Modul Farmacoterapie I

Specialitate Farmacie Clinica

Coordonator curs SL dr Veronica Bild

FARMACOLOGIA SNC, SNV

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR M FUNCIE DE SENS,

SPECIFICITATE I ACIUNEA FARMACOTERAPEUTIC

NESPECIFICE

n sens inhibitor: anestezice generale, hipnotice i sedative;

n sens stimulator: excitante SNC (corticale, bulbare,
medulare)
SPECIFICE
asupra proceselor psihice (tonusului neuro-psihic i strii
timice): tranchilizante, neuroleptice, antidepresive
asupra funciilor motorii: anticonvulsivante,
antiparkinsoniene, miorelaxante centrale
asupra proceselor durerii: analgezice opioide i analgezice
antipiretice
asupra metabolismului neuronal: neurotonice

ANESTEZICE GENERALE

 Anestezia general = stare indus de

medicamente, caracterizat prin
absena perceperii oricrei senzaii
Lb greaca
an = fr
aisthesis = senzaie

 Anestezicele generale (narcotice)

substane care provoac o deprimare
atipic descendent i reversibil, la doze
terapeutice, a diferitelor segmente ale
SNC:
scoara emisferelor cerebrale,
centrii subcorticali,
mduva spinrii i apoi bulbul.

 Se obine o suprimare temporar a celor

mai multe funcii ale SNC, manifestat
prin:

somn
pierderea strii de contien,
pierderea sensibilitii cu analgezie
suprimarea motilitii voluntare, a reflexelor
viscerale
relaxarea musculaturii striate

 Desfurarea anesteziei presupune:

Preanestezia
Inducerea anesteziei
Relaxarea musculara si intubatia
Analgezia
Meninerea anesteziei
Trezirea din anestezie

 Scopurile medicaiei preanestezice

Reducerea anxietii, calmarea bolnavului prin

scderea excitabilitii SNC i SNV.

sedative, hipnotice, tranchilizante, neuroleptice;

Favorizarea unei inducii mai rapide cu fenomene de

excitaie minim
Micorarea necesarului de anestezic
completarea efectului analgezic al anestezicelor
generale i limitarea durerilor postoperatorii;
mpiedicarea stimulrii vagale:

atropina, scopolamina (mpiedic stimularea vagal,

hipersalivaia, secreia traheobronic, voma, bradicardia
vagal cauzat de unele anestezice);

Evitarea aritmiilor ectopice;

Med cu aciune asupra aparatului c-v

 Inducia anesteziei

Barbiturice (i.v): tiopental

Benzodiazepine: diazepam
ketamin

Relaxarea muscular

Curarizant cu efect rapid (suxametoniu)

Meninerea anesteziei

Se efectueaz cu anestezice inhalatorii

Analgezia intraoperatorie se completeaz cu analgezice
opioide cu efect relativ scurt: fentanil, petidin

Inlaturarea simptomelor anesteziei

Doxapram (deprimare respiratorie)
Neostigmin + atropina (bloc neuromuscular produs de
curarizante antidepolarizante)
Flumazenil (antagonist al benzodiazepinelor)
Naloxona (antagonist al opioidelor)

Metode/tipuri de anestezie general

Anestezia echilibrat (balanced
anaesthesia)

Asociaz AG cu alte medicamente n

scopul minimizrii riscului de RA.
Ex
opioid in preanestezie,
inducie cu protoxid de azot sau tiopental
Meninerea anesteziei cu doze de opioid
(morfn, fentanil, alfentanil)

 Anestezia intravenoas total

Utilizeaz numai anestezice introduse iv

Propofol sau midazolam cu alfentanil

Neuroleptanalgezia

Asociere dintre un neuroleptic (droperidol) i

un opioid (morfin, petidin, fentanil)

Neuroleptanestezia

Adaug protoxid de azot (cu oxigen eventual

un curarizant)

Anestezia disociativ

Se realizeaz prin ketamin care provoac

somn superficial cu analgezie intens i
amnezie

 CLASIFICARE
In funcie de calea de administrare, proprietai
fizico-chimice i structur chimic:

anestezice generale administrate prin inhalaie

gazoase: protoxid de azot, ciclopropan
lichide volatile: eter dietilic, halotan, enfluran, isofluran, desfluran,
metoxifluran, sevofluran

anestezice generale administrate intravenos

barbiturice: tiopental, tiobutabarbital, tiamital, hexobarbital,

metohexital
benzodiazepine: midazolam;
alte structuri: ketamina, propamidid, propofol, etomidat

 FARMACODINAMIE
Mecanism de aciune:

Acioneaz la nivelul membranei celulare a neuronilor

interacionn cu lipidele i proteinele membranare
Teoria lipidic
evideniaz corelaia direct ntre potena anesteziei i

solubilitatea n lipide a compuilor organici anestezici.

Solubilitatea n lipide este msurat de coeficientul de partiie
lipide-ap sau lipide-gaz

Teoria proteic:
anestezicele generale pot interaciona nu numai cu lipidele

membranare ci i cu domeniile hidrofobe ale proteinelor

membranare funcionale de la nivelul canalelor ionice membranare
modulate de receptori:
inhibiia receptorilor excitatori (pentru glutamat, Ach, 5-HT)
stimularea receptorilor inhibitori (GABA i glicina)

A. ANESTEZICE GENERALE INHALATORII

Utilizate n prezent sunt: protoxid de azot, halotan,

isofluran, enfluran, desfluran, sevofluran.

Nu se mai utilizeaz:

eterul (exploziv, foarte iritant, complicaii respiratorii i

grea postoperatorie),
ciclopropanul (explozibil, potenial mare aritmogen)
metoxifluranul (toxicitate renal crescut).

De elecie:

n pediatrie: halotanul (nu prezint hepatotoxicitate la copil

i are miros plcut);
la astmatici: halotanul (relaxeaz muchii netezi bronici).

B. ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

A. BARBITURICE: TIOPENTAL
A. Mecanism de aciune: agonist GABA-A cu creterea
conductanei pentru ionul Cl- i hiperpolarizare neuronal.
Inducie i durat ultrascurte
Indicaii:
Inducia anesteziei generale; intervenii de scurt durat.
Dozele sunt variabile n funcie de: indicaie, sex i
vrst. Brbaii i tinerii necesit doze mai mari.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

B. BENZODIAZEPINE: MIDAZOLAM

Mecanism de aciune: agonist GABA-A.

Indicaii:
inducia anesteziei generale; preanestezie,
procedee endoscopice;
hipnotic.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

C. ALTE STRUCTURI: KETAMINA

Mecanism de aciune: antagonistul receptorilor NMDA (N-metilD-aspartat), cu antagonizarea efectului acidului glutamic
(neuromediator aminoacid-excitator cerebral care stimuleaz
receptorii NMDA (situsul glutamic));
Induce anestezie disociativ (pacient contient dar amnezic,
imobil i insensibil la durere). Stimuleaz descrcrile
simpatice centrale cu stimulare cardiac, creterea debitului
cardiac i HTA.
Inducie scurt i durat scurt

Hipnotice si sedative

Hipnotice

Somnul fiziologic

stare de repaus a organismului, care alterneaza cu

starea de veghe, constituind constituind bioritmul veghe
somn, bioritm nictemeral (circadian)
Se manifesta prin unele modificari de ordin cantitativ
ale functiilor psihice, motorii si vegetative (comparativ
cu starea de veghe)
Nivelele starii de vigilitate (de veghe) si de somn sunt in
corelatie cu activitatea sistemului reticulat ascendent
activator (SRAA) in special portiunea rostrala
Somnul este necesar la toate varstele, pentru contributia
sa in:
Mentinerea echilibrului psihofiziologic si al sanatatii
Procesul de crestere la copii
Activitatea normala din starea de veghe

 Revenirea la starea de vigilitate

(starea de veghe) se poate face:

spontan, la comanda fiziologica
fortat la interventia unor stimuli de
intensitate mare:
interni (cosmaruri, dureri interne)
externi (zgomote, ceas desteptator)

Tipuri de somn
Somnul este constituit din doua tipuri
de somn (care in mod normal se
succed periodic), avand caracter
ciclic
Somnul lent (NREM; non rapid eye
movements)
Somnul rapid (paradoxal) REM

Hiposomniile
Tulburarile somnului pot fi in doua sensuri:
Hipersomnie (narcolepsie)
Hiposomnie

Insomnia adevarata este foarte rara

Hiposomnia poate antrena: tulburari de

insuficienta recuperatorie, indispozitie,

oboseala, ineficacitate in activitate
Hiposomnia poate sa apara:

Rar si de scurta durata la oameni sanatosi

datorita unor factori externi, temporari
Frecvent in boli psihice (stari depresive,
schizofrenie) sau medicale (insotite de durere)

Clasificarea hiposomniilor
A. In functie de momentul
manifestarii:
Hiposomnie initiala cu dificultate de
adormire (anxietate)
Hiposomnie intermitenta cu somn
discontinuu (stari depresive)
Hiposomnie terminala, cu trezire
precoce (varstnic)
Hiposomnii de noapte cu inversarea
ritmului normal (veghe-somn, zi-noapte)

B. In functie de etiologie:

Psihogena (emotii mari prelungite sau

anxietate nevrotica)
Psihotica (psihoze)
Neurologica (traumatisme sau tumori
cerebrale)
Simptomatica (boli insotite de simptome ca
durere, tuse, diaree, poliurie)
Toxica (exces de excitante SNC: cafeina,
amfetamina)

C. In functie de durata

Pasagera, ocazionala la oameni normali (cauze

externe: zgomot, serviciu in schimburi)
De durata scurta de cateva saptamani
(suferinte diverse, tensiune psihica temporara)
Cronica, extinsa pe luni sau ani (durere cronica,
nevroza cronica, stari depresive, toleranta si
dependenta de hipnotice

 Hipnoticele (somniferele)
Deprimante neselective ale SNC, care la doze terapeutice
hipnotice, forteaza sau favorizeaza instalarea unui somn
asemanator celui fiziologic

