Recapitulare Socio

Disciplina e organizată în două:

I. Cum indivizii aduși împreună reușesc sa construiască grupul, cum putem sa înțelegem
entitatea
1. Tipuri de grupuri, cum se formeaza, stadii de dezvoltare, teorii……………...p. 1-4
2. Structura grupului: roluri, norme, retea de comunicare, marime
și Dinamica grupului: tipuri de procese si starea emergentă ………………...p 4-7
3. Modelul I-P-O ca diagnoza a functionarii/ efectivitatii grupurilor……………..p 8
4. Conflict si efectivitatea echipei……………………………………………..……p 9-10
5. Devianta, disensiune minoritara si impactul lor………………………………..p10-11
6. Creativitatea grupului si determinantii lor……………………………………....p 11
7. Leadership…………………………………………………………………………p 12-15
8. Decizia colectiva…………………………………………………………………..p 15-21

II. Influențele pe care entitățile sociale le au asupra individului (ce influenta are asupra mea)
1. Teoria identității sociale…………………………………………………………p 21-23
2. Influenta grupului asupra performantei, Teoria facilitarii si inhibitiei……….p 23-25
3. Influenta sociala: conformism, complianta, obedienta……………………....p 25-27
4. Influenta sociala: influenta minoritara………………………………………....p 28
INTREBĂRI……………………………………………………………………………….p 28-30

I. Cum anume se construiesc grupurile.

1. Indentifică ce fel de tipuri de grupuri, cum se formează, stadii de dezvoltare
A. De ce se formează?
● Pentru atingerea unor scopuri complexe, prea grele pentru un individ
● Atracția interpersonală
● Nevoia de apartenență la grup

B. Cum se formează. Stadii?

Burton, 4 etape:
● Acceptarea mutuală​- cunoașterea interpersonală, împărtășirea de informații,
subiecte random, observarea reacțiilor
● Comunicarea și actele decizionale​- atitudinile față de o problemă, scopurile
și sarcinile fiecărui membru
● Motivația și productivitatea​- cooperarea și munca în echipă pt îndeplinirea
scopului
● Controlul și organizarea​- munca independentă a membrilor în raport cu ce
abilități și aptitudini au

1
 Tuckman, 5 etape:
● Formarea (forming)​- membrii grupului încep să se cunoască, poate anxioși
sau confuzi. Dacă liderul formal nu își asumă rolul, se va forma liderul
informal. Sau dacă el este prea autoritar va folosi perioada aceasta ca un
mandat de control.
● Tranziția (storming)​- membrii testează cunoștințele liderului. Conflicte de
poziție. Poate apariția sub-grupurilor-> dezintegrarea grupului chiar de acum
● Normarea (norming)​- se poate trece peste etapa 2. Stabilirea unor reguli de
comportament=> norme. Cel mai important produs structural- Coeziunea de
grup, ce se formează în strânsă dependență cu sistemul normativ
● Performanța (performing)​- conflicte rezultate constructiv, interacționare și
susținere pentru scopul comun
● Destrămarea (adjourning)- ​se reduc activitățile de grup, nu mai e benefic

C. Tipuri. După funcțiile pe care le satisfac:

● Primare​- satisfac în primul rând funcțiile de securitate, socializare și afiliere
ale membrilor; ex: familia sau grupul de prieteni (au un caracter informal)
● Secundare​- sunt cele constituite pentru a atinge un scop specific sau pentru
a realiza o sarcină, dar pot satisface într-o oarecare măsură, și celelalte funcții
ale afilierii la grup.
○ Grupurile organizaționale
○ Grupurile terapeutice- în scop terapeutic a celor cu boli de ex. cancer
○ Grupurile T- grupuri mici, operează pe perioadă scurtă
○ Focus grupul- grup format pentru a colecta informații specifice ale unui
subiect
Grupurile organizaționale
= o asociere de minim două și maxim 30 pers. ce interacționează prin intermediul unei rețele
de comunicare și pe baza unei structuri cu roluri și norme în vederea atingerii scopului,
atingând la final o identitate comună
Tipuri:
- Obiectivul vizat constituirii:
● Formale
● Informale
Formale
- Acele unități instituite de organizații, cum ar fi departamentele, secțiile sau echipele
de muncă
● Temporare- perioadă scurtă de timp
● Permanente- sunt specifice organizațiilor cu structură fixă, compuse în
general din persoane diferite ce au un scop comun impus de organizație sau
lider.
- Un grup particular într-o organizație e echipa(= grup formal temporal sau permanent
orientat spre îndeplinirea unei sarcini specifice); permanent- un grup de persoane cu
o poziție clar stabilită

2
Informale
- Ele se formează și evoluează într-o manieră naturală, dincolo de interesele
comunității sau ale organizației
- De ce? Din cauza intereselor, preocupărilor, nevoilor comune sau prietenie
- Ele diminuează/potențează performanța
- Sunt grupuri de prieteni/ de interes
- Funcțiile
● Protecție/securitate
● Interacțiune/apartenență
● Suport/stimă de sine
● Interese financiare
● Interese comune

Teorii sa ofere explicații de ce avem nevoia sa compunem sistemele sociale. Cum

evoluează in stadii diferite de comunicarea?
Teorii genetice.
- Oamenii sunt “animale sociale”- comportamentul social e conectat cu biologia
- Lorenz- reacțiile agresive prin prisma instinctele înnăscute- mecanism al
autoconserv.
- McDougall- comportamentele sociale le explică prin instincte: protejarea copilului/
instinctul matern; asocierea în grupuri/ instinct gregar (social)
- Critici: factorii genetici nu pot permite predicții testabile ale comportamentului
- Doar socio-biologia mai păstrează o parte din asumpții- „prin intermediul procesului
de selecție naturală au supraviețuit doar acele comportamente care au oferit speciei
umane avantaje în legătură cu supraviețuirea”.
- Ex: altruismul explicat prin valoarea adaptativă a acestuia- cei mai altruiști au șanse
mai mari de supraviețuire
- Totuși comportamentul social e predeterminat de factorii genetici
Teoriile învățării
- Nu e genetic ci învăţat- importanța factorilor ambientali și situaționali
● Condiționarea clasică și comportamentul gregar- scăderea anxietății în
prezența celorlalți
● Condiționarea operantă și comportamentul altruist- laudele (unul copil ce
oferă bomboane) întăresc pozitiv comportamentul, astfel va fi repetat
● Învățarea observațională- copii urmăresc pe ceilalți
Teorii cognitive
- gestaltiștii (ce nu au analizat behavoriștii)- modul în care percepem realitatea prin
prisma experienței anterioare
- Regularitățile perceptive ce s-au dezvoltat prin experiență- punctul de plecare prin
care vedem cum cognițiile influențează comportamentul social
- Cogniția socială
- Teoria atribuirilor cauzale- atribuim comportamente unor cauza interne sau externe
- Ex: formarea primei impresii (primele impresii despre persoane se formează prin
prisma cognițiilor dezvoltate în experiența anterioară a individului) și teoriile implicite
ale comportamentului și atribuirile cauzale ale comportamentului.

