UNIVERSITATEA ”PETRE ANDREI” DIN IASI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE,STIINTE ALE EDUCATIEI SI ASISTENTA SOCIALA

LUCRARE SCRISA

DISCIPLINA:
INTRODUCERE IN SOCIOLOGIE

TITULAR DISCIPLINA:

Prof.univ.dr.TUDOR PITULAC

STUDENT
LAPTES MADALINA MIHAELA

SPECIALIZAREA
ASISTENTA SOCIALA,ANUL1 SEM1
 TITLU:
SOCIOLOGIA CA STIINTA

,,Daca vrei sa te imbunatatesti,mai intai trebuie sa te cunosti.”

Auguste Comte

”Sociologia se infatiseaza ca singura stiinta care are ca obiect de cercetare

societatea ca atare,in toata complexitatea si generalitatea ei.”(T.Herseni)
 ... INTRODUCERE...

Desigur ca tot ceea ce se petrece in societate se rasfrange si asupra gandirii filosofice si

stiintifice,caci oricat de mult s-ar sustine existenta gandirii pure ca izvor al ideilor si constructiilor
filosofice,nu se poate tagadui ca in structura acestei gandiri chiar intra.ca element
fundamental,socialul.

Oamenii nu au astepta aparitia sociologiei pentru a pune intrebari si a da raspunsuri cu privire la

grupul sau societatea in care au trait.

Treptat, s-a acumulat un mare volum de cunostinte referitoare la viata sociala,constituindu-se o

veritabila ” sociologie spontana”.Sursa acestei cunoasteri este ”simtul comun” sau bunul-simt”.

Insa, in ultimii trei sute de ani, cunoasterea spontana, bazata pe bunul-simt a fost inlocuita de
cunoasterea stiintifica.

In domeniul socialului,aceasta inlocuire s-a produs mai tarziu,din a doua jumatate a secolului al
XIX-lea.

Sociologia este una dintre stiintele care-si propun sa descopere sensurile si semnificatiile vietii
sociale,sociologii urmarind sa inteleaga si explice oamenilor complexitatea acesteia ca realitate
globala precum si a tuturor secventelor care o compun(atat legile specifice,cat si posibilitatile
actionale ale oamenilor indreptate spre realizarea unei dimensiuni existentiale pro-om).

”Sociologia se infatiseaza ca singura stiinta care are ca obiect de cercetare societatea ca atare,in
toata complexitatea si generalitatea ei.„(T.Herseni.)

…DESCHIDERI SPRE O ISTORIE A SOCIOLOGIEI…

Ca oricare alta stiinta,sociologia,asa cum se infatiseaza ea astazi,drept constiinta stiintifica de sine

a societatii ce avanseaza mereu in profunzime,are un trecut,surse din care s-a format,ganditori
care,constient sau nu,au contribuit la fundamentarea adevarurilor care compun corpul deosebit de
bogat si variat ideologic si paradigmatic al sociologiei.

Istoria sociologiei isi asuma sarcina de a aduce la lumina trecutul sociologiei,momentele care au
marcat un drum lung si sinuos al facerii sale ca stiinta,lupta pe care au dus-o ganditorii pentru a
curata interpretarile cu privire la viata sociala,de denaturarile furnizate de simtul comun,de
experienta a oamenilor confruntati cu problematica vietii,pentru a patrunde intreaga complexitate a
vietii sociale si a o furniza oamenilor imbogatita de stralucirea adevarului.
Din istoria sociologiei nu pot fi omise marile personalitati creatoare si operele lor
nemuritoare,organizatiile care au favorizat si intretinut cercetarea si au format noi generatii de
cercetatori,dar si mijloacele in care cercetatorii si-au facut cunoscut rezultatul muncii
lor(carti,reviste,reuniuni international).

Sociologia isi extinde aria de interes asupra unui domeniu deosebit de vast,practic asupra tuturor
componentelor vietii sociale,fiecareia putandu-i-se atasa termenul sociologie,formand astfel un
buchet extrem de stufos de sociologii;este posibila chiar o sociologie a sociologiei.