Sedativele

Deprimante neselective ale SNC, care la doze terapeutice

sedative, produc o stare de liniste, prin diminuarea
hiperexcitabilitatii senzitive si psihomotorii
Efectele sedativ, hipnotic si tranchilizant nu se manifesta transant
ci se intrica, la diferite medicamente, in functie de doza
Fiecare medicament are unul dintre aceste efecte predominant:
-Hipnoticele in doze mici au efect sedativ
-Sedativele au si efect anxiolitic
-Tranchilizantele au efect hipnoinductor, in nevroze

Clasificare
A. In functie de criteriile
farmacodinamic si
farmacoterapeutic, hipnoticele se
impart in doua mari grupe
Hipnocoercitive (forteaza somnul)
Hipnoinductoare sau hipnogene
(favorizeaza somnul)

 Hipnocoercitivele:
inhiba difuz diferitele segmente ale SNC (scoarta
cerebrala, formatia reticulata, talamus, hipotalamus)
Efectele deprimante sunt de intensitate gradata,
dependent de doza: sedare - somn hipnotic -somn
narcotic coma -exitus
efecte deprimante asupra respiratiei, aparatului
cardiovascular si temperaturii
Forteaza somnul si la indivizii normali
Intrarea in somnul hipnotic fortat de hipnocoercitive,
este precedata de somnolenta, trezirea se face cu
dificultate si este urmata de somnolenta reziduala
Reduc durata somnului rapid si o cresc pe cea a somnului
lent
Produc o datorie de somn paradoxal la administrare
repetata cu consecinte negative asupra echilibrului
psihic
Produc obisnuinta cu tendinta la marirea dozelor
manifestata prin simptome de excitatie SNC (convulsii)
Provoaca inductie enzimatica incrucisata (consecinte:
toleranta)
Supradozarea poate fi utilizata in scop suicid

 Hipnoinductoarele:

Deprimarea SNC nu este gradata; nu produc somn

narcotic nici la doze mari
Actioneaza selectiv asupra unor receptori
specifici/situsuri specifice din complexul receptor GABAergic
Efectul hipnogen este mai evident in hiposomnii
Intrarea si iesirea din somn sunt insotite de somnolenta
incipienta si respectiv reziduala de intensitate redusa
Trezirea din somn este usoara
Nu reduc durata de somn REM, cu vise si nu produc
rebound cu vise neplacute
Efectele asupra SNV, circulatiei si respiratiei sunt reduse
sau absente
Inductia enzimatica este redusa sau absenta
Dezvolta slab, sau, nu dezvolta obisnuinta si
farmacodependenta
Supradozarea nu poate fi utilizata in scop suicid

 B. In functie de mecanismul de actiune

Nespecifice, cu actiune pe intreaga membrana

neuronala, producand hiperpolarizare (probabil
prin influentarea unor canale ionice
membranare) hipnocoercitivele)
Specifice, agonisti ai unor structuri de pe
complexul receptor GABA A postsinaptic,
crescand frecventa sau durata deschiderii
canalelor de clor (hipnoinductoarele)

C. Sedativele sunt

Barbiturice, hipnotice la doze mici, sedative

Bromuri (bromura de calciu i.v.)
Sedative vegetale (Valeriana, Passiflora,
Crataegus)

TRANCHILIZANTE
NEUROLEPTICE

BAZE FIZIOPATOLOGICE

DEFINIIA ANXIETII

Anxietatea: mai uor de descris dect de definit formal.

Se poate descrie:

senzaie de fric sau spaim

sentiment de ameninare
sentiment de disconfort
nervozitate, agitaie, iritabilitate

Anxietatea:

similar, dar nu identic, cu frica.

rspuns la un eveniment stresant sau nfricotor.
stimulul nu este bine definit.
poate aprea chiar i n cazul n care circumstanele nu sunt amenintoare.
nu este n mod necesar un rspuns negativ

Frica:

rspuns la un stimul identificabil,

rspunsul este rapid i adecvat circumstanelor.

Tulburrile anxioase apar la 30-40% din populaie.

Anxietatea generalizat apare la 5% din populaie, i afecteaz femeile cu
frecven dubl fa de brbai.

Stare anxioas
Sunt ngrijorat, dar nu
tiu de ce. N-am nici un
motiv, dar totui sunt.

Atac de panic
Simptomatologie somatic, de tip dureri
toracice sau dispnee.
Pacienii deseori nu recunosc starea, dar
au un sentiment clar de disconfort iminent.

Simptomatologie
Pacienii cu tulburri anxioase trebuie s prezinte cu
intermiten trei sau mai multe simptome din cele
marcate, de-a lungul unei perioade de cel puin ase luni
Agitaie

Astenie

Iritabilitate

Insomnie

Deficit de atenie

Hipertonie muscular

Disforie

Disconfort abdominal

Palpitaii

Grea

Dureri toracice

Senzaie de cdere

Dureri de cap

Senzaii de urgene
fecale sau digestive

Transpiraii

Hipertensiune

Ameeal

Lein

Midriaz

Paloare cutanat

Condiii patologice sau circumstane de mediu pot produce

simptome de anxietate
Condiii patologice
Afeciuni Cardiovasculare

angine, aritmii, hipertensiune, IM, boli

valvulare, oc

Diet

cafein, glutamat de Na, deficiene

vitaminice

Medicaie

Acatisie determinat de neuroleptice,

stimulante (cocain, amfetamine), sevraj
pentru depresante ale SNC

Tulburri Metabolice

Boala Cushing, hipertiroidism,

hipoglicemie, menopauz

Tulburri Hematologice

Porfirii, anemii

Probleme Neurologice

Encefalopatii, tulburri convulsive,

Patologie Respiratorie

BPOC, astm

Tumori

insulinom, feocromocitom

CUM TRATM ANXIETATEA?

Tulburrile anxioase pot fi tratate pe mai multe ci.

ndeprtarea cauzelor de baz.

Deoarece anxietatea poate nsoi tulburri de tip depresiv sau psihotic,
tratamentul trebuie s fie ndreptat iniial ctre problema psihiatric de
baz.

Anxietile situaionale

nu necesit tratament.

Tratamente non-medicamentoase:

psihoterapie, tehnici de relaxare, meditaie, hipnoz sau rugaciune.

Atacurile anxioase acute datorate stresului, bolilor sau altor situaii

pot fi tratate eficient cu anxiolitice.

Anxietatea cronic (de tip maladaptativ)

efecte negative asupra performanei i a relaiilor interpersonale.

Durata > 4 sptmni se instituie tratamentul medicamentos.

TRANCHILIZANTE

DEFINIIE:
Tranchilizantele influeneaz predominant
unele procese psihice i sunt capabile de a
calma i de a ndeprta tensiunea i
anxietatea

TRANCHILIZANTE BENZODIAZEPINE- CLASIFICARE

CRITERIUL CHIMIC
TIP DIAZEPAM

TIP OXAZEPAM
TIP ALPRAZOLAM

DIAZEPAM
MEDAZEPAM
CLORDIAZEPOXID
CLORAZEPAT
BROMAZEPAM
FLURAZEPAM

CRITERIUL FARMACOCINETIC

T1/2 lung (30-90 ore)

OXAZEPAM

T1/2 scurt

LORAZEPAM

T1/2 mediu

ALPRAZOLAM
ESTAZOLAM

T1/2 mediu

TRIAZOLAM

T1/2 scurt

TIP CLOBAZAM

CLOBAZAM
TRIFLUBAZAM

T1/2 lung

TIP TOFISOPAM

TOFISOPAM

T1/2 scurt

TIP MIDAZOLAM

MIDAZOLAM

T1/2 ultrascurt

ELEMENTE DE FARMACOCINETIC
Biotransformarea:
Se realizeaz la nivelul ficatului sub influena

enzimelor care aparin familiei citocrom P450

(CYP3A4 i CYP2C19).
Acest proces poate parcurge urmtoarele etape:
A.
Reacii caracteristice stadiului I (hidroxilare)
Reacii caracteristice stadiului II
(glucuronoconjugre)
B.
Numai reacii caracteristice stadiului II

ELEMENTE DE FARMACOCINETIC
Reactii de
hidroxilare

Hidroxilare in pozitia Metaboliti activi

3 a nucleului
3-hidroxiderivati
benzodiazepinic
Diazepam,Clobazam
Hidroxilare la nivelul Metabolii activi
gruprii metil de pe alfa-hidroxilai
ciclul fuzionat cu
nucleul diazepinic
Alprazolam,
Midazolam

Reacii de N-dezalkilare urmat de

3 hidroxilare lent a metabolitului
N-dezalkilat
Nordazepam

Metabolii activi
3-hidroxiderivai

- Reaciile stadiului II sunt reacii de glucuronoconjugare a derivailor

hidroxilai ducnd la glucuronoconjugai inactivi
- Unele benzodiazepine (tip oxazepam) pot fi metabolizate ntr-o singur
faz prin glucuronoconjugare la glucuronoconjugai inactivi

ELEMENTE DE FARMACOCINETIC

Eliminarea:
Calea biliar
Metaboliii activi rezultai se reabsorb din
intestin urmnd circuitul enterohepatic
aceasta explic apariia celui de al doilea peak
plasmatic la cteva ore de la administrare

Calea renal

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE
MECANISM DE ACIUNE:
Benzodiazepinele se fixeaz la

subunitatea alfa a receptorului

GABAA.