3
Teoriile psihanalitice
- Experiențele din copilărie și regresia în stadiile timpurii ale dezvoltării
- Ex. discriminarea- e considerată un rezultat al experiențelor din copilărie
- Aplicabilitate redusă în psihologie
Teoria rolurilor sociale
- Dezvoltarea unor roluri diferite permite dezvoltarea unor comportamente variate în
situații sociale

2. Structura grupului și Dinamica:

Structura grupului (ce-am putea sa spunem despre structura unui grup, elemente: roluri,
norme, comunicare, marime)
● Sistemul normativ:
Ce tipuri de norme apar? Ce influenta au ele? Când avem tendinta sa le incalcăm?
Concepte de sus
- Norme- reguli ce ghidează comportamentul membrilor grupului
- Se formează în funcție de membrii, ce consideră ei important
- Se va pune accent pe normele ce facilitează adaptare și supraviețuirea în
mediul organizațional, evitarea situațiilor stânjenitoare
- Patru surse de normare:
1. Organizaţia, supervizorii sau membrii grupului
2. Evenimentele critice din istoria grupului
3. Comportamentul adoptat iniţial într-o situaţie specifică
4. Pot fi adoptate norme de la alte grupuri
- Clasificarea normelor:
❖ În relație cu scopul și particularitățile organizației
➢ Norme centrale
➢ Norme periferice
❖ In funcție de comportamente vizate:
➢ Relative la conduita socială
➢ Relative la ținută
➢ Relative la performanță (idealul de neatins, valori optime)
➢ La alocarea recompenselor (norma egalității, echității,
responsabilitatea socială)
➢ La reciprocitate
- Complianța la sistemul normativ e influențat de factorii:
❖ Statutul de lider
❖ Inteligenta
❖ Personalitatea
- Institutional Theory- oferă un cadru explicativ pentru inflența sistemului
normativ asupra dinamicii și performanței grupurilor formale
- conform IT, sistemul normativ cuprinde elemente cognitive
(motivația/explicația normelor), normative (conținutul regulilor) regulatorii
(consecințe asociate cu violarea normelor)

4
● Rolurile
- Rolul= comportamentul așteptat de la o persoană ce ocupă o poziție bine stabilită în
grup

- De obicei, în grupurile organizaționale formale, persoanele care transmit expectanța

grupului către persoana țintă este liderul
- În realitate fiecare membru face acest lucru
- Persoana care transmite expectanțele comunică doar o parte din ceea ce se
așteaptă de la persoana țintă (unele sunt evidente, nu mai trebuie comunicate; altele
nu sunt comunicate din cauza complexității problemei, existând o nesiguranță)
- Persoana țintă poate să răspundă mesajului trimis în mod optim sau pot să apară
probleme de comunicare, sau lipsa interesului
- Acest proces poate deveni continuu, dacă se face o conexiune între cei doi
- Pregătirea specifică a persoanei pentru rolul său, a persoanei țintă are un rol
important
- Dacă are experiență vom spune ca e o persoană adecvată
- Ambiguitatea de rol- discrepanța între expectanțele transmise și mesaju recepționat
de persoana țintă. O problemă între cel ce transmite expectanțele grupului relative la
rol și persoana țintă
- Apare când nu există o descriere adecvată cu care persoana țintă să se
confrunte la momentul angajării
- Consecințe: stres, frustrare, insatiscfacție
- Conflictul de rol: discrepanță între expectanțele recepționate în relație cu rolul și
comportamentul de rol efectiv
Cauze:
- Pregătirea inadecvată a persoanei
- Când cel care transmite expectanțele relative la rol comunică expectanțe
incompatibile ex: trebuie să concedieze dar să coopereze optim
- Din cauza mesajelor discordante provenite din două surse diferite ex:
manager de nivel mediu- supervizorul cere să fie productiv, subordonații sa
nu li se ceară atât
- Incongurențele între expectanțe relative la rol și concepțiile persoanei țintă ex:
un raport ce trebuie completat acum, necesită mult timp dar persoana țintă
vrea să petreacă timp cu familia
- Incongurența dintre rolurile multiple pe care le are o persoană atât în cadrul
organizației cât și în viața de zi cu zi- Supraîncărcarea rolului ex: director ce
are prea multe de făcut

5
- Teoria rolurilor- fiecare individ deține cel puțin un rol la nivel social
- rolul= set de comportamente asociate unei poziții sociale bine determinate
- comportamentul în societate strâns legat de rolul său
- Versiuni
❖ Teoria funcțională a rolurilor- roluri ca funcție/set de funcții în societate(poziție
socială)
❖ Teoria interacționist simbolică a rolurilor- roluri ca surse/consecințe
❖ Teoria structurală a rolurilor- rolul ca poziție socială
❖ Teoria rolurilor organizaționale- rolul ca poziție în organizații și așteptările asociate
❖ Teoria cognitivă a rolurilor- setul de așteptări asociate cu un rol social

● Mărimea
=factor ce influențează performanța acestuia într-o organizație, dar afectează și alte aspecte
ale existenței grupului
- Grupurile mari dețin resurse superioare, pot rezolva sarcini complexe=> potențial de
eficiență ridicat
- Problemele ce apar: deficiențele de coordonare, demotivarea, absentismul,
fragmentarea in sub-grupuri(grupuri informale), împiedicând manifestarea acestui
potențial de eficiență

● Performanța în grupurile formale

- Estimarea eficienței grupului, care îndeplinesc sarcini ce se concretizează în produse
observabile, se poate face utilizând un criteriu cantitativ (numărul de produse
executate sau numărul de servicii prestate)
- În grupurile administrative nu prea putem găsi un criteriu obiectiv căruia să analizăm
eficiența acestor grupuri. Soluţiile la probleme, deciziile, planurile, strategiile şi
procedurile de coordonare sunt mai greu de evaluat direct într-o manieră cantitativă.
- Factori ce influențează performanța:

6
Dinamica​- evoluție în timp a interacțiunilor dintre noi: procesele de grup și stările
emergente (proprietățile ce rezulta din comunicare: coeziunea, încrederea)

● Stările emergente
Proprietăți ale grupului luat ca ansamblu care au un caracter dinamic, rezultă din
interacțiunile membrilor grupului și depind de contextul în care acesta operează, de inputurile
pe care le primește din exterior, precum și de procesele de grup
- Descriptive pentru grupulul întreg, nu se poate lua și analiza separat
- Cele mai importante:
➢ Coeziunea de grup
➢ Cogniția cognitivă- reprezentările cognitive din interacțiuni
➢ Sentimentul de siguranță și satisfacția- suport emoțional și intrumental
➢ Încrederea- disponibilitatea membrilor de a participa la acțiuni
Conflictele- dezacordurile și divergențele relaționale

