Sunteți pe pagina 1din 197

Coordonator curs SL dr Veronica Bild

Modul Farmacoterapie I Specialitate Farmacie Clinica

FARMACOLOGIA SNC, SNV

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR M FUNCIE DE SENS, SPECIFICITATE I ACIUNEA FARMACOTERAPEUTIC

NESPECIFICE

n sens inhibitor: anestezice generale, hipnotice i sedative; n sens stimulator: excitante SNC (corticale, bulbare, medulare) SPECIFICE asupra proceselor psihice (tonusului neuro-psihic i strii timice): tranchilizante, neuroleptice, antidepresive asupra funciilor motorii: anticonvulsivante, antiparkinsoniene, miorelaxante centrale asupra proceselor durerii: analgezice opioide i analgezice antipiretice asupra metabolismului neuronal: neurotonice

ANESTEZICE GENERALE

Anestezia general = stare indus de


medicamente, caracterizat prin absena perceperii oricrei senzaii
Lb greaca an = fr aisthesis = senzaie

Anestezicele generale (narcotice)


substane care provoac o deprimare atipic descendent i reversibil, la doze terapeutice, a diferitelor segmente ale SNC: scoara emisferelor cerebrale, centrii subcorticali, mduva spinrii i apoi bulbul.

Se obine o suprimare temporar a celor


mai multe funcii ale SNC, manifestat prin:
somn pierderea strii de contien, pierderea sensibilitii cu analgezie suprimarea motilitii voluntare, a reflexelor viscerale relaxarea musculaturii striate

Desfurarea anesteziei presupune:


Preanestezia Inducerea anesteziei Relaxarea musculara si intubatia Analgezia Meninerea anesteziei Trezirea din anestezie

Scopurile medicaiei preanestezice


scderea excitabilitii SNC i SNV.

Reducerea anxietii, calmarea bolnavului prin


sedative, hipnotice, tranchilizante, neuroleptice;

Favorizarea unei inducii mai rapide cu fenomene de



excitaie minim Micorarea necesarului de anestezic completarea efectului analgezic al anestezicelor generale i limitarea durerilor postoperatorii; mpiedicarea stimulrii vagale:

atropina, scopolamina (mpiedic stimularea vagal, hipersalivaia, secreia traheobronic, voma, bradicardia vagal cauzat de unele anestezice);

Evitarea aritmiilor ectopice;


Med cu aciune asupra aparatului c-v

Inducia anesteziei
Barbiturice (i.v): tiopental Benzodiazepine: diazepam ketamin

Relaxarea muscular
Curarizant cu efect rapid (suxametoniu)

Meninerea anesteziei
Se efectueaz cu anestezice inhalatorii Analgezia intraoperatorie se completeaz cu analgezice opioide cu efect relativ scurt: fentanil, petidin

Inlaturarea simptomelor anesteziei


Doxapram (deprimare respiratorie) Neostigmin + atropina (bloc neuromuscular produs de curarizante antidepolarizante) Flumazenil (antagonist al benzodiazepinelor) Naloxona (antagonist al opioidelor)

Metode/tipuri de anestezie general


Anestezia echilibrat (balanced
anaesthesia)
Asociaz AG cu alte medicamente n scopul minimizrii riscului de RA. Ex opioid in preanestezie, inducie cu protoxid de azot sau tiopental Meninerea anesteziei cu doze de opioid
(morfn, fentanil, alfentanil)

Anestezia intravenoas total

Neuroleptanalgezia
Neuroleptanestezia

Utilizeaz numai anestezice introduse iv Propofol sau midazolam cu alfentanil Asociere dintre un neuroleptic (droperidol) i un opioid (morfin, petidin, fentanil) Adaug protoxid de azot (cu oxigen eventual un curarizant)

Anestezia disociativ

Se realizeaz prin ketamin care provoac somn superficial cu analgezie intens i amnezie

CLASIFICARE In funcie de calea de administrare, proprietai


fizico-chimice i structur chimic:
anestezice generale administrate prin inhalaie gazoase: protoxid de azot, ciclopropan lichide volatile: eter dietilic, halotan, enfluran, isofluran, desfluran,
metoxifluran, sevofluran

anestezice generale administrate intravenos barbiturice: tiopental, tiobutabarbital, tiamital, hexobarbital,



metohexital benzodiazepine: midazolam; alte structuri: ketamina, propamidid, propofol, etomidat

FARMACODINAMIE Mecanism de aciune:


Acioneaz la nivelul membranei celulare a neuronilor interacionn cu lipidele i proteinele membranare Teoria lipidic evideniaz corelaia direct ntre potena anesteziei i

solubilitatea n lipide a compuilor organici anestezici. Solubilitatea n lipide este msurat de coeficientul de partiie lipide-ap sau lipide-gaz

Teoria proteic: anestezicele generale pot interaciona nu numai cu lipidele

membranare ci i cu domeniile hidrofobe ale proteinelor membranare funcionale de la nivelul canalelor ionice membranare modulate de receptori:
inhibiia receptorilor excitatori (pentru glutamat, Ach, 5-HT) stimularea receptorilor inhibitori (GABA i glicina)

A. ANESTEZICE GENERALE INHALATORII

Utilizate n prezent sunt: protoxid de azot, halotan,

isofluran, enfluran, desfluran, sevofluran. Nu se mai utilizeaz:


eterul (exploziv, foarte iritant, complicaii respiratorii i grea postoperatorie), ciclopropanul (explozibil, potenial mare aritmogen) metoxifluranul (toxicitate renal crescut).

De elecie:
n pediatrie: halotanul (nu prezint hepatotoxicitate la copil i are miros plcut); la astmatici: halotanul (relaxeaz muchii netezi bronici).

B. ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)

A. BARBITURICE: TIOPENTAL
A. Mecanism de aciune: agonist GABA-A cu creterea conductanei pentru ionul Cl- i hiperpolarizare neuronal. Inducie i durat ultrascurte Indicaii: Inducia anesteziei generale; intervenii de scurt durat. Dozele sunt variabile n funcie de: indicaie, sex i vrst. Brbaii i tinerii necesit doze mai mari.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.) B. BENZODIAZEPINE: MIDAZOLAM

Mecanism de aciune: agonist GABA-A. Indicaii:


inducia anesteziei generale; preanestezie, procedee endoscopice; hipnotic.

ANESTEZICE GENERALE INTRAVENOASE (i.v.)


C. ALTE STRUCTURI: KETAMINA

Mecanism de aciune: antagonistul receptorilor NMDA (N-metilD-aspartat), cu antagonizarea efectului acidului glutamic (neuromediator aminoacid-excitator cerebral care stimuleaz receptorii NMDA (situsul glutamic)); Induce anestezie disociativ (pacient contient dar amnezic, imobil i insensibil la durere). Stimuleaz descrcrile simpatice centrale cu stimulare cardiac, creterea debitului cardiac i HTA. Inducie scurt i durat scurt

Hipnotice si sedative

Hipnotice

Somnul fiziologic

stare de repaus a organismului, care alterneaza cu starea de veghe, constituind constituind bioritmul veghe somn, bioritm nictemeral (circadian) Se manifesta prin unele modificari de ordin cantitativ ale functiilor psihice, motorii si vegetative (comparativ cu starea de veghe)

Nivelele starii de vigilitate (de veghe) si de somn sunt in corelatie cu activitatea sistemului reticulat ascendent activator (SRAA) in special portiunea rostrala
Somnul este necesar la toate varstele, pentru contributia sa in: Mentinerea echilibrului psihofiziologic si al sanatatii Procesul de crestere la copii Activitatea normala din starea de veghe

Revenirea la starea de vigilitate

(starea de veghe) se poate face:


spontan, la comanda fiziologica fortat la interventia unor stimuli de intensitate mare: interni (cosmaruri, dureri interne) externi (zgomote, ceas desteptator)

Tipuri de somn
Somnul este constituit din doua tipuri
de somn (care in mod normal se succed periodic), avand caracter ciclic
Somnul lent (NREM; non rapid eye movements) Somnul rapid (paradoxal) REM

Hiposomniile
Tulburarile somnului pot fi in doua sensuri:
Insomnia adevarata este foarte rara Hiposomnia poate antrena: tulburari de
insuficienta recuperatorie, indispozitie, oboseala, ineficacitate in activitate Hiposomnia poate sa apara:
Hipersomnie (narcolepsie) Hiposomnie

Rar si de scurta durata la oameni sanatosi datorita unor factori externi, temporari Frecvent in boli psihice (stari depresive, schizofrenie) sau medicale (insotite de durere)

Clasificarea hiposomniilor
A. In functie de momentul manifestarii:
Hiposomnie initiala cu dificultate de adormire (anxietate) Hiposomnie intermitenta cu somn discontinuu (stari depresive) Hiposomnie terminala, cu trezire precoce (varstnic) Hiposomnii de noapte cu inversarea ritmului normal (veghe-somn, zi-noapte)

B. In functie de etiologie:

C. In functie de durata

Psihogena (emotii mari prelungite sau anxietate nevrotica) Psihotica (psihoze) Neurologica (traumatisme sau tumori cerebrale) Simptomatica (boli insotite de simptome ca durere, tuse, diaree, poliurie) Toxica (exces de excitante SNC: cafeina, amfetamina) Pasagera, ocazionala la oameni normali (cauze externe: zgomot, serviciu in schimburi) De durata scurta de cateva saptamani (suferinte diverse, tensiune psihica temporara) Cronica, extinsa pe luni sau ani (durere cronica, nevroza cronica, stari depresive, toleranta si dependenta de hipnotice