Istoria sociologiei se inscrie in randul istoriilor posibile,de la autobiografie pana la istoria

universala

Atunci cand un anumit individ reflecta la aventura vietii sale se naste autobiografia,atunci cand o
colectivitate reflecta asupra trecutului sau se naste istoria particulara,atunci cand omenirea reflecta
asupra mersului sau dintotdeauna se naste istoria universala si,in mod firesc,atunci cand sociologia
isi rememoreaza pasii parcursi odata cu trecerea timpului,se naste istoria sociologiei.

Istoria sociologiei desemneaza intelegerea retrospectiva a devenirii sociologiei,a tot ceea ce o

defineste ca stiinta,fiind odata finalizata,constiinta de sine a sociologiei.

…APARITIA SI DEZVOLTAREA SOCIOLOGIEI…

Comparativ cu alte stiinte,sociologia este relative tanara.

Inceputurile sociologiei stiintifice pot fi plasate in prima jumatate a secolului al XIX-lea.

Constituirea sociologiei propriu-zise a fost posibila si necesara o data cu schimbarile economice,

politice,sociale si intelectuale petrecute la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Termenul de sociologie isi are originea in cuvantul latinesc ,,socious”,avand sensul de societate si
in cel grecesc ,,logos” care semnifica stiinta.

Intr-o prima aproximare,sociologia este stiinta despre social.

Sociologia face parte dintre stiintele comportamentului uman,studiind interactiunile sociale,faptele

sociale,actiunile sociale,procesele sociale,si relatiile dintre indivizi.

Obiectul de studiu al sociologiei ca stiinta il constituie procesele care au loc in societate si regulile
dupa care se desfasoara aceste procese sociale.
 In cadrul analizei proceselor sociale sunt evidentiate interactiunile dintre indivizi,asocierea
acestora in grupuri,constituirea si functionarea comunitatilor umane,institutiile sociale si viata
sociala in general.

Primul care a utilizat si a definit termenul sociologie a fost Auguste Comte, in 1922,anterior el
utilizand conceptele de filosofie pozitiva si respective fizica sociala pentru a define viitoarea stiinta.

Preocupat de ameliorarea societatii,Comte considera ca acest lucru este cu putinta numai in masura
in care realizam o cunoastere stiintifica a vietii sociale.

Sociologul francez argumenteaza ca studiul stiintific al societatii este posibil si recomanda

folosirea observatiei sistematice,a experimentului si analizei istorice comparative.

El divide sociologia in doua mari parti:

…statica sociala,care se ocupa de aspectele de stabilitate si de ordine;

…dinamica sociala,care se ocupa de schimbarea sociala si dezvoltarea institutiilor.

Contributia lui Comte la aparitia sociologiei este unanim acceptata de ganditorii care si-au propus sa
desluseasca nasterea acestei stiinte.

Argumentele lor sunt de mare diversitate,acestea fiind divizate,unele de natura formala,altele de

continut.

Acesta a exercitat o influenta puternica asupra contemporanilor si urmasilor sai, indeosebi asupra
lui H.Spencer si E.Durkheim.

H.Spencer(1820-1903) considerat al doilea fondator principal al sociologiei.

Sociologul englez concepe societatea ca pe un sistem,un intreg cu parti aflate in interactiune.

Spencer fundamenteaza o conceptie evolutionista(un Darwinism social) conform careia statul nu

trebuie sa intervina in procesele naturale ale societatii.

Conceptia sa a servit ca suport doctrinar liberalismului capitalist.

E.Durkheim(1858-1917),este unul dintre principalii fondatori ai sociologiei stiintifice moderne,a

fost preocupat,ca si predecesorii sai,de ameliorarea starii sociale,de realizarea ordinii si consensului
social.

Prin activitatea si opera sa,sociologia dobandeste mai multa rigoare si un statut academic si
universitar cunoscut.