Are loc o cretere a influxului

de ioni de Cl care se
datoreaz creterii frecvenei
de deschidere a canalelor de
clor

BDZ cresc eficiena inhibiiei

sinaptice GABA-ergice prin

hiperpolarizare, ceea ce reduce
frecvena de descrcare a
potenialelor

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE

Utilizarea repetat, a BDZ poate dezvolta

apariia toleranei i a dependenei care sunt

ncruciate pentru toti compuii acestei
clase.
Farmacodependena se dezvolt la
administrarea de doze mari timp ndelungat
ntreruperea brusc a tratamentului
declaneaz sindromul de abstinen:
Brusc i sever pentru benzodiazepinele cu T1/2
scurt (triazolam, alprazolam, oxazepam,
tofisopam)
La cteva zile de la ntreruperea administrrii
pentru benzodiazepinele cu T1/2 lung (diazepam,
medazepam, clobazam)

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE
Parte din simptomele prezentate

Sindromul de abstinen se
caracterizeaz prin:

Tulburri de somn
Anxietate
Agitaie
Iritabilitate
Cefalee
Tremor
Mialgii
Sudoraie
Diaree
Stare confuzional, alte
manifestri psihotice
Uneori convulsii

implic dificulti de diagnostic

deoarece caracterizeaz nsi
afeciunea tratat

Se recomand:

durata tratamentului s nu
depeasc cteva sptmni
Administrarea s se fie efectuat
intermitent, n doze mici
La ntreruperea tratamentului
dozele trebuie reduse progresiv

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE

Antidotul:
FLUMAZENIL
Acioneaz ca antagonist competitiv cu

benzodiazepinele (pentru situsul

benzodiazepinic)
Se administreaz pe cale intravenoas, cu
urmtoarele precautii:
Poate declana sindromul de abstinen la
dependeni
Pot aprea convulsii n cazul unui tratament
anticonvulsivant preexistent

Produs farmaceutic: ANEXATE sol. inj.

FARMACOTERAPIA TRANCHILIZANTELOR
BENZODIAZEPINICE
Alte aciuni:

Aciune hipnotic (au nlocuit barbituricele): pot s

induc i s asigure un somn asemntor celui
fiziologic
Utilizate n hiposomnii psihogene, nevrotice
Aciune miorelaxant prin inhibarea reflexelor
polisinaptice; la doze mari intervine i o aciune de
deprimare a transmisiei neuromusculare
Utilizate n stri spastice ale muchlor striai
Aciune anticonvulsivant (mpiedicarea apariiei
convulsiilor prin deprimarea procesului de difuzare
subcortical a descrcrilor convulsivante)
Utilizate n unele stri convulsive
Inducia anesteziei generale i preanestezie

NEUROLEPTICE (antipsihotice)

grupa psiholeptice alturi de tranchilizante

Psihozele (schizofrenia, paranoia, mania)
tulburri de ordin calitativ ale proceselor psihice.
Bolnavul nu este contient de boala sa.

Clasificarea psihozelor:
Schizofrenii (forme: dezorganizata, catatonica, paranoida)
Tulburari paranoide: iluzionate, simptomele predominante
sunt iluziile de persecutie
Tulburari schizofreniforme (similare simptomatologic cu
schizofrenia dar de durata mai scurta)
Tulburari schizoafective
Psihozele varstelor inaintate

perturbarea asociaiilor ideative care sunt completate de

simptomele secundare: delir, halucinaii, catatonie i tulburri

de comportament

 In patologia psihozelor sunt implicate:

Hiperactivitatea transmisiei dopaminergice
mediat de creterea densitii receptorilor D2 i
asociat cu simptomele pozitive ale schizofreniei
(excitaie psihomotorie, tulburri de gndire,
halucinaii delir)
Hiperactivitatea transmisiei serotoninergice
mediat de receptorii 5-HT2A i asociat cu
simptomele negative ale schizofreniei (apatie,
izolare, lentoarea n vorbire)

 Neurolepticele sunt medicamente care prezint

activitate antipsihotic (fac parte din psiholeptice si

mai sunt denumite: neurologice, neurolitice,
tranchilizante majore, antipsihotice)

Efectul neuroleptic se manifesta prin trei tipuri de

aciuni:

Aciuni psihofiziologice
Aciuni clinice: antipsihotice
Aciuni neurologice

In funcie de structura chimica i mecanismul de

aciune aceste tipuri de aciuni difer ca intensitate.

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE

MECANISM DE ACIUNE:
1. Anatgonism predominant dopaminergic, pe
receptorii D2 si D1
Medicamentele antipsihotice reduc activitatea
sinaptic a dopaminei n creier

Dopamina interacioneaz cu receptorii

postinaptici D1 i D2 i cu autoreceptorii
presinaptici D2. O pare este racaptat i
metabolizat de monoaminooxidaza
mitocondrial

Receptorii postinaptici D1 activeaz

aenilatciclaza (prin intremediul proteinelor Gs) i

transform ATP-ul n AMPc. Receptorii D2 inhib
adenilat ciclaza (prin intermediul proteinelor Gi)

 Receptorii D2 stimuleaz fosfolipaza C care

transform fosfatidilinozitol difosfat n IP3 i DAG

Receptorii dopaminici:

7 domenii transmembranare i sunt cuplai cu proteina G

Antipsihoticele blocheaz receptorii dopaminergici

D2 n special n sistemul mesolimbic frontal. Dintre
acestea tioxantenele, fenotiazinele i clozapina
blocheaz i receptorii D1.

Blocarea receptorilor D2 n corpul striat pare a fi

responsabil de majortatea efectelor secundare.

2. Antagonism predominant serotoninergic pe

receptorii 5HT2
3. Depletia catecolaminelor (DA, NA, Adr)

1. Neurolepticele deprim sistemul nervos vegetativ att n

componenta central ct i cea periferic.
a.

O mare parte au proprieti blocante alfa-adrenergice

periferice i simpatice centrale.
Ex:
-

b.

Hipotensiunea ortostatic (mai relevant pentru cele sedative)

apare dup primele zile de tratament
Congestia nazal

Aciuni anticolinergice periferice i/sau centrale

-

Uscciunea gurii
Tulburri de vedere
Constipaie
Tahicardie
Miciune dificil
Tulburri ale funciilor sexuale
Creterea presiunii intraoculare la pacienii cu glaucom sau la
ochiul cu susceptibilitate anatomic pentru boala
glaucomatoas

2. Efect antivomitiv
realizat prin deprimarea zonei chemoreceptoare declanatoare
a vomei din bulb.
Efectul se obine la doze inferioare celor antipsihotice
3. Aciune hipotermizant
realizat prin inhibarea centrului termoreglator.
Reprezint un avantaj pentru anumite intervenii chirurgicale
care necesit scderea metabolismului
4. Aciuni la nivelul sistemului endocrin
- La femei:

se poate produce o cretere a secreiei de prolactin avnd

consecin amenoree, galactoree, teste de sarcin fals pozitive

- La brbai:

ginecomastie, scderea libidoului

5. Tulburri extrapiramidale (factori

favorizani):

Persoanele n vrst,
consumul de buturi alcoolice,
hipocalcemia

a. Fenomenele parkinsoniene se pot dezvolta

dup o lun de tratament:
Rigiditate
Tremor
Facies imobil

O tulburare motorie nrudit cu Parkinsonul

este tremorul perioral (sindromul iepurelui)
care poate aprea la mai multe luni de
tratament.

b. Acatisia se caracterizeaz prin nelinite, tendina de

micare continu. Apare n primele dou luni de
tratament.
c. Reacii distonice acute:
Sunt mai frecvente la copii i adulii tineri
Apar n primele zile de tratament
Se caracterizeaz prin spasme tonice, grimase faciale,
torticolis, scolioz, lordoz, opistotonus.

d. Diskinezia tardiv:

Apare dup administrarea ndelungat a neurolepticelor

Reprezint o complicaie grav
Factori favorizani:

Vrsta tnr
Sex feminin
Schizofrenie cu simptome predominant negative

6. Sindromul malign declanat de tratamentul cu

neuroleptice (mecanismul de apariie este
necunoscut) se caracterizeaz prin:
Rigiditate muscular
Hipertermie
Sudoraie profuz
Deshidratare
Instabilitate vegetativ

Neurolepticele sunt foarte active fa de

manifestrile acute ale schizofreniei: halucinaii,

delir, agitaie, comportament agresiv sau de izolare;

La bolnavii cu agitaie intens se prefer

neuroleptice sedative: clorpromazin,
levomepromazin;

 O alt indicaie important a neurolepticelor o constituie

faza acut a psihozei maniacale cnd se utilizeaz
neuroleptice incisive p.o. sau injectabil

Neurolepticele n doze mici sunt utile n diferite tulburri

neurologice (Ex. Coreea Hungtinton), care sunt datorate

predominanelor dopaminergice la nivelul corpului striat.
Tratamentul se ncepe de obicei pe cale oral cu doze
relativ mari i se crete progresiv;

Ca antivomitive n greuri i vome intense

n anestezia general (neuroleptanalgezie)

INTERACIUNI

- Anestezice generale, hipnotice, sedative,

tranchilizante, opioide
- Risc de deprimare central

- Antihipertensive
- Accidente hipotensive

- Antidepresive triciclice
- Stri confuzionale

- Anticolinergice i anticolinergice utilizate n

boala Parkinson

- Efecte atropinice i stri confuzive

CLASIFICARE:
A. n funcie de structura chimic
FENOTIAZINE

CLORPROMAZINA
TRFLUOPERAZINA
LEVOMEPROMAZINA
TIORIDAZINA
PERICIAZINA
PROLORPERAZINA
FLUFENAZINA

TIOXANTENE

CLORPROTIXEN
CLOPENTIXOL
FLUPENTIXOL
TIOTIXEN

BUTIROFENONE

HALOPERIDOL
TRIFLUPERIDOL
DROPERIDOL
BENZPERIDOL

ALTE STRUCTURI

PIMOZID
SULPIRID
CLOZAPINA
LOXAPINA
RISPERIDONA
MOLINDONA

CLASIFICARE:
B. n funcie de mecanismul de aciune

Antagoniti predominant dopaminergici

Antagoniti predominant serotoninergici
C. n funcie de profilul farmacodinamic:
Neuroleptice sedative
- efect sedativ i anxiolitic intens
- aciune antipsihotic mai slab
- indicate n stri de agitaie psihomotorie acut
Neuroleptice incisive dezinhibitorii
- Efect sedativ slab
- Efect antipsihotic intens (asupra simptomelor
pozitive i negative ale schizofreniei)

Anticonvulsivante

Baze fiziopatologice

Convulsiile

- contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate sau

generalizate, provocate de descarcari anormale si necontrolate ale
unui numar mare de impulsuri din neuronii cerebrali

Factori implicati:

Factorul endogen: reactivitate convulsivanta corelata cu pragul

convulsivant
Factorul exogen: agenti excitanti externi (electrici, chimici, intoxicatii,
tumori)

Tipuri de convulsii (in functie de coordonarea intre muschii

agonisti si antagonisti)

Convulsii clonice (contractii musculare bruste, scurte, ritmice cu

pastrarea coordonarii intre contractia agonistilor si relaxarea
antagonistilor
Convulsii tonice sau tetanice (contractii generalizate violente atat a
agonistilor cat si antagonistilor, lipsind coordonarea intre agonisti si
antagonisti).