Hipnoticele (somniferele)
Deprimante neselective ale SNC, care la doze terapeutice hipnotice, forteaza sau favorizeaza instalarea unui somn asemanator celui fiziologic

Sedativele
Deprimante neselective ale SNC, care la doze terapeutice sedative, produc o stare de liniste, prin diminuarea hiperexcitabilitatii senzitive si psihomotorii
Efectele sedativ, hipnotic si tranchilizant nu se manifesta transant ci se intrica, la diferite medicamente, in functie de doza Fiecare medicament are unul dintre aceste efecte predominant: -Hipnoticele in doze mici au efect sedativ -Sedativele au si efect anxiolitic -Tranchilizantele au efect hipnoinductor, in nevroze

Clasificare
A. In functie de criteriile farmacodinamic si farmacoterapeutic, hipnoticele se impart in doua mari grupe
Hipnocoercitive (forteaza somnul) Hipnoinductoare sau hipnogene (favorizeaza somnul)

Hipnocoercitivele:
inhiba difuz diferitele segmente ale SNC (scoarta cerebrala, formatia reticulata, talamus, hipotalamus) Efectele deprimante sunt de intensitate gradata, dependent de doza: sedare - somn hipnotic -somn narcotic coma -exitus efecte deprimante asupra respiratiei, aparatului cardiovascular si temperaturii Forteaza somnul si la indivizii normali Intrarea in somnul hipnotic fortat de hipnocoercitive, este precedata de somnolenta, trezirea se face cu dificultate si este urmata de somnolenta reziduala Reduc durata somnului rapid si o cresc pe cea a somnului lent Produc o datorie de somn paradoxal la administrare repetata cu consecinte negative asupra echilibrului psihic Produc obisnuinta cu tendinta la marirea dozelor manifestata prin simptome de excitatie SNC (convulsii) Provoaca inductie enzimatica incrucisata (consecinte: toleranta) Supradozarea poate fi utilizata in scop suicid

Hipnoinductoarele:
Deprimarea SNC nu este gradata; nu produc somn narcotic nici la doze mari Actioneaza selectiv asupra unor receptori specifici/situsuri specifice din complexul receptor GABAergic Efectul hipnogen este mai evident in hiposomnii Intrarea si iesirea din somn sunt insotite de somnolenta incipienta si respectiv reziduala de intensitate redusa Trezirea din somn este usoara Nu reduc durata de somn REM, cu vise si nu produc rebound cu vise neplacute Efectele asupra SNV, circulatiei si respiratiei sunt reduse sau absente Inductia enzimatica este redusa sau absenta Dezvolta slab, sau, nu dezvolta obisnuinta si farmacodependenta Supradozarea nu poate fi utilizata in scop suicid

B. In functie de mecanismul de actiune

C. Sedativele sunt

Nespecifice, cu actiune pe intreaga membrana neuronala, producand hiperpolarizare (probabil prin influentarea unor canale ionice membranare) hipnocoercitivele) Specifice, agonisti ai unor structuri de pe complexul receptor GABA A postsinaptic, crescand frecventa sau durata deschiderii canalelor de clor (hipnoinductoarele) Barbiturice, hipnotice la doze mici, sedative Bromuri (bromura de calciu i.v.) Sedative vegetale (Valeriana, Passiflora, Crataegus)

TRANCHILIZANTE NEUROLEPTICE

BAZE FIZIOPATOLOGICE

DEFINIIA ANXIETII

Anxietatea: mai uor de descris dect de definit formal. Se poate descrie:


senzaie de fric sau spaim sentiment de ameninare sentiment de disconfort nervozitate, agitaie, iritabilitate

Anxietatea:
similar, dar nu identic, cu frica. rspuns la un eveniment stresant sau nfricotor. stimulul nu este bine definit. poate aprea chiar i n cazul n care circumstanele nu sunt amenintoare. nu este n mod necesar un rspuns negativ

Frica:
rspuns la un stimul identificabil, rspunsul este rapid i adecvat circumstanelor.

Tulburrile anxioase apar la 30-40% din populaie. Anxietatea generalizat apare la 5% din populaie, i afecteaz femeile cu frecven dubl fa de brbai.

Stare anxioas Sunt ngrijorat, dar nu tiu de ce. N-am nici un motiv, dar totui sunt.

Atac de panic Simptomatologie somatic, de tip dureri toracice sau dispnee. Pacienii deseori nu recunosc starea, dar au un sentiment clar de disconfort iminent.

Simptomatologie Pacienii cu tulburri anxioase trebuie s prezinte cu intermiten trei sau mai multe simptome din cele marcate, de-a lungul unei perioade de cel puin ase luni Agitaie Insomnie Astenie Deficit de atenie Iritabilitate Hipertonie muscular

Disforie
Grea Dureri de cap Hipertensiune Midriaz

Disconfort abdominal
Dureri toracice Senzaii de urgene fecale sau digestive Ameeal Paloare cutanat

Palpitaii
Senzaie de cdere Transpiraii Lein

Condiii patologice sau circumstane de mediu pot produce simptome de anxietate


Condiii patologice Afeciuni Cardiovasculare Diet angine, aritmii, hipertensiune, IM, boli valvulare, oc cafein, glutamat de Na, deficiene vitaminice

Medicaie

Acatisie determinat de neuroleptice, stimulante (cocain, amfetamine), sevraj pentru depresante ale SNC
Boala Cushing, hipertiroidism, hipoglicemie, menopauz Porfirii, anemii Encefalopatii, tulburri convulsive, BPOC, astm insulinom, feocromocitom

Tulburri Metabolice Tulburri Hematologice Probleme Neurologice Patologie Respiratorie Tumori

CUM TRATM ANXIETATEA?


Tulburrile anxioase pot fi tratate pe mai multe ci.
ndeprtarea cauzelor de baz. Deoarece anxietatea poate nsoi tulburri de tip depresiv sau psihotic, tratamentul trebuie s fie ndreptat iniial ctre problema psihiatric de baz. nu necesit tratament. psihoterapie, tehnici de relaxare, meditaie, hipnoz sau rugaciune.

Anxietile situaionale

Tratamente non-medicamentoase:

Atacurile anxioase acute datorate stresului, bolilor sau altor situaii


pot fi tratate eficient cu anxiolitice.

Anxietatea cronic (de tip maladaptativ)

efecte negative asupra performanei i a relaiilor interpersonale. Durata > 4 sptmni se instituie tratamentul medicamentos.

TRANCHILIZANTE

DEFINIIE:
Tranchilizantele influeneaz predominant unele procese psihice i sunt capabile de a calma i de a ndeprta tensiunea i anxietatea

TRANCHILIZANTE BENZODIAZEPINE- CLASIFICARE


CRITERIUL CHIMIC
TIP DIAZEPAM DIAZEPAM MEDAZEPAM CLORDIAZEPOXID CLORAZEPAT BROMAZEPAM FLURAZEPAM OXAZEPAM LORAZEPAM TIP ALPRAZOLAM ALPRAZOLAM ESTAZOLAM TRIAZOLAM

CRITERIUL FARMACOCINETIC

T1/2 lung (30-90 ore)

TIP OXAZEPAM

T1/2 scurt T1/2 mediu T1/2 mediu T1/2 scurt

TIP CLOBAZAM
TIP TOFISOPAM TIP MIDAZOLAM

CLOBAZAM TRIFLUBAZAM
TOFISOPAM MIDAZOLAM

T1/2 lung
T1/2 scurt T1/2 ultrascurt

ELEMENTE DE FARMACOCINETIC
Biotransformarea: Se realizeaz la nivelul ficatului sub influena
enzimelor care aparin familiei citocrom P450 (CYP3A4 i CYP2C19). Acest proces poate parcurge urmtoarele etape: A. Reacii caracteristice stadiului I (hidroxilare) Reacii caracteristice stadiului II (glucuronoconjugre) B. Numai reacii caracteristice stadiului II

ELEMENTE DE FARMACOCINETIC
Reactii de hidroxilare Hidroxilare in pozitia Metaboliti activi 3 a nucleului 3-hidroxiderivati benzodiazepinic Diazepam,Clobazam Hidroxilare la nivelul Metabolii activi gruprii metil de pe alfa-hidroxilai ciclul fuzionat cu nucleul diazepinic Alprazolam, Midazolam Reacii de N-dezalkilare urmat de 3 hidroxilare lent a metabolitului N-dezalkilat Nordazepam Metabolii activi 3-hidroxiderivai

- Reaciile stadiului II sunt reacii de glucuronoconjugare a derivailor hidroxilai ducnd la glucuronoconjugai inactivi - Unele benzodiazepine (tip oxazepam) pot fi metabolizate ntr-o singur faz prin glucuronoconjugare la glucuronoconjugai inactivi

ELEMENTE DE FARMACOCINETIC

Eliminarea:
Calea biliar Metaboliii activi rezultai se reabsorb din
intestin urmnd circuitul enterohepatic aceasta explic apariia celui de al doilea peak plasmatic la cteva ore de la administrare

Calea renal

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE
MECANISM DE ACIUNE: Benzodiazepinele se fixeaz la
subunitatea alfa a receptorului GABAA.