Coeziunea de grup
= totalitatea forțelor care țin grupul închegat ca o entitate
-Caracteristică ce influențează direct performanța și eficienţa grupurilor formale din
organizații
- Factori interni.
➢ Sistemul normativ- cu cât normele sunt mai clare cu atât coeziunea e mai
mare
➢ Similaritatea
➢ Mărimea grupului
- Factori externi
➢ Sistemul de recompensă și remunerare
➢ Amenințările- gradul de coeziune crește
➢ Provocările

Încrederea
= stare socioemoțională ce emerge în grup ca urmare a interacțiunilor interpersonale și
descrie situația în care membrii acestuia acceptă să fie vulnerabil la acțiunile celorlalți pe
baza expectanței că aceștia se vor comporta într-o manieră predictibilă, fără a fi nevoie de o
monitorizare a acțiunilor lor.
-cu alte cuvinte- = o stare socioemoțională ce provine din grup în urma interacțiunilor
interpersonale, decizia să fie vulnerabili la acțiunile celorlalți deoarece se așteaptă să facă
ceea ce e corect, nu mai e nevoie să ii monitorizeze constant
- Importantă și pentru ceilalți factori
- Fără încredere schimbul informațional este diminuat
- Încrederea reduce șansele ca divergențele de sarcina primară să evolueze la
conflicte relaționale ce vor avea un efect distructiv pt grup
=>Emergența încrederii reduce posibilitatea de apariție a conflictelor distructive

7
 3. Modelul I-P-O ca diagnoză a funcționării/ efectivității grupurilor
ex: creativitate

Procesele echipei
- teamwork= interacțiunile dintre membri prin care își sincronizează eforturile,
resursele, ghidează procesul de realizare a sarcinilor= CUM FACE
- taskwork= interacțiunile echipe cu sarcina, uneltele, sistemele= CE FACE
- Procesele de echipă/teamwork direcționează, aliniază, monitorizează activitatea
legată de sarcină/taskwork

Procesele de echipă- pot fi grupate în episoade/cicluri de interacțiune în timpul realizării

sarcinilor:
- Faza de acțiune= perioade de timp când echipa e angajată în acțiuni care contribuie
direct la îndeplinirea scopului
- Faza de tranziție= perioade de timp când echipa e angajată în evaluare și/sau
planificare a activităților care o vor conduce către atingerea scopului
Taxonomia proceselor echipei
- Procese specifice etapei de tranziție
- Analiza sarcinii
- Specificarea obiectivelor și sub-obiectivelor
- Formularea strategiei și planificarea
- Procese specifice etapei de acțiune
- Monitorizarea progresului către obiectiv
- Monitorizarea sistemelor (resurselor și condițiilor interne echipei și externe, din
mediu)
- Monitorizarea echipe și comportamente de back-up
- Coordonare
- Procese interpersonale
- Managementul conflictelor- prevenție și intervenție
- Motivare și creșterea încrederii în realizarea sarcinii
- Managementul emoțiilor

8
 4. Conflict si eficacitatea echipei
= dezacorduri/ un set de incompatibilități percepute între două sau mai multe persoane
-Stare emergentă care variază în funcție de input, procese, output, context
Tipuri de conflict
- Conflictul pe sarcină (CS)
- Conflict legat de conținutul sarcinii: ce anume trebuie făcut
- Denumiri alternative: conflict de conținut, realist, de substanță
- Cât de des există diferențe de opinie legat de activitate/proiect?
- Cât de mult conflict de idei există în grup
- Conflictul pe proces (CP)
- Conflict legat de strategie/cum ne organizăm: cine de ce anume și când se
ocupă, ce resurse folosim
- Cât de des există dezacorduri cu privire la cine ar trebui să facă în grupul
vostru?
- Conflictul relațional (CR)
- Atagnosismul personal, incompatibilități interpersonale, în valori, preferințe
nelegate de sarcină
- Cât de multă tensiune există între relațiile dintre membrii grupului

Tipuri de conflicte-> MEDIATORI=mecanisme-> Eficacitatea grupului

Strategii de rezolvare a conflictului

Strategii = un pattern vizibil în procesul de comunicare interpersonală prin care părțile
implicate în conflict încearcă să ajungă la un acord/finalitate

Strategia colaborare asociată cu:

- Eficacitatea percepută ridicată în gestionarea C. și performantă ridicată cumparativ
cu S. competiție

9
 - Performanță și satisfacție crescute, în situații de CS (conflict de sarcină)
- Coping pe problemă în CS, reduce tranformarea conflictelor în CR (conflict relațional)
- Funcționarea echipei și efectivitatea scăzutp, performanță și satisfacție scăzută,
escaladarea conflictelor în situații de CR
Strategia competiție e asociată cu:
- Reducerea OCB- Organizational Citizenship Behaviour
- Performanță scăzută a echipei
- Asociată negativ cu funționarea echipei și efectivitatea, în situații de CR
Strategia evitare e asociată cu:
- Comportamente contraproductive/CWB
- Reducerea comportamentelor organizaționale cetățenești/OCB
- Funcționarea bună a echipei (oferire de ajutor, complianță, exprimare idei) și
efectivitate ridicată, în situații de CR
- Coping emoțional (=suprimarea emoțiilor negative/evitare) reduce escaladarea

5. Devianța (legatura directa cu norme), disensiune minoritară

Devianța= violarea normelor grupului
- Stabilirea unui comportament deviant se face prin: conținutul normei+contextul în
care apare
- Același comportament poate fi considerat deviant sau nu în funcție de context sau/si
timp
Disensiunea minoritară= exprimarea dezacordului față de normele, acțiunile, deciziile
grupului
- Poate fi o formă de devianță dar nu întotdeauna

De ce ne angajăm în Devianță sau Disensiunea minoritară?

- Din lipsa de loialitate sau angajament față de grup
- Din loialitate și preocupare față de grup- Dev. constructivă
- Din cauza conflictului între norma grupului și convingerile morale puternice- Rebelii
morali
- Din dorința de a-și exprima individualitatea și unicitatea
- Pentru că violarea normelor e asociată cu recompense tangibile, imedieate, făcând
mai puțin perceptibile sau importante costurile unei viitoare pedepse

Devianța-The bright side

- Contribuie la afirmarea valorilor grupului și clarificarea normelor BINELE se distinge
doar la raportarea la RĂU
- Încălcarea normelor induce tensiune, dezbatere; atrage atenția asupra formelor
alternative de comportament și permite apariția schimbării
Disensiunea minoritară- The bright side
- Accentuează gândirea divergentă
- Sporește invoația și creativitatea
- Optimizează calitate deciziei:
- Avocatul diavolului- protecție împotriva groupthink-ului
- Protejează împotriva biasărilor cognitive în luarea deciziei- sunk cost trap

