MEDICAȚIA DURERII ȘI INFLAMAȚIEI

I. Medicația durerii

I.1. Conceptul de durere

❖ Durere = algie = „experiență senzorială și emoțională dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau
potențială sau de o descriere ce se referă la o asemenea leziune.” (definiție acceptată de Comitetul de taxonomie al
IASP – International Association for the Study of Pain )
❖ Durerea este una dintre provocările cele mai frecvente cu care se confruntă medicii și farmaciștii în procesul de îngrijire
a sănătății pacienților, dacă ne gândim că este cea mai comună cauză pentru care oamenii se prezintă la medic.
❖ Componentele durerii:
➢ Percepția durerii – fenomen neurologic: durerea devine o senzație conștientă, prin integrare la nivelul cortexului
cerebral;
➢ Reacția la durere – fenomen psihic, vegetativ, somatic.
❖ Pragurile durerii:
➢ Pragul percepției dureroase: cea mai mică intensitate a unui stimul, recunoscută ca durere;
✓ Variabilitatea interindividuală este relativ redusă pentru pragul percepției durerii.
➢ Pragul reacției la durere: intensitatea senzației dureroase antrenează reacții psihice (anxietate, agitație),
vegetative (tulburări de puls, tensiune arterială, transpirații), somatice (contracții musculare).
✓ Variabilitatea interindividuală este mare pentru pragul reacției la durere.
❖ Cauzele durerii:
o Traumatisme;
o Presiune / tracțiune excesivă asupra nociceptorilor (receptori dureroși – arborizații terminale ale fibrelor senzitive,
care se regăsesc în toate țesuturile și organele), în: contracturi musculare, vasoconstricție, tumori, distensii ale
organelor cavitare;
o Temperaturi extreme ( sub -15 grade Celsius, peste 50 grade Celsius);
o Hipoxie și anoxie, cu acumulare de metaboliți iritanți (stări ischemice, tromboze, embolii);
o Contact cu substanțe chimice iritante, exogene sau endogene (ph-ul acid caracteristic inflamațiilor).
❖ Tipuri de durere:
1. Funcție de locul leziunii dureroase și al durerii primare:
▪ Somatică: la nivelul aparatului locomotor;
▪ Viscerală: la nivelul organelor interne;
▪ Centrală: leziuni medulare sau cerebrale;
▪ Psihică: de cauze psihogene.

2. Funcție de evoluție:
▪ Acută: simptom în cadrul unei boli, ce dispare după vindecarea bolii, nu lasă sechele fizice sau psihice și răspunde
la o terapie antalgică uzuală;
▪ Cronică: o boală în sine, persistă 1-6 luni, în funcție de timpul de vindecare a leziunii dureroase și este rezistentă
la terapia antalgică obișnuită.
• Durerea cronică poate continua după vindecarea leziunii dureroase primare, prin migrarea durerii din
periferie, central, rămânând astfel „în capul pacientului”.
• Durerea cronică este însoțită de:
✓ Insomnii;
✓ Reacții senzitiv-senzoriale și somatic-vegetative exagerate = cerc vicios de întreținere a durerii cronicizate;
✓ Stare depresivă care poate fi mascată (foarte frecvent);
✓ Praguri scăzute ale durerii.
❖ Mediatorii durerii:
o Periferici (la nivelul receptorilor): histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandina E1, substanța P;
o Centrali:
▪ Neurotransmițători excitatori, algici: substanța P, aminoacizi (glutamat, aspartat);
▪ Neurotransmițători modulatori, antialgici: peptide opioide endogene (enkefaline, endorfine), aminoacizi
(GABA), amine biogene (noradrenalina, serotonina, dopamina).
❖ Importanța durerii:
✓ Durerea acută = sistem important de alarmă, pentru protecția organismului: îndepărtarea agentului nociv,
stabilirea diagnosticului;
✓ Durerea acută foarte intensă declanșează starea de șoc: reacția de apărare manifestată de organism;
✓ Durerea acută prelungită antrenează tulburări funcționale: atrofii musculare, tulburări articulare și nervoase;
✓ Durerea cronică antrenează diverse tulburări psihice: insomnii, depresie.

Farmacodinamia durerii
❖ Pentru combaterea durerii, se pot utiliza medicamente care acționează la diferite niveluri ale căilor și percepției
durerii:
✓ Împiedicarea formării influxului nervos, în terminațiile senzitive: anestezice locale, miorelaxante,
antispastice, vasodilatatoare / vasoconstrictoare, antianginoase, antiinflamatoare;
✓ Împiedicarea transmisiei influxului nervos, prin fibrele senzitive: anestezice locale;
✓ Împiedicarea (inhibarea) perceperii durerii:
▪ neselectivă: anestezice locale;
▪ selectivă:
o influențarea perceperii: analgezice – antipiretice;
o influențarea percepției și reacției la durere: analgezice morfinomimetice.
✓ Antalgice nespecifice:
▪ Coanalgezice: prin asociere cu analgezicele, le potențează acestora efectul: antidepresive ISRS;
▪ Paraanalgezice: manifestă acțiune analgezică nespecifică, pe lângă efectul farmacoterapeutic de bază:
antidepresive triciclice (amitriptilină).