Are loc o cretere a influxului


de ioni de Cl care se datoreaz creterii frecvenei de deschidere a canalelor de clor

BDZ cresc eficiena inhibiiei


sinaptice GABA-ergice prin hiperpolarizare, ceea ce reduce frecvena de descrcare a potenialelor

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE

Utilizarea repetat, a BDZ poate dezvolta

apariia toleranei i a dependenei care sunt ncruciate pentru toti compuii acestei clase. Farmacodependena se dezvolt la administrarea de doze mari timp ndelungat ntreruperea brusc a tratamentului declaneaz sindromul de abstinen:
Brusc i sever pentru benzodiazepinele cu T1/2 scurt (triazolam, alprazolam, oxazepam, tofisopam) La cteva zile de la ntreruperea administrrii pentru benzodiazepinele cu T1/2 lung (diazepam, medazepam, clobazam)

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE
Sindromul de abstinen se
caracterizeaz prin: Tulburri de somn Anxietate Agitaie Iritabilitate Cefalee Tremor Mialgii Sudoraie Diaree Stare confuzional, alte manifestri psihotice Uneori convulsii

Parte din simptomele prezentate


implic dificulti de diagnostic deoarece caracterizeaz nsi afeciunea tratat

Se recomand:

durata tratamentului s nu depeasc cteva sptmni Administrarea s se fie efectuat intermitent, n doze mici La ntreruperea tratamentului dozele trebuie reduse progresiv

ELEMENTE DE FARMACOTOXICOLOGIE

Antidotul:
FLUMAZENIL Acioneaz ca antagonist competitiv cu
benzodiazepinele (pentru situsul benzodiazepinic) Se administreaz pe cale intravenoas, cu urmtoarele precautii:
Poate declana sindromul de abstinen la dependeni Pot aprea convulsii n cazul unui tratament anticonvulsivant preexistent

Produs farmaceutic: ANEXATE sol. inj.

FARMACOTERAPIA TRANCHILIZANTELOR BENZODIAZEPINICE Alte aciuni:

Aciune hipnotic (au nlocuit barbituricele): pot s induc i s asigure un somn asemntor celui fiziologic Utilizate n hiposomnii psihogene, nevrotice Aciune miorelaxant prin inhibarea reflexelor polisinaptice; la doze mari intervine i o aciune de deprimare a transmisiei neuromusculare Utilizate n stri spastice ale muchlor striai Aciune anticonvulsivant (mpiedicarea apariiei convulsiilor prin deprimarea procesului de difuzare subcortical a descrcrilor convulsivante) Utilizate n unele stri convulsive Inducia anesteziei generale i preanestezie

NEUROLEPTICE (antipsihotice)

grupa psiholeptice alturi de tranchilizante Psihozele (schizofrenia, paranoia, mania)


tulburri de ordin calitativ ale proceselor psihice. Bolnavul nu este contient de boala sa.

Clasificarea psihozelor:
Schizofrenii (forme: dezorganizata, catatonica, paranoida) Tulburari paranoide: iluzionate, simptomele predominante sunt iluziile de persecutie Tulburari schizofreniforme (similare simptomatologic cu schizofrenia dar de durata mai scurta) Tulburari schizoafective Psihozele varstelor inaintate

perturbarea asociaiilor ideative care sunt completate de

simptomele secundare: delir, halucinaii, catatonie i tulburri de comportament

In patologia psihozelor sunt implicate:


Hiperactivitatea transmisiei dopaminergice mediat de creterea densitii receptorilor D2 i asociat cu simptomele pozitive ale schizofreniei (excitaie psihomotorie, tulburri de gndire, halucinaii delir) Hiperactivitatea transmisiei serotoninergice mediat de receptorii 5-HT2A i asociat cu simptomele negative ale schizofreniei (apatie, izolare, lentoarea n vorbire)

Neurolepticele sunt medicamente care prezint

activitate antipsihotic (fac parte din psiholeptice si mai sunt denumite: neurologice, neurolitice, tranchilizante majore, antipsihotice)

Efectul neuroleptic se manifesta prin trei tipuri de


aciuni:
Aciuni psihofiziologice Aciuni clinice: antipsihotice Aciuni neurologice

In funcie de structura chimica i mecanismul de

aciune aceste tipuri de aciuni difer ca intensitate.

ELEMENTE DE FARMACODINAMIE

MECANISM DE ACIUNE:
1. Anatgonism predominant dopaminergic, pe receptorii D2 si D1 Medicamentele antipsihotice reduc activitatea sinaptic a dopaminei n creier

Dopamina interacioneaz cu receptorii

postinaptici D1 i D2 i cu autoreceptorii presinaptici D2. O pare este racaptat i metabolizat de monoaminooxidaza mitocondrial aenilatciclaza (prin intremediul proteinelor Gs) i transform ATP-ul n AMPc. Receptorii D2 inhib adenilat ciclaza (prin intermediul proteinelor Gi)

Receptorii postinaptici D1 activeaz

Receptorii D2 stimuleaz fosfolipaza C care

transform fosfatidilinozitol difosfat n IP3 i DAG


7 domenii transmembranare i sunt cuplai cu proteina G

Receptorii dopaminici:

Antipsihoticele blocheaz receptorii dopaminergici


D2 n special n sistemul mesolimbic frontal. Dintre acestea tioxantenele, fenotiazinele i clozapina blocheaz i receptorii D1. responsabil de majortatea efectelor secundare.

Blocarea receptorilor D2 n corpul striat pare a fi


2. Antagonism predominant serotoninergic pe receptorii 5HT2 3. Depletia catecolaminelor (DA, NA, Adr)

1. Neurolepticele deprim sistemul nervos vegetativ att n componenta central ct i cea periferic.

a.
-

O mare parte au proprieti blocante alfa-adrenergice periferice i simpatice centrale. Ex:


Hipotensiunea ortostatic (mai relevant pentru cele sedative) apare dup primele zile de tratament Congestia nazal

b.
-

Aciuni anticolinergice periferice i/sau centrale


Uscciunea gurii Tulburri de vedere Constipaie Tahicardie Miciune dificil Tulburri ale funciilor sexuale Creterea presiunii intraoculare la pacienii cu glaucom sau la ochiul cu susceptibilitate anatomic pentru boala glaucomatoas

2. Efect antivomitiv realizat prin deprimarea zonei chemoreceptoare declanatoare a vomei din bulb. Efectul se obine la doze inferioare celor antipsihotice 3. Aciune hipotermizant realizat prin inhibarea centrului termoreglator. Reprezint un avantaj pentru anumite intervenii chirurgicale care necesit scderea metabolismului 4. Aciuni la nivelul sistemului endocrin - La femei:
se poate produce o cretere a secreiei de prolactin avnd consecin amenoree, galactoree, teste de sarcin fals pozitive

- La brbai:
ginecomastie, scderea libidoului

5. Tulburri extrapiramidale (factori


favorizani):
Persoanele n vrst, consumul de buturi alcoolice, hipocalcemia

a. Fenomenele parkinsoniene se pot dezvolta dup o lun de tratament:


Rigiditate Tremor Facies imobil

O tulburare motorie nrudit cu Parkinsonul este tremorul perioral (sindromul iepurelui) care poate aprea la mai multe luni de tratament.

b. Acatisia se caracterizeaz prin nelinite, tendina de micare continu. Apare n primele dou luni de tratament. c. Reacii distonice acute:
Sunt mai frecvente la copii i adulii tineri Apar n primele zile de tratament Se caracterizeaz prin spasme tonice, grimase faciale, torticolis, scolioz, lordoz, opistotonus.

d. Diskinezia tardiv:
Apare dup administrarea ndelungat a neurolepticelor Reprezint o complicaie grav Factori favorizani:

Vrsta tnr Sex feminin Schizofrenie cu simptome predominant negative

6. Sindromul malign declanat de tratamentul cu neuroleptice (mecanismul de apariie este necunoscut) se caracterizeaz prin:
Rigiditate muscular Hipertermie Sudoraie profuz Deshidratare Instabilitate vegetativ

Neurolepticele sunt foarte active fa de

manifestrile acute ale schizofreniei: halucinaii, delir, agitaie, comportament agresiv sau de izolare;

La bolnavii cu agitaie intens se prefer


neuroleptice sedative: clorpromazin, levomepromazin;

O alt indicaie important a neurolepticelor o constituie


faza acut a psihozei maniacale cnd se utilizeaz neuroleptice incisive p.o. sau injectabil

Neurolepticele n doze mici sunt utile n diferite tulburri

neurologice (Ex. Coreea Hungtinton), care sunt datorate predominanelor dopaminergice la nivelul corpului striat. Tratamentul se ncepe de obicei pe cale oral cu doze relativ mari i se crete progresiv;

Ca antivomitive n greuri i vome intense

n anestezia general (neuroleptanalgezie)

INTERACIUNI

- Anestezice generale, hipnotice, sedative,


tranchilizante, opioide
- Risc de deprimare central

- Antihipertensive
- Accidente hipotensive

- Antidepresive triciclice
- Stri confuzionale

- Anticolinergice i anticolinergice utilizate n


boala Parkinson
- Efecte atropinice i stri confuzive

CLASIFICARE: A. n funcie de structura chimic


FENOTIAZINE
CLORPROMAZINA TRFLUOPERAZINA LEVOMEPROMAZINA TIORIDAZINA PERICIAZINA PROLORPERAZINA FLUFENAZINA CLORPROTIXEN CLOPENTIXOL FLUPENTIXOL TIOTIXEN HALOPERIDOL TRIFLUPERIDOL DROPERIDOL BENZPERIDOL

TIOXANTENE

BUTIROFENONE

ALTE STRUCTURI

PIMOZID SULPIRID CLOZAPINA LOXAPINA RISPERIDONA MOLINDONA

CLASIFICARE: B. n funcie de mecanismul de aciune

Antagoniti predominant dopaminergici Antagoniti predominant serotoninergici


C. n funcie de profilul farmacodinamic: Neuroleptice sedative - efect sedativ i anxiolitic intens - aciune antipsihotic mai slab - indicate n stri de agitaie psihomotorie acut Neuroleptice incisive dezinhibitorii - Efect sedativ slab - Efect antipsihotic intens (asupra simptomelor pozitive i negative ale schizofreniei)

Anticonvulsivante

Baze fiziopatologice

Convulsiile

- contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate sau generalizate, provocate de descarcari anormale si necontrolate ale unui numar mare de impulsuri din neuronii cerebrali
Factorul endogen: reactivitate convulsivanta corelata cu pragul convulsivant Factorul exogen: agenti excitanti externi (electrici, chimici, intoxicatii, tumori)

Factori implicati:

Tipuri de convulsii (in functie de coordonarea intre muschii


agonisti si antagonisti)
Convulsii clonice (contractii musculare bruste, scurte, ritmice cu pastrarea coordonarii intre contractia agonistilor si relaxarea antagonistilor Convulsii tonice sau tetanice (contractii generalizate violente atat a agonistilor cat si antagonistilor, lipsind coordonarea intre agonisti si antagonisti).