Epilepsia

Sindrom caractreizat prin episoade repetate de:

Descarcari de impulsuri anormale, bruste,
hiperfrecvente, sincrone ale unor grupuri de
neuroni corticali sau subcorticali cu modificarea
EEG
Tulburarea starii de cunostinta in majoritatea
formelor
Insotite sau nu de accese (atacuri) convulsive
Uneori cu hiperactivitate vegetativa
Ce apar si dispar brusc si sunt de durata variabila

Forme de epilepsie

In functie de etiologie:
Epilepsie primara idiopatica (boala epileptica)
Epilepsie secundara, simptomatica (factori
exogeni)

In functie de extinderea descarcarilor neuronale,

EEG si manifestare clinica

Partiale (locale sau focale)
Simple (fara pierderea cunostintei)
Complexe (accese de comportament confuzional)
Partial generalizate

 Generalizate
Tonico-clonice (crize majore, marele rau grand
mal)
Absente (minore: micul rau epileptic, petit mal)
Tonice (opistotonus, pierderea cunostintei)
Atonice (pierderea tonusului postural)
Clonice (contractii clonice ritmice, pierderea
cunostintei)
Mioclonice (contractii clonice izolate)

Starea de rau epileptic (status epilepticus), atacuri

subintrante de mare rau (>30 minute); reprezinta o
urgenta medicala, mortalitate pana la 15% din cazuri

 Anticonvulsivantele (antiepilepticele) substante capabile

Clinic sa suprime sau sa diminue convulsiile

din diferite stari patologice si sa reduca

numarul si intensitatea convulsiilor din boala
epileptica
Experimental sa suprime sau sa diminue
intensitatea convulsiilor produse stimul
electric sau prin excitante ale SNC

Clasificare:
In functie de structura chimica:
barbiturice, hidantoine, pirimidindione,
oxazolidindione, succinimide, aciluree,
benzodizepine

 In functie de criteriile farmacodinamic si

farmacoterapeutic - antiepileptice cu
eficacitate predominanta in:
Marele rau epileptic si celelalte forme cu exceptia

micului rau (experimental in convulsii prin

electrosoc): fenobarbital, fenitoina, primidona,
carbamazepina, acid valproic, lamotrigin, topiramat
Micul rau epileptic (experimental in convulsiile prin
excitante SNC): oxazolidione (trimetadiona),
succinimide (etosuximida), acetazolamida, acidul
valproic, lamotrigin
Starea de rau epileptic: fenitoina, fenobarbital (i.v),
diazepam, clonazepam, fenitoina, fenobarbital
Crizele mioclonice: acid valproic, clonazepam,
lamotrigin, topiramat
Spectru larg: fenacemida

 Farmacocinetica:
Epurarea antiepileticelor are loc majoritar prin
eliminare renala (exceptie fenitoina: procentul de
epurare hepatica are o mare variabilitate)
Unele entiepileptice sunt eliminate pe cale renala,
netransformate
Biotransformarea are loc la nivelul enzimelor
microzomiale hepatice
Se comporta ca inductori sau inhibitori enzimatici
(la asociere intre ele sau cu alte medicamente pot
induce interactiuni semnificative clinic prin
inductie sau inhibitie incrucisata)
IT este mic- se impune monitorizarea terapeutica
pe criteriul farmacocinetic (pe baza concentratiilor
plasmatice)

 Mecanism de actiune: impiedicarea depolarizarii sau

hiperpolarizarea membranei neuronale prin:

Blocarea canelor de sodiu: fenitoina, carbamazepina, acid

valproic
Blocarea canalelor de calciu de tip T: trimetadiona,
etosuximida
Deschiderea canalelor de clor, prin activarea complexului
receptor postsinaptic (GABA-A): fenobarbital, clonazepam,
topiramat
Cresterea nivelului GABA in creier prin inhibarea ireversibila
a enzimei GABA-t ce degradeaza GABA (acid valproic)
Favorizarea eliberarii GABA (gabapentin)
Inhibarea selectiva a recaptarii GABA (tiagabin)
Impiedicarea eliberarii neuromediatorului excitator glutamat
(lamotrigin)
Inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale (acetazolamida,
topiramat)

Farmacoterapie-principii de tratament

Individualizarea antiepilepticului si a dozelor

La nevoie se asociaza 2-3 antiepileptice
Dozele mici incipiente sunt crescute gradat
Intervalul intre doze este in functie de t1/2
Optimizarea posologiei, prin monitorizarea
concentratiilor plasmatice
Monitorizarea efectelor adverse
Intreruperea tratamentului se face prin reducerea
treptata a dozelor
In status epilepticus calea de adm. este i.v.

Antiparkinsoniene

Baze anatomo-fiziologice

Funcia motorie involuntara a musculaturii striate

scheletice este controlat de subsistemul nervos
extrapiramidal din SNC cu cele trei nivele de
integrare: cortical, striat, mezencefalic

Micrile involuntare normale sunt dependente de

echilibrul fiziologic dintre grupurile de neuroni

dopaminergici i colinergici din sistemul nigrostriat

Dezechilibrul funcional al celor dou sisteme

dopaminergic i colinergic, provoac tulburri

motorii

 Tipuri de sindrom Parkinsonian

Idiopatic (Boala Parkinson sau paralizia agitant)

Secundar (postencefalitic, aterosclerotic, toxic i
medicamentos prin neuroleptice anti D2)
Patogenia bolii Parkinson
Distrugeri de neuroni dopaminergici n substana
neagr, cu degenerscena fasciculului nigrostriat
i reducerea nivelelor de dopamin nsoit de
hipoactivitate dopaminergic n corpul striat i
alte zone din sistemul extrapiramidal ce
controleaz funcia musculaturii striate
(responsabila de hipokinezie).
Hiperactivitatea colinergic este responsabil de:
rgiditate i tremor

 Medicamentele antiparkinsoniene amelioreaz clinic

simptomele sindromului Parkinsonian (rigiditate,
hipokinezie, tremor)

Sunt medicamente care acioneaz patogenic n

sensul ameliorrii dezechilibrului dintre sistemele

dopaminergic deficitar i colinergic n exces n
sistemul nigrostriat, ameliorand astefl
simptomatologia sindromului parkinsonian

CLASIFICARE
Antiparkinsoniene dopaminergice:

Antiparkinsoniene care influeneaz pozitiv

metabolismul dopaminei:
Antiparkinsoniene agoniti dopaminergici D2
Antiparkinosniene anticolinergice (trihexifenidil,
benzatropina, prociclidina)
Antiparkinsoniene antiglutamatergice, antagoniti ai
receptorilor NMDA (receptori pentru N-metl-daspartic)

Antiparkinsoniene care influeneaz pozitiv metabolismul

dopaminei:
Cresc biosinteza (levodopa)
Stimuleaz eliberarea dopaminei (amantadina)
Inhib enzima MAO-B (selegilina)
Inhib selectiv i ireversibil enzima COMT periferic ce
metabolizeaz levodopa i dopamina (tolcapon)

Antiparkinsoniene agoniti dopaminergici D2

Derivai semisintetici i sintetici ai alcaloizilor din ergot
(dihidroergocriptina, bromocriptina, pergolid)
Derivai piperazinici (piribedil); derivai non-ergolinici
(pramipexol)

 Principii de tratament:
In formele incipiente: anticolinergice, stimulatoare ale eliberrii
dopaminei (amantadina)
n formele avansate: levodopa
n parkinsonismul medicamentos (sindromul neurologic
extrapiramidal indus de neuroleptice): anticolinergice
(trihexifenidil)
Dozele se cresc treptat
Asocierille sunt indicate pentru creterea eficacitii clinice
Intreruperea administrrii se face treptat
Intreruperea brusc poate produce RA , n funcie de mecanismul
de aciune:
La anticolinergice, efect rebound colinergic cu hiperfuncie
colinergic
La levodopa, efect de obinuin dopaminergic (efect de
reglare down) cu deficien dopaminergic major, manifestat
prin akinezie major

MIORELAXANTE CENTRALE

BAZE FIZIOPATOLOGICE

Contractura i strile spastice ale musculaturii

striate (scheletice) sunt nsoite de:

Durere;
Tulburri la nivelul articulaiilor corespunztoare

Cauzele contracturilor muchilor striai:

Traumatisme ale aparatului locomotor (fracturi, luxaii

entorse, elongaii)
Afeciuni reumatismale (artrite, miozite, tensinovite)
Tulburri neurologice piramidale i extrapiramidale;
Boli convulsivante infecioase (tetanos) sau toxice
(stricnin)

 Mecansimele fiziopatologice
implicate:

Reflexele spinale monosinaptice (de

ntindere) i polisinaptice (nociceptive)
Hiperexcitabilitatea neuronilor motori
spinali alfa, ai cror axoni inerveaz
fibrele musculaturii straite;
Hiperexcitabilitatea neuronilor
intercalari;
Deprimarea celulelor Renshaw ce inhib
neuronii alfa.