Farmacoterapia durerii
❖ Se stabilește în conformitate cu „scara analgezică”, funcție de tipul durerii și de pacient:

➢ durerea acută: analgezice +/- adjuvanți: antiinflamatoare, antispastice, tranchilizante:

• Dureri slabe sau moderate: treapta I, analgezic neopioid + adjuvant;
• Dureri persistente, crescânde: treapta II, analgezice opioide + analgezice neopioide + adjuvant;
• Dureri foarte intense: analgezice opiode intense +/- adjuvant.
➢ dureri postoperatorii: profilaxie cu analgezice, funcție de intensitate: analgezice opioide (adm. orală,
injectabilă sau rectală, 24-48 h) și analgezice neopioide (orice cale posibilă, cât este nevoie).
➢ dureri din neoplasm:
• Analgezice neopioide: acid acetilsalicilic, paracetamol, ibuprofen;
• Analgezice opioide slabe / medii: codeină, tramadol;
• Analgezice opioide puternice: morfină, metadonă, petidină, buprenorfină.
➢ dureri cronice: medicație fizio-patogenică, funcție de mecanismul producerii – antiinflamatoare, antispastice,
antianginoase;
➢ nevralgii: analgezice / medicație fiziopatogenică.
➢ migrene: criza dureroasă – analgezice / medicație fiziopatogenică; profilaxie – medicație fiziopatogenică.
I.2. Farmacologia analgezicelor opioide

➢ Analgezice opioide (morfinomimetice) = medicamente care suprimă durerea (percepție și reacție), acționând atât la
nivelul căilor nervoase ale sensibilității dureroase, cât și asupra centrilor de integrare a durerii.
➢ Analgezicele opioide au structuri chimice aparent diferite, însă au capacitatea de a se orienta spațial pentru a facilita
fixarea de receptorii opioizi.
➢ Clasificarea analgezicelor opioide:
✓ în funcție de proveniență:
o opioide naturale: alcaloizi din opiu - morfina, codeina;
o opioide semisintetice: derivați ai alcaloizilor din opiu – oximorfona, hidromorfona (mai potenți decât morfina),
oxicodona, hidrocodona, dihidrocodeina (mai slabi decât morfina);
o opioide sintetice: fentanil, metadona (mai potenți decât morfina), pentazocina, tramadol (mai slab decât
morfina);
✓ în funcție de eficacitatea și potența analgezică, de tip agonist-antagonist și receptori:
o agoniști totali puternici ( μ și κ ): fentanil, metadona, oximorfona, hidromorfona, morfina;
o agoniști totali medii și slabi ( μ și κ ): oxicodona, hidrocodona, dihidrocodeina, morfina;
o agoniști parțiali ( κ ) – antagoniști ( μ ): pentazocina, nalorfina;
o agoniști parțiali ( μ ) – antagoniști ( κ ): buprenorfina.
o antagoniști ( μ și κ ) = antidoți: naloxona, naltrexona.
o prin mecanism complex ( opioid și monoaminergic): tramadol.

➢ Aspecte farmacocinetice
✓ Absorbție: înaltă pe cale injectabilă (i.v., i.m.), foarte înaltă pe cale spinală (peridural, intratecal); pe cale orală,
absorbția este influențată masiv de metabolizarea intensă la nivel hepatic și face din această cale de administrare
una de rezervă, destinată formelor cu eliberare prelungită utilizate în tratamentul durerii cronice;
✓ Biodisponibilitate: redusă la administrare orală pentru majoritatea substanțelor, mai crescută în cazul celor cu
metabolizare lentă (metadona); sunt utilizate frecvent căile parenterale;
o Legare de proteinele plasmatice în procente mici și medii ( 30 – 70%), mai mare pentru metadonă – risc de
acumulare.
✓ Biotransformare hepatică: prin glucuronoconjugare, de intensitate variată – foarte înaltă pentru morfină,
codeină, mai lentă pentru metadonă;
o în urma reacțiilor metabolice se obțin metaboliți activi, care au acțiune farmacologică identică (morfină,
codeină), de intensitate mai mică față de compusul părinte, sau toxici;
✓ Epurare și eliminare: epurare majoritar hepatică, eliminare în formă transformată pe cale biliară și urinară.

➢ Aspecte farmacodinamice
✓ Acțiune analgezică: împiedică transmiterea impulsurilor dureroase, împiedică percepția durerii și cresc pragul de
percepție a durerii și al reacției la durere, cu înlăturarea reacțiilor psihice, vegetative și somatice;
✓ Alte acțiuni:
o La nivel SNC: inhibiție (sedare, somnolență, scăderea capacității de concentrare), deprimarea centrului
respirator, deprimarea centrului tusei (utilă în terapie), stimularea centrului vomei.
o La nivelul aparatului respirator: deprimare respiratorie (la doze mici este afectată frecvența, la doze mari
frecvența și amplitudinea), acțiune antitusivă, acțiune bronhocontrictoare (stimularea secreției de histamină);
o La nivelul aparatului digestiv: scăderea secrețiilor digestive și a peristaltismului – scăderea tranzitului
intestinal cu constipație, creșterea tonusului musculaturii netede a tubului digestiv (contracția sfincterelor
piloric și anal), scăderea peristaltismului, acțiune antidiareică (utilă);
o La nivelul aparatului renal: creșterea tonusului sfincterelor, a vezicii urinare, a ureterelor – retenție urinară.
o La nivelul aparatului genital: creșterea tonusului uterului gravid – întârzie relaxarea musculară și reduce astfel
frecvența contracțiilor;
o La nivelul globului ocular: mioză, prin contracția mușchilor oculari;
o La nivelul aparatului cardiovascular: efecte reduse, slabă tendință de manifestare a hipotensiunii arteriale.
➢ Aspecte farmacotoxicologice
✓ Sunt substanțe cu potențial toxicomanogen adictiv ridicat:
o Apar fenomene de toleranță care se instalează doar pentru unele efecte: analgezie, deprimare respiratorie,
dar nu si pentru altele (constipație, mioză);
o Determină apariția unei dependențe psihice, cu manifestarea unui sindrom de abstinență în multe cazuri (apar
midriază, tahicardie, hipertensiune arterială, transpirații masive, frisoane, mialgii intense);
o Tratamentul toxicomaniei: reducerea treptată a dozei de opioid și înlocuirea acestuia cu un altul, cu potențial
toxicomanogen mai redus, urmată de reducerea treptată a acestuia din urmă;
✓ Utilizarea extinsă determină apariția fenomenului de hiperalgezie: creșterea pragului percepției durerii, care
duce la instalarea unei toleranțe asupra efectului analgezic;
o în cazul supradozării apar: mioză accentuată, cianoză, hipotensiune arterială marcată, retenție urinară, comă
și moarte prin paralizia centrului respirator; antidoturi: antagoniștii miu (nalorfina, naloxona, naltrexona) –
combat deprimarea respiratorie.
✓ Alte efecte secundare: fenomene digestive (grețuri, vărsături, constipație), hipotensiune arterială, bradicardie,
imunodepresie, efecte de psihostimulare (până la delir și convulsii), reacții alergice (prurit, urticarii – consecințe
ale eliberării de histamină).

