Sunteți pe pagina 1din 9

Comunicarea si Munca in echipa

Comunicarea si Munca in echipa

Forme ale Comunicarii:

1)Criteriu - modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului:

· comunicarea directă, · comunicarea indirectă,

2) Criteriu - modul în care individul sau indivizii participă la procesul de comunicare:

· comunicare intrapersonală (sau comunicarea cu sinele); · comunicarea interpersonală (sau comunicare de grup); · comunicarea de masă (este comunicarea realizată pentru publicul larg, de către

instituţii specializate şi cu mijloace specifice);

3) Criteriu - modul de realizare a procesului de comunicare, în funcţie de relaţia existentă între indivizii din cadrul unei organizaţii:

· comunicare ascendentă (realizată de la nivelele inferioare ale unei organizaţii către cele superioare); · comunicare descendentă (atunci când fluxurile informaţionale se realizează de la nivelele superioare către cele inferioare); · comunicare orizontală (realizată între indivizi aflaţi pe poziţii ierarhice similare sau între compartimentele unei organizaţii în cadrul relaţiilor de colaborare ce

se stabilesc între acestea).

Comunicarea Organizationala:

Funcţiile organizaţionale ale comunicării sunt următoarele:

  • a) Control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi responsabilităţile.

  • b) Informare - să furnizeze baza deciziilor.

  • c) Coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă.

  • d) Motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor.

  • e) Emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.

Comunicarea organizaţională poate fi:

formală (realizată pe canale impuse de structura organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane, grupuri, compartimente, în

conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este preponderent legată de activitatea comună;

informală (informaţie fără legătură directă cu activitatea, cu o puternică tentă afectivă), canalele folosite sunt altele decât cele formale, regulile de comunicare

sunt mai puţin stricte.

Ce este echipa?

Echipa este “… un grup restrâns de persoane cu abilităţi complementare dedicate unui obiectiv comun, aceloraşi standarde de performanţă şi unor metode comune pentru care se consideră reciproc responsabile.”

Ce este munca in echipa?

● Abilitatea de a lucra împreună pentru atingerea unui ţel

comun.

● Indivizii pun obiectivele organizaţiei în faţa obiectivelor

personale.

● Este acel ceva care permite oamenilor obişnuiţi să realizeze

lucruri neobişnuite.

Lucrul in echipa reprezinta structura fundamentala de interactiune pentru indivizii din orice organizatie, mare sau mica.

Lucrul intr-o echipa poate insemna sa lucrezi cu un grup de oameni care stau in aceeasi incapere cu tine, sa lucrezi cu un grup de oameni dintr-un birou diferit sau chiar dintr-o tara diferita.

● Munca în echipă este ingredientul cheie pentru succesul oricărei organizaţii.

A fi eficient intr-o echipa inseamna a fi capabil de a …

Lucra si contribui la atingerea unui set de scopuri si

obiective ale echipei.

Recunoaste cum competentele si punctele forte ale celorlalti contribuie la cladirea unei echipe eficiente.

Demonstreaza initiativa si contribui la obtinerea

rezultatelor.

Manifesta promptitudine in ajutarea celorlalti membri ai echipei sa gaseasca solutii si sa obtina rezultate.

Accepta si ofera feedback intr-un mod constructiv si sensibil.

Intelege rolul greselilor si al conflictelor in promovarea dezvoltarii echipei.

ETAPELE DEZVOLTĂRII ECHIPEI

Etapa I FORMAREA Membrii echipei sunt relativ pasivi.Comportamentul individual al membrilor tinde să fie politicos, aceştia făcând efortul de a

cunoaste pe ceilalţi şi de a înţelege ce li se pretinde.

Etapa II ANTRENAREA - Echipa înţelege că răspunde de rezultate şi are reacţii afective, de rezistenţă şi conflict. Este nevoie de organizare dar în mod evident lipseşte structura necesară realizării misiunii echipei.

Etapa III NORMALIZAREA - După rezolvarea deferitelor conflicte inerente

etapei a II a, echipa începe să se “coaguleze”. Informaţia începe să circule

liber, membrii îşi înţeleg reciproc rolurile iar cooperarea devine regulă.