Epilepsia

Sindrom caractreizat prin episoade repetate de:


Descarcari de impulsuri anormale, bruste, hiperfrecvente, sincrone ale unor grupuri de neuroni corticali sau subcorticali cu modificarea EEG Tulburarea starii de cunostinta in majoritatea formelor Insotite sau nu de accese (atacuri) convulsive Uneori cu hiperactivitate vegetativa Ce apar si dispar brusc si sunt de durata variabila

Forme de epilepsie

In functie de etiologie:
Epilepsie primara idiopatica (boala epileptica) Epilepsie secundara, simptomatica (factori exogeni)

In functie de extinderea descarcarilor neuronale,


EEG si manifestare clinica Partiale (locale sau focale) Simple (fara pierderea cunostintei) Complexe (accese de comportament confuzional) Partial generalizate

Generalizate
Tonico-clonice (crize majore, marele rau grand mal) Absente (minore: micul rau epileptic, petit mal) Tonice (opistotonus, pierderea cunostintei) Atonice (pierderea tonusului postural) Clonice (contractii clonice ritmice, pierderea cunostintei) Mioclonice (contractii clonice izolate)

Starea de rau epileptic (status epilepticus), atacuri


subintrante de mare rau (>30 minute); reprezinta o urgenta medicala, mortalitate pana la 15% din cazuri

Anticonvulsivantele (antiepilepticele) substante capabile


Clinic sa suprime sau sa diminue convulsiile
din diferite stari patologice si sa reduca numarul si intensitatea convulsiilor din boala epileptica Experimental sa suprime sau sa diminue intensitatea convulsiilor produse stimul electric sau prin excitante ale SNC

Clasificare:
In functie de structura chimica: barbiturice, hidantoine, pirimidindione, oxazolidindione, succinimide, aciluree, benzodizepine

In functie de criteriile farmacodinamic si farmacoterapeutic - antiepileptice cu eficacitate predominanta in: Marele rau epileptic si celelalte forme cu exceptia
micului rau (experimental in convulsii prin electrosoc): fenobarbital, fenitoina, primidona, carbamazepina, acid valproic, lamotrigin, topiramat Micul rau epileptic (experimental in convulsiile prin excitante SNC): oxazolidione (trimetadiona), succinimide (etosuximida), acetazolamida, acidul valproic, lamotrigin Starea de rau epileptic: fenitoina, fenobarbital (i.v), diazepam, clonazepam, fenitoina, fenobarbital Crizele mioclonice: acid valproic, clonazepam, lamotrigin, topiramat Spectru larg: fenacemida

Farmacocinetica:
Epurarea antiepileticelor are loc majoritar prin eliminare renala (exceptie fenitoina: procentul de epurare hepatica are o mare variabilitate) Unele entiepileptice sunt eliminate pe cale renala, netransformate Biotransformarea are loc la nivelul enzimelor microzomiale hepatice Se comporta ca inductori sau inhibitori enzimatici (la asociere intre ele sau cu alte medicamente pot induce interactiuni semnificative clinic prin inductie sau inhibitie incrucisata) IT este mic- se impune monitorizarea terapeutica pe criteriul farmacocinetic (pe baza concentratiilor plasmatice)

Mecanism de actiune: impiedicarea depolarizarii sau


hiperpolarizarea membranei neuronale prin:

Blocarea canelor de sodiu: fenitoina, carbamazepina, acid valproic Blocarea canalelor de calciu de tip T: trimetadiona, etosuximida Deschiderea canalelor de clor, prin activarea complexului receptor postsinaptic (GABA-A): fenobarbital, clonazepam, topiramat Cresterea nivelului GABA in creier prin inhibarea ireversibila a enzimei GABA-t ce degradeaza GABA (acid valproic) Favorizarea eliberarii GABA (gabapentin) Inhibarea selectiva a recaptarii GABA (tiagabin) Impiedicarea eliberarii neuromediatorului excitator glutamat (lamotrigin) Inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale (acetazolamida, topiramat)

Farmacoterapie-principii de tratament

Individualizarea antiepilepticului si a dozelor La nevoie se asociaza 2-3 antiepileptice Dozele mici incipiente sunt crescute gradat Intervalul intre doze este in functie de t1/2 Optimizarea posologiei, prin monitorizarea concentratiilor plasmatice Monitorizarea efectelor adverse Intreruperea tratamentului se face prin reducerea treptata a dozelor In status epilepticus calea de adm. este i.v.

Antiparkinsoniene

Baze anatomo-fiziologice
Funcia motorie involuntara a musculaturii striate
scheletice este controlat de subsistemul nervos extrapiramidal din SNC cu cele trei nivele de integrare: cortical, striat, mezencefalic

Micrile involuntare normale sunt dependente de Dezechilibrul funcional al celor dou sisteme

echilibrul fiziologic dintre grupurile de neuroni dopaminergici i colinergici din sistemul nigrostriat dopaminergic i colinergic, provoac tulburri motorii

Tipuri de sindrom Parkinsonian


Idiopatic (Boala Parkinson sau paralizia agitant) Secundar (postencefalitic, aterosclerotic, toxic i medicamentos prin neuroleptice anti D2) Patogenia bolii Parkinson Distrugeri de neuroni dopaminergici n substana neagr, cu degenerscena fasciculului nigrostriat i reducerea nivelelor de dopamin nsoit de hipoactivitate dopaminergic n corpul striat i alte zone din sistemul extrapiramidal ce controleaz funcia musculaturii striate (responsabila de hipokinezie). Hiperactivitatea colinergic este responsabil de: rgiditate i tremor

Medicamentele antiparkinsoniene amelioreaz clinic


simptomele sindromului Parkinsonian (rigiditate, hipokinezie, tremor)

Sunt medicamente care acioneaz patogenic n


sensul ameliorrii dezechilibrului dintre sistemele dopaminergic deficitar i colinergic n exces n sistemul nigrostriat, ameliorand astefl simptomatologia sindromului parkinsonian

CLASIFICARE
Antiparkinsoniene dopaminergice:
Antiparkinsoniene care influeneaz pozitiv metabolismul dopaminei: Antiparkinsoniene agoniti dopaminergici D2 Antiparkinosniene anticolinergice (trihexifenidil, benzatropina, prociclidina) Antiparkinsoniene antiglutamatergice, antagoniti ai receptorilor NMDA (receptori pentru N-metl-daspartic)

Antiparkinsoniene care influeneaz pozitiv metabolismul dopaminei: Cresc biosinteza (levodopa) Stimuleaz eliberarea dopaminei (amantadina) Inhib enzima MAO-B (selegilina) Inhib selectiv i ireversibil enzima COMT periferic ce metabolizeaz levodopa i dopamina (tolcapon)

Antiparkinsoniene agoniti dopaminergici D2 Derivai semisintetici i sintetici ai alcaloizilor din ergot (dihidroergocriptina, bromocriptina, pergolid) Derivai piperazinici (piribedil); derivai non-ergolinici (pramipexol)

Principii de tratament:
In formele incipiente: anticolinergice, stimulatoare ale eliberrii dopaminei (amantadina) n formele avansate: levodopa n parkinsonismul medicamentos (sindromul neurologic extrapiramidal indus de neuroleptice): anticolinergice (trihexifenidil) Dozele se cresc treptat Asocierille sunt indicate pentru creterea eficacitii clinice Intreruperea administrrii se face treptat Intreruperea brusc poate produce RA , n funcie de mecanismul de aciune: La anticolinergice, efect rebound colinergic cu hiperfuncie colinergic La levodopa, efect de obinuin dopaminergic (efect de reglare down) cu deficien dopaminergic major, manifestat prin akinezie major

MIORELAXANTE CENTRALE

BAZE FIZIOPATOLOGICE

Contractura i strile spastice ale musculaturii


striate (scheletice) sunt nsoite de:
Durere; Tulburri la nivelul articulaiilor corespunztoare

Cauzele contracturilor muchilor striai:


Traumatisme ale aparatului locomotor (fracturi, luxaii entorse, elongaii) Afeciuni reumatismale (artrite, miozite, tensinovite) Tulburri neurologice piramidale i extrapiramidale; Boli convulsivante infecioase (tetanos) sau toxice (stricnin)

Mecansimele fiziopatologice
implicate:
Reflexele spinale monosinaptice (de ntindere) i polisinaptice (nociceptive) Hiperexcitabilitatea neuronilor motori spinali alfa, ai cror axoni inerveaz fibrele musculaturii straite; Hiperexcitabilitatea neuronilor intercalari; Deprimarea celulelor Renshaw ce inhib neuronii alfa.