10
 - Sporește calitaea învățării în grupurile educaționale
D și DM- the dark side
- Amenință:
- Imaginea pozitivă a grupului
- Imagine de sine a conformiștilor
- Coeziuea de grup
- Distictivitatea grupului (față de out-grup)- importantă (mai ales pentru grupuri
minoritare) pt identitatea de sine și inițierea schimbărilor
- Generează stres și amenință realizarea obiectivelor
=> cenzurarea, izolarea, devalorizarea deviantului, apariția presiunilor de
corectare a performanței/comportamentului

6. Creativitatea grupului și determinanții lor

Creativitatea vs Inovație
Creativitate= generearea de idei/ soluții noi, utile
- Fluență- numărul de idei/ soluții non-redundante
- Originalitate- cât de ieșite din comun (ne-frecvente) sunt ideile
- Flexibilitate- utilizarea de categorii largi și inclusive și perspective multiple
Invoația= dezvoltarea de idei și implementarea lor în practică (în produse, servicii,
procedeuri)
= invenție+implementare+valorizare

11
 7. Leadership
Conducerea= o serie de comportamente prin care o persoană pe care o vom numi lider,
influenţează un grup de persoane, fără a face apel la forţă şi îi determină pe membrii
acestuia să realizeze de bună voie comportamente pe care în absenţa liderului aceştia nu
le-ar fi făcut.

Distincție lider/manager:

De Warren Benis. Cherrington o consideră puțin forțată

Managerul Liderul

Se ocupă de obiecte neînsuflețite- bugete, Se ocupă de oameni- îi antrenează, evaluează,

proiecte etc recompensează

Generează și susțin procedurile birocratice, țin Construiesc organizații, mențin și creează culturi
organizația în mișcare, rezolvă probleme organizaționale

Funcții: planifică, organizeze, direcționeze,

controleze

Manager de succes: Lider de succes:

-obține rezultate dorite urmând activități
prescrise;
-menține comportamentele/produsele
membrilor în anumite limite
-inspiră, influențează, motivează membrii
organizației;
-determină să se treacă dincolo de solicitările
imediate ale sarcinilor, încurajează și îi îndrumă
spre excelență

John Kotter. Se observă suprapunerea.

Managerul Liderul

Se centreză pe controlul complexității, ordine Se centrează pe schimbare, oportunități de

în organizație, rezolvă probleme, asigură dezvoltare, comunică strategii de dezvoltare și
consistență internă a organizației schimbare organizațională

În elaborarea politicilor organizaţionale vor
trebui să se centreze asupra schimbării
organizaţionale, asupra adaptării acesteia la
mediul în schimbare
Prin calităţile lor menţin consistenţa internă a
organizaţiei prin atenuarea conflictelor,
orientarea grupului spre un scop comun cu cel
al organizaţiei şi nu în ultimul rând prin
rezolvarea problemelor cu care se confruntă
grupul

Să sesizeze posibilităţile de dezvoltare

organizaţională şi nu în ultimul rând să
comunice o viziune, o strategie de schimbare
şi să-i convingă pe ceilalţi să-i urmeze.

12
Liderul eficient:

5 mari categorii de particularităţi definitorii ale liderului:

- capacităţile intelectuale (inteligenţa, perspicacitatea);
- realizarea profesională (pregătirea şcolară, cunoştinţele de specialitate);
- responsabilitate (preiau iniţiativa, sunt dominanţi, uneori agresivi, se impun);
- participarea (se implică în activităţi sociale, sunt sociabili, charismatici);
- statutul socio-economic.

- ​Două lucruri sunt importante de subliniat în urma trecerii în revistă realizate

de Stogdill.
- În primul rând interesul cercetării s-a mutat de pe identificarea
trăsăturilor care diferenţiază liderii de nonlideri, pe cercetarea acelora
care ar diferenţia liderii eficienţi de cei ineficienţi.
- În al doilea rând, cercetarea a fost condusă de un grup de psihologi
interesaţi în special de predicţia eficienţei liderilor aflaţi în poziţiile
manageriale ale organizaţiilor.
- Acest lucru a reprezentat îngustarea câmpului de interes faţă de primele
cercetări care studiau fenomenul de conducere într-o multitudine de forme şi
situaţii.

13
 Liderul charismatic:
Charisma- dar divin greacă; calitatea de a influența voința celorlalți de a se face urmat
Teorii: House (1977), Bass (1985) şi Conger & Kanungo (1987)
● Teoria lui House
Liderii charismatici dezvoltă o serie de comportamente specifice care îi influențează
pe ceilalți să îl urmeze:
- Articulează și structurează scopuri noi
- Creează o imagine pozitivă și câștigă încrederea grupului
- Sporesc încrederea membrilor grupului în forțele proprii, stimulându-i sa se
implice în activități prin comunicarea expectanței ridicate asupra performanței
și exprimând încrederea că membrii sunt capabili

● Teoria lui Bass + liderul laissez faire- pasiv

● Teoria lui Conger și Kanugo

Liderul charimatic generează:
- Nivel crescut de devotament și loialitate
- Nivel crescut de entuziasm pentru ideile lui
- Dorința celor ce-l urmează de a-și sacrifica interesele personale pentru
obiectivele grupului
- Nivel de performanţă superior celui așteptat

- În procesul de conducere intervin și anumiți factori contextuali (situaționali).

Astfel se propune un model intergrator care suprinde într-o manieră
comprehensivă atât influenţa factorilor de dezvoltare, factorilor cognitivi şi de
personalitate ai liderului cât şi efectul moderator ai factorilor situaţionali
asupra eficienţei stilului de conducere charismatic.

14
 8. Decizia colectivă
Decizia= proces cognitiv de selecție a unei alternative dintr-o mulțime disponibile
Factori socio-cognitivi în decizie:
- Modele teoretice
- Euristici și biasări decizionale
- Decizia de grup

● Modele teoretice
- Modele normative- pornesc de la asumpția că decidenții sunt agenți raționali (modele
care aparțin domeniului filosofiei și matematicii); Teoria utilității așteptate, Teoria
jocurilor
- Modele prescriptive- studiază modalități în care se poate optimiza procesul decizional
și calitatea deciziei (aparțin domeniului ingineriei)
- Modele descriptive- studiază factorii cognitivi și sociali care influențează procesul de
decizie (pornesc de la asumpția raționalității limitate și aparțin domeniului psihologiei)

15
Tipuri de abordări:
- Decizia individuală: euristici și biasări decizionale
- Decizia de grup: Polarizarea deciziei, Groupthink, Modelul schemelor decizionale,
Modelul escaladării anagajamentului decizional, Modelul eșantionării informaționale

● Euristici și biasări decizionale

Sunt regularități care ghidează procesul decizional
Exemple:
Efectul de framing
- Modificări minore în formularea alternativelor produce schimbarea radicală a
preferințelor
- Ex: o epidemie ce are să facă 600 de victime. Alegeți din următoarele 2 programe
unul:
Program A: daca alegeți programul salvați cu certitudine 200 oameni
B: daca alegeți există ⅓ șanse sa fie salvați toți 600 și ⅔ șanse sa nu fie salvat nici
unul (risky choice)
Vs: Program C: Dacă se aplică A, ceilalți 400 mor
Program D: Dacă se aplică B, ⅓ șanse sa nu moară nimeni, ⅔ sa moară toți
(risky choice)
72% preferă A (restul de 28 %, optează pentru B) în a doua versiune,
78% preferă D, restul de 22% preferă C.

