UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE MANAGEMENT
MASTERAT: DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A MANAGEMENTULUI
ORGANIZAŢIEI

Disciplina: LOGISTICĂ ÎN VIZIUNE EUROPEANĂ

RAPORT DE CERCETARE

TEMA

MODALITĂŢILE DE EFECTUARE A TRANSPORTULUI INTERNAŢIONAL

Masterand:

Nume si prenume

CIRICA IOANA DENISA

Loc de munca: DIRECTIA FISCALA

Email: denysa_deny2007@yahoo.com

BRASOV

Cuprins
INTRODUCERE ............................................................................................................................. 3

1
1. ROLUL ȘI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR................................................................. 5

2. ASPECTE ALE TRANSPORTULUI INTERNAȚIONAL DE MĂRFURI .............................. 7

2.1 Aspectele economice ............................................................................................................. 7

2.2 Aspectele sociale ................................................................................................................... 7

2.3 Aspectele politice .................................................................................................................. 7

3. CARACTERISTICILE TRANSPORTURILOR ........................................................................ 8

4. PRINCIPALELE MODALITĂŢI DE TRANSPORT ................................................................ 9

4.1 Transportul rutier ................................................................................................................... 9

4.2 Transportul naval (pe apă) ................................................................................................... 11

4.3 Transportul feroviar ............................................................................................................. 12

4.4 Transportul prin conductă .................................................................................................... 13

4.5 Transportul aerian ................................................................................................................ 13

CONCLUZII ................................................................................................................................. 16

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 18

2
INTRODUCERE

În lumea contemporană, derularea schimburilor comerciale internaţionale implică, în mod

obligatoriu, recurgerea la anumite trasee – rutiere, feroviare, aeriene sau navale – pentru
vehicularea persoanelor, mărfurilor şi serviciilor