➢ Farmacoterapie – reguli în administrarea analgezicelor opioide

✓ dozele inițiale sunt doze eficace minime și se cresc în funcție de sensibilitatea pacientului la durere, evidențiată
prin semnele persistenței durerii (agitație, insomnie, tahipnee, tahocardie, facies suferind);
✓ la administrare îndelungată, se ia în calcul abordarea căii i.m (calea s.c. poate determina apariția edemelor și
necrozei locale);
✓ se monitorizează funcția respiratorie – atenție sporită la pacienții cu afecțiuni respiratorii cronice; durata
monitorizării minim 24 ore – poate apărea deprimare respiratorie tardivă;
✓ se monitorizează periodic diureza – opioidele produc retenție urinară;
✓ sunt contraindicate activitățile care necesită atenție: - opioidele au efect sedativ;
✓ postoperator, pacienții sunt sfătuiți să exerseze respirații ample, să tușească (dacă nu este contraindicat) pentru a
elimina secrețiile bronșice, să schimbe poziția periodic pentru a evita instalarea atelectaziei (lipsa gazului în
alveolele pulmonare);
✓ trecerile din clino- în ortostatism se fac lent și controlat, pentru a preveni apariția hipotensiunii posturale, cu
amețeli și cefalee;
✓ la copii sub 2 ani este contraindicată terapia opioidă, datorită imaturității sistemelor enzimatice hepatice; la nevoie,
exclusiv sub strictă supraveghere medicală, se instituie tratament cu administrare de doze foarte mici și cu
monitorizare strictă a funcțiilor vitale.

➢ Reprezentanți terapeutici:

MORFINA
o Farmacocinetică: absorbție orală lentă și redusă – se preferă adm. pe cale injectabilă (i.m., s.c.); Biotransformare
hepatică intensă, din care se obține un metabolit cu acțiune mai lungă decât morfina. Difuzează slab prin bariera
hematoencefalică, insă difuzează rapid prin placentă și în laptele matern – contraindicat ca analgezic în travaliu,
poate da fătului deprimare respiratorie intensă;
o Farmacodinamie: manifestă acțiune analgezică maximă, însă de scurtă durată (până la maxim 6 ore, în funcție de
calea de administrare); la nivel central, determină deprimare intensă a centrului tusei, deprimare a centrului
respirator, determina și imunosupresie;
o Farmacotoxicologie: determină euforie, apariția toleranței la efectul analgezic și de deprimare respiratorie, la
toxicomani dozele putând ajunge până la cantități de ordinul gramelor, x200 ori doza maximă (!!!)
o Indicații: dureri acute intense (postoperatorii, posttraumatice, arsuri severe, infarct miocardic acut), în tratament
pe termen scurt, și în dureri cronice mari (neoplasm), colici biliare și renale rebele (asociată cu antispastice),
preanestezie, mică chirurgie.
 ▪ Administrare: în dureri acute – forme injectabile, în dureri cronice – preparate orale retard; doza maximă /
administrare = 20mg, doza maximă / 24 ore = 60 mg;
▪ Produse farmaceutice: Morfină 20 mg/ml – fiole 1 ml.

FENTANIL
o Farmacocinetică: absorbție orală superioară morfinei, cu biodisponibilitate bună ( 60%); difuzează rapid prin
bariera hematoencefalică și se distribuie rapid în creier, efectul euforizant fiind instalat mai rapid decât în cazul
morfinei;
o Farmacodinamie:
▪ Efectul deprimant asupra respirației este mai slab și de scurtă durată comparativ cu morfina, însă riscul
rămâne ridicat, deprimarea respiratorie putând fi manifestă o perioadă mai lungă decât analgezia;
▪ analgezic foarte eficient, de 80-100 ori mai potent ca morfina, însă acțiunea analgezică este foarte scurtă;
există și soluții terapeutice moderne (plasturi transdermici, preparate orale retard) care prelungesc durata
acțiunii terapeutice și minimizează incidența efectelor adverse;
o Indicații: dureri cronice severe (adm. sublingual, oral, transdermic), preanestezie, neuroleptanalgezie;
▪ Dozele administrate în tratamenul cronic se cresc treptat și se ajustează periodic.
▪ Se impun în timpul tratamentului: monitorizare respiratorie, monitorizarea funcțiilor musculaturii striate
( deficit în mișcările membrelor, gâtului);
▪ Produse farmaceutice: Fentanyl plasturi transdermici 25 – 100 micrograme / oră; sol.inj. 50 mcg/ml.

METADONA
o Analgezic cu eficiență maximă și potența similară cu morfina, dar de durată mai mare; potențialul euforizant
și toxicomanogen este mai slab, comparativ cu morfina;
o Datorită legării de proteinele plasmatice înalte poate da naștere la fenomene de acumulare;
o Indicații:
▪ dureri intense: administrarea se face pe cale orală (doar după masă, este iritant gastric),
▪ tratamentul intoxicațiilor cu morfină și derivați de morfină: pe cale injectabilă (preferabil i.m., în cazul
tratamentelor pe termen lung); dozele se cresc gradat, pe măsură ce sunt reduse dozele de drog.