Reprezentativitatea
Probabilitatea percepută a unui eveniment determinată de:
- Prototipicalitatea alternativelor- asumpția că șansa se auto-corelează, ex: cu euro
- Cele mai evidente trăsături ale procesului prin care evenimentul este generat
- Experienţa anterioară cu respectivul eveniment
- Similaritate cu o categorie aparte de evenimente
Exemple:
- Eroarea de conjucție
Maria este o persoană tăcută şi studioasă. Ea lucrează într-o bibliotecă. În timpul
liber ea urmează cursuri despre feminism la universitate. Care dintre afirmaţiile
următoare credeţi că este mai probabil să fie adevărată?
1. Maria este bibliotecară
2. Maria este o bibliotecară feministă
90% dintre respondenți aleg varianta 2
- Euristica de recunoaștere- Sarcina este de a selecta o alternativă care este evaluată
pe un singur criteriu
Ex. participanți din Germania și SUA solicitați să aleagă cel mai mare oraș dintre
două orașe din SUA (San Diego sau San Antonio)
66% din participanții din SUA și 100% din Germania au selectat San Diego
- etc

16
 ● Decizia de grup (Decizia colectivă)
Avantaje și dezavantaje:

Procesul decizional:

Modele teoretice:
- Modele normative
- Teoria utilității așteptate
- Teoria jocurilor

- Modele descriptive:
- Polarizarea deciziei
- Groupthink
- Modelul schemelor decizionale sociale
- Modelul escaladării angajamentului decizional
- Modelul eșantionării informaționale

17
 1. Polarizarea deciziei
Risky shift-
- tendința de a lua decizii riscante ca urmare a discuțiilor de grup
- Decizia colectivă are un grad mai ridicat de risc comparativ cu alegerile individuale
Explicații
- Difuzia responsabilității și identificarea emoțională reduc anxietatea (Wallach, Kogan
& Bem, 1964)
- Membrii cu o toleranță mai ridicată la risc sunt mai persuasivi (Collins &
Guetzkow,1964)
- Statusul social este adesea asociat cu asumarea de riscuri, prin urmare, membrii tind
să își asume riscuri pentru a dobândi un status social mai bun (Brown, 1965)
- Discuția alternativelor le sporește familiaritatea, iar membrii tind să își asume riscuri
mai mari în situații familiare (Bateson, 1966)

Caution shift- tendința de a evita riscul în urma discuțiilor de grup

- tendința de a evita riscul în urma discuțiilor în grup
- Consensul social conduce spre alegeri mai conservatoare (mai puțin riscante)
- Ex. Judecăți care implică răspunsuri dezibrabile social
- Hunt și Rowe (1960) – opiniile individuale devin mai puţin riscante în urma discuţiilor
de grup

- Polarizarea deiciziei colective: discuțiile de grup întăresc preferințele inițiale ale

membrilor grupului
Explicații:
- Reguli decizionale- regula majorității
- Comparația socială - membrii vor să se prezinte de acord cu ceilalți, să fie într-o
lumină pozitivă, schimbă opiniile proprii pentru a fi ca majoritatea
- Influența informațională- membrii se folosesc unul de altul pentru a-și valida părerile,
informațiile susținute de majoritatea primesc o atenție mai mare, șansa să influențeze
decizia finală

Bay of Pigs- Invazia Cubei exemplu

2. Groupthink

18
 Pași preventivi:
- liderul încurajează exprimarea opiniilor
- liderul acceptă critici pt propriile opinii
- membrii cu status înalt îşi exprimă opiniile ultimii
- culeg informaţii de la alte grupuri din exterior
- diviziunea în subgrupuri (dialectical inquiry)
- consultarea unor persoane de încredere din exterior
- influența minoritară, avocatul diavolului
- dezvoltarea unor scenarii alternative

3. Modelul schemelor decizionale sociale

- Preferinţele individuale iniţiale, paternul de influenţă şi răspunsurile colective
pot fi utilizate pentru a modela atingerea consensului în deciziile colective
- Procesul de influenţă socială este modelat prin algoritmi care estimează
probabilitatea unei alegeri colective

4. Modelul escaladării angajamentului decizional

- un individ sau un grup continuă o acţiune în curs împotriva tuturor evidenţelor
care demonstrează că respectiva acţiune este un fiasco
- angajamentul într-o decizie anterioară în ciuda informației care disconfirmă
validitatea acesteia
Factori care influențează escaladarea:
- Biasări perceptuale (filtrarea informației)
- Biasări ale judecăților (procesările anterioare influențează situația decizională)
- Impression management (păstrarea unei imagini pozitive)
5. Modelul eșantionării informaționale
- Grupurile ultilizează cu preponderență informația împărtășită de membrii –
informația neîmpărtășită (“unică”) nu este discutată (common knowledge
effect)
- Metoda profilul ascuns:
- fiecare membru al grupului are informație “unică” relevantă pentru
realizarea sarcinii
- decizia optimă rezultă din integrarea informației neîmpărtășite
- Grupurile eșuează frecvent în a integra informația neîmpărtășită
- Common knowledge effect.Impactul superior al informației împărtășite asupra
deciziei colective poate fi explicat prin :
- Probabilitatea mai ridicată de a schimba (de a introduce și repeta pe
parcursul dezbaterilor de grup) informația împărtășită (validare socială)

19
 - Evaluarea mai rapidă şi acurată a informaţiei împărtăşite (relevanţă,
credibilitate)

Complexitatea cognitivă a grupurilor și calitatea deciziilor

Sinergia și pierderile procesuale

Intervențiile pentru sporirea calității deciziilor colective trebuie să:
- Stimuleaze sinergia cognitivă (interdependența pozitiva):
- Sporirea calității proceselor (coordonare, planificare)
- Stărilor emergente (securitate psihologică, încredere, conflicte relaționate cu
sarcina)
- Reducă pierderile procesuale (interdependența negativă)
- Conflict relațional, dominare, difuziunea resposabilității
Modalități de stimulare a sinergiei și reducere pierderilor procesuale
- Norme pentru stabilirea consensului (norme pt comunicarea interpersonala în grup)
- Influența minoritară- Devil’s advocacy (o minoritate chestionează starea de fapt)
- Dialectical inquiry: separarea în 2 subgrupuri apoi reintegrarea lor după discuție
(generarea de alternative în sub grupuri sporește volumul de informații integrate în
grup-diferențiere; discutarea alternativelor generate în grup sporește gradul de
integrare => Complexitatea cognitivă= diferențiere+integrare)
Obs:
- Normele pentru atingerea consensului creează sinergie și îmbunătățesc procesarea
informațiilor, fiind benefice pentru calitatea deciziilor în grup
- Normele pentru atingerea consensului influențează transformarea conflictului în
grupuri
Raționalitatea
- Viziunea clasică- alegerile sunt aliniate unui ideal normativ
- Raționalitatea ecologică- măsura în care deciziile sunt adaptate mediului în care
decidentul operază

