sarcină, atunci când este necesar.

2. Antiflatulente
Flatulența = eliminarea anală a gazelor în exces din tubul digestiv.

Gazele din tubul digestiv provin din: antrenarea de aer, la înghițirea de alimente, dioxidul de carbon rezultat din
neutralizarea acidului clorhidric gastric de către carbonatul acid de sodiu din secreția intestinală, procesele enzimatice
digestive și activitatea bacteriilor intestinale. Clearance-ul gazelor se realizează prin resorbție intestinală și eliminare
anală.

Meteorismul este consecința creșterii volumului de gaze din tubul digestiv și se manifestă prin mărirea volumului
abdomenului, cu senzație de balonare și durere.

– Cauze: aerofagie, resorbție și eliminare redusă (în constipație, hipotonie intestinală postoperatorie);

Antiflatulente = substanțe naturale / de sinteză, capabile să diminueze excesul de gaze din intestin.

❖ Cărbunele medicinal (Carbocit, Kebene Plus):

• adsoarbe gazele, nu se absoarbe; atenție la administrarea concomitentă a altor medicamente;

• se recomandă în cazuri ușoare de meteorism și flatulență, 2-8 g/zi.

❖ Dimeticona (Espumisan):

• Inertă chimic, nu se absoarbe, este agent tensioactiv care scade tensiunea superficială a bulelor
mici de gaze, favorizănd formarea de bule mari, care pot fi resorbite sau eliminate;
• se administrează în cazuri ușoare și moderate de meteorism și flatulență, în timpul mesei sau
după aceasta, la nevoie;
• Se utilizează la sugari pentru calmarea colicilor.
 ❖ Stimulante ale motilității gastrointestinale

• Carminative vegetale – anason, fenicul, chimen, coriandru, mentă: uleiurile volatile de origine
vegetală sunt iritante slabe pe mucoase și provoacă o ușoară stimulare a peristaltismului
intestinal și a secrețiilor digestive (salivară, gastrică, pancreatică), cu relaxarea sfincterelor.

• Se utilizează în cazuri ușoare de meteorism.

Enzime și preparate enzimatice utilizate în terapia hepatică și biliară

a) Substituienți ai secreției pancreatice

Pancreatina = preparat enzimatic purificat, obținut din pancreas de porcine sau ovine.

Sucul pancreatic: produs de pancreasul exocrin, conține:

o enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, colagenaza, elastaza, carboxipeptidaza);

o enzime glicolitice (amilaza);
o enzime lipolitice (fosfolipaza, colesterolesteraza, trigliceridesteraza).
o Hiposecreția pancreatică poate da tulburări digestive, de absorbți și fermentație sau putrefacție la nivel
intestinal.
o Se utilizează ca atare sau asociat cu alte substanțe utile în digestie:
▪ hemicelulază;
▪ Bromelaină – enzima proteolitică din ananas;

Produsele farmaceutice utilizează diferite asocieri de enzime pancreatice și alte enzime proteolitice vegetale:

o Triferment – pancreatină 275 - 325 mg;

o Kreon – pancreatină 150 - 300 mg;
o Digenzym: pancreatină, pepsină, papaină, lipază, bromelaină, fibre și culturi lactice;

b) Coleretice și colecistokinetice

Aparatul biliar:

• vezicula biliară (depozitează și concentrează bila);

• Canale: hepatic (colectează bila secretată în ficat), cistic (direcționează bila spre vezica biliară), canalul
coledoc (transportă bila spre duoden);
• sfincterul Oddi (închide canalul coledoc, în perioadele interdigestive).

Bila – rol în emulsionarea grăsimilor alimentare, în intestin; este secretată de celulele hepatice, continuu. În
perioadele interdigestive, sfincterul Oddi fiind inchis, bila se depozitează în vezicula biliară, unde are loc resorbția apei și
concentrarea bilei; în perioadele digestive, sfincterul Oddi se relaxează, vezicula biliară se contractă și bila se elimină în
duoden.

o Compoziția bilei: apă, colesterol, acizi grași, săruri biliare (au proprietăți tensioactive, mențin colesterolul
solubilizat), pigmenți biliari.