 Neurotransmitorii implicai:
Aminoacizi excitatori (glutamat, aspartat) i
receptorii respectivi ce activeaz neuronii
motori alfa;
Substana P ce activeaz neuronii intercalari;
Aminoacidul inhibitor (glicina) i receptorii
glicinergici din celulele Renshaw, care inhib
neuronii motori alfa;
GABA, ce asigur inhibiia presinaptic i
postsinaptic activnd receptorii GABA-B2 din
heterosinapsele inhibitoare presinaptice i
receptorii GABA-B1 din heterosinapsele
inhibitoare postsinaptice.

BAZE FARMACOLOGICE

Definiie: M iorelax antele centrale sunt

m edicam ente capabile s relax eze

m usculatura striat spastic (s dim inue
hipertonia, contractura, spasm ul)
acionnd la nivelul SNC .

MECANISMELE DE ACIUNE

Blocarea neuronilor de asociaie din centrii

subcorticali, trunchiul cerebral, mduva spinrii;

Diminuarea sau abolirea reflexelor spinale mono
i polisinaptice (ex. baclofen, clorzoxazona);
Facilitarea transmisiei inhibitoare GABA-ergice
(ex benzodiazepinele);
De tip agonist pe receptor GABA-Bglutamatergice (ex. baclofen);
Deprimarea neuro-receptorilor din fusul
muscular; mecanism periferic de cuplare a
procesului excitaie contracie, prin favorizarea
reinerii calciului n reticulul endoplasmatic (ex.
dandrolen)

 Farmacodinamie:
Aciuni farmacodinamice:
Aciune miorelaxant:
Aciune sedativ (slab, egal sau mai mare dect

cea miorelaxant);
Efect analgezic indirect, prin combaterea contracturii

Clasificare

n funcie de structura chimic:

Benzodiazepine (diazepam, tertazepam,

clordiazepoxid)
Carbamai (meprobamat, fenprobamat, metcarbamol,
carisoprodol)
Eteri ai glicerolului (guaifenesina, mefenesina)
Benzoxazoli (clorzoxazon)
Alte structuri (baclofen, dandrolen, tolperison,
tizandin, clormenazona, idrociclamida)

 Farmacotoxicologie
Reacii adverse:

Comune
Proprii n funcie de structura chimic

RA comune

Somnolena
Capacitatea funcional motorie diminuat
consecin a miorelaxrii (hipotonie, ataxie);
La doze mari, paralizie flasc, cu moarte prin
paralizia muchilor respiratori
CI.:
oferi, miastenie, hipotonie, m iastenia gravis

 Farmacoterapie:
Miorelaxantele reprezint o medicaie
simptomatic-patogenic, mai activ n
formele acute spastice dureroase, dect n cele
cronice.
n inflamaii nsoite de durere i contractur,
sunt indicate n asociere cu analgezice
antiinflamatoare (acid acetilsalicilic)

Indicaii

Stri spastice dureroase ale muchilor striai,

indiferent de etiologie;
Ca miorelaxante n chirurgie, ortopedie
(reducerea fracturilor)

MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA

SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV)
(SI A UNITATII NEUROMOTORII)

 Clasificarea medicamentelor cu actiune la

nivelul SNV:

In functie de sensul actiunii:

Mimetic: sens pozitiv, efecte de activare
Litice sau plegice: sens negative, efecte de blocaj

1. PARASIMPATOMIMETICE
(COLINERGICE, COLINOMIMETICE)
Definitie
Parasimpatomimeticele sunt compusi
care produc efecte asemanatoare cu cele
ale stimularii sistemului nervos vegetativ
parasimpatic si activarii sinapselor
neuroefectoare colinergice muscarinice.

 Clasificare in functie de mecanismul

de actiune:

Acetilcolinomimetice (cu mecanism direct)

Anticolinesterazice (cu mecanism indirect,
blocant al acetilcolinesterazei)

Acetilcolinomimetice, in functie de
origine:

Naturale
Acetilcolina (endogena), pilocarpina (Pylocarpus
sp. )

[TOXICE! neutilizate ca medicamente

muscarina (Am anita m uscaria ), arecolina (Area

catechu )

Sintetice
Carbacol, betanecol, metacolina

 Acetilcolinesterazice, in functie de reversibilitatea

actiunii
Usor reversibile: edrofoniu
Moderat reversibile: fizostigmina, neostigmina,
piridostigmina, distigmina, demecariul
Ireversibile: derivatii organofosforici
(ecotiofat, fluostigmina), cu utilizare
farmacoterapeutica exclusiv topica
antiglaucomatoasa, de rezerva
Paraoxon: utilizare extinsa ca insecticide in
agricultura, provocand intoxicatii
accidentale sau voluntare (in scop suicid) si
ca gaze de lupta neurotoxice
(neuroparalitice)

Farmacodinamie Mecanism de actiune

Acetilcolinomimeticele sunt agonisti ai
receptorilor colinergici muscarinici, unele sunt
agonisti si ai receptorilor colinergici nicotinici
somatici si centrali
Acetilcolinesterazicele: inhiba reversibil sau
ireversibil acetilcolinesteraza (enzima ce
hidrolizeaza neuromediatorul acetilcolina);
astfel acetilcolina (Ach) acumulata isi
manifesta efectele colinergice asupra
receptorilor colinergici muscarinici si nicotinici

 Subtipurile de receptori colinergici:

Receptori muscarinici: M1 M5
Receptori nicotinici:
N1 NSNC (neuronali centrali), si NN (neuronali

ganglionari + medulara suprarenala)

N2 (NM) somatici musculari

Receptorii colinergici sunt sisteme

receptor-efector. Astfel, efectul poate fi

format din:
Enzime membranare modulate prin proteinele
G in cazul receptorilor M
Canale membranare ionice de sodiu (Na+), in
cazul receptorilor N

 Efecte de tip colinergic

Sunt de doua tipuri: muscarinice si
nicotinice
Rezulta din activarea directa sau
indirecta a receptorilor colinergici
muscarinici (M1 M5) si respectiv
nicotinici (N1-2)

A. Efecte muscarinice
Efectele muscarinice, la nivelul diferitelor tesuturi
sunt stimulante sau inhibitoare, in functie de tesut si
subtipul de receptori:
Muschi netezi (M3)
Stimulare (contractie): muschii netezi : tub
digestiv, bronhii, vezica urinara, muschiul circular
al irisului (mioza), etc.
Inhibitie (relaxare): sfinctere (sfincterele tubului
digestiv, sfincterul vezicii urinare); arteriole
(arteriolodilatatie, mai intensa in muschii
scheletici)
Glande exocrine (M3 ) inclusiv glandele sudoripare
stimulare (hipersecretie)
Miocard (M2) deprimarea tuturor functiilor =>
bradicardie
SNC (M1, M5) stimulare
Ganglioni vegetativi parasimpatici (M1) stimulare

B. Efecte nicotinice

Efectele nicotinice sunt stimulatoare si

se manifesta in sinapsele nicotinice de
la nivel somatic si central:
Ganglionare (N1): stimulare, inclusiv
stimularea glandei medulosuprarenale,
cu cresterea secretiei de ADR
Somatice (N2): stimularea muschilor
striati scheletici (tonus, contractie)
Centrale (N1): stimularea SNC

 Efecte la nivelul aparatelor si sitemelor:

SNC (M1 si N1) stimulare
Aparat cardiovascular deprimare, de

intensitate variabila in functie de

substanta si cale de administrare; in
administrare i.v. rapida pot sa apara
accidente (sistole ectopice, fibrilatie), ca
urmare a scurtarii perioadei refractare, cu
cresterea excitabilitatii:
Inima (M2): bradicardie, prin deprimarea
nodului sinusal, diminuarea conducerii prin
deprimarea nodului atrio-ventricular si a
fascicolului Hiss
Vase: arteriolodilatatie, mai intensa la nivelul
membrelor si mai slaba in teritoriul splanhnic
Tensiune arteriala - scade

 Aparat respirator

Bronhocontrictie, hipersecretia glandelor bronhice (M3)

Declansarea crizei de dispnee expiratorie, la astmatici
Aparat digestiv
Stimularea tonusului si peristaltismului stomacului si
intestinului
Stimularea contractiei cailor biliare si a vezicii biliare
Relaxarea sfincterelor
Hipersecretia glandelor tubului digestiv, hipersecretie
gastrica acida (M3)

 Aparat excretor renal

Contractia vezicii urinare

Relaxarea sfincterului
Ochi
Mioza activa prin contractia muschiului neted
circular al irisului
Scaderea presiunii intraoculare, la aplicare locala
(M3)
In functie de structura chimica,
parasimpatomimeticele au o predominanta de
actiune pe anumite teritorii, ceea ce duce la indicatii
terapeutice diferite.

