Colegiu National de Comert al ASEM

Catedra: Comert, Merceologie, Tehnologie

Etica si estetica profesionala

Unitatea de curs:
Tema: Colectivul de muncă și atmosfera
în colectivul de muncă. Grupurile
sociale.
z

Efectuat: Braga Valeriu TAP-192

Profesor: Olaru Victoria
Chisinau 2021
 z
Cuprins

 Notiuni generale ale colectivului de munca

 Formarea si dezvoltarea colectivului de muncă

 Climatul sociopsihologic în colectivele de muncă

Notiuni generale ale colectivului de munca
z

Din multitudinea lucrărilor de specialitate au rezultat două mari categorii de

definiţii:

 Prima accentuează rolul individului în cadrul grupului, grupul fiind un număr

de persoane care comunică între ele, adesea doar pentru o anumită
perioadă, numărul de membri trebuind să fie suficient de mic pentru ca
fiecare persoană să fie capabilă să comunice cu celelalte «face-to-face».

 O altă definiţie reprezentativă a acestei categorii are menirea de a o

completa pe prima şi prevede că: un grup este orice număr de persoane
care intercondiţionează între ele, sunt psihologic conştiente de existenţa
celorlalţi şi percep că fac parte din acel grup.
Notiuni generale ale colectivului de munca
z

Indiferent de definiţia acceptată, rolul grupurilor poate fi sintetizat astfel:

 realizează practic obiectivele organizaţiilor din care fac parte;

 asigură cadrul necesar modelării şi structurării personalităţilor;

 oferă premisele satisfacerii unor cerinţe specifice (de siguranţă,

apartenenţă, recunoaştere, autorealizare);

 constituie veriga prin intermediul căreia membrii societăţii influenţează

societatea, în conformitatecu nevoile, aspiraţiile şi valorile specifice lor.
 z
Formarea si dezvoltarea colectivului de muncă

 Formarea – în această fază, grupul nu este încă un grup în adevăratul

sens al cuvîntului, ci, mai degrabă, o adunară de indivizi. Caracteristic
pentru această fază sunt discuţiile despre ţelurile, identitatea,
componenţa, durata de existenţă, conducerea şi procedurile de lucru ale
grupului. Oamenii încearcă de la bun început să facă o bună impresie
asupra celorlalţi. Acest stadiu se încheieîn momentul în care membrii
încep a gîndi la ei înşişi ca parte componentă a grupului respectiv.
 z
Formarea si dezvoltarea colectivului de muncă

 Răbufnirea – unele grupuri trec printr-o fază de conflicte ce urmează

unui consens iniţial superficial. Scopul, conducerea, rolurile, normele,
procedurile de lucru şi comportamentul în cadrul grupului ajung să fie
puse în discuţie. În cadrul acestui proces pot fi dezvăluite interese
individuale sau “agende ascunse”, fiind posibile chiar şi unele ostilităţi.
Răbufnirea este deosebit de importante pentru formarea increderii
recirpoce. Dacă este coordonată cu succes, această fază poate conduce
la formularea unor obiective şi proceduri mai realiste. Stadiul se încheie
în momentul în care grupul se organizează pe bază de roluri şi
responsabilităţi, stabilindu-se o ierarhie a conducerii.
 z
Formarea si dezvoltarea colectivului de muncă

 Normarea – se caracterizează prin creşterea coeziunii grupului, la

această etapă apare conştiinţa de grup. Există un real şi eficient schimb
de informaţii între membrii grupului, creşte creeativitatea şi empatia. În
această fază grupul îşi stabileşte normele şi tiparele care îi vor guverna
funcţionarea modul de lucru, procesul decizional, gradul de transparenţă,
nivelul increderii reciproce. Faza este caracterizată de diferite
experimente ale membrilor grupului, menite să testeze starea de spirit a
celorlalţi şi să stabilească nivelul de implicare. Stadiul se încheie atunci
cînd structura grupului se consolidează şi grupul a asimilat un set de
expectanţe legate de ceea ce înseamnă un comportament corect din
partea membrilor săi.
 z
Formarea si dezvoltarea colectivului de muncă

 Funcţionarea – numai după ce sunt parcurse cu succes primele trei

faze grupul poate deveni pe deplin productiv. Chiar dacă şi în celelalte
faze se pot inregistra rezultate la un anumit nivel, acestea sunt totuşi
diminuate de energia consumată în desfăşurarea proceselor de grup şi în
explorarea obiectivelor şi rolurilor individuale. La aceasta etapă apare
interdependenţa reală între membrii grupului. Loialitata grupului este
maximă, este conturată bine identitatea grupului şi dispare frica de
schimbare.
 z
Formarea si dezvoltarea colectivului de muncă

 Destrămarea – anumite grupuri cum ar fi echipele speciale şi echipele

de proiect au o durată de viaţă definită şi se destramă după ce şi-au atins
scopurile. De asemenea, anumite grupuri se destramă atunci cînd apar
concedieri sau restructurări în cadrul întreprinderii. În această fază de
destrămare, sunt obişnuite ritualurile care afirmă succesul anterior al
grupului (cum ar fi ceremoniile şi petrecerile). Membrii exprimă adeseori
sprijin emoţional unul faţă de altul.
 z Climatul sociopsihologic în colectivele de muncă

 Climatul social-psihologic are următoarele caracteristici specifice:

- în primul rând, este una din faţetele vieţii cotidiene a oamenilor;

- în al doilea rând, este divers în diferite colective;

- în al treilea rând, influenţează în mod diferit membrii colectivului;

- în al patrulea rând, influenţa climatului are urmări asupra stării psihologice

a oamenilor.
 z Climatul sociopsihologic în colectivele de muncă

 Climatul social-psihologic posedă dinamică, condiţionată, în

primul rând, de determinantele externe (condiţiile material-
tehnice şi organizaţionale, factori obiectivi) şi, în al doilea
rând, de reflectarea acestor interrelaţii (adică determinanta
internă, subiectivă).
 z
Factorii obiectivi

 1. Tipul de activitate, caracterul şi condiţiile muncii. Un

moment important în acest caz îl constituie alegerea profesiei
sau orientarea profesională şi anume gradul de satisfacţie
sau insatisfacţie de la muncă.

 2. Organizarea activităţii de muncă şi factorul economic, adică

trebuie să existe atât condiţii bune de muncă, cât şi stimulare
materială diferenţiată.

 3. Stimularea activităţii colectivului, adică motivaţia oamenilor,

în special de a-şi compara rezultatele sale cu ale altor oameni
 z
Factorii subiectivi

 1. Structura, componenta colectivului. Din experienţa şi cercetările sociologice

rezultă că structura optimală a colectivului este cea combinată (oameni diferiţi
după sex şi vârstă, de diferită calificare, cu diferite experienţe şi cunoştinţe)..

 2. Compatibilitatea dintre membrii colectivului (influenţa particularităţilor

individuale):

-fiziologica

-psihologica

-sociala

 3. Interrelaţiile existente în colectiv - în grup oamenii se supun unor anumite

norme. Trebuie să ţinem cont de apariţia grupelor neformale în colectiv, de
caracterul lor (pozitiv sau negativ), mecanismul lor de funcţionare.