In esenta,el urmareste ca interpretarile pe care le produce sa cumuleze trei coordonate esentiale:

… sa explice cuprinzator faptele sociale,explicatia sa fie corecta si sa fie suficient de nuantata
incat interpretarea sa permita studii aplicative referitoare la ansamblul obiectului interpretat.

. Cu privire la primul argument,Durkheim sustine:

Obiectul sociologiei este alcatuit din multimea faptelor sociale.

,,Este fapt social-scrie Durkheim in Sociologia-Regulile metodei sociologice(2003),orice fel de a

face,fixat sau nu,capabil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara,sau,inca este
general in intinderea unei societati date,avand totusi o existenta proprie,independenta de
manifestarile sale individuale.”(Dumitru Popovici,Deschideri spre o istorie a sociologiei,Institutul
Europen,2010,p.125)

Reuseste astfel Durkheim sa restranga aria din existenta alocata analizei sociologice,renuntand la
studiul global al naturii umane care cuprindea deopotriva,elemente psihologice,biologice si sociale.

Faptele sociale pot fi studiate numai sociologic,existenta lor necesitand o stiinta in masura sa le
cucereasca pe cale cognitive.

.Cu privire la al doilea argument,Durkheim sustine:

Studierea societatii necesita metode,iar aceste metode sunt furnizate de stiinta. El solicita extinderea
rationalismului stiintific la viata sociala,numai ca sesizeaza diferentele calitative intre societate si
natura ,ceea ce-l determina sa scrie,,Regulile metodei sociologice”,un adevarat tratat de
epistemologie cu aplicare la sociologie,in care construieste un set de reguli obligatorii pentru
cercetatorul care doreste sa interpreteze corect viata sociala.

Distinge intre:

.reguli pentru observarea faptelor sociale;

.reguli pentru distingerea intre fapte sociale normale si patologice;

.reguli pentru constructia societatilor:constructia tipurilor sau speciilor;

.reguli pentru explicarea faptelor sociale;

.reguli pentru testarea explicatiilor sociologice:pentru stabilirea dovezilor sociologice.

Acest set de cinci indemnuri metodologice pe care sociologul trebuie sa le urmeze in cercetare
garanteaza ,in opinia lui Durkheim,producerea de interpretari concordante cu realitatea sociala,ceea
ce inseamna ca reprezinta metodologia stiintifica alocata sociologiei.
 . Cu privire la al treilea argument,Durkheim sustine: tributar dezvoltarii impetuoase a stiintelor
naturii,gandirea sociala din secolele precedente o considera ca unic valabil model de determinare al
fenomenelor naturale pe care l-a extrapolat ca fundament explicativ al determinarii prezente in viata
sociala.

Durkheim intelege falsitatea acestei extrapolari din care s-a hranit cugetarea anterioara si specifica
faptul ca,natura legilor din societate,actiunea lor,sunt diferite de ale celor prezente in natura ,
constatare prin care dezvaluie caracterul eronat al incercarilor de interpretare a fenomenelor sociale
pe baza legilor naturii(teorii organiciste,interpretarile mecaniciste ale vietii sociale,darwinismul
social).

Sociologia devine astfel altceva decat filosofia sociala.

Durkheim este incredintat ca existenta legilor intr-un domeniu face posibila stiinta acestui domeniu,
ca sociologia poate avea caracter stiintific numai daca se ocupa de cunoasterea esentei,a legitatii.

Chiar daca la inaintasii lui Durkheim intalnim intr-o forma sau alta ideei ale acestuia,oricum
Durkheim este acela care le-a dat in intregime o formulare clara,precisa,intr-un moment in care
contextul stiintific si general intelectual solicita o asemenea abordare sintetica.

Max Weber a definit sociologia ca o stiinta a actiuni sociale.

G.Gurvitch,obiectul de studiu al sociologiei il constituie fenomenele sociale.

Alte definitii ale sociologiei vizeaza obiectul acesteia, si anume existenta sociala,structura
sociala,studiul vietii sociale,a fenomenelor comunicationale.(Schifirnet,2012)

…SOCIOLOGIA IN ROMANIA…

s-a constituit ca stiinta relativ mai tarziu decat in tarile din vestul Europei.

