Tema de control nr.1.

Realizati o comparatie intre teoriile lui J.Piaget,L.Vîgotski si J.Bruner cu privire la

dezvoltarea cognitiva.

Evidentiatiimplicatiileeducationale ale fiecarei teorii;

In toate timpurile,oamenii si-au pus intrebari cu privire la originea si validitatea

cunostintelor.

Inteligenta reprezinta o forma superioara de adaptare optima,eficienta in

situatiinoi,problematice,prin restructurarea datelorexperientei.

Teoriile celor trei psihologi cu privire la dezvoltarea cognitiva prezinta contradictii,dar

si puncte de vedere comune.

In opera sa ,J.Piaget prezinta evolutia inteligentei ca o constructieprogresiva ce

depinde de factori interni,cat si de factori externi.

Factorii interni fac referire la capacitatileinitiale ale individului,iar cei externi la

caracteristicile mediului in care evolueazafiinta umana.

In cadrul studiului inteligențaînseamna echilibrul dintre organism si mediu care se

realizeaza prin procesul de adaptare,ducand la rezultatul interdependentei a doua
procese complementare: asimilarea si acomodarea.

Cele doua procese complementarereprezinta echilibrul dintre insusirea noilor

informatii si modificarea acestora in functie de caracteristicile noii situatii.

Procesul inteligentei poate fi considerat in viziunea lui J.Piaget,drept rezultatul unei

stabilitati progresive.

In timpul dezvoltarii procesului copilul trebuie sa treaca prin patru stadii (stadiul
inteligentei senzorio-motorii,stadiulpreoperational stadiul operatiilor concrete si
stadiuloperatiilor formale) care sa ilajute pe acesta sa fie apt din punct de vedere al
maturizarii si al inteligentei la sfarsitul perioadelor de copilarie si adolescența.

In planul educational, J.Piaget susține ideea că niveluldezvoltarii inteligenței determina

gradul si calitatea invațarii.
 Teoria sa vizeaza faptul ca intr-o disciplina de invatamantcontinuturile abordate
trebuie sa fie adaptate structurii de gandireelevilor,pentru ca acestea sa fie capabili sa le
asimileze si intelege.

Cadrele didactice trebuie să aplice teoria lui J.Piaget,atuncicandintalnescinformatii

cu un grad ridicat de dificultate,punandu-si intrebarea: pentru a fi asimilat si inteles de
elev,in ce mod ar trebui sa-i fie prezentat materialul?

Prin urmare,aceasta teorie urmareste realizarea interventiilor didactice in concordanța

cu nivelul de inteligența atins de elevi,drept condiție esentiala pentru desfașurarea
eficientă a activitatii didactice.

Spre deosebire de J.Piaget,care descrie dezvoltarea ca pe o constructie interna a

subiectului,nascuta din interactiunea cu obiectele,L.S.Vigotski insista asupra rolului
interactiunii sociale in aceasta dezvoltare;

Acesta sustine faptul ca inteligenta unui copil serealizeaza in urma interactiunilor cu

mediul extern;

Cunostintele copilului se dezvolta in urma acestui proces de cooperare care implica o

persoana experimentata care asigura un cadru pe fondul caruia copilul opereaza in
direcția unei mai bune ințelegeri.

In ciuda teoriei sustinute de J.Piaget,psihologul rus nu crede ca este necesar ca un

copil sa fie apt inainte de a fi capabil sa invete ceva nou.

El considera ca adultii ar putea sa asigure copilului activitati deasupra nivelului sau de

dezvoltare,atat cat sa-l stimuleze,fara a ii crea confuzii.

Urmand o direcție opusa fata de cea preconizata de J.Piaget cum ca capacitatile de

invatare depindde nivelul dezvoltarii individului,

Vîgotskisustine faptul ca invatarea poate sa se transforme in dezvoltare.

In cadrul scolar,limbajul individului are o importanta majora in viziunea

psihologului rus.

Prin limbaj, individul isiorganizeazaperceptiile si procesele de gandire.

De aceea,inscoala,copiilor trebuie sa li se asigure nu doar conditii de a asculta,observa

si actiona,ci si posibilitateacomunicarii,atat cu profesorii,cat si cu colegii.
 Fiind inspirat de opera psihologului rus, J.S. Bruner dezvolta o noua teorie asupra
inteligentei copiilor ce isi are bazele in opera lui Vîgotski.

Acesta sustineaceeasi idee dezvoltata anterior,cum ca este imposibil progresul uman

astfel decat ca un proces de asistenta,de colaborare intre copil si
parinte,adultulactionand ca intermediar al culturii.

Bruner considera ca procesul de sprijinire desemneaza ansamblul interactiunilor de

sustinere si ghidaj,oferite de adult pentru a ajuta copilul sa formeze o gandire logica.

Acesta sustine faptul ca putem preda orice tema unui copil,doardaca informatia este
structurata dupa dezvoltarea cognitiva a copilului.

Capacitatile copilului sunt mult mai importante decatgandim noi in mod obisnuit.

In concluzie, opera lui J.Piaget nu are puncte in comun cu cele ale lui Vîgotski si
Bruner deoarece acesta vede dezvoltarea inteligentei drept o urmare a
maturitatiicognitice in timp ce psihologul rus si cel american afirma faptul ca inteligenta
se dezvolta in urma interactiunii sociale a copilului