Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mai exact este vorba de întâlniri informale după programul de lucru şi, de regulă, în
afara locului de muncă, fără ierarhii, fără orar şi fără cravată. Este prilejul afirmării altor valenţe
omeneşti, a cunoaşterii partenerilor şi a destinderii.
Teambuildingul devine un element central in orice mediu organizational, axandu-
se pe scoaterea la lumina a tot ceea ce este mai bun intr-o echipa, cu scopul autodezvoltarii,
comunicarii pozitive, imbunatatirea performantelor de leadership si imbunatatirea lucrului in
echipa.
În istoria dezvoltării teambuildingului primul rol important l-a avut Freud care în
1920 a făcut cateva studii referitor la dinamica grupului, termen legat de cel de leader. Tot in
aceeasi perioada McDoughall sugerează cinci condiţii principale pentru ca dinamica unui grup să
funcţioneze la nivel înalt. El devine recunoscut astfel ca primul “team-builder”.
In 1945 Lewin a pus bazele Centrului de studiu a dinamicii grupului, unde au fost
conduse teste ani la rând. O importanţă majoră a fost acordată performanţei grupului şi în
cercetările din cel de-al doilea război mondial. Începând cu anii 1980, Statele Unite
implementează sistemul de recompensă a echipei datorită inflaţiei şi datoriilor internaţionale; în
acest punct se schimba complet modul de a vedea o echipă în zona business.
Din 1990 a început era echipelor de înaltă performanţă şi până în prezent au
apărut foarte multe firme de consultanţă al căror scop este dezvoltarea performanţelor echipei.
Obiectivele unui teambuilding includ, fără a se limita la acestea2:
comunicare imbunatatita
spatiu de lucru mai placut
motivarea echipei
1
http://www.cbc.ro
2
http://www.expert-teambuilding.ro
cunoasterea mai buna a colegilor echipei
productivitate imbunatatita a echipei
identificarea punctelor forte ale membrilor echipei si folosirea lor in interesul echipei
strategii de auto-conducere
În mod tradiţional, “acţiunile de tip team building pot avea numeroase ţinte
printer care: clarificarea misiunii echipei şi însuşirea liniilor ei directoare de către toţi
componenţii acesteia; stabilirea şi asumarea colectivă a obiectivelor care decurg din misiune;
însuşirea mecanismelor prin care se distribuie o sarcină de lucru, având în vedere absenţa
rolurilor prestabilite; satisfacerea nevoilor membrilor echipei de a cunoaşte care este rostul lor în
echipă, care sunt raţiunile pentru care sunt acceptaţi sau dezavuaţi, ce se aşteaptă de la ei, cum
sunt percepuţi de către ceilalţi etc.; găsirea răspunsurilor la întrebări legate de procedurile
acceptate, asigurarea comunicării etc.; clarificarea marjei de evoluţie individuală independentă;
alegerea şi însuşirea metodelor de lucru menite să conducă la performanţă; aplicarea metodelor
menite să consolideze coerenţa şi consistenţa; adoptarea normelor de asumare a responsabilităţii;
facilitarea integrării unor noi membri.”5
5
Ştefan Stanciu , Mihaela Alexandra Ionescu , “Comportament organizaţional”, Suport de curs, p. 87