CODEINA
o Structural este foarte asemănătoare cu morfina: prin metabolizare în organism se obține ca metabolit morfina;
o Absorbția orală este bună, comparativ cu morfina, însă timpul de înjumătățire este scurt (2-4 ore);
o Este un analgezic opioid slab, are proprietăți antitusive moderate;
o Potențialul toxicomanogen este slab, iar riscul de abuz este neglijabil – farmacodepenența apare la
administrarea prelungită în doze mari;
o Indicații:
▪ Dureri moderate sau moderate persistente crescânde, în asociere cu analgezice neopioide;
▪ Tusea uscată (neproductivă) iritativă.
o Produse farmaceutice: Codeină fosfat 15 mg cp;
▪ combinații cu codeină: Brufen Plus (ibuprofen 400 mg + codeină 30 mg), Ultracod (Paracetamol 500 mg +
codeină 30 mg);

TRAMADOL
o Analgezic opioid cu mecanism complex de acțiune: agonist opioid total, dar slab, influențează activitatea
aminelor biogene (inhibă recaptarea serotoninei, a noradrenalinei); efectul analgezic este similar cu al
codeinei, însă durata de acțiune este moderată (până la 7 ore);
o Are o absorbție orală foarte bună, rata dozelor pe cale orală / parenterală fiind aproape unitară;
o Riscul de dependență și abuz este mic, însă la tratamente de lungă durată se poate manifesta un sindrom de
sevraj;
 o Efecte secundare: frecvent simptome digestive (greață, vomă), rareori deprimare respiratorie, sedare,
constipație, fenomene neurologice (amețeli, stări confuzionale, halucinații); administrarea rapidă intravenoasă
poate produce tahicardie, hipertensiune arterială.
o Indicații:
▪ Dureri moderate, acute și cronice, care nu răspund la analgezice neopioide / la pacienți cărora le sunt
contraindicate AINS; în durerile postoperatorii și posttraumatice, 100 mg tramadol = 5-10 mg codeină;
▪ Administrarea se poate face pe căi multiple: oral, s.c., i.m., i.v., rectal
▪ Se impune monitorizarea funcției respiratorii și cardiace, a funcției renale (poate induce retenție urinară);
o Produse farmaceutice: Tramadol 50 mg – 200 mg cp.elib.prel., 50 / 100 mg/ml sol.inj., 100 mg supozitoare;
▪ Combinații cu tramadol: Doreta, Zaldiar (paracetamol 325-650 mg + tramadol 37,5-75mg) cp.elib.prel. .

I.3 Analgezice – Antipiretice

Homeostazia termică
✓ Homeostazia termică = stare de echilibru între două procese:
o Termogeneză – producere de căldură;
o Termoliză – pierdere de căldură.
✓ Reglarea temperaturii corporale - act reflex, implică: receptori termici cutanați, căi nervoase, centri termoreglatori,
mecanisme efectoare ( metabolismul energetic, transpirație, tahipnee, reglarea diametrului vascular).
✓ Tulburări ale termoreglării:
o Hipotermia – răcire excesivă (ex. în intoxicații);
o Hipertermia – încălzire excesivă (ex. șoc caloric, șoc solar).

✓ Febra reprezintă:
o Creșterea temperaturii corpului, datorită funcționării centriloro termoreglării la un nivel superior celui
normal fiziologic, dar cu păstrarea echilibrului dintre termogeneză și termoliză;
o Reacție nespecifică de apărare a organismului față de un agent nociv;
o Pericol pentru desfășurarea normală a proceselor biologice când este prea mare.

Farmacologia analgezicelor – antipiretice

Analgezice – antipiretice: medicamente care diminuă / suprimă durerea și combat febra.

✓ Aspecte farmacodinamice
o Mecanismul acțiunii analgezice: la nivel central ridică pragul percepției durerii, iar la nivel periferic reduc sinteza
de prostaglandine algice și pro-inflamatoare (PG cresc sensibilitatea terminațiilor nervoase senzitive, eliberarea de
substanță P );

o Mecanismul acțiunii antiinflamatoare: inhibarea unei enzime numită ciclooxigenază, enzimă membranară
constitutivă care se regăsește în organism în două izoforme :
▪ Ciclooxigenaza 1 ( COX-1) – izoforma constitutivă, prezentă în toate țesuturile, intervine în sinteza de
prostaglandine cu roluri fiziologice benefice, de protecție (anti-trombogen, anti-aterosclerotic, citoprotector,
bronhodilatator, citoprotector garstric, natriuretic); inhibarea COX-1 = mecanism generator de efecte
secundare nedorite.
▪ ciclooxigenaza 2 ( COX-2) - izoforma constitutivă doar pentru anumite țesuturi (pulmonar, renal, medular),
însă este inductibilă în toate țesuturile, în prezența unor stimuli externi pro-inflamatori – COX-2 inductibilă este
implicată in biosinteza de prostaglandine pro-inflamatorii, hiperlagice => inhibarea COX-2 este esența acțiunii
antiinflamatoare a analgezicelor-antipiretice și a altor antinflamatoare nesteroidiene (AINS).
✓ Farmacoterapie

o De primă elecție – acidul acetilsalicilic, paracetamol;

o Utilizare frecvent în asocieri:
▪ Analgezice neopioide din diferite grupe chimice – sinergism de adiție: creșterea eficienței terapiei,
scăderea frecvenței apariției reacțiilor adverse;
▪ Analgezice neopioide + codeină (potențarea analgeziei) // + cafeină (potențarea analgeziei, efect
vasoconstrictor util în cefalee
o Indicații:
▪ Acțiune analgezică: Algii (nevralgii, artralgii, mialgii, cefalee, dismenoree); afecțiuni ortopedice
(fracturi, luxații, entorse), dureri postoperatorii moderate.
▪ Acțiune analgezică – antispastică: colici (intestinale, biliare, renale);
▪ Acțiune analgezică – antipiretică – antiinflamatoare: infecții virale acute ale căilor respiratorii (cu
febră), infecții microbiene cu febră mare (asociere la tratamentul antimicrobian).

✓ Reprezentanți terapeutici:

ACIDuL ACETILsALICILIC
➢ Este prima moleculă medicamentoasă obținută prin sinteză, în 1897 (Felix Hoffman), de către compania Bayer
(Germania), care il pune pe piață sub numele de ASPIRIN; s-a obținut sintetic pornind de la studiul
proprietăților terapeutice ale extractului din coaja de salcie (Salix alba), în care s-a identificat salicina.
➢ Farmacocinetică:
o Absorbție orală bună, majoritar la nivelul stomacului; biodisponibilitatea orală este dependentă de
forma farmaceutică și de forma cristalină;
o Biotransformare în sânge la acid acetic și acid salicilic (salicilat) – metabolit activ, responsabil de
efectele terapeutice.
o Eliminare preponderent renală, în formă transformată.