Neurotransmitorii implicai:
Aminoacizi excitatori (glutamat, aspartat) i receptorii respectivi ce activeaz neuronii motori alfa; Substana P ce activeaz neuronii intercalari; Aminoacidul inhibitor (glicina) i receptorii glicinergici din celulele Renshaw, care inhib neuronii motori alfa; GABA, ce asigur inhibiia presinaptic i postsinaptic activnd receptorii GABA-B2 din heterosinapsele inhibitoare presinaptice i receptorii GABA-B1 din heterosinapsele inhibitoare postsinaptice.

BAZE FARMACOLOGICE

Definiie: Miorelaxantele centrale sunt

medicamente capabile s relaxeze musculatura striat spastic (s diminue hipertonia, contractura, spasmul) acionnd la nivelul SNC.

MECANISMELE DE ACIUNE

Blocarea neuronilor de asociaie din centrii

subcorticali, trunchiul cerebral, mduva spinrii; Diminuarea sau abolirea reflexelor spinale mono i polisinaptice (ex. baclofen, clorzoxazona); Facilitarea transmisiei inhibitoare GABA-ergice (ex benzodiazepinele); De tip agonist pe receptor GABA-Bglutamatergice (ex. baclofen); Deprimarea neuro-receptorilor din fusul muscular; mecanism periferic de cuplare a procesului excitaie contracie, prin favorizarea reinerii calciului n reticulul endoplasmatic (ex. dandrolen)

Farmacodinamie:
Aciuni farmacodinamice: Aciune miorelaxant: Aciune sedativ (slab, egal sau mai mare dect

cea miorelaxant); Efect analgezic indirect, prin combaterea contracturii

Clasificare
n funcie de structura chimic: Benzodiazepine (diazepam, tertazepam,
clordiazepoxid) Carbamai (meprobamat, fenprobamat, metcarbamol, carisoprodol) Eteri ai glicerolului (guaifenesina, mefenesina) Benzoxazoli (clorzoxazon) Alte structuri (baclofen, dandrolen, tolperison, tizandin, clormenazona, idrociclamida)

Farmacotoxicologie Reacii adverse: RA comune


Comune Proprii n funcie de structura chimic Somnolena Capacitatea funcional motorie diminuat consecin a miorelaxrii (hipotonie, ataxie); La doze mari, paralizie flasc, cu moarte prin paralizia muchilor respiratori CI.: oferi, miastenie, hipotonie, miastenia gravis

Farmacoterapie:
Miorelaxantele reprezint o medicaie simptomatic-patogenic, mai activ n formele acute spastice dureroase, dect n cele cronice. n inflamaii nsoite de durere i contractur, sunt indicate n asociere cu analgezice antiinflamatoare (acid acetilsalicilic)

Indicaii
Stri spastice dureroase ale muchilor striai, indiferent de etiologie; Ca miorelaxante n chirurgie, ortopedie (reducerea fracturilor)

MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV) (SI A UNITATII NEUROMOTORII)

Clasificarea medicamentelor cu actiune la


nivelul SNV:
In functie de sensul actiunii: Mimetic: sens pozitiv, efecte de activare Litice sau plegice: sens negative, efecte de blocaj

1. PARASIMPATOMIMETICE (COLINERGICE, COLINOMIMETICE) Definitie Parasimpatomimeticele sunt compusi care produc efecte asemanatoare cu cele ale stimularii sistemului nervos vegetativ parasimpatic si activarii sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice.

Clasificare in functie de mecanismul


de actiune:
Acetilcolinomimetice (cu mecanism direct) Anticolinesterazice (cu mecanism indirect, blocant al acetilcolinesterazei)

Acetilcolinomimetice, in functie de
origine:
sp. )

Naturale Acetilcolina (endogena), pilocarpina (Pylocarpus

[TOXICE! neutilizate ca medicamente


Sintetice Carbacol, betanecol, metacolina

muscarina (Amanita muscaria), arecolina (Area catechu)

Acetilcolinesterazice, in functie de reversibilitatea


actiunii Usor reversibile: edrofoniu Moderat reversibile: fizostigmina, neostigmina, piridostigmina, distigmina, demecariul Ireversibile: derivatii organofosforici (ecotiofat, fluostigmina), cu utilizare farmacoterapeutica exclusiv topica antiglaucomatoasa, de rezerva Paraoxon: utilizare extinsa ca insecticide in agricultura, provocand intoxicatii accidentale sau voluntare (in scop suicid) si ca gaze de lupta neurotoxice (neuroparalitice)

Farmacodinamie Mecanism de actiune Acetilcolinomimeticele sunt agonisti ai receptorilor colinergici muscarinici, unele sunt agonisti si ai receptorilor colinergici nicotinici somatici si centrali Acetilcolinesterazicele: inhiba reversibil sau ireversibil acetilcolinesteraza (enzima ce hidrolizeaza neuromediatorul acetilcolina); astfel acetilcolina (Ach) acumulata isi manifesta efectele colinergice asupra receptorilor colinergici muscarinici si nicotinici

Subtipurile de receptori colinergici:


Receptori muscarinici: M1 M5 Receptori nicotinici: N1 NSNC (neuronali centrali), si NN (neuronali
ganglionari + medulara suprarenala) N2 (NM) somatici musculari

Receptorii colinergici sunt sisteme

receptor-efector. Astfel, efectul poate fi format din:


Enzime membranare modulate prin proteinele G in cazul receptorilor M Canale membranare ionice de sodiu (Na+), in cazul receptorilor N

Efecte de tip colinergic


Sunt de doua tipuri: muscarinice si nicotinice Rezulta din activarea directa sau indirecta a receptorilor colinergici muscarinici (M1 M5) si respectiv nicotinici (N1-2)

A. Efecte muscarinice Efectele muscarinice, la nivelul diferitelor tesuturi sunt stimulante sau inhibitoare, in functie de tesut si subtipul de receptori: Muschi netezi (M3) Stimulare (contractie): muschii netezi : tub digestiv, bronhii, vezica urinara, muschiul circular al irisului (mioza), etc. Inhibitie (relaxare): sfinctere (sfincterele tubului digestiv, sfincterul vezicii urinare); arteriole (arteriolodilatatie, mai intensa in muschii scheletici) Glande exocrine (M3 ) inclusiv glandele sudoripare stimulare (hipersecretie) Miocard (M2) deprimarea tuturor functiilor => bradicardie SNC (M1, M5) stimulare Ganglioni vegetativi parasimpatici (M1) stimulare

B. Efecte nicotinice

Efectele nicotinice sunt stimulatoare si


se manifesta in sinapsele nicotinice de la nivel somatic si central: Ganglionare (N1): stimulare, inclusiv stimularea glandei medulosuprarenale, cu cresterea secretiei de ADR Somatice (N2): stimularea muschilor striati scheletici (tonus, contractie) Centrale (N1): stimularea SNC

Efecte la nivelul aparatelor si sitemelor: SNC (M1 si N1) stimulare Aparat cardiovascular deprimare, de

intensitate variabila in functie de substanta si cale de administrare; in administrare i.v. rapida pot sa apara accidente (sistole ectopice, fibrilatie), ca urmare a scurtarii perioadei refractare, cu cresterea excitabilitatii:
Inima (M2): bradicardie, prin deprimarea nodului sinusal, diminuarea conducerii prin deprimarea nodului atrio-ventricular si a fascicolului Hiss Vase: arteriolodilatatie, mai intensa la nivelul membrelor si mai slaba in teritoriul splanhnic Tensiune arteriala - scade

Aparat respirator
Bronhocontrictie, hipersecretia glandelor bronhice (M3) Declansarea crizei de dispnee expiratorie, la astmatici Aparat digestiv Stimularea tonusului si peristaltismului stomacului si intestinului Stimularea contractiei cailor biliare si a vezicii biliare Relaxarea sfincterelor Hipersecretia glandelor tubului digestiv, hipersecretie gastrica acida (M3)

Aparat excretor renal

Contractia vezicii urinare Relaxarea sfincterului Ochi Mioza activa prin contractia muschiului neted circular al irisului Scaderea presiunii intraoculare, la aplicare locala (M3) In functie de structura chimica, parasimpatomimeticele au o predominanta de actiune pe anumite teritorii, ceea ce duce la indicatii terapeutice diferite.