20
Sinergia în grupuri
- reflectă măsura în care grupul (ca entitate) generează structuri cognitive mai
complexe (şi decizii mai raţionale) decât cele obţinute printr-o simplă agregare a
cogniţiilor (deciziilor) individuale
- un câștig obiectiv în performanța colectivă a grupului (datorat interacțiunilor
inter-individuale) comparat cu o simplă agregare a performanțelor individuale
Evaluarea sinergiei:
- 1 decizii individuale = perf. individuală (în grup se poate calcula media performanțelor
individuale, scorul minim sau maxim al raționalității individuale)
- 2 decizii colective = perf. Colectivă
Strong synergy = perf. colectivă – max perf individuale
Weak synergy = perf. colectivă – media perf individuale în grup
Reguli decizionale (RD)
- Reguli privind modul în care preferințele individuale sunt integrate în alegeri colective
(reguli pentru atingerea consensului)
- Colaborare- toți membrii contribuie la dezbaterile de grup și grupul decide prin
consens absolut
- Consultare- liderul decide (se poate consulta cu ceilalți membrii ai grupului)

II. Cum contribuie grupul la formarea identității

1. Teoria identitatii sociale- Tajfel și Turner
- Identitatea socială este parte a identității care specifică apartenența la grupuri sociale
restrânse
- Categorizăm indivizii- delimitarea grupurilor sociale
- Stima de sine se dezvoltă printr-o diferențiere pozitivă a in-group de out-group
(noi-ei)
- Tendința de a favoriza propriul grup în situații de contact/conlfict inter-grupuri
Experimentele Bristol- Tajfel
- Grupul minimal- categorizarea simplă în in-group sau out-group
- Inițial participanților li se cere să estimeze numărul de puncte luminoase prezentate
pe un ecran
a. Condiția neutră- participanții au fost informați că au supra sau sub-estimat
numărul de puncte
b. Condiția evaluativă- participanții au fost informați că au estimat corect sau
incorect numărul de puncte
- Alocarea recompenselor (financiare)
- In-gup: 2 membri (propriul grup) - echitabil
- Out-grup: 2 membri (celălalt grup) - echitabil
- Intergroup: 1 membru (in-grup) / 1 membru(out-grup) favorizarea membrilor
in-grup
- Nu există diferențe semnificative între cele două condiții experimentale (neutră și
evaluativă)
- Diferențele apar între trei opțiuni de distribuire a recompenselor financiare

21
 - Concluzie- categorizarea (arbitrară) conduce la distribuirea resurselor predominant
spre propriul grup

Identitatea socială- Pozitivity bias

- Grupurile sociale tind să stabilească și să mențină o identitate socială pozitivă-
adesea obținută cu prețul excluderii celor din out-grup
- În experimentele Bristol- identitatea socială pozitivă este obținută prin alocarea
resurselor către prorpiul grup
- Categorizarea și comparația socială sunt procese centrale ale formării identității
sociale

Elementele centrale ale TIS (teoria identității sociale)

1. Judecățile sociale și comportamentale sunt influențate de apartenența (propriei
persoane precum și a celorlalți) la un grup social (categorizarea socială)
2. Se dezvoltă sinele social ca principala structură de cunoștințe care reflectă grupurile
sociale de apartenență (identificare socială)
3. Emerge stima de sine ca rezultat al comparațiilor dintre sinele social și alte grupuri de
referință (comparația socială)

Wood descrie trei procese succesive prin care se realizează comparația socială:
- Achiziția de informații sociale
- Procesarea acestor informații
- Reacția comportamentală

Achiziția informației sociale (A)

- A1. căutarea de informații relevante prin:
- Selectarea persoanelor similare sau cel puțin care împărtășesc o serie de
atribute comune
- O căutare nedirecționată în spațiul social
- O căutare direcționată a unor conținuturi informaționale relevante (despre
fizic, inteligență)
- A2. Contactul cu informația socială prin:
- Analiza gradului în care persoanele identificate în primul pas sunt
comparabila cu propria persoană
- Selectarea unor pesoane din cele disponibile
- A3. reprezentarea informației sociale
Procesarea informației sociale (B)
- B1. Identificarea gradului în care atributele personale par mai pozitive sau mai
negative în comparație cu cele ale persoanei alese
- B2. Centrarea pe persoana aleasă și căutarea în atributele sau caracteristicile
acesteia a elementelor similare sau disimilare cu propriile atribute și caracteristici
- B3. Realizarea unei judecăți, confirmarea sau infirmarea unei convingeri privind
poziția propriei persoane în relație cu persoana aleasă pentru comparație
- B4. Interpretarea aceste poziții prin analiza amănunțită a atributelor considerate la
punctul B2.

22
Reacții la comparația sociala (C)
- C1. Reacții cognitive- reacții cu caracter evaluativ, distorsionarea evaluării,
respingerea evaluării
- C2. Reacții afective- gelozie, mândrie, satisfacție
- Reacții comportamentale- limitarea, conformarea afilierea la grup

Identificarea socială- grupuri religioase

- Apartenența la un grup religios ≠ experiență mistică
- Funcțiile apartenenței la grupuri religioase
- Terror Management Theory – apartenența la grupuri religioase susţine ideea
“apartenenţei eterne” şi reduce anxietatea existenţială a membrilor grupului
- SIT – apartenenţa religioasă este o sursă importantă a identităţii sociale
(Ysseldyk et al., 2010) și satisface nevoia fundamentală de apartenență
- Uncertainty Avoidance Theory – apartenenţa la grupuri religioase şi
identitatea asociată reduc incertitudinea şi ghidează acţiunile individuale în
context social – ancorarea comportamentelor individuale în practici colective.