Exista ganditori si lucrari care s-ar putea integra intr-o proto-sociologie romaneasca: Nicolae
Balcescu(Abecedarul bunului roman),Gerge Baritiu,Ion Ionescu de la Brad,Dionisie Pop
Martian,Ion Ghica,Ion Heliade Radulescu,M.Eminescu.

O caracteristica a sociologiei romanesti,inca de la aparitie,o constituie puterea orientare

practica,actionala.

Dintre lucrarile care ilustreaza cel mai bine aceasta trasatura pot fi mentionate monografiile zonale
elaborate de Ion Ionescu de la Brad.
 La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX , pe masura ce se diversifica curentele
sociale,politice si intelectuale din societatea romaneasca,are loc si o diversificare a preocuparilor si
contributiilor sociologice.

Contributii importante la dezvoltarea si institutionarea sociologiei in Romania au adus,

C.Dimitrescu-Iasi(1840-1923),initiatorul primului curs de sociologie de la Universitatea Bucuresti.

Dumitru Draghicescu(1875-1945),care se impune prin contributii originale in analiza

determinismului social.

C.Dobrogeanu Gherea(1851-1920) care interprinde,de pe pozitii socialiste,o analiza a extinderii

mecanismelor economice capitaliste in economia romaneasca.

In perioada interbelica,se afirma marii creatori romani in domeniul sociologiei.

Ca si in perioada de inceput,reflectia teoretica este puternic conectata la realitatea sociala

romaneasca si nu isi dimuleaza raporturile politice si ideologice.

Dupa primul razboi mondial,sociologii indiferent de orientarea lor politica,si-au propus sa dea
raspunsuri la problemele sociale de baza ale Romaniei:formarea statului national unitar ,
generalizarea relatiilor de productie de tip capitalist,situatia economica a agriculturii si situatia
sociala a taranimii,accentuarea clivajelor politice si a extremismelor ideologice.

Sociologia universitara s-a dezvoltat prin activitatea profesorala si publicistica a lui Virgil
Barbat(1879-1931),Petre Andrei(1891-1940), Eugen Sperantia(1888-1972), Alexandru
Claudian(1898-1962), George E. Marica(1904-1982).

In urma reformei comuniste a invatamantului romanesc,din anul 1948,sociologia este inlaturata

din invatamant si din cercetarea stiintifica,fiind considerate o stiinta burgheza.

In anul 1966,invatamantul sociologic universitar este reluat si,ulterior,are loc o expansiune rapida
a cercetarii sociologice.

Manifestandu-si functia critica,sociologia intra treptat in conflict cu puterea comunista.

Dupa 1977,sociologia romaneasca este redusa la limita minima a supravietuirii.

La inceputul anului 1990,invatamantul sociologic si cercetarea sociologica sunt reorganizate;

apar catedre universitare,facultati,institutii academice de cercetare si centre de studii
specializate,reviste de sociologie.

Cercetarea sociala in zilele noastre are mai curand un caracter inter si transdisciplinar cuprinzand
perspective diferite,dar convergente asupra realitatii sociale.
 In sens larg,sociologia este privita ca o stiinta despre social,inteles ca forma generala de existenta
a vietii umane.

Este analizata societatea globala,impreuna cu subsistemele acesteia,atat sub aspectul organizarii

acestora cat si a dinamicii subsistemelor constitutive.

In sens restrans,se afirma existenta unei disctinctii principiale intre sociologie si celelalte stiinte
sociale,conform careia sociologia studiaza formele sociale ale activitatii umane,in timp ce
continuturile acesteia reprezinta obiectul diferitelor stiinte sociale partuculare( Bulgaru,2003).

… SOCIOLOGIA SI STIINTELE SOCIALE…

Soarta stiintei,oricat de obiectiv si de departat de contingentele vietii de toate zilele ar fi

continutul ei,este dependenta de regimul politic si social,caci nu arareori conceptia oficiala a
conducatorilor statului s-a impus cercetarilor sau a constrans cugetarea lor.