Farmacotoxicologie RA sunt de tip efecte secundare muscarinice; la doze mari, se manifesta si efectele secundare nicotinice: Efecte secundare muscarinice: dispnee si crize de astm bronsic la bolnavii astmatici Bradicardie, hTA, [simptomatologie de edem pulmonar acut] Hipersecretie lacrimala, rinoree Hipersalivatie, hipersecretie gastrica cu arsuri epigastrice Greturi, varsaturi, colici abdominale Tranzit digestiv accelerat, cu scaune lichide, mictiuni frecvente Transpiratie

Efecte secundare nicotinice: Stimularea musculaturii striate (scheletice) fasciculatii, hipertonie, tremor Stimulare SNC

Farmacoepidemiologie Contraindicatii Astm bronsic Ulcer gastro-duodenal Diaree Bradicardie Bloc atrio-ventricular hTA Tratamentul RA parasimpatolitice (atropina)

colinolitice, antiacetilcolinice, antimuscarinice, vagolitice, anticolinergice periferice

PARASIMPATOLITICE

Definitie parasimpatoliticele sunt substante care antagonizeaza efectele muscarinice ale Ach si parasimpatomimeticelor prin blocarea receptorilor muscarinici (Mcolinergici) de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice

Clasificare
in functie de origine:
naturale atropina, scopolamina, hiosciamina (nu se utilizeaza ca medicament) de sinteza restul anticolinergicelor

in functie de actiunea terapeutica


midriatice atropina, homatropina, tropicamida, ciclopentolat antispastice digestive atropina, butilscopolamina, metantelina, propantelina, oxifenoniu, oxifenciclimina, fenpiperamida, otilonium antispastice urinare emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin hiposecretoare gastrice pirenzepina, telenzepina antiastmatice bronhodilatatoare ipratropium, oxitropium, tiotropium parasimpatolitice in preanestezie atropina, scopolamina

Farmacocinetica

Compusii cu amoniu cuaternar

Aminele tertiare

absorbtie digestiva limitata per os, dozele sunt mult mai mari, comparativ cu cele parenterale difuziunea prin bariera hematoencefalica si membranele celulare tisulare este redusa, avand efecte centrale si oculare slabe administrarea p.o. favorizeaza sinergismul de potentare intre cele doua tipuri de efecte anticolinergice: parasimpatolitice M3 si ganglionare M1 (la nivelul plexurilor vegetative intramurale), cu o eficacitate crescuta asupra tubului digestiv au o absorbtie p.o. mai buna si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei

Farmacodinamie
locul de actiune sinapsele

colinergice muscarinice neuroefectoare de la nivelul muschilor netezi, miocardului si glandelor exocrine mecanism de actiune direct, antagonist al receptorilor muscarinici

Efecte
antimuscarinice prin blocarea receptorilor M2, M3 din muschii netezi, miocard si glandele exocrine ganglioplegice la nivelul sinapselor ganglionare parasimpatice previscerale si intramurale prin blocarea receptorilor M1 (pirenzepina, telenzepina)

Efecte antimuscarinice:
muschii netezi viscerali (relaxare)bronhii, tub digestiv, vezca urinara, muschiul circular al irisului (blocaj M3) miocard (stimulre) (tahicardie), prin predominanta tonusului simpatic (blocaj M2) glandele exocrine (inhibare) (hiposecretie) (blocaj M1 ,M3)

Actiuni la nivelul aparatlor si sistemelor: Aparat digestiv


diminuarea tonusului si peristaltismului; intarzierea golirii stomacului actiune antispastica (stomac, intestin, aparat biliar) hiposecretia glandelor (salivare, gastrice)

Aparat cardiovascular efecte


reduse Aparat respirator
Bronhodilatatie Scaderea secretiei glandelor bronsice

Aparat excretor renal


Actiune antispastica vezicala si uretrala

Ochi
Midriaza Cresterea presiunii intraoculare Cicloplegie cu tulburarea vederii pentru aproape

Actiunea asupra secretiei gastrice:


reduc volumul, secretia de acid clorhidric si de pepsina, Reduc secretia de carbonat acid de sodiu si de mucus (dezavantaj) efectul este mai ales asupra volumului parasimpatoliticele antagonisti selectivi ai receptorilor muscarinici M1 din ganglionii parasimpatici intramurali digestivi (tip pirenzepin) au selectivitate de actiune si eficacitate mai mare hiposecretoare gastrica

Farmacotoxicologie
RA de tip efecte secundare aparat digestiv
hiposalivatie cu uscaciunea gurii si tulburari de deglutitie scaderea tonusului si peristaltismului, cu constipatie

aparat excretor
scaderea tonusului vezicii urinare, cu rarirea mictiunilor si disurie

ochi
midriaza cu cresterea presiunii intraoculare dureri ale globilor oculari fi fotofobie cicloplegie accentuata cu tulburari ale vederii pentru aproape

Farmacoterapie Indicatii
in oftalmologie cercetarea fundului de ochi
(atropina, homatropina, ciclopentolat, tropicamida) ca antispastice in : colici ale aparatului digestiv (atropina, butilscopolamoniu, propantelina, oxifenoniu, otilonium) Colici ale aparatului excretor renal (emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin) in explorari digestive radiologice si endoscopii (propantelina)

ca bronhodilatatoare in astmul

bronsic (ipratropium, oxitropium, tiotropium) ca hiposecretoare gastrice pirenzepina, telenzepina enurezis propantelina,
in incontinenta urinara (emepronium, oxibutinin, propiverin, tolterodin)

Farmacoepidemiologie contraindicatii

glaucom retentie urinara adenom de prostata constipatie atona la soferi si in asociere cu alcool sarurile bromuri: scopolamina, butilscopolamoniu, metanelina, propantelina, oxifenoniu, otilonium, emepronium, ipratropium, oxitropium, tiotropium.

Medicamente cu actiune predominanta asupra vaselor

Antianginoase Antihipertensive Vasodilatatoare centrale si periferice (vasodilatatoare antiischemice) Vasoconstrictoare Medicatia venelor si capilarelor

1. ANTIANGINOASE

Baze fiziopatologice Boala arteriala coronariana (insuficienta

coronariana) este reprezentata de diminuarea diametrului vascular coronarian, cu diminuarea debitului coronarian a perfuziei cu sange a miocardului, avand drept consecinte reducerea oxigenarii miocardului, ischemie miocardica cu suferinte cardiace, cunoscute sub denumirea generala de cardiopatie ischemica.

Cauze: Obstructii aterosclerotice Spasm coronarian Disfunctia endoteliului coronarian Dereglari ale metabolismului adenozinei

Disfunctia endoteliului coronarian se

caracterizeaza prin sinteza si eliberarea deficitara a factorului endotelial relaxant (EDRF), cu diminuarea vasodilatatiei coronariene fiziologice si instalarea vasoconstrictiei paradoxale. Factorul endotelial relaxant este reprezentat de oxidul de azot (NO) si alti compusi, fiind eliberat de endoteliul vascular si avand rol vasodilatator.

Adenozina este mediatorul principal


al sistemului purinergic si este puternic coronarodilatator fiind eliberata in conditii de ischemie, cu rol de contracarare a acesteia prin coronarodilatatie.

Cardiopatia ischemica este

consecinta dezechilibrului dintre necesarul de oxigen pentru travaliul cardiac si aportul de sange oxigenat adus de coronare.

Angina pectorala (angor pectoris) este o forma

clinica de cardiopatie ischemica ce este caracterizata prin dureri precordiale, agravata de efort si care cedeaza la repaus sau tratament cu nitroglicerina sublingual Infarctul acut de miocard este o forma grava de cardiopatie ischemica datorita obstructiei totale prin tromboza a unei coronare aterosclerotice urmata de ischemie acuta si necroza miocardica.

DEFINITIE :
medicamentele antianginoase combat dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al inimii si aportul redus

Mecanisme farmacologice de restabilire a echilibrului aportconsum: Reducerea consumului de oxigen al miocardului prin micsorarea travaliului cardiac; Cresterea aportului de oxigen prin coronarodilatatie

A. Nitrati organici si mobidomin


Farmacocinetica:
per os absorbtie buna, biotransformare hepatica, efectul primului pasaj si biodisponibilitatea sunt in procente diferite in functie de compus; ex: BD per os este sub 1% la nitroglicerina (biotransformare aproape totala la primul pasaj hepatic) si sub 90% la isosorbid mononitrat

Farmacodinamie: Mecanism de actiune:


nitratii organici sunt biotransformati in metaboliti activi (NO si tionitritii), substituie deficitul de EDRF (respectiv NO) indeplinind functia vasodilatatoare a acestuia si corectand astfel disfunctia endoteliului coronarian

DE RETINUT:
biotransformarea la metaboliti activi, tionitriti este tioldepenedenta (depinde de gruparile SH din cisteina intracelulara), ceea ce face posibila instalarea tolerantei (de tip tahifilaxie) la o administrare prea frecventa prin epuizarea gruparilor tiol. Fenomenul nu se va manifesta si pentru molsidomin (biotransformare la metaboliti activi nu este tiol dependenta).

Actiuni farmacodinamice Relaxarea muschilor netezi vasculari: Vasodilatatie sistemica (mai mult venodilatatie, < arteriolodilatatie) Coronarodilatatie (eficienta la doze mai mari) Reducerea presarcinii inimii (venodilatatie) si postasarcinii (arteriolodilatatie) cu scaderea travaliului cardiac Hipotensiune arteriala cu tahicardie reflexa Clinic: actiune antianginoasa

Farmacotoxicologie si Farmacoepidemiologie: RA (doze mari sau intervale prea mici) Efecte secundare:
Cefalee cu caracter pulsatil Hipotensiune arteriala ortostatica(...) Tahicardie (cresterea consumului miocardic de oxigen)

Toleranta (de tip tahifilaxie): Hipersensibilitate la nitrati: hTA, colaps,

bradicardie, stop cardiac (la doze obisnuite, sublingual) CI: hipertensiune intracraniana, glaucom, hipersensibilitate la nitrati

Farmacoterapie- indicatii: In cardiopatie ischemica:

Ca vasodilatatoare in insuficienta
cardiaca:

de prima alegere in toate formele de angina pectorala (angina cronica stabila, angina instabila, angina vasospastica), in criza dureroasa precum profilactic inainte de crizele previzibile si inainte de efort; (compusi si preparate cu actiune rapida si de scurta durata (pe cale sublinguala)). In tratamentul de fond compusi, forme si cai cu latenta si durata lunga de actiune (p.o., transdermic)

2. ANTIHIPERTENSIVE
Baze fiziopatologice TA factori: cardiaci, musculari,

sanguini, renali (diureza si retentia hidrosalina)(dependente de functia renala) Reglarea TA HTA (definitie)(materialul vechi)

Definitie: - medicamentele antihipertensive scad valorile tensiunii arteriale crescute in HTA, catre cele fiziologice. - Mecanismele de actiune vizeaza scaderea fie a debitului cardiac, fie a rezistentei periferice.

