COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPURILOR DE MUNCĂ

6.1. Conceptul de grup de muncă

Grupul de muncă reprezintă un număr de persoane (minim două), care realizează o activitate sau o
acĠiune comună sub conducerea unui manager. Fiecare membru îúi concentrează eforturile asupra
obiectivului comun, dar contribuĠia lor diferă sub aspect cantitativ, calitativ, ca intensitate úi natură.
Membrii grupului sunt reciproc dependenĠi. Scopul grupului de muncă este lucrativ (confecĠionarea
unui produs, repararea unui utilaj etc.) sau creativ (descoperirea unui nou produs, proiectarea unui
utilaj, reorganizarea unui loc de muncă etc.). Obiectivele fiecărui grup de muncă decurg din
obiectivele generale ale organizaĠiei din care acesta face parte. Grupurile sunt flexibile úi se modifică
în funcĠie de desfăúurarea activităĠii. Referitor la formarea grupului de muncă există mai multe
teorii:

x teoria sociometrică, ce susĠine că rolul principal în formarea grupului de muncă trebuie Vă-l aibă
relaĠiile de atracĠie úi simpatie dintre componenĠi; între membrii grupului există în acest caz un
grad ridicat de cooperare úi înĠelegere; acestea pot duce în final la rutină, dezinteres, performanĠe
scăzute; x teoria dinamicii de grup, care recomandă formarea grupului de muncă în jurul unor oameni
dinamici, competenĠi úi performanĠi, care prin provocarea unor dezacorduri úi stări conflictuale
determină progresul

6.2. Caracteristicile grupului de muncă

Grupul de muncă se caracterizează prin: - unul sau mai multe obiective comune, care trebuie realizate
prin participarea tuturor; - norme de comportament úi de conduită acceptate úi respectate de fiecare
membru; - un anumit statut (îndatoririle, drepturile úi obligaĠiile persoanei) pentru fiecare membru
úi un anumit rol (maniera individului de a-úi asuma funcĠiile care decurg din statut); - existenĠa,
între membrii grupului, a unor relaĠii socio-afective care pot favoriza sau frâna realizarea obiectivelor.
Desfăúurarea activităĠii în cadrul grupului de muncă prezintă

- avantaje: potenĠial de informaĠii mai mare; experienĠă mai mare; fundamentare útiinĠifică a
deciziilor; - dezavantaje: presiuni sociale; apariĠia unei figuri dominante; constrângeri de timp;
dezacorduri frecvente.

6.3. Conducerea grupului de muncă

În cadrul grupului de muncă, managerul are rolul de a conduce úi de a îndruma. Membrii grupului pot
fi din punct de vedere profesional úi comportamental: excepĠionali, foarte buni, buni, slabi. Este
necesar să se asigure condiĠii ca cei excepĠionali săúi aducă contribuĠia maximă, iar cei buni să fie
ajutaĠi să se dezvolte. Pentru a îndruma oamenii, sunt necesare diferite însuúiri, cum sunt
subtilitatea úi abilitatea. Managerul trebuie să fie conútient de aspectele pe care le implică
îndrumarea subordonaĠilor, deoarece în acest proces există riscul de a se schimba el însuúi. Pentru a
forma un grup managerul trebuie: - Vă acorde încredere subordonaĠilor; - Vă le ofere toate
informaĠiile necesare desfăúurării activităĠii în bune condiĠii; - Vă rezolve conflictele de muncă astfel
încât să nu influenĠeze negativ colaborarea; - Vă fie sincer úi transparent faĠă de grup; - Vă
acĠioneze ca un „dirijor de orchestră”; - Vă organizeze un feed-back permanent úi săĠină cont de el.
În domeniul relaĠiilor interumane, managerul trebuie săútie că membrii unui grup: - îndeplinesc
diferite roluri care le marchează nevoile, comportamentul, activităĠile: factori de producĠie, membri
de familie, participanĠi la comunităĠi etnice, religioase úi politice, consumatori de bunuri úi servicii,
cetăĠeni; - au individualitate proprie; - au o anumită pregătire profesională, culturală dobândită până
în momentul încadrării. RelaĠiile interpersonale în cadrul grupului pot fi: oficiale (formale) úi
informale (stabilite pe baza unor afinităĠi personale). După efectul pe care îl produc, relaĠiile
interpersonale pot fi de interes-dezinteres, satisfacĠie-insatisfacĠie, bună dispoziĠieindispoziĠie.
RelaĠiile corecte manager-subordonat exclud ameninĠarea úi pedeapsa. Principiul de bază al muncii
cu oamenii este de a-i trata ca oameni, deci fiinĠe raĠionale, responsabile de sarcinile ce úi le-au
asumat

6.4. Tipuri de grupuri de muncă

În cadrul oricărei organizaĠii se constituie unul sau mai multe grupuri de muncă, care coexistă úi se
manifestă în diferite domenii de activitate úi la diferite niveluri ierarhice. Acestea se deosebesc printr-
o serie de caracteristici de ordin calitativ, astfel: x grupurile formale se constituie pe bază de acte úi
norme oficiale, au scop lucrativ, aparĠin structurii formale, sunt oficiale úi obligatorii, se modifică
odată cu restructurarea organizatorică, sunt conduse de un úef ierarhic investit oficial cu autoritate; x
grupurile informale se constituie spontan, pe baza intereselor úi preocupărilor comune, urmăresc
sprijinirea propriului interes, se conduc după regulamente proprii, rămân aceleaúi úi după
modificarea structurii oficiale, sunt conduse de un lider ales pe bază de competenĠă;

x grupurile operative sunt grupuri temporare de muncă constituite pentru consultanĠă într-un
anumit domeniu, sunt alcătuite din specialiúti diferiĠi, în funcĠie de problema ce trebuie rezolvată;
se mai numesc úi comisii „ad-hoc”; x echipa este grup de muncă temporar sau permanent, care
trebuie să rezolve anumite probleme úi care este creată pentru scopuri diferite (echipe
antreprenoriale, echipe autonome).

6.5. Comunicarea în cadrul grupului de muncă Pentru a exista ca grup de muncă, este necesar ca
membrii acestuia să comunice între ei. Comunicarea în cadrul grupului are următoarele obiective: x
informarea corectăúi la timp a membrilor grupului; x formarea de opinii în legătură cu diferite
evenimente, discutarea acestora úi transmiterea către cei interesaĠi; x vehicularea directă, imediată
úi nealterată a ideilor, propunerilor úi nemulĠumirilor între membrii grupului; x luarea deciziilor úi
transmiterea acestora;

În procesul de comunicare în cadrul grupului, între emiĠător úi receptor există mediul prin care se
face transmiterea mesajului. Acesta poate deforma mesajul úi chiar procesul de înĠelegere, datorită
unor perturbaĠii care pot apărea (zgomot, posibilităĠi limitate de percepere ale receptorului,
personalitatea emiĠătorului etc.). Comunicarea în cadrul grupului de muncă este de mai multe tipuri:
x verbală, scrisă, nonverbală; x formală sau informală; x interpersonală; x de grup (intragrup úi
intergrup). Comunicarea în cadrul grupului de muncă este influenĠată de: x calitatea mesajului; x
viteza úi ritmul de comunicare; x sensul comunicării (ascendent, descendent, orizontal, oblic); x
Părimea grupului (în grupurile mai mari se realizează mai greu); x poziĠia spaĠială a membrilor
grupului în procesul comunicării (de exemplu, aúezarea „faĠă în faĠă”)