Etapa IV – FUNCŢIONAREA - Echipa se caracterizează prin standarde înalte de calitate, productivitate şi rezolvarea problemelor. Membrii colaborează benevol şi caută să realizeze performanţe individuale şi de echipă cât mai

deosebite.

Etapa V DESTRAMAREA - Membrii se implică activ în dizolvarea echipei în timp ce conducătorul acesteia îi sprijină în combaterea tendinţei de a se opune părăsirii echipei şi de a rămâne în structura ei securizantă şi previzibilă.

ROLURILE ÎN ECHIPĂ

CONDUCĂTORUL - Este individul stabil, dominant, extrovertit, care este văzut

ca un lider al echipei din care face parte, chiar şi atunci când nu este conducătorul acesteia. El veghează asupra echipei şi coordonează eforturile

acesteia în vederea atingerii obiectivelor propuse. Se distinge prin preocuparea

pe care o are pentru obiective. Are o inteligenţă medie şi se remarcă, în primul

rând, prin caracter. Este disciplinat şi impune autodisciplină. Conducătorul este cel care clarifică obiectivele şi stabileşte agenda, selectează problemele pe care le va rezolva echipa, stabileşte priorităţile, dar în nici un caz nu domină discuţia.

ADJUNCTUL - Cel care îndeplineşte acest rol în echipă este nerăbdător, dominant, extrovertit. Cei care au observat atent echipele în acţiune sugerează că acestea trebuie să aibă un lider “social” care să fie conducătorul echipei şi, separat, un lider de “sarcini” care se ocupă de proiecte bine definite. În cazul nostru, adjunctul este liderul “de sarcini”, iar conducătorul este liderul “social”.

NONCONFORMISTUL - Cel care îndeplineşte acest rol în echipă este dominant,

deştept, introvertit. El este sursa de idei originale, face sugestii şi propuneri. Este numit “omul idee”. Ceea ce diferenţiază ideile lui faţă de cele ale celorlalţi membri ai echipei, este originalitatea şi stilul radical cu care abordează problemele şi

obstacolele.

EVALUATORUL - Acest membru al echipei este foarte inteligent şi introvertit. Într-o

echipă echilibrată, noncoformistul şi evaluatorul sunt cei care trebuie să fie foarte inteligenţi. Spre deosebire de nonconformist, evaluatorul este mult mai realist. Temperamentul său îl desemnează ca fiind serios şi nu foarte entuziast. Contribuţia

sa constă în analiza măsurată şi la rece: el nu va propune niciodată începerea unui

proiect pe care il considera gresit.

MUNCITORUL - Acest membru al echipei este, înainte de toate, stabil şi supus. El este organizatorul practic, care transform deciziile şi strategiile în sarcini bine definite

pe care oamenii sa le poata duce la indeplinire.

INVESTIGATORUL - Acest membru al echipei este: stabil, dominant, extrovertit. În

mod sigur, el este cel mai plăcut membru al echipei. Este relaxat, sociabil, “de treabă”, foarte interesat de ce se întâmplă în jurul său. Răspunsurile sale au o tentă pozitivă şi sunt pline de entuziasm, cu toate că uneori, investigatorul are tendinţa de a renunţa la un lucru la fel de repede cum l-a început. El este acel membru al echipei care merge “în afară” şi aduce informaţii şi idei pe care le ”povesteşte” grupului.

COECHIPIERUL - El este: hotărât, extrovertit, fără tendinţă de dominare. Este

cel mai sensibil membru al echipei, cel care conştientizează nevoile şi grijile celorlalţi. Coechipierul este cel care ştie cele mai multe lucruri despre vieţile private ale celorlalţi. Este cel mai sociabil, cel mai popular membru al echipei şi are o mare capacitate de comunicare. El ţine echipa unită, îi sprijină pe ceilalţi şi

are o mare doză de loialitate. Dacă cineva vine cu o idee, coechipierul o va

sprijini.

FRICOSUL - Dacă l-am caracteriza printr-o singură trăsătură, am afirma că acest

personaj se teme de ceea ce ar putea merge prost. Nu se simte bine până când nu verifică personal fiecare detaliu şi până nu se asigură că totul se desfăşoară corect. Este grijuliu şi permanent preocupat pentru activitatea echipei. Se preocupă de ordine, de respectarea termenelor limită, de îndeplinirea

programului.