Clasificare:
Clasificarea in functie de mecanismele fiziopatogenice
implicate in HTA, la nivelul carora actioneaza: A. Inhibitoare ale sistemului vegetativ (simpatolitice) I. Simpatolitice centrale Reprezentanti a. Agonisti adrenergici alfa-2 presinaptici si imidazolici I1 presinaptici: clonidina, moxonidina, rilmenidina; b. Neurosimpatolitice cu mecanism central: reserpina, alfa-metildopa.

II. Beta-adrenolitice neselective (propranolol, oxprenolol, sotalol, tertatolol, nadolol,betaxolol, bisoprolol, celiprolol) si selective beta-1 (atenolol, metoprolol, acebutolol, betaxolol, bisoprolol, celiprolol, talinolol etc). III. Alfa-1-adrenolitice: prazosin, doxazosin, terazosin, trimazosin, urapidil; IV. Neurosimpatolitice: reserpina, alfametildopa, gunaetidina s.a. V. Ganglioplegice: trimetafan.

B. Vasodilatatoare
I. Blocante ale canalelor de calciu: tip nifedipina (nifedipina, felodipina, amlodipina) Definitie: medicamente blocante ale canalelor ionice de calciu dependente de voltaj (antagonisti ai calciului=anticalciu) blocheaza selectiv canalele de calciu lente L, inhiband specific influxul de calciu extracelular in celula, la aparitia potentialului de actiune; astfel ele deprima functiile celulare dependente de influxul de calciu.

Indicatii terapeutice in HTA: nifedipina (scaderea rezistentei periferice), verapamil (scaderea debitului cardiac); Nifedipina - ca antihipertensiv in toate formele de HTA , monoterapie sau asociata.

II. Musculotrope: hidralazine (dihidralazina), nitroprusiat de sodiu, diazoxid, minoxidil, papaverina Clasificare in functie de teritoriul vasodilatatiei: Arterial: hidralazine, diazoxid, minoxidil Arterial si venos: nitroprusiat.

C. INHIBITOARELE SISTEMULUI RENINA-ANGIOTENSINA


Clasificarea in functie de mecanismul de actiune asupra sistemului R-A: I. Inhibitoare specifice ale ECA (enzima de conversie a angiotensinei I in angiotensina II vasoconstrictoare) a. forme active ca atare; captopril, lisinopril; b. prodrug-uri(esteri): tip enalapril, fosinopril, quinapril Farmacoterapie : IECA sunt antihipertensive eficace atat in monoterapie cat si mai ales in asociere cu diuretice (rezolva peste 90% din cazuri de HTA)

II. Antagonisti ai angiotensinei II, la nivelul receptorilor AT-1


Reprezentanti: candesartan, losartan, valsartan etc. Indicatii: HTA esentiala (indicatiile IEC), in caz de tuse la IEC.

D. DIURETICE

Tiazide si similare farmacologic:

hidroclorotiazida, clortalidona, indapamid De ansa: furosemid, acid etacrinic Antialdosteronice: spironolactona, triamteren, amilorid

Medicamente cu actiune asupra aparatului renal

Baze fiziopatologice
Rinichiul este principalul organ de excretie a

organismului, indispensabil functionarii acestuia si vietii. Rol in : Eliminarea deseurilor metabolismului; Homeostazia hidrica, ionica, acido-bazica; Echilibrul hidro-electrolitic intre cele trei spatii, hidrice: intravascular, intercelular, intracelular.

Formarea urinei: Procesele renale care participa la


formarea urinei:
Filtrarea glomerulara (proces pasiv); Reabsorbtia tubulara (proces pasiv si activ); Secretia tubulara (proces activ).

Filtrarea glomerular
Este un proces pasiv de filtrare a apei i substanelor de dizolvate, din snge n capsula Bowmann Urina primara cu compozitie similar plasmei (nu contine proteine) are un volum de 180-200l in 24 ore, se formeaz prin filtrare glomerular

Reabsorbia tubular
Proces de reabsorbie n snge a unor substane din urina primar Este un fenomen pasiv pentru substanele nedisociate la pH-ul urinar i activ pentru ioni i substane polare.

n tubul contort proximal se reasoabe Na cu Cl (in

echivalent electrochimic) (cca 70% din cantitatea de Na filtrat glomerular). n segmentul ascendent al ansei Henle se reasoarbe prin cotransport activ 2Cl cu Na i K n echivalent electrochimic (cca 22% din filtratul glomerular). n segmentul terminal cortical al ansei Henle se reasoarbe Na (cca 5% din filtratul glomerular) n tubul contort distal i colector se reabsoarbe Na (cca 1-2%) n tubul colector se reasoabe apa

Secreia tubular
Proces de transport activ al unor substane organice i ioni din snge n urina tubular In tubul contort proximal se secret activ hidrogen (sub influena anhidrazei carbonice) i se reabsoarbe prin schimb HCO3, cu un echivalent electrochimic de Na i K In tubul contort distal se secret activ K i se reasoarbe prin schimb Na (stimulat de aldosteron)

Edemele
Acumulare de lichid n spaiul interstiial

Fiziopatologia edemelor
Insuficien renal cu reducerea filtrrii glomerulare Reasorbie renala de Na i ap, crescut Hiperaldosteronism Hipersecreie de ADH Hipoproteinemie, cu presiune coloidosmotic plasmatic redus Permeabilitate capilar crescut

DEFINITIE: diureticele sunt

medicamente care cresc excretia de apa si electroliti prin rinichi si sunt utile in tratamentul edemelor si al hipertensiunii arteriale

Mecanisme de aciune:
Mecanism renal este caracteristic diureticelor propriu-zise ce
acioneaz la nivelul tubilor renali prin inhibiia reasorbiei de Na i H2O

Eficacitatea si potena depinde de locul aciunii la nivel tubular i mecanismul inhibat.

Mecansim extrarenal:
Glicozizii cardiotonici (actiune diuretic indirect, consecin a aciunii inotrop pozitive) Derivai xantinici (aciune diuretic indirect consecin a aciunii vasodilatatoare) Coloizii (aciune diuretic indirect consecin a creterii presiunii coloidosmotice a plasmei cu mobilizarea apei din edeme) Apa n cantitate mare ca atare sau in ceaiuri din plante diuretice stimuleaz diureza apoas (inhiiia secreiei de ADH/mecanism de feedback negativ)

CLASIFICARE

Dupa locul si mecansimul de aciune


A. Tiazide i alte diuretice cu aciune de intensitate medie B. Diuretice de ans (furosemid, acid etacrinic i alte diuretice cu aciune intens) C. Inhibitori ai anhidrazei carbonice D. Antialdosteronice E. Diuretice osmotice

MEDICATIA SANGELUI

Baze fiziopatologice
Hematopoeza procesul prin care
elementele figurate ale sangelui se formeaza in functie de necesitati Eritrocitul matur celula anucleata cu forma de disc biconcav care are capacitatea de a se deforma la trecerea prin capilare i care nglobeaz hemoglobin. Hematopoeza este dependent de fier, proteine i factori de maturare Vit B12 i acid folic)

Anemia

stare patologic, un sindrom la baza cruia stau mai multe cauze care duc la scderea cantitii totale de hemoglobin din organism - Rezult din dezechilibrul ntre producerea sau distrugerea eritrocitelor - Caracterizat prin diminuarea cu minimum 10% a numrului eritrocitelor i valorilor hemoglobinei i hematocritului.

Clasificare Anemii datorate scderii produciei de eritrocite

Anemii prin insuficien medular asociat cu hipoproliferare Anemie aplastic Anemii prin insuficien medular asociat cu eritropoez ineficient Afectarea sintezei de hemoglobin (anemii

hipocrome sau feriprive) Afectarea sintezei de ADN (anemii megaloblastice)

Anemii datorate pierderii sau


Anemii hemolitice Anemii posthemoragice

distrugerii crescute a eritrocitelor

O serie de strari patologice pot produce secundar anemie: - Infecii cronice, boli endocrine, intoxicaii, insuficien real, ciroze hepatice

I.Medicamente cu actiune in tulburari interesand elementele figurate

1. MEDICAMENTE ANTIANEMICE A. Medicamente active in anemia feripriva (hipocroma) - fierul B. Medicamente active in anemii prin deficit al factorilor de maturare a eritrocitelor (anemia megaloblastica) - ciancobalaminele - acidul folic C. Medicamente active in anemia din insuficienta renala cronica - eritropoietina

Farmacoterapie
Tratamentul anemiei feriprive Criterii importante n tratamentul cu fier
Se prefer administrarea oral a tratamentului cu fier Tratamentul trebuie s asigure corecatrea anemiei si refacerea depozitelor tisulare de fier Corectarea anemiei duce la regresia simptomatologiei cu diminuarea tulburrilor la nivelul nutriiei epiteliilor (glosite, defomaii unghiale, ragade) Tratamentul parenteral se face numai cnd administrarea oral nu este posibil sau cand siderimia i valorile hemoglobinei sunt foarte sczute