Patologii biliare:

• Diskinezii biliare - dereglări ale funcției motorii ale aparatului biliar, cu tulburări de evacuare: hipokinezii
(stază biliară – favorizează apariția litiazei biliare), hiperkinezii (colici biliare).
• Litiaza biliară;
• Inflamații: colecistită (vezica biliară), angiocolită (căile biliare intrahepatice), colangită (caăile biliare
extrahepatice), angiocolecistită (vezică și căi)
 Coleretice = medicamente care stimulează secreția biliară hepatică

o Săruri și acizi biliari

▪ Primari: sintetizați în ficat prin oxidarea colesterolului – acid colic, chenodezoxicolic,
ursodezoxicolic;
▪ Secundari: formați în intestin, din acizii primari – acid dezoxicolic;
▪ De semisinteză: acid dehidrocolic.
o Au efect hidrocoleretic ( cresc volumul bilei concomitent cu diluarea ei) și colecistokinetic ( favorizează
eliminarea bilei în duoden);
o Emulsionează grăsimile, solubilizează acizii grași și colesterolul, cresc absorbția vitaminelor liposolubile,
activează lipaza pancreatică și contribuie la menținerea tranzitului intestinal normal.
o Indicații: diskinezii biliare hipotone, colecistite cronice, tulburări dispeptice – imediat după masă.
▪ Acid dehidrocolic (Fiobilin)– drenor biliar;
▪ Acid chenodezoxicolic: dizolvarea calculilor biliari mici de colesterol, tratament pe termen scurt;
▪ Acid ursodezoxicolic (Ursofalk): dizolvarea calculilor biliari medii de colesterol, tratament pe
termen lung.
▪ Bila bovină uscată (Colebil).

Colecistokinetice = colagoge = medicamente care stimulează contracția veziculei biliare și relaxează sfincterul
Oddi, cu eliminarea bilei în duoden.

o Coleretice – colecistokinetice:
▪ săruri și acizi biliari;
▪ uleiuri volatile cu terpene (mentol, pinen, camfen, cineol, borneol) – Bilichol, Rowachol;
▪ Extract de anghinare (Cynara scolimus): Anghirol – spasmolitic și antiinflamator biliar;
o Colecistokinetice:
▪ ulei de măsline, ulei de floarea soarelui;
▪ gălbenușul de ou.
o Indicații: diskinezii biliare hipotone, atonie veziculară, colangite, colecistite, litiaze biliare, .
o Momentul optim de administrare: înainte de masă.

TERAPIA BOLII ULCEROASE

Boala ulceroasă (ulcerul gastric și / sau duodenal) reprezintă o afecțiune cronică, a cărei evoluție presupune o
alternanță de episoade de:

o activitate simptomatică: se manifestă prin ulcer activ – pierdere de substanță cu întreruperea continuității
peretelui stomacal și / sau duodenal, începând de la mucoasă și până la seroasă, în funcție de gravitatea
leziunii.
o perioade de remisiune, asimptomatică, cu tendință spontană de vindecare.

Simptomatologia ulcerului activ:

o Durere (foame dureroasă) în epigastru și/sau în hipocondrul drept;

▪ Caracteristicile durerii ulceroase:
• Ritmicitate: variație a intensității durerii, raportat la orarul meselor și ritmul circadian – în
general, durerea dispare după ingestia de alimente, durerile nocturne sunt asociate adesea
ulcerului duodenal;
• Episodicitate: repetarea zilnică a durerii, mai multe zile la rând; aceasta persistă fără tratament
2-6 săptămâni, cedează rapid la tratament;
• Periodicitate: alternarea episoadelor de activitate simptomatice cu cele de remisiune
asimptomatice, pe parcursul unui an; frecvența recidivelor are variabilitate sezonieră: primăvara
și toamna – ulcer duodenal, vara și iarna – ulcer gastric.
 o Tranzit accelerat – golirea de 2 ori mai rapidă a stomacului față de persoanele sănătoase;
o Hemoragii gastrice sau duodenale cu hematemeză și melenă.