2. Grupul sau socialul are influență asupra performanței- teoria facilitării și inhibiției
sociale
Facilitarea socială
- Primele cercetări-> Triplett asupra performanței cicliștilor=> performanța crește în
competiție
- Explică facilitarea performanţei individului de către grup prin faptul că prezenţa altora
activează anumite impulsuri /instincte (ale competiţiei, asemănătoare cu cele de
supravieţuire) care îl determină pe individ să-şi sporească performanţa.
Inhibiția socială
- Primele cercetări- Max Ringelman, performanța scade în prezența celorlalți
- Persoane care trag de frânghie cu ajutorul unei scripete, nr de kg/individ scade cu
creșterea persoanelor
- În brainstorming- O descreştere relativă a performanţei în funcţie de mărimea
grupului

Rezultatele celor două direcţii de cercetare – facilitarea socială şi inhibiţia socială au fost
integrate de Harkins şi Szymonski (1987). În acest sens, autorii susţin că atunci când
contribuţia personală poate fi identificată, performanţa creşte în sarcini simple şi scade în
sarcini complexe (aspect consistent cu rezultatele din facilitarea socială) iar atunci când
contribuţia personală nu poate fi identificată, performanţa scade în sarcini.

simple (apare plictiseala, demotivare) şi creşte în sarcini complexe, deoarece dispare

teama de a fi blamat pentru eşec.

Obs: Membrii grupului sunt mai motivați atunci când contribuțiile individuale sunt
identificabile

23
Teoria creșterii nivelului de arousal
- Zajonc
- Prezența celorlalți determină o activare generală difuză (arousal) ce are ca urmare
modificarea performanței individului în două direcții:
- Sarcini simple- activarea difuză determină o reacție (comportament)
dominantă supraînvățată, automatizată, ceea ce duce la sporirea
performanței(ex. Mersul pe bicicletă)
- Sarcini complexe- creșterea nivelului de arousal interferează cu realizarea
sarcinii și performanța scade (ex: sarcini matematice)
experiment- gândacii care fug

Cottrell
- introduce ideea prezenţei evaluative (capacitatea observatorului de a evalua
performanţa subiectului)
- Experiment: subiecţii (elevi) aveau de rezolvat o sarcină (rezolvarea unor probleme
de matematică)
- 1. în prezenţa unor subiecţi despre care li se spusese că sunt orbi şi sunt
acolo pentru a participa la alt experiment
- 2. când erau singuri în laborator
- 3. când sunt observaţi de alţii
- Performanţa individuală e influenţată doar atunci când prezenţa celorlalţi se asociază
cu probabilitatea evaluării (prezenţa celuilalt e percepută ca o sursă de evaluare
pentru noi)
- S-a concluzionat că prezenţa celorlalţi influenţează doar atunci când e asociată cu o
posibilă evaluare

24
Teoria interferenţei atenţionale
- Baron
- susţine că prezenţa unor indivizi din aceeaşi specie e la fel cu prezenţa oricărui alt
obiect sau fenomen ce are funcţia de distractor.
- Baron consideră că nu e nimic social în influenţa socială. E vorba doar de distractori
atenţionali

Obs: Integrând observaţiile lui Zajonc cu ale lui Cottrell se poate deduce că sporirea
nivelului de arousal are loc doar când există percepţia posibilităţii de a fi evaluat de ceilalţi.

3. Infleunța sociala: conformism, complianta, obedentienta- calitativa, de la majoritatea

spre individ
Ifluența socială= modul în care individul își modifică comportamentul, opiniile în prezența
celorlalți

Există trei dimensiuni bipolare ale influenţei sociale:

- conformism vs. independenţă socială (individul fie se lasă influenţat de normele
implicite ale grupului, sau acţionează independent de ele)
- complianţă vs. asertivitate (fie individul ascultă/acceptă să satisfacă cerinţele directe
ale grupului sau decide să răspundă acestora asertiv)
- obedienţă/supunere vs. sfidare (fie individul se supune ordinelor, solicitărilor
imperative ale unei autorităţi sau le sfidează)

25
Conformismul
- Reflectă tendința de a ne modifca percepțiile, opiniile, comportamentele sub influența
normelor (adesea implicite) ale grupului din care aparținem
- E un comportament adaptiv integrării în societate sau renunțarea la propria
personalitate

- Tipuri:
- Informațional (Sherif)- la bază efectul autocinetic, evaluările individuale
converg după 3 sesiuni
- Normativ (Asch)- exemplul cu 3 linii
- Factori care influențează conformismul
- Gradul de similaritate dintre individ şi grup
- Atractivitatea grupului
- Statusul social (statusul e mai ridicat, probabilitatea conformismului scade)
- Condiţiile în care se oferă răspunsul
- Compoziţia grupului (legată de gender) femeile prezintă o probabilitate mai
mare de conformism decât bărbaţii
- Structura omogenă a grupului
- Mărimea grupului
- Unanimitatea răspunsului
- Teoria conversiei (Moscovici, 1980)
- Moscovici solicită participanţilor naivi (de această dată o majoritate de 4
într-un grup de 6 membri) să numească culoarea unor planşe albastre
(culoarea cu diferite intensităţi) prezentate grupului în condiţiile în care o
minoritate exprimă consistent (ambii participanţi sunt de acord) păreri eronate
privind culoarea planşelor – cei doi complici susţin că planşele au culoarea
verde
- Rezultate: 1/3 din participanţi se conformează cel puţin o dată

Complianța
- reflectă tendinţa unui individ de a-şi modifica comportamentul atunci când i se solicită
explicit acest lucru
- Principii care stau la baza complianţei (Cialdini, 1993):
- A te face plăcut
- Angajament şi consistenţă
- Reciprocitate
- Validare socială
- Resurse limitate
- Autoritatea

Obiediența
- Experimentul lui Milgram 1963
- Experimentatorul (E)
- Educatorul (teacher - T)

26
 - Învăţăcelul (learner - L)
- Sarcina de învăţare
- Erorile sunt pedepsite prin şocuri electrice
- Reflectă tendința de a accepta opinii sau realiza comporamente care sunt impuse de
o autoritate
- Factori care influențează:
- proximitatea faţă de autoritate
- proximitatea faţă de victimă
- prestigiul autărităţii
- discordanţa în sânul autorităţii
- contestatarii autorităţii
- asumarea responsabilităţii propriilor fapte
Teoria impactului social
- o teorie integrativă - încearcă să ofere o perspectivă unitară asupra fenomenelor de
influenţă socială
- Latene - “orice schimbare în comportamentul psihologic; sentimente și motive
subiective; emoții, cogniție și încredințări care se regăsesc într-un individ, ființă,
animal, ca rezultat al prezenței sau acțiuni reale, presupuse sau imaginare ale altora”

- Postulatul 1:
Multiplicarea impactului
I=f(SIN)
I=f(TPN)
S= tărie (strenght)
I= proximitate (imediacy)
N=numărul surselor

- Postulatul 2:
Tăria impactului depinde de numărul surselor și de poziția
acestor surse în șirul celor care exercită influență socială (primele
surse de influență au un efect mai mare decât cele ulterioare)

- Postulatul 3
Divizarea impactului
I=f(1/SIN)
S= tărie (strenght)
I= proximitate (imediacy)
N=numărul surselor