B. Medicamente active in anemii prin deficit al factorilor de maturare a eritrocitelor (anemia megaloblastica)

Anemiile megaloblastice sunt afeciuni

datorate sintezei deficitare a ADN-ului Deficitul de acid folic i Vit B12 )factori de maturare) st la baza anemiilor megaloblastice Forma particular: anemia pernicioas care apare datorit atrofiei mucoasei gastrice devenite incapabil s secrete factorul intrinsec indispensabil pentru absorbia vitaminei

Carena de vit B12


Aport insuficient (boli autoimune, rezecii de stomac, cancer gastric) Utilizare deficitar datorit unei deficiene enzimatice (lipsa transcobalaminei II) Consum crescut (sarcin, boli neoplazice, hipertiroidie) Administrare de medicamente (inhibitori ai sintezei de ADN)

Deficitul de acid folic


Aport insuficient (regim alimentar srac n produse vegetale) Tulburri de absorbie Tulburri de utilizare (alcoolism cronic) Administrare de medicamente (metotrexat, aniepileptice inductoare enzimatice)

Cobalaminele si acidul folic


Cobalaminele (cianocobalamina,
hidroxicobalamina) Vit B12 Vitamine din complexul B Indispensabile pentru sinteza i maturarea celulelor

Farmacoterapie

Administrarea se efectueaz parenteral Amelioreaz modificrile hematologice Influeneaz favorabil tulburrile

nervoase (tulburrile vechi pot fi ireversibile) Atrofia mucoasei gastrice, lipsa factorului intrinsec nu sunt influenate. Mai poate fi util n
Hepatite cronice Sterilitate Nevralgie de trigemen

Acidul folic Se absoarbe bine din tubul digestiv Transportul n snge se face n form legat de proteinele plasmatice Eliminarea se face preponderent pe cale renal Intervine n formarea nucleotizilor purinici i pirimidinici (este esential pentru sinteza de ADN) Se administreaz profilactic n sarcin In general este bine suportat Se administreaza in mod obinuit pe cale oral Nu se asociaz cu sulfamide (antagonism la nivel aciunii antimicrobiene) CI tumori maligne

C. Medicamente active in anemia din insuficienta renala cronica


Eritropoetina Glicoprotein produs de celulele peritubulare renale care stimuleaz eritropeza la nivel medular Se administreaz parenteral iv sau sc Este un factor de cretere hematopoetic cu aciune la nivel medular Mecanismul de aciune const n:
Favorizarea diferenierii celulei stem n favoarea formrii proeritroblatilor Creterea ratei sintezei hemoglobinei Favorizarea eritropoezei

II. Medicamente cu actiune asupra hemostazei si fibrinolizei


Baze fiziopatologice Hemostaza proces fiziologic care intrevine in oprirea hemoragiilor
Spasm vascular (vasoconstricia vasului lezathemostaza primar) Agregarea plachetelor cu formarea trombusului plachetar (cheagul alb) Coagularea propriu-zis (hemostaza secundar) bazat pe Formarea complexului tromboplastinic Protrombina activat este convertit n trombin Trombina catalizeaz transformarea fibrinogenului
solubil n fibrina insolubil

Un rol important revine unor proteine


specifice numite factori ai coagulrii Ionii de calciu sunt indispensabili n procesul normal al coagulrii sngelui.

II.1. MEDICAMENTE ANTIHEMORAGICE (HEMOSTATICE) A. Hemostatice locale

Adrenalina Trombina Transforma fibrinogenul in fibrina Vasoconstrictor in hemoragii capilare, epistaxis,

Saruri ale metalelor (fier, aluminiu, saruri mixte) Determina precipitarea proteinelor -> proprietati
Fibrina umana Gelatina Oxiceluloza
astringente In taieturi superficiale

extractii dentare Umana si bovina

prin absorbtia sangelui ca matrice pentru formarea cheagului

B. Hemostatice sistemice Hemostatice care intervin la nivelul procesului de coagulare Vitaminele K IND
Hipovitaminoza K (prin malabsorbtie, prin distrugerea florei intestinale datorita antibioterapiei, in secretie insuficienta de bila la nou-nascut si sugar) stari hemoragice prin hipoprotrombinemie supradozarea anticoagulantelor orale

II.2. MEDICAMENTE ANTITROMBOTICE

Tromboza vascular Stare patologic care const n apariia unui


trombus, condiionat de 3 factori
Staza (stagnarea circulaiei sangvine cu diminuarea fluxului) Hipercoagulabilitate favorizat de staz Leziuni endoteliale Tromboza venoas (trombusul rosu) Tromboza arterial (trombusul alb, lezarea endoteliului) Fibrinoliza

Ex

A. Medicamente anticoagulante

Definiie
Sunt medicamente care mpiedic procesul coagulrii acionnd la nivelul sistemului plasmatic al coagulrii

a. Anticoagulante naturale 1. Heparina - Nu se absoarbe pe cale oral - Nu traverseaz bariera hematoplacentar - Eliminare renal - Actiune anticoalgulant in vitro i in vivo - Mec de actiune consta n legarea de un factor plasmatic cu care formeaz un complex care intervine asupra unor factori ai coagulrii

b. Anticoagulante orale Derivati de cumarina Reprezentanti acenocumarol, dicumarol,

biscumacetat de etil, warfarina

absorbia este variabil in funcie de

substan Legare de proteinele plasmatice foarte mare Traverseaz bariera hemato-encefalic Actiunea nu poate fi evidenait in vitro Mec de actiune este de tip antivitamin K

Utilizai n
Tratamentul i profilaxia trombozei venoase profunde Embolie pulmonar Profilactic n tromboembolii Profilaxia accidentelor tromboembolice i a complicaiilor di n infarctul miocardic acut

RA Hemoragii Necroz cutanat Tulburri gastro-intestinale Efecte teratogene Alergii avort

Interaciuni medicamentoase Cresterea efectului anticoagualnt

Scderea efectului anticoagulant

De deplasare- fenilbutazona, alte AINS Inhibarea metabolizrii: cimetidina, ketoconazol Sinergism de potenare cu antiagregantele plachetare
Scderea absorbiei (colestiramina) Inducie enzimatic: barbiturice, carbamazepin Antagonism: cereale, brokoli, varz

B. MEDICAMENTE ANTIAGREGANTE PLACHETARE


Antiagregante inhibitoare ale ciclooxigenazei plachetare Acidul acetilsalicilic inhiba ciclooxigenaza prin acetilare ireversibila la doze mici (75-100 mg/zi), prevenind formarea de tromboxan A2 dozele mari isi pierd selectivitatea asupra ciclooxigenazei plachetare, inhiband-o si pe cea de la nivelul endoteliului vascular, implicata in producerea de prostaciclina (PGI2) cu proprietati antiagregante si vasodilatatoare

Blocante ale agregarii plachetare induse de adenozindifosfat (ADP) Ticlopidina - Ticlopidina actioneaza prin inhibarea legarii de tip ADP dependent a fibrinogenului la nivelul receptorilor membranari plachetari - Are numeroase RA (se va administra numai dupa efectuarea unui bilant beneficiu/risc la pacienti) CI
Alergie la compus Ulcer gastro-duodenal AVC in faza acuta

Indicatii

Prevenirea AVC la pacientii cu risc Arteriopatii cronice ale membrelor inferioare Hemodializa cronica (prevenirea tulburarii functiilor plachetare)

b. Antiagregante plachetare care actioneaza prin cresterea AMPC Prostaciclina si analogii sintetici Iloprost Prostaciclina (PGI2 = Epoprostenol) este un derivat lipidic bioactiv provenit din acidul arahidonic care se formeaza la nivelul endoteliului vascular si are proprietati antiagregante plachetare Iloprost este un analog sintetic al epoprostenolului care se administreaza in perfuzie i.v. care:

Inhiba agregarea plachetara Dilata arteriolele si venulele Activeaza fibrinoliza Se utilizeaza in vasculopatii periferice (boala Raynaud, trombangeita obliteranta boala Brger, acrocianoza)

C. MEDICAMENTE FIBRINOLITICE

Procesul de fibrinoliza consta in

degradarea cheagului de fibrina insolubila in compusi de degradare solubili sub actiunea plasminei. Plasmina provine din plasminogen care la randul sau necesita o activare prealabila sub actiunea unor factori eliberati de endoteliu sau de celulele renale: Activatorul tisular al plasminogenului (tPA) biosintetizat de celulele endoteliale Urokinaza sau activatorul de tip urinar al plasminogenului (u-PA sau UK)

Medicamentele fibrinolitice actioneaza prin


favorizarea procesului de activare a plasminogenului in plasmina activa. Se utilizeaza fie substante analoage activatorilor plasminogenului de origine microbiana (streptokinaza) sau umana (urokinaza) sau precursori obtinuti prin inginerie genetica.

In infarctul miocardic tratamentul

fibrinolitic trebuie administrat foarte repede, datorita afectarii ireversibile a tesutului irigat de artera coronara ocluzata.

Bibbliografie: Di Piro si col.: Pharmacotherapy. Editura McGraw-Hill, Med. Div. New York, 2005. Goodman-Gilman: The pharmacological basis of therapeutics. Editura McGraw-Hill, Med. Div. New York, 2001. Hall G.D., Reiss B.S.: Appleton and Langes Review of Pharmacy. Sixth ed., 2003. Rang HP, Dale MM, Ritter JM, Flower RJ, Pharmacology, Churchill , Livingstone, Elsevier, 2007

*Acest material se adreseaza rezidentilor in specialitatea farmacie clinica si reprezinta o selectie din bibliografia anexata