Farmacotoxicologie
RA sunt de tip efecte secundare muscarinice; la
doze mari, se manifesta si efectele secundare
nicotinice:
Efecte secundare muscarinice:
dispnee si crize de astm bronsic la bolnavii
astmatici
Bradicardie, hTA, [simptomatologie de edem
pulmonar acut]
Hipersecretie lacrimala, rinoree
Hipersalivatie, hipersecretie gastrica cu arsuri
epigastrice
Greturi, varsaturi, colici abdominale
Tranzit digestiv accelerat, cu scaune lichide,
mictiuni frecvente
Transpiratie

Efecte secundare nicotinice:

Stimularea musculaturii striate (scheletice)
fasciculatii, hipertonie, tremor
Stimulare SNC

Farmacoepidemiologie Contraindicatii
Astm bronsic
Ulcer gastro-duodenal
Diaree
Bradicardie
Bloc atrio-ventricular
hTA
Tratamentul RA parasimpatolitice (atropina)

PARASIMPATOLITICE

colinolitice, antiacetilcolinice, antimuscarinice, vagolitice,

anticolinergice periferice

Definitie
parasimpatoliticele sunt substante care
antagonizeaza efectele muscarinice ale
Ach si parasimpatomimeticelor prin
blocarea receptorilor muscarinici (Mcolinergici) de la nivelul sinapselor
neuroefectoare parasimpatice

Clasificare
in functie de origine:
naturale atropina, scopolamina,
hiosciamina (nu se utilizeaza ca
medicament)
de sinteza restul anticolinergicelor

 in functie de actiunea terapeutica

midriatice atropina, homatropina,

tropicamida, ciclopentolat
antispastice digestive atropina,
butilscopolamina, metantelina,
propantelina, oxifenoniu, oxifenciclimina,
fenpiperamida, otilonium
antispastice urinare emepronium,
oxibutinin, propiverin, tolterodin
hiposecretoare gastrice pirenzepina,
telenzepina
antiastmatice bronhodilatatoare
ipratropium, oxitropium, tiotropium
parasimpatolitice in preanestezie
atropina, scopolamina

Farmacocinetica

Compusii cu amoniu cuaternar

absorbtie digestiva limitata

per os, dozele sunt mult mai mari, comparativ
cu cele parenterale
difuziunea prin bariera hematoencefalica si
membranele celulare tisulare este redusa,
avand efecte centrale si oculare slabe
administrarea p.o. favorizeaza sinergismul de
potentare intre cele doua tipuri de efecte
anticolinergice: parasimpatolitice M3 si
ganglionare M1 (la nivelul plexurilor vegetative
intramurale), cu o eficacitate crescuta asupra
tubului digestiv

Aminele tertiare

au o absorbtie p.o. mai buna si difuziune in

tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie
al moleculei

Farmacodinamie
locul de actiune sinapsele

colinergice muscarinice
neuroefectoare de la nivelul
muschilor netezi, miocardului si
glandelor exocrine
mecanism de actiune direct,
antagonist al receptorilor muscarinici

 Efecte
antimuscarinice prin blocarea
receptorilor M2, M3 din muschii netezi,
miocard si glandele exocrine
ganglioplegice la nivelul sinapselor
ganglionare parasimpatice previscerale
si intramurale prin blocarea receptorilor
M1 (pirenzepina, telenzepina)

 Efecte antimuscarinice:
muschii netezi viscerali (relaxare)bronhii, tub digestiv, vezca urinara,
muschiul circular al irisului (blocaj M3)
miocard (stimulre) (tahicardie), prin
predominanta tonusului simpatic (blocaj
M2)
glandele exocrine (inhibare)
(hiposecretie) (blocaj M1 ,M3)

Actiuni la nivelul aparatlor si

sistemelor:
Aparat digestiv
diminuarea tonusului si peristaltismului;
intarzierea golirii stomacului
actiune antispastica (stomac, intestin,
aparat biliar)
hiposecretia glandelor (salivare,
gastrice)

 Aparat cardiovascular efecte

reduse
Aparat respirator

Bronhodilatatie
Scaderea secretiei glandelor bronsice

 Aparat excretor renal

Actiune antispastica vezicala si uretrala

Ochi

Midriaza
Cresterea presiunii intraoculare
Cicloplegie cu tulburarea vederii pentru
aproape

 Actiunea asupra secretiei gastrice:

reduc volumul, secretia de acid clorhidric si de
pepsina,
Reduc secretia de carbonat acid de sodiu si de
mucus (dezavantaj) efectul este mai ales
asupra volumului
parasimpatoliticele antagonisti selectivi ai
receptorilor muscarinici M1 din ganglionii
parasimpatici intramurali digestivi (tip
pirenzepin) au selectivitate de actiune si
eficacitate mai mare hiposecretoare gastrica

Farmacotoxicologie
RA de tip efecte secundare
aparat digestiv
hiposalivatie cu uscaciunea gurii si
tulburari de deglutitie
scaderea tonusului si peristaltismului, cu
constipatie

 aparat excretor
scaderea tonusului vezicii urinare, cu
rarirea mictiunilor si disurie

ochi

midriaza cu cresterea presiunii

intraoculare
dureri ale globilor oculari fi fotofobie
cicloplegie accentuata cu tulburari ale
vederii pentru aproape

Farmacoterapie Indicatii
in oftalmologie cercetarea fundului de ochi

(atropina, homatropina, ciclopentolat,

tropicamida)
ca antispastice in :
colici ale aparatului digestiv (atropina,
butilscopolamoniu, propantelina, oxifenoniu,
otilonium)
Colici ale aparatului excretor renal
(emepronium, oxibutinin, propiverin,
tolterodin)
in explorari digestive radiologice si endoscopii
(propantelina)

 ca bronhodilatatoare in astmul

bronsic (ipratropium, oxitropium,

tiotropium)
ca hiposecretoare gastrice
pirenzepina, telenzepina
enurezis propantelina,
in incontinenta urinara (emepronium,
oxibutinin, propiverin, tolterodin)

Farmacoepidemiologie
contraindicatii

glaucom
retentie urinara
adenom de prostata
constipatie atona
la soferi si in asociere cu alcool
sarurile bromuri: scopolamina,
butilscopolamoniu, metanelina,
propantelina, oxifenoniu, otilonium,
emepronium, ipratropium, oxitropium,
tiotropium.

Medicamente cu actiune
predominanta asupra
vaselor

Antianginoase
Antihipertensive
Vasodilatatoare centrale si periferice
(vasodilatatoare antiischemice)
Vasoconstrictoare
Medicatia venelor si capilarelor

1. ANTIANGINOASE

Baze fiziopatologice
Boala arteriala coronariana (insuficienta

coronariana) este reprezentata de

diminuarea diametrului vascular coronarian,
cu diminuarea debitului coronarian a
perfuziei cu sange a miocardului, avand
drept consecinte reducerea oxigenarii
miocardului, ischemie miocardica cu
suferinte cardiace, cunoscute sub
denumirea generala de cardiopatie
ischemica.

Cauze:
Obstructii aterosclerotice
Spasm coronarian
Disfunctia endoteliului coronarian
Dereglari ale metabolismului
adenozinei

 Disfunctia endoteliului coronarian se

caracterizeaza prin sinteza si eliberarea

deficitara a factorului endotelial
relaxant (EDRF), cu diminuarea
vasodilatatiei coronariene fiziologice si
instalarea vasoconstrictiei paradoxale.
Factorul endotelial relaxant este
reprezentat de oxidul de azot (NO) si
alti compusi, fiind eliberat de endoteliul
vascular si avand rol vasodilatator.

 Adenozina este mediatorul principal

al sistemului purinergic si este
puternic coronarodilatator fiind
eliberata in conditii de ischemie, cu
rol de contracarare a acesteia prin
coronarodilatatie.

 Cardiopatia ischemica este

consecinta dezechilibrului dintre

necesarul de oxigen pentru travaliul
cardiac si aportul de sange oxigenat
adus de coronare.

 Angina pectorala (angor pectoris) este o forma

clinica de cardiopatie ischemica ce este

caracterizata prin dureri precordiale, agravata de
efort si care cedeaza la repaus sau tratament cu
nitroglicerina sublingual
Infarctul acut de miocard este o forma grava de
cardiopatie ischemica datorita obstructiei totale
prin tromboza a unei coronare aterosclerotice
urmata de ischemie acuta si necroza miocardica.

 DEFINITIE :
medicamentele antianginoase combat
dezechilibrul dintre necesarul de oxigen
al inimii si aportul redus

Mecanisme farmacologice de
restabilire a echilibrului aportconsum:
Reducerea consumului de oxigen al
miocardului prin micsorarea
travaliului cardiac;
Cresterea aportului de oxigen prin
coronarodilatatie

A. Nitrati organici si
mobidomin
Farmacocinetica:
per os absorbtie buna, biotransformare
hepatica, efectul primului pasaj si
biodisponibilitatea sunt in procente
diferite in functie de compus;
ex: BD per os este sub 1% la
nitroglicerina (biotransformare aproape
totala la primul pasaj hepatic) si sub
90% la isosorbid mononitrat

Farmacodinamie:
Mecanism de actiune:
nitratii organici sunt biotransformati in
metaboliti activi (NO si tionitritii),
substituie deficitul de EDRF (respectiv
NO) indeplinind functia vasodilatatoare
a acestuia si corectand astfel disfunctia
endoteliului coronarian

DE RETINUT:
biotransformarea la metaboliti activi,
tionitriti este tioldepenedenta (depinde de
gruparile SH din cisteina intracelulara),
ceea ce face posibila instalarea tolerantei
(de tip tahifilaxie) la o administrare prea
frecventa prin epuizarea gruparilor tiol.
Fenomenul nu se va manifesta si pentru
molsidomin (biotransformare la metaboliti
activi nu este tiol dependenta).

Actiuni farmacodinamice
Relaxarea muschilor netezi vasculari:
Vasodilatatie sistemica (mai mult
venodilatatie, < arteriolodilatatie)
Coronarodilatatie (eficienta la doze mai
mari)
Reducerea presarcinii inimii (venodilatatie)
si postasarcinii (arteriolodilatatie) cu
scaderea travaliului cardiac
Hipotensiune arteriala cu tahicardie reflexa
Clinic: actiune antianginoasa

Farmacotoxicologie si Farmacoepidemiologie:
RA (doze mari sau intervale prea mici)
Efecte secundare:
Cefalee cu caracter pulsatil
Hipotensiune arteriala ortostatica(...)
Tahicardie (cresterea consumului miocardic de
oxigen)

Toleranta (de tip tahifilaxie):

Hipersensibilitate la nitrati: hTA, colaps,

bradicardie, stop cardiac (la doze obisnuite,

sublingual)
CI:
hipertensiune intracraniana, glaucom,
hipersensibilitate la nitrati

Farmacoterapie- indicatii:
In cardiopatie ischemica:

de prima alegere in toate formele de angina

pectorala (angina cronica stabila, angina
instabila, angina vasospastica), in criza
dureroasa precum profilactic inainte de
crizele previzibile si inainte de efort;
(compusi si preparate cu actiune rapida si
de scurta durata (pe cale sublinguala)).
In tratamentul de fond compusi, forme si
cai cu latenta si durata lunga de actiune
(p.o., transdermic)

Ca vasodilatatoare in insuficienta
cardiaca:

2. ANTIHIPERTENSIVE
Baze fiziopatologice
TA factori: cardiaci, musculari,

sanguini, renali (diureza si retentia

hidrosalina)(dependente de functia
renala)
Reglarea TA
HTA (definitie)(materialul vechi)

Definitie:
- medicamentele antihipertensive scad
valorile tensiunii arteriale crescute in
HTA, catre cele fiziologice.
- Mecanismele de actiune vizeaza
scaderea fie a debitului cardiac, fie a
rezistentei periferice.