27
 4. Influenta sociala: minoritara- dinspre un individ spre majoritara
Inlfuență minoritară vs influență majoritară
a. Direcționarea atenției (inf min –asupra conţinutului; inf maj – comparaţia cu
majoritatea)
b. Conţinutul şi adâncimea procesărilor – (inf min – prcesări de adâncime, inf
maj – procesări superficiale)
c. Influenţa diferenţială – (inf min –conformism privat, inf maj – conformism
public)

Minoritate eficientă:
- Când este vizibilă
- Când crează o tensiune/conflictcognitiv
- Este consistentă
- Este persistentă & nu cedează
- Arată încredere in sine
- Caută suport între membrii majoritari

INTREBARI:
1. Teoria facilitarii si inhibitiei sociale
- Cum influențează grupul performanta individuala?
- Ce prevad teoriile facilitarii sociale (Zojonc), teoria distragerii atentionale (Baron)
- Ce prevede teoria inhibitie sociale (Ringelmann)
-Teorie inhibiției sociale spune ca performanta individuala este redusa in momentul in
care exista
-reflectă reducerea performantei individuale in conditiile prezentei altor persoane pe
durata sarcinii. Performanta individuala scade in prezenta celorlalti- nu se poate face
evaluarea unei persoane astfel
- Ce prevede modelul efortului colectiv (Karau si Wiliams) cu privire la inhibita sociala?
Ce factori reduc inhibiția sociala?
Legătura dintre efortului colectiv și individual- nu e vazuta cat de multa contributie
aduc, rezultatul final nu depinde doar de mine ci si de altii- instrumentalitatea e
redusa( efortul meu nu contribuie in aceeasi masura la rezultat, factori care nu sunt la
indemana)
Expectanta cu privire la rezultate e redusa- o sa am tendinta sa lucrez cat mai mult,
mai ales daca sunt recompense care imi pasa
Ce factori reduc? Daca grupul e mai mic, daca cotributia e mai importanta, e nevoie
sa compensez
- Ce prevede modelul integrat al facilitării/inhibiției sociale cu privire la influenta
grupurilor asupra performantei (Harkins si Szymasky)-

28
 2. Modelul I-P-O
- Ce e eficacitatea grupurilor?
include: performanta obiectiva a grupului (măsurata prin noi, nu e indicatorul unic, ci
si sa ne uitam la chestionare/itemi în care au satisfăcuți membrii), viabilitate
Outputuri (rezultate ale grupului) - creativitatea, decizie colectiva, inovatia
Inputuri (structura echipei)- numărul membrilor, caracteristicile membrilor, cunoștințe,
familiaritatea, norme formale informale
Structura echipei, Tipuri de sarcini, resurse externe(materiale, spațiu timp)
P- procesele si stările emergente- fac parte din dinamica grupului = fac parte din
dinamica grupului, interacțiunile dintre membrii grupului
Procese de tip taskwork- construcția de spaghete, interacțiunea dintre membrii și
materiale cu care fac sarcina- ceea ce face echipa- tai, lipește, operezi
Teamwork- ghidează interacțiunea - modul în care își planifica, setează obiectiv,
monitorizează activitatea
- Ce postulează modelul I-P-O?
- Exemple de procese de grup?
- Exemple de stări emergente- proprietăți ce rezulta din interacțiunile membrilor ex:
conflict (proprietate ce caracterizează grupul ca întreg, a rezultat din urma
interacțiunii dintre membrii), coeziune
Ce zice modelul?
- managerul către psiholog: output prost, așadar caut la nivelul inputului, sau sa caut factorii
problematici la nivelul procesului

3. Decizia colectiva
- Ce avantaje/dezavantaje sunt în luarea deciziilor de către grupuri?
- Ce este sinergia puternică vs slabă a grupurilor în sarcini decizionale?
- Cum arata procesul decizional si de ce arata asa?
- Ce postulează modelul groupthink despre cum iau grupurile decizii? De ce apare
acest mod de luare a deciziilor?
- Same pentru modelul polarizării, eșantionării informației, escaladării angajamentului,
schemele decizionale

- Modelul Groupthink cum iau grupurile deciziile- e o teoriei a deciziei, care explica modelul
deficitar (eronat) de luat a deciziilor
-Conformismul prematur- cad prea repede de acord
-Stereotipizeaza repede si marginalizeaza
-Cel mai bun cel mai moral
- cum poate apărea acest model?- coeziunea (unul pentru toți și toți pentru
unul, ex: frigiderul), inhibiția, conducere autoritara, presiune externa puternica
- Modelul Polarizarea ​- ce se petrece când grupurile sunt puse sa ia o decizie, exista
tendința sa luam decizii riscante ori decizii precaute
Explicația: ce face grupul accentuează preferintele individuale ale membrilor
grupului, sa credem cu convingere ori riscul ori precautie in urma dialogului si
interactiunii dintre membrii

29
 De ce grupul ne impinge catre extreme?: explicatii normative sau cognitive
(prin faptul ca discutam despre risc ne face sa ii dam crezare)
Ex: pompierii, sa iesim pe geam sa asteptam pompierii
-risky shifts- decizii riscante
-Caution shifts- decizii lipsite de risc
- Modelul Esantionarii informatiei- modul in care informatie e distrubuita intre noi ca si
grup va influenta decizia luata in final
Ex: cand trebuie sa luam o decizie, in grup- in decizia finala conteaza mai mult informatia in
comun chiar daca informatia detinuta doar de cativa membrii (informatia ascunsa) desi ar fi
putut fi mai importanta
- Nu inseamna ca e o decizie mai buna, doar daca informatia ascunsa era una
cruciala- cunoscuta de toti membrii nu doar de una sau mai multi membrii
- ​Modelul escaladarii angajamentului- ex: ski la Buscat, decizia ca mergem, ne-am blocat
in masina pe drum, unul dintre membrii propunem o alternativa, doua alternative- una care
era deja una care aparea- nici nu ne miscam nici nu mergem sa mancam la pensiune
- ex cu masina care se strica continua- normal sa o repar
De ce persista? Sa ne asiguram ca varianta e buna, investia constanta sa renunt la ea
-​Schemele decizionale- ​daca stiu exact preferintele sa spuna exact pe cati indivizi e nevoie
sa ii convingi sa duci decizia spre o singura

4. Teoria identitatii sociale?

- Ce este?- 3 procese prin care trecem
- Ce postuleaza? Cine din ce grup face parte. Aloc mai multe resurse ingroup decat
ougroup, chiar daca e banal: blond (ingroup- grupul meu e cel mai bun si ceilalti nu,
de ce? Ne identificam cu el. Daca nu ne mai identificam spunem ca nu mai e bun
grupul nsotru) vs brunetii (outgroup)
Indentificarea sociala- Categorizarea- grupul din care fac eu parte ingroup-ma indentific cu
grupul cu care m-am indentificat, ceilalti-outgroup
Stima de sine- biasarea pozitivitatii- cum putem face sa avem stima de sine mai ridicata?-
daca partea mea o regasesc in grupul meu
- care sunt procesele? procesele sunt: indentificarea si comparatia

30