Ceea ce se petrece actualmente in foarte multe tari europene este o dovada evidenta a acestui fapt.

Relatia dintre filosofia sociala si sociologie este una de natura istorica,sociologia insasi avandu-si
originea in gandirea sociala.

Sociologia pastreaza de la aceasta,tentatia universalului,aceea de a explica functionarea intregului

camp social,pe baza unei serii de legitati ce pot fi cunoscute si explicate rational.

Larga intrepatrundere intre filosofie sociala si sociologie nu duce la diluarea epistemica a

acesteia,ci mai degraba la o plus valoare cognitiva de la care ambele discipline beneficiaza.

Reflectia asupra semnificatiei socialului,a insasi realitatii acestuia,face ca cele doua sfere ale
cunoasterii sa fie transparente una fata de cealalta si astfel perspective metateoretice,venind din
sfera filosofiei,sa infuzeze cercetarea empirica si reciproc datele empiricesa ridice campuri
problematice noi in zona reflectiei teoretice.

In raport cu stiintele economice exista de asemenea o transparenta cognitiva.

Sociologia nu poate ignora economicul ca instanta de explicitare a comportamentului uman.

Motivatia economica ramane una dintre cele mai importante mecanismr de ghidare a
comportamentului si a actiunii sociale a indivizilor.

Cu stiintele politice,sociologia se intalneste in zona explicarii comportamentului civic si politic.

 Sociologia politica si mai ales cea electorala,constituie un instrument puternic de programare a
actiunilor politice si de verificare a impactului mesajului politic.

Decizia politica in sine are la baza evaluarea impactului social al politicilor publice si nevoii
sociale,asa cum rezulta din diverse diagnoze sociale.

Cu domeniul psihologiei,sociologia imparte aria studiului comportamental.

In mod traditional,distinctia dintre cele doua stiinte avand ca obiect comportamentul uman este
aceea ca in timp ce psihologia vizeaza in general individual,sociologia privilegiaza comportamentul
colectiv.

In ceea ce priveste psihologia sociala aceasta se circumscrie aceluiasi referential epistemologic ca

si sociologia,avand acelasi arsenal metodologic. Diferenta ar putea consta in abordarea dinspre
individ spre social,in cazul psihologiei sociale,si dinspre social spre individ,in cazul sociologiei.

Sociologia contemporana ca si celelalte stiinte sociale,nu mai poate explica realitatea sociala
exclusiv in cadre restranse strict disciplinare.

Cercetatorii din toate domeniile preocupate de intelegerea socialului au imprumutat

metodologii,abordari teoretice si constructii paradigmatice din celelalte sfere ale cunoasterii
socialului,facand granitele dintre domeniile de cercetare particulare sa fie mai volatile ca niciodata.

… CONCLUZII…

Sociologia ii determina pe oameni sa examineze cu atentie mediul social in care traiesc,sa-si

verifice cunostintele incomplete sau chiar false pe care le au despre aceasta.

Sociologia ii ajuta pe oameni sa inteleaga modul de organizare a societatii,de ce o societate este

asa cum este si nu altfel sau cum poate fi ea schimbata.

Prin cunoasterea sociologica,oamenii dobandesc o noua forma de constiinta.

Datorita acestui fapt se poate afirma ca, sociologia este o stiinta eliberatoare

…BIBLIOGRAFIE…
1.Andrei Petre,Sociologie generala,Editura Polirom,Iasi,1977,p.37.p.56.

2.Antonio, Sandu,ELEMENTE DE SOCIOLOGIE.Sociologie generala.Sociologie juridica.

Metodologia cercetarii sociale,TRITONIC,2014,p.8-12,13-15.

3.Dumitru ,Popovici,Deschideri spre o istorie a sociologiei,Institutul Europen,2010,p.13-17,125-

127.

4.Ioan ,Mihailescu,SOCIOLOGIE GENERALA,POLIROM,2003,

5.Emil,Durkheim,Sociologia.Regulile metodei sociologice,Editura Antet,2003