Clasificare:
Clasificarea in functie de mecanismele fiziopatogenice

implicate in HTA, la nivelul carora actioneaza:

A. Inhibitoare ale sistemului vegetativ (simpatolitice)
I. Simpatolitice centrale
Reprezentanti
a. Agonisti adrenergici alfa-2 presinaptici si imidazolici I1 presinaptici: clonidina, moxonidina, rilmenidina;
b. Neurosimpatolitice cu mecanism central: reserpina,
alfa-metildopa.

II. Beta-adrenolitice neselective

(propranolol, oxprenolol, sotalol,
tertatolol, nadolol,betaxolol, bisoprolol,
celiprolol) si selective beta-1 (atenolol,
metoprolol, acebutolol, betaxolol,
bisoprolol, celiprolol, talinolol etc).
III. Alfa-1-adrenolitice: prazosin,
doxazosin, terazosin, trimazosin,
urapidil;
IV. Neurosimpatolitice: reserpina, alfametildopa, gunaetidina s.a.
V. Ganglioplegice: trimetafan.

B. Vasodilatatoare
I. Blocante ale canalelor de calciu: tip
nifedipina (nifedipina, felodipina,
amlodipina)
Definitie: medicamente blocante ale
canalelor ionice de calciu dependente
de voltaj (antagonisti ai
calciului=anticalciu) blocheaza selectiv
canalele de calciu lente L, inhiband
specific influxul de calciu extracelular in
celula, la aparitia potentialului de
actiune; astfel ele deprima functiile
celulare dependente de influxul de
calciu.

Indicatii terapeutice in HTA: nifedipina

(scaderea rezistentei periferice),
verapamil (scaderea debitului
cardiac);
Nifedipina
- ca antihipertensiv in toate formele de
HTA , monoterapie sau asociata.

II. Musculotrope: hidralazine

(dihidralazina), nitroprusiat de sodiu,
diazoxid, minoxidil, papaverina
Clasificare in functie de teritoriul
vasodilatatiei:
Arterial: hidralazine, diazoxid,
minoxidil
Arterial si venos: nitroprusiat.

C. INHIBITOARELE SISTEMULUI
RENINA-ANGIOTENSINA
Clasificarea in functie de mecanismul de
actiune asupra sistemului R-A:
I. Inhibitoare specifice ale ECA (enzima de
conversie a angiotensinei I in angiotensina
II vasoconstrictoare)
a. forme active ca atare; captopril, lisinopril;
b. prodrug-uri(esteri): tip enalapril,
fosinopril, quinapril
Farmacoterapie : IECA sunt antihipertensive
eficace atat in monoterapie cat si mai ales in
asociere cu diuretice (rezolva peste 90% din
cazuri de HTA)

II. Antagonisti ai angiotensinei II, la

nivelul receptorilor AT-1
Reprezentanti: candesartan, losartan,
valsartan etc.
Indicatii: HTA esentiala (indicatiile IEC),
in caz de tuse la IEC.

D. DIURETICE

Tiazide si similare farmacologic:

hidroclorotiazida, clortalidona,
indapam id
De ansa: furosem id, acid etacrinic
Antialdosteronice: spironolactona,
triam teren, am ilorid

Medicamente cu actiune
asupra aparatului renal

Baze fiziopatologice
Rinichiul este principalul organ de excretie a

organismului, indispensabil functionarii acestuia

si vietii.
Rol in :
Eliminarea deseurilor metabolismului;
Homeostazia hidrica, ionica, acido-bazica;
Echilibrul hidro-electrolitic intre cele trei spatii,
hidrice: intravascular, intercelular, intracelular.

 Formarea urinei:
Procesele renale care participa la
formarea urinei:

Filtrarea glomerulara (proces pasiv);

Reabsorbtia tubulara (proces pasiv si
activ);
Secretia tubulara (proces activ).

 Filtrarea glomerular
Este un proces pasiv de filtrare a apei i
substanelor de dizolvate, din snge n
capsula Bowmann
Urina primara cu compozitie similar
plasmei (nu contine proteine) are un
volum de 180-200l in 24 ore, se
formeaz prin filtrare glomerular

 Reabsorbia tubular
Proces de reabsorbie n snge a
unor substane din urina primar
Este un fenomen pasiv pentru
substanele nedisociate la pH-ul
urinar i activ pentru ioni i
substane polare.

 n tubul contort proximal se reasoabe Na cu Cl (in

echivalent electrochimic) (cca 70% din cantitatea

de Na filtrat glomerular).
n segmentul ascendent al ansei Henle se
reasoarbe prin cotransport activ 2Cl cu Na i K n
echivalent electrochimic (cca 22% din filtratul
glomerular).
n segmentul terminal cortical al ansei Henle se
reasoarbe Na (cca 5% din filtratul glomerular)
n tubul contort distal i colector se reabsoarbe
Na (cca 1-2%)
n tubul colector se reasoabe apa

 Secreia tubular
Proces de transport activ al unor
substane organice i ioni din snge n
urina tubular
In tubul contort proximal se secret
activ hidrogen (sub influena anhidrazei
carbonice) i se reabsoarbe prin schimb
HCO3, cu un echivalent electrochimic de
Na i K
In tubul contort distal se secret activ K
i se reasoarbe prin schimb Na (stimulat
de aldosteron)

 Edemele
Acumulare de lichid n spaiul interstiial

Fiziopatologia edemelor

Insuficien renal cu reducerea filtrrii

glomerulare
Reasorbie renala de Na i ap, crescut
Hiperaldosteronism
Hipersecreie de ADH
Hipoproteinemie, cu presiune
coloidosmotic plasmatic redus
Permeabilitate capilar crescut

 DEFINITIE: diureticele sunt

medicamente care cresc excretia de

apa si electroliti prin rinichi si sunt
utile in tratamentul edemelor si al
hipertensiunii arteriale

 Mecanisme de aciune:
Mecanism renal
este caracteristic diureticelor propriu-zise ce
acioneaz la nivelul tubilor renali prin
inhibiia reasorbiei de Na i H2O

Eficacitatea si potena depinde de locul

aciunii la nivel tubular i mecanismul
inhibat.

 Mecansim extrarenal:
Glicozizii cardiotonici (actiune diuretic
indirect, consecin a aciunii inotrop
pozitive)
Derivai xantinici (aciune diuretic indirect
consecin a aciunii vasodilatatoare)
Coloizii (aciune diuretic indirect consecin
a creterii presiunii coloidosmotice a plasmei
cu mobilizarea apei din edeme)
Apa n cantitate mare ca atare sau in ceaiuri
din plante diuretice stimuleaz diureza apoas
(inhiiia secreiei de ADH/mecanism de feedback negativ)

CLASIFICARE

Dupa locul si mecansimul de aciune

A. Tiazide i alte diuretice cu aciune de
intensitate medie
B. Diuretice de ans (furosemid, acid
etacrinic i alte diuretice cu aciune
intens)
C. Inhibitori ai anhidrazei carbonice
D. Antialdosteronice
E. Diuretice osmotice

MEDICATIA SANGELUI

Baze fiziopatologice
Hematopoeza procesul prin care

elementele figurate ale sangelui se

formeaza in functie de necesitati
Eritrocitul matur celula anucleata cu forma
de disc biconcav care are capacitatea de a se
deforma la trecerea prin capilare i care
nglobeaz hemoglobin.
Hematopoeza este dependent de fier,
proteine i factori de maturare Vit B12 i
acid folic)

 Anemia

stare patologic, un sindrom la baza

cruia stau mai multe cauze care duc la
scderea cantitii totale de
hemoglobin din organism
- Rezult din dezechilibrul ntre
producerea sau distrugerea eritrocitelor
- Caracterizat prin diminuarea cu
minimum 10% a numrului eritrocitelor
i valorilor hemoglobinei i
hematocritului.

Clasificare
Anemii datorate scderii produciei de
eritrocite

Anemii prin insuficien medular asociat

cu hipoproliferare
Anemie aplastic
Anemii prin insuficien medular asociat
cu eritropoez ineficient
Afectarea sintezei de hemoglobin (anemii

hipocrome sau feriprive)

Afectarea sintezei de ADN (anemii
megaloblastice)

 Anemii datorate pierderii sau

distrugerii crescute a eritrocitelor

Anemii hemolitice
Anemii posthemoragice

O serie de strari patologice pot

produce secundar anemie:
- Infecii cronice, boli endocrine,
intoxicaii, insuficien real, ciroze
hepatice

I.Medicamente cu actiune in
tulburari interesand
elementele figurate

1. MEDICAMENTE ANTIANEMICE
A. Medicamente active in anemia feripriva (hipocroma)
- fierul
B. Medicamente active in anemii prin deficit al factorilor
de maturare a eritrocitelor (anemia megaloblastica)
- ciancobalaminele
- acidul folic
C. Medicamente active in anemia din insuficienta renala
cronica
- eritropoietina

Farmacoterapie
Tratamentul anemiei feriprive
Criterii importante n tratamentul cu fier

Se prefer administrarea oral a tratamentului cu fier

Tratamentul trebuie s asigure corecatrea anemiei si
refacerea depozitelor tisulare de fier
Corectarea anemiei duce la regresia simptomatologiei cu
diminuarea tulburrilor la nivelul nutriiei epiteliilor
(glosite, defomaii unghiale, ragade)
Tratamentul parenteral se face numai cnd
administrarea oral nu este posibil sau cand siderimia
i valorile hemoglobinei sunt foarte sczute