➢ Acțiuni farmacodinamice și indicații terapeutice:

o Analgezic moderat, la doze mici: la nivel central ridică pragul percepției durerii, iar la nivel periferic
reduc sinteza de prostaglandine algice și pro-inflamatoare – utilitate în algii moderate, în doze de 500
mg x 4-6 ori /zi;
o Antipiretic moderat, la doze mici: scăderea modificării patologice a mecanismului termoreglator –
utilitate în febră de etiologii diverse (procese inflamatorii, infecții microbiene și virale acute), în doze
similare cu cele analgezice;
o Antiinflamator antireumatic puternic, la doze mari: inhibă ireversibil enzima COX-2; dozele
antiinflamatorii = 1g x 3-5 ori / zi;
o Antiagregant plachetar,, la doze mici (subanalgezice): inhibă sinteza de tromboxan A2 (substanță cu
acțiune trombogenică, proagregantă), prin inhibarea ireversibilă a enzimei COX-1; dozele
antiagregante = 75 – 300 mg / zi, priză unică;
o Uricozuric: inhibă reabsorbția tubulară a acidului uric la doze de 2 g / zi;
o Manifestă și acțiune hipocolesterolemiantă și hipoglicemiantă.
o Doza maximă: 3-4 g /zi; doza letală - 10 g / zi.

➢ Farmacotoxicologie:

o Efecte secundare:
o Aparat digestiv: efect ulcerigen (prin hipersecreție acidă gastrică și scăderea cantității de
mucus protector – consecință a inhibării ireversibile a COX-1): gastralgie, reactivarea ulcerelor
gastrice, microhemoragii la doze mari, melenă;
o Sânge: hipocoagulare la doze mici antiagregante (favorizarea anemiilor și microhemoragiilor),
hiperagregare plachetară la doze foarte mari antiinflamatoare cu favorizarea accidentelor
trombotice (inhibarea ireversibilă a COX-1 din endoteliul vascular);
 o Aparat respirator: bronhoconstricție – agravarea astmului bronșic ( inhibarea irev. a COX-1);
o Aparat renal: reducerea filtrării glomerulare – retenție hidrosalină ( inhibarea irev. A COX-1);
o SNC și analizori: euforie, tulburări de echilibru și auditive (acufene);
o Reacții alergice: mai frecvente pe teren alergic – erupții cutanate (eritem), purpură, edem
angioneurotic și laringian, șoc anafilactic;
o Sindrom Reye (hepatită fulminantă și edem cerebral) – frecvent fatal, afectează copiii tratați cu acid
acetilsalicilic în infecții virale; este precipitat la copiii sub 4 ani;
o nu urmează un tipar specific și nu există un tratament specific, este adesea confundat cu
encefalita, meningita, supradoze medicamentoase; severitatea bolii variază, iar diagnosticul
constituie o urgență medicală.
o Contraindicații:
▪ Ulcer gastro-duodenal;
▪ Astm bronșic;
▪ Înaintea intervențiilor chirurgicale (minim o săptămână);
▪ Sarcină;
▪ La copiii sub 12 ani, ca antipiretic în viroze febrile;
▪ Automedicația continuă – mai mult de 10 zile.
➢ Produse farmaceutice:
o AAS: Aspirin Bayer 500 mg drj., ASAprin 500 mg cp., Acid acetilsalicilic 500 mg cp.
o AAS – doze antiagregante: Aspirin Cardio 100 mg cp.elib.prel., Aspenter 75 mg;
o AAS tamponat: ASAprin T 500 mg, Acid acetilsalicilic Richter 500 mg (+gluconat de calciu – reducerea
iritațiilor gastrice);
o AAS combinații: Antinevralgic, Aspirin plus C, Aspirin Hotdrink.

PARACETAMOL (ACETAMINOFEN)
➢ A fost obținut în laborator încă din 1873, însă abia după 1946 s-au evidențiat proprietățile sale terapeutice;
înaintea sa au fost folosite în terapie acetanilida (antifebrina – 1866) și fenacetina (1877), pentru aceleași
efecte - antipiretic, analgezic -, ulterior s-a descoperit că acțiunea terapeutică a acestora este dată de
paracetamol (metabolit activ);
➢ Farmacocinetică:
o Aborbție orală rapidă și aproape completă; biodisponibilitate orală înaltă, rareori se recurge la
administrarea pe cale parenterală;
o Biotransformarea hepatică duce la apariția unui metabolit toxic foarte reactiv, responsabil de
toxicitatea hepatică și renală, care consumă rezervele de glutation ale organismului; în situații de
supradozare, metabolitul atacă celulele hepatice și produce citoliză hepatică;
o Eliminare renală, în formă transformată;

➢ Acțiuni farmacodinamice și indicații terapeutice

o Acțiune analgezică moderată: algii ușoare și moderate (nevralgii, mialgii, cefalee, dismenoree), dureri
reumatice, în doze de 500 mg – 1 g x 2-4 ori /zi la adulți și 125 - 375 mg x 2-3 ori / zi la copii;
o Acțiune antipiretică moderată: febră de etiologii diverse (infecții microbiene și virale); este antipiretic
de elecție la copii mici; dozele sunt similare cu cele analgezice;
o Doza maximă terapeutică: 3 g /zi; doza toxică: peste 6 g / zi, doza letală 25 g / zi;
➢ Farmacotoxicologie:
o Toxicitate hepatică și renală, la doze mari: citoliză hepatică, hepatită acută, necroză tubulară,
insuficiență renală cronică; unele hepatotoxice și inductoare enzimatice (barbiturice, alcool,
rifampicină, unele antipsihotice) potențează toxicitatea paracetamolului;
o Methemoglobinizant slab: methemoglobina este un compus similar hemoglobinei, doar că ionul feros
(Fe2+ - ion central al hemoglobinei) a fost ionizat la ionul feric (Fe3+), incapabil să asigure transportul
oxigenului în sânge;
o Rabdomioliză (distrugeri ale țesutului muscular striat), erupții cutanate.
 o Tratamentul intoxicației: acetilcisteină, în primele 12 ore, adm. perfuzabil.
➢ Produse farmaceutice:
o Paracetamol: Panadol 500 mg cp, Efferalgan 1 g cp.eff., Panadol Baby 120mg/ml, Paracetamol 125-250
mg sup., Paracetamol 10 mg/ml sol.perf.,
o Combinații: Solphadeine (P, cafeină, codeină), Antinevralgic, Theraflu, Fervex, Coldrex (paracetamol +
fenilefrină), etc.

METAMIzOL (NORAMINOFENAzONA)
➢ Este introdus în terapie din 1920 (Germania) și s-a folosit pe scară largă, în regim liber, până în anii 1970; în
România este prezent de 50 ani (prima denumire: Novalgin);
➢ Farmacocinetică:
o se absoarbe oral rapid și complet, are difuziune rapidă în țesuturi, însă T1/2 este scurt (3-5 ore);
o Prin metabolizare hepatică se obțin doi metaboliți activi farmacologic; unul din metaboliți este
responsabil de colorarea urinii în brun-roșcat, simulând hematuria;

➢ Acțiuni farmacodinamice și indicații terapeutice:

o Agent analgezic mai intens decât acidul acetilsalicilic sau paracetamolul, stimulează eliberarea de
opioide endogene; este util în dureri de intensitate moderată, de toate tipurile, refractare la alți agenți
terapeutici, în doze de 500-1000 mg x2 ori / zi, la adulți și copii peste 15 ani;
▪ Este considerat analgezic de elecție în durerile postoperatorii la pacienții cu contraindicație
pentru alte AINS;
o Agent antipiretic slab, dar mai potent decât acidul acetilsalicilic: util în febră de etiologii diverse,
refractară la alte medicamente, în doze similare cu cele analgezice; la copii sub 15 ani, se administrează
la indicația medicului, în doze de 15 mg / kg corp.
o Acțiune antispastică, utilă în colici renale;

➢ Farmacotoxicologie:
o Reacții alergice ușoare – prurit, arsuri, eritem, edeme, urticarie, care pot deveni severe: șoc anafilactic;
acetse reacții pot apărea de la prima doză sau după mai multe administrări.
o Crize astmatiforme, mai ales la pacienții cu intoleranță la acid acetilsalicilic;
o Reacții adverse hematologice și limfatice: anemie aplastică, agranulocitoză, leucopenie,
trombocitopenie;
▪ Agranulocitoza = boală provocată de reducerea considerabilă a numărului de globule albe cu
dispariția polinuclearelor neutrofile; se manifestă prin leziuni inflamatorii ale mucoaselor (
orofaringiană, perianală și genitală), febră persistentă și recurentă, dureri în gât. În cazul în
care se manifestă agranulocitoza, tratamentul cu metamizol se întrerupe de urgență!
➢ Produse farmaceutice:
o Metamizol: Algocalmin 500 mg cp., 1g/2 ml sol.inj., Novocalmin 500 mg cp. / 300 mg supoz., Locamin
500 mg/ml sol. orală;
o Combinații: Piafen ( metamizol, pitofenonă - antispastic, fenpipramidă - anticolinergic), Quarelin
(metamizol, drotaverină, cafeină);

II. Medicația inflamației

II.1. Inflamația – baze fiziopatologice
➢ Inflamație = proces biologic complex, reprezentat de o serie de fenomene homeostatice de reacție a
organismului, față de agresiuni de origine neimunitară (chimice, fizice, infecțioase) sau imunitară
(autoimunitate, alergii).
 ➢ Este considerată a fi o reacție de apărare a organismului, esențială pentru supraviețuirea acestuia în prezența
agenților patogeni și a leziunilor tisulare. În unele cazuri, când este scăpată de sub control, devine un fenomen
patologic, o adevărată boală.

➢ Procesul inflamator poate fi împărțit în trei faze:

o inflamația acută: răspunsul inițial la agresiunea tisulară, mediat prin autacoizi (histamină,
prostaglandine, leucotriene); de obicei precede declanșarea răspunsului imun;
o răspunsul imun: activarea celulelor imunocompetente, ca răspuns la microorganisme / substanțe
antigenice eliberate în timpul răspunsului inflamator; rezultatul poate fi:
▪ benefic organismului: ex. se produce fagocitoza și neutralizarea microorganismelor
invadatoare;
▪ nefavorabil organismului: apariția unei inflamații cronice fără rezolvarea procesului lezional;
o inflamația cronică: eliberarea unui număr mare de mediatori, care nu se remarcă în inflamația acută
– interleukine, interferoni –, care pot determina în organism modificări funționale severe capabile să
altereze calitatea vieții pacientului.
➢ Leziunea celulară asociată inflamației acționează asupra
membranelor celulare, producând eliberarea acidului
arahidonic; sub acțiunea ciclooxigenazei, din acidul arahidonic
sunt sintetizate prostaglandinele, care au efecte variate în
inflamație.
➢ Descoperirea izoformelor COX a dus la ideea că COX-1, enzima
constitutivă, tinde să aibă o funcție homeostatică, iar COX-2,
enzima inductibilă, este prezentă în cadrul procesului
inflamator și tinde să faciliteze răspunsul inflamator. Pornind de
la această idee, s-au introdus în terapie inhibitorii selectivi COX-
2, mai siguri decât inhibitorii neselectivi COX.

II.2 Clasificarea antiinflamatoarelor

A. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): substanțe capabile să diminueze sau să înlăture unele simptome și semne ale
inflamației; au acțiune combinată, analgezică-antipiretică-antiinflamatoare, însă predomină efectul antiinflamator și
acțiunea loe este simptomatic-patogenică, nu modifică evoluția procesului patologic.
➢ AINS clasice (prima generație):
o Acid acetilsalicilic;
o Diclofenac, aceclofenac;
o Indometacin, ketorolac;
o Ibuprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen;
o Fenilbutazona;
o Oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam.

➢ AINS inhibitoare specifice / selective COX-2:

o Blocante selective - agenți terapeutici care au afinitate mai mare față de izoforma COX-2, comparativ cu
AINS clasice – efecte adverse cu mult reduse față de AINS clasice: meloxicam, nimesulid;
o Blocante specifice - activitate doar asupra izoformei COX-2 inductibile din inflamații: celecoxib, etoricoxib.

B. Antiinflamatoare steroidiene: substanțe cu structuri chimice similare corticoizilor endogeni, care manifestă acțiune
antiinflamatoare mai intensă comparativ cu cea a AINS; aceștia reduc inflamația dependent de doză, indiferent de natura
agentului cauzal, sunt activi în toate fazele inflamației și manifestă efect imunosupresiv.
II.3. Antiinflamatoare nesteroidiene
➢ Farmacocinetică:
o Cele mai multe dintre aceste substanțe se absorb bine la nivel digestiv, alimentele nu le modifică
substanțial biodisponibilitatea;
o Deși excreția renală este principalul mod de eliminare din organism, aproape întotdeauna AINS suferă
variate grade de excreție biliară și reabsorbție (circuit enterohepatic);
o Toate AINS se regăsesc în lichidul sinovial, după administrări repetate.

➢ Farmacodinamie:
o acțiune antiinflamatoare, care variază ca intensitate între substanțe (relativ mai redusă față de
antiinflamatoarele steroidiene), datorită inhibării cicooxigenazei; AINS clasice inhibă ambele izoforme;
o acțiune analgezică, comparabilă cu cea a AAS sau paracetamolului;
o acțiune antipiretică, însă nu prezintă interes terapeutic (excepție: ibuprofen);
o acțiune antiagregant plachetară (AAS, indometacin, fenilbutazonă)
o Inhibă contracțiile uterine.

➢ Farmacotoxicologie:
o Reacții adverse digestive: discomfort gastric, grețuri, vomă, diaree, ulcer gastro-intestinal, hemoragii
digestive, perforații; cel mai mare risc – fenilbutazona, cel mai mic risc – ibuprofen;
o Reacții alergice: rinite, urticarie, erupții, astm bronșic;
o Reacții respiratorii: tuse;
o Reacții neurologice: cefalee, amețeli, tinitus, stări confuzionale, halucinații, tulburări auditive;
o Reacții hematologice: anemie, trombocitopenie, anemie hemolitică, rar agranulocitoză;
o Retenție hidrosalină, insuficiență renală acută reversibilă;

➢ Farmacoterapie:
o Afecțiuni reumatismale: tratament de scurtă durată (faza de acutizare) în artroze, tendinite, tenosinovite,
lumbago, dureri și inflamații posttraumatice; tratamentele de lungă durată se fac în reumatisme
inflamatorii cronice (poliartrită reumatoidă, spondilită ancchilozantă);
o Dureri postoperatorii, dureri neoplazice;
o Afecțiuni stomatologice;
o Angine, otite, colici nefritice, tromboflebite, hemoroizi, dismenoree;

➢ Principii de tratament:
✓ Alegerea AINS se face în funcție de indicații; principalul criteriu de selecție este tolerabilitatea;
✓ Se preferă utilizarea AINS cu riscul cel mai mic pentru tratamentul inițial, în dozele cele mai mici; ritmul de
administrare: o doză mai mare la început, apoi doze mai reduse;
✓ Se evită pe cât posibil administrarea injectabilă; administrarea parenterală este limitată la tratamentul
durerilor postoperatorii și al colicilor renale.
✓ AINS moderne (inhibitorii COX-2) se preferă față de alte AINS la bolnavii cu antecedente sau risc crescut
de aparișie a efectelor adverse gastrointestinale: ulcer gastroduodenal, hemoragii intestinale (sub directă
monitorizare);
✓ Protecția gastrică preventivă (alimentară, medicamentoasă) este utilă pentru AINS clasice;
✓ Se administrează cu precauție la persoanele cardiace și se evită pe cât posibil a se administra în sarcină.
➢ Reprezentanți terapeutici

DICLOFENAC

✓ Este unul din cele mai active AINS, cu tolerabilitate clinică deosebită; se abosarbe repede și complet din
tubul digestiv, însă biodisponibilitatea este scăzută (este metabolizat intens la nivelul primului pasaj
hepatic);
✓ Are acțiune antiinflamatoare puternică, analgezică și antipiretică foarte bună;
✓ Reacțiile adverse sunt rare și ușoare: tulburări digestive minore, erupții cutanate, foarte rar șoc anafilactic;
▪ În iunie 2013, EMA ( Agenția Europeană a Medicamentului) a emis o avertizare privind riscul
cardiovascular al diclofenacului și recomandă luarea de măsuri de precauție, pentru a minimiza
riscul de apariție al cheagurilor de sânge arteriale ( efect al administrării pe termen lung, în doze
mari).
✓ Indicații: artroze, reumatism articular, crize de gută, stări inflamatoare dureroase postoperatorii, inflamații
dureroase în sfera genitală, în doze de 50-100 mg x 2-3 / zi;
✓ Produse farmaceutice:
▪ Forme orale: Diclofenac 50 mg cp.elib.prel, Diclotard 100 mg cp.elib.prel, Dicloreum 150 mg
cps.elib.prel, Diclofenac Duo 75 mg cps.elib.prel;
▪ Forme topice: Diclac 1-5 mg/g gel, Voltaren 11.6 – 23.2 mg/g gel, Dicloreum spumă cutanată,
Diclofenac 100 mg supoz.
▪ Forme injectabile: Refen 25mg/ml fiole 3 ml sol.inj.;

INDOMETACIN
✓ Foarte activ ca antiinflamator, se absoarbe foarte bine pe cale orală sau rectală;
✓ Reacții adverse prezente doar la doze mari și tratamente prelungite: tulburări digestive, reacții
anafilactoide;
✓ Indicații: boli reumatice inflamatorii, artrita gutoasă, în doze de 50-200 mg x3 / zi.
✓ Produse farmaceutice: Indometacin 25 – 50 mg cps, Indometacin 100 mg supoz.

IbuPROFEN
✓ Absorbție orală și biodisponibilitate foarte bună; este foarte bine tolerat digestiv;
✓ Are proprietăți antiinflamatoare, analgezice și antipiretice foarte bine exprimate;
✓ Indicații: toate tipurile de durere - afecțiuni reumatice articulare, afecțiuni ortopedice, stări inflamatorii
severe sau prelungite (sfera ORL; stomatologie, patologii respiratorii, ginecologie), în doze de 400 mg x 3 /
zi la adulți (maxim 2400 mg /zi) și 20 mg / kg corp la copii peste 3 luni.
✓ Forme farmaceutice:
▪ Forme orale: Brufen 400 – 800 mg cp, Nurofen 200 – 400 mg cps, drj, // 20-40mg/ml susp.orală,
Paduden 200-400 mg cps // 20 mg/ml susp.orală;
▪ Forme topice: Nurofen gel 5% // emplastru 200 mg/ 24 h // 60-125 mg supoz, Ibalgin sport gel,
Deep Relief gel .

NAPROxEN
✓ Acțiune antiinflamatoare și analgezică puternică, similară ibuprofenului;
✓ Provoacă mai frecvent reacții adverse la administrare prelungită;
✓ Indicat în diferite afecțiuni reumatismale articulare, artrite, stări inflamatorii diverse, criza de gută,în doze
de 250-500 mg x 2-4 / zi (maxim 1000 mg / zi);
✓ Produse farmaceutice: Nalgesin 220 mg cp.film., Naldorex 275-550 mg cp.elib.prel, Vimovo (naproxen 500
+ esomeprazol).

KETOPROFEN: Ketonal Duo 150 mg, Ketonal gel 2,5 mg / g, Ketomag 100 mg supoz. Ketifexin 50 mg pulb. orală;
✓ Proprietăți antiinflamatoare și antipiretice marcate, acțiune analgezică moderată; foarte bine tolerat;
✓ Poate fi folosit și în criza de gută.
DExKETOPROFEN: Tador 25 mg cp. / 25 mg/ml fiole 3 ml sol.inj;
✓ Acțiune similară ketoprofenului; este indicat pentru tratamentul de scurtă durată al durerilor de intensitate
slabă – moderată, dismenoree.

FLuRbIPROFEN – Strepsils intensiv;

✓ Analgezic și antiinflamator cu acțiune de durată medie, prezintă o proprietate specifică de acumulare la
nivelul țesuturilor inflamate; se utilizează în special pentru tratamentul inflamațiilor din zona
orofaringiană.

FENILbuTAzONA – cremă 4% supozitoare 250 mg;

✓ Efect analgezic pronunțat, de lungă durată; utilizată curent doar în formulări topice, datorită riscului înalt
de dezvoltare a reacțiilor adverse digestive, cardiovasculare, hematologice.

KETOROLAC (TROMETAMOL) - Ketorol 10 mg cp, sol.inj. 30 mg/ml.

✓ Analgezic, antiinflamator, antipiretic, util în tratamentul de scurtă durată al durerii (nu sunt recomandate
cure mai mari de zile.

ACECLOFENAC – Aflamil 100 mg cp.film / pulb.orală

✓ Analgezic, antiinflamator utilizat în tratamentul durerii și inflamației din artrite, artroze și reumatism
(atinge concentrații ridicate în lichidul sinovial).

MELOxICAM: Movalis 7.5 – 15 mg cp.film, 1.5 mg/ml sol.inj, supoz. 15 mg;

✓ Inhibă COX-2 mai intens decât COX-1, nu interferă cu agregarea trombocitară; este indicat în osteoartrită,
artrită reumatoidă, spondilite.

LORNOxICAM: Xefo-Rapid 8 mg cp.film / sol.inj.

PIROxICAM: Flamexin 20 mg cp / pulb.orală

✓ Efect intens (comparabil cu al indometacinei) și acțiune de lungă durată; indicat în poliartrita reumatoidă.
✓ Atenționare EMA: datorită riscului crescut de complicații gastrointestinale și reacțiilor adverse cutanate,
piroxicam este rezervat utilizării în tratamentul simptomatic artrozei, poliartritei reumatoidde și
spondilitei ankilozante; este recomandată reevaluarea beneficiului și tolerabilității tratamentului la 14
zile de la inițiere.

TENOxICAM: Neo-endusix 20 mg cp, 20 mg/ml fiole sol.inj

✓ Absorbție digestivă bună, realizează concentrații de echilibru în decurs de 10 zile – osteoartrite, artrită
reumatoidă.

NIMEsuLID – Aulin 100 mg cp / pulb.orală;

✓ Acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică; este indicat în inflamații articulare și ale țesuturilor moi,
dureri postoperatorii și posttraumatice, febră și dureri din inflamații acute ale căilor respiratorii superioare,
gurii sau aparatului excretor, dureri menstruale.
✓ Atenționare EMA: prezintă un risc crescut de hepatotoxicitate; este recomanat ca nimesulid să fie folosit
ca tratament „de a doua linie”, numai atunci când cel puțin un alt medicament a avut eșec terapeutic.

CELECOxIb: Celebrex / Aclexa / Algoxib 100 – 200 mg cp.elib.prel;

✓ Bine absorbit digestiv; alimentele bogate în grăsimi întârzie absorbția sa.
✓ Este indicat în artroze, poliartrită reumatoidă.
ETORICOxIb: Arcoxia / Kostarox / Doloxib / Imesol 30 – 120 mg cp.film;
✓ Acțiune antiinflamatoare și analgezică marcată;
✓ Indicații: boala artrozică, poliartrită reumatoidă, combaterea durerii și inflamației din artrita gutoasă
acută.
✓ Atenționare EMA: etoricoxib prezintă rissc cardiovascular deosebit ( accidente vasculare trombotice,
hipertensiune arterială, edeme, insuficiență cardiacă, creșterea mortalității).

PARECOxIb: Dynastat 40 mg pulb.sol.inj

✓ Utilizare limitată, pentru tratamentul pe termen scurt al durerilor postoperatorii.