În fiziopatogenia UG și UD este incriminat dezechilibrul între:

o Factorii agresivi ulcerogeni: acid clorhidric, pepsină,

acizi biliari (intervin prin mecanism tensioactiv
asupra lipidelor membranei celulelor mucoasei); au
valori crescute în UD;
o Factorii de protecție: mucus, bicarbonat, capacitatea
de regenerare a mucoasei favorizată de circulația
sanguină; au valori scăzute în UG;
o Factori diferențiali între UG și UD:
▪ UD este asociat cu hipersecreție acidă;
▪ UG este asociat cu normo- sau chiar
hiposecreție gastrică acidă, dar pe fondul
unui deficit de factori protectori.

Infecția cu Helicobacter pylori

➢ H. pylori este un bacil cu transmitere fecal-orală sau prin surse de apă infectată; adaptat la mediu acid,
acesta poate coloniza mucoasa gastrică;

➢ Factorii patogenici ai HP: citotoxina și enzimele pe care le secretă (proteaze, ureaze); mecanismele
ulcerogenetice ale HP sunt citotoxicitatea asupra celulelor mucoasei gastrice și duodenale, urmată de o
reacție inflamatorie și întreținerea unei hipersecreții gastrice acide continue;

➢ HP provoacă și întreține o gastrită sau duodenită inflamatorie, un fond propice de dezvoltare a ulcerului
sub agresiune clorhidropeptică;

➢ Diagnosticul infecției cu HP se poate pune neinvaziv, prin test respirator cu uree marcată ( se măsoară
activitatea ureazei) sau prin test fecal (antigenic).

Medicamente ulcerigene: AIS și AINS intervin proulcerigen, datorită inhibării biosintezei de prostaglandine
citoprotectoare; sunt incriminate mai degrabă în UG.

Factori genetici: un fond genetic predispozant crește riscul de dezvoltare a bolii ulceroase – o serie de markeri
genetici: grupul sanguin O.

Ulcerul gastroduodenal se cicatrizează și fără tratament, în 6-8 săptămâni ( 60-80% UG și 40-70% UD). Recăderile
sunt frecvente, la intervale de luni sau ani.

Farmacoterapia ulcerului gastrodudodenal urmărește:

✓ Înlăturarea durerii;
✓ Grăbirea cicatrizării;
✓ Creșterea procentului de vindecări;
✓ Prevenirea complicațiilor;
✓ Profilaxia recurențelor;
 Antiulceroase moderne de elecție: antihistaminice H2, inhibitoare ale pompei de protoni, agenți protectori ai
mucoasei (sucralfat, subcitrat de bismut).

➢ Sucralfat (VENTER, GASTROFAIT 1 g): compus zaharidic care fixează ioni de aluminiu – este un agent
protector al mucoasei, deoarece în mediu gastric acid eliberează ioni de aluminiu capabili să
interacționeze cu proteinele din nișa ulceroasă, realizând astfel un strat protector.

➢ Subcitrat de bismut (ULCAMED): formează un complex cu glicoproteinele din mucusul gastric, care aderă
la nișa ulceroasă realizând astfel un strat protector; manifestă și efect bactericid asupra H. pylori;

Farmacoterapia ulcerului cu HP – terapie triplă sau cvadruplă (cuprinde antiulceroase și antimicrobiene),

urmărește eradicarea infecției – absența HP la o lună după oprirea tratamentului.

Scheme farmacoterapice:

✓ Terapia dublă: omeprazol 40 mg + 1 g amoxicilină, în două prize zilnice, 7 zile;

✓ Terapii triple:
o Subcitrat de bismut 120 mg + tetraciclină 500 mg + metronidazol 250 mg, în 4 prize zilnice, 7-14 zile;
o Omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + metronidazol 500 mg / amoxicilină 1 g, în 2 prize, 7-14 zile;
✓ Terapii cvadruple, 10-14 zile:
o Omeprazol 20 mg + bismut subcitrat 240 mg + amoxicilină 1 g + metronidazol 500 mg, în 2 prize;
o Famotidină 40 mg + bismut subcitrat 240 mg + amoxicilină 1 g + metronidazol 500 mg, în 2 prize;
IPP poate fi omeprazol, pantoprazol, lansoprazol și se poate administra până la 28 zile;
✓ În ultima perioadă, pe fondul creșterii rezistenței HP la claritromicină, s-a recurs la introducerea în schemele
terapeutice („escape therapy”) a unor antibiotice precum:
o Levofloxacina;
o Tetracicline: tetraciclina, doxiciclina;