B. Medicamente active in anemii prin

deficit al factorilor de maturare a
eritrocitelor
(anemia megaloblastica)

Anemiile megaloblastice sunt afeciuni

datorate sintezei deficitare a ADN-ului

Deficitul de acid folic i Vit B12 )factori de
maturare) st la baza anemiilor
megaloblastice
Forma particular: anemia pernicioas care
apare datorit atrofiei mucoasei gastrice
devenite incapabil s secrete factorul
intrinsec indispensabil pentru absorbia
vitaminei

 Carena de vit B12

Aport insuficient (boli autoimune,
rezecii de stomac, cancer gastric)
Utilizare deficitar datorit unei
deficiene enzimatice (lipsa
transcobalaminei II)
Consum crescut (sarcin, boli
neoplazice, hipertiroidie)
Administrare de medicamente (inhibitori
ai sintezei de ADN)

 Deficitul de acid folic

Aport insuficient (regim alimentar srac
n produse vegetale)
Tulburri de absorbie
Tulburri de utilizare (alcoolism cronic)
Administrare de medicamente
(metotrexat, aniepileptice inductoare
enzimatice)

Cobalaminele si acidul folic

Cobalaminele (cianocobalamina,
hidroxicobalamina) Vit B12
Vitamine din complexul B
Indispensabile pentru sinteza i
maturarea celulelor

Farmacoterapie

Administrarea se efectueaz parenteral

Amelioreaz modificrile hematologice
Influeneaz favorabil tulburrile

nervoase (tulburrile vechi pot fi

ireversibile)
Atrofia mucoasei gastrice, lipsa
factorului intrinsec nu sunt influenate.
Mai poate fi util n
Hepatite cronice
Sterilitate
Nevralgie de trigemen

Acidul folic
Se absoarbe bine din tubul digestiv
Transportul n snge se face n form legat de
proteinele plasmatice
Eliminarea se face preponderent pe cale renal
Intervine n formarea nucleotizilor purinici i
pirimidinici (este esential pentru sinteza de
ADN)
Se administreaz profilactic n sarcin
In general este bine suportat
Se administreaza in mod obinuit pe cale oral
Nu se asociaz cu sulfamide (antagonism la
nivel aciunii antimicrobiene)
CI tumori maligne

C. Medicamente active in anemia din

insuficienta renala cronica
Eritropoetina
Glicoprotein produs de celulele peritubulare
renale care stimuleaz eritropeza la nivel
medular
Se administreaz parenteral iv sau sc
Este un factor de cretere hematopoetic cu
aciune la nivel medular
Mecanismul de aciune const n:
Favorizarea diferenierii celulei stem n favoarea
formrii proeritroblatilor
Creterea ratei sintezei hemoglobinei
Favorizarea eritropoezei

II. Medicamente cu actiune asupra

hemostazei si fibrinolizei

Baze fiziopatologice
Hemostaza proces fiziologic care intrevine
in oprirea hemoragiilor
Spasm vascular (vasoconstricia vasului lezathemostaza primar)
Agregarea plachetelor cu formarea
trombusului plachetar (cheagul alb)
Coagularea propriu-zis (hemostaza
secundar) bazat pe
Formarea complexului tromboplastinic
Protrombina activat este convertit n trombin
Trombina catalizeaz transformarea fibrinogenului
solubil n fibrina insolubil

 Un rol important revine unor proteine

specifice numite factori ai coagulrii
Ionii de calciu sunt indispensabili n
procesul normal al coagulrii
sngelui.

II.1. MEDICAMENTE ANTIHEMORAGICE

(HEMOSTATICE)
A. Hemostatice locale

Adrenalina
Trombina
Transforma fibrinogenul in fibrina
Vasoconstrictor in hemoragii capilare, epistaxis,
extractii dentare
Umana si bovina

Saruri ale metalelor (fier, aluminiu, saruri mixte)

Determina precipitarea proteinelor -> proprietati
astringente
In taieturi superficiale

Fibrina umana
Gelatina
Oxiceluloza

prin absorbtia sangelui ca matrice

pentru formarea cheagului

B. Hemostatice sistemice
Hemostatice care intervin la nivelul
procesului de coagulare
Vitaminele K
IND
-

Hipovitaminoza K (prin malabsorbtie, prin

distrugerea florei intestinale datorita
antibioterapiei, in secretie insuficienta de
bila la nou-nascut si sugar)
stari hemoragice prin hipoprotrombinemie
supradozarea anticoagulantelor orale

II.2. MEDICAMENTE ANTITROMBOTICE

Tromboza vascular
Stare patologic care const n apariia unui
trombus, condiionat de 3 factori

Staza (stagnarea circulaiei sangvine cu diminuarea

fluxului)
Hipercoagulabilitate favorizat de staz
Leziuni endoteliale

Ex

Tromboza venoas (trombusul rosu)

Tromboza arterial (trombusul alb, lezarea
endoteliului)
Fibrinoliza

A. Medicamente anticoagulante

Definiie
Sunt medicamente care mpiedic
procesul coagulrii acionnd la nivelul
sistemului plasmatic al coagulrii

a. Anticoagulante naturale
1. Heparina
- Nu se absoarbe pe cale oral
- Nu traverseaz bariera
hematoplacentar
- Eliminare renal
- Actiune anticoalgulant in vitro i in
vivo
- Mec de actiune consta n legarea de un
factor plasmatic cu care formeaz un
complex care intervine asupra unor
factori ai coagulrii

b. Anticoagulante orale
Derivati de cumarina
Reprezentanti acenocumarol, dicumarol,

biscumacetat de etil, warfarina

absorbia este variabil in funcie de

substan
Legare de proteinele plasmatice foarte mare
Traverseaz bariera hemato-encefalic
Actiunea nu poate fi evidenait in vitro
Mec de actiune este de tip antivitamin K

 Utilizai n
Tratamentul i profilaxia trombozei
venoase profunde
Embolie pulmonar
Profilactic n tromboembolii
Profilaxia accidentelor tromboembolice
i a complicaiilor di n infarctul
miocardic acut

 RA
Hemoragii
Necroz cutanat
Tulburri gastro-intestinale
Efecte teratogene
Alergii
avort

Interaciuni medicamentoase
Cresterea efectului anticoagualnt

De deplasare- fenilbutazona, alte AINS

Inhibarea metabolizrii: cimetidina,
ketoconazol
Sinergism de potenare cu antiagregantele
plachetare

Scderea efectului anticoagulant

Scderea absorbiei (colestiramina)

Inducie enzimatic: barbiturice,
carbamazepin
Antagonism: cereale, brokoli, varz

B. MEDICAMENTE ANTIAGREGANTE
PLACHETARE
Antiagregante inhibitoare ale ciclooxigenazei
plachetare
Acidul acetilsalicilic
inhiba ciclooxigenaza prin acetilare ireversibila
la doze mici (75-100 mg/zi), prevenind
formarea de tromboxan A2
dozele mari isi pierd selectivitatea asupra
ciclooxigenazei plachetare, inhiband-o si pe cea
de la nivelul endoteliului vascular, implicata in
producerea de prostaciclina (PGI2) cu
proprietati antiagregante si vasodilatatoare

Blocante ale agregarii plachetare induse de

adenozindifosfat (ADP)
Ticlopidina
- Ticlopidina actioneaza prin inhibarea legarii de
tip ADP dependent a fibrinogenului la nivelul
receptorilor membranari plachetari
- Are numeroase RA (se va administra numai dupa
efectuarea unui bilant beneficiu/risc la pacienti)
CI
Alergie la compus
Ulcer gastro-duodenal
AVC in faza acuta

Indicatii

Prevenirea AVC la pacientii cu risc

Arteriopatii cronice ale membrelor inferioare
Hemodializa cronica (prevenirea tulburarii functiilor
plachetare)

b. Antiagregante plachetare care actioneaza prin

cresterea AMPC
Prostaciclina si analogii sintetici Iloprost
Prostaciclina (PGI2 = Epoprostenol) este un
derivat lipidic bioactiv provenit din acidul
arahidonic care se formeaza la nivelul
endoteliului vascular si are proprietati
antiagregante plachetare
Iloprost este un analog sintetic al
epoprostenolului care se administreaza in
perfuzie i.v. care:

Inhiba agregarea plachetara

Dilata arteriolele si venulele
Activeaza fibrinoliza
Se utilizeaza in vasculopatii periferice (boala
Raynaud, trombangeita obliteranta boala Brger,
acrocianoza)

C. MEDICAMENTE FIBRINOLITICE

Procesul de fibrinoliza consta in

degradarea cheagului de fibrina insolubila

in compusi de degradare solubili sub
actiunea plasminei.
Plasmina provine din plasminogen care la
randul sau necesita o activare prealabila
sub actiunea unor factori eliberati de
endoteliu sau de celulele renale:
Activatorul tisular al plasminogenului (tPA) biosintetizat de celulele endoteliale
Urokinaza sau activatorul de tip urinar al
plasminogenului (u-PA sau UK)

 Medicamentele fibrinolitice actioneaza prin

favorizarea procesului de activare a
plasminogenului in plasmina activa. Se
utilizeaza fie substante analoage
activatorilor plasminogenului de origine
microbiana (streptok inaza ) sau umana
(urok inaza ) sau precursori obtinuti prin
inginerie genetica.

In infarctul miocardic tratamentul

fibrinolitic trebuie administrat foarte

repede, datorita afectarii ireversibile a
tesutului irigat de artera coronara ocluzata.

Bibbliografie:
Di Piro si col.: P harm acotherapy. Editura McGraw-Hill, Med. Div.
New York, 2005.
Goodman-Gilman: The pharm acological basis of therapeutics .
Editura McGraw-Hill, Med. Div. New York, 2001.
Hall G.D., Reiss B.S.: Appleton and Langes R eview of P harm acy .
Sixth ed., 2003.
Rang HP, Dale MM, Ritter JM, Flower RJ, Pharmacology, Churchill ,
Livingstone, Elsevier, 2007

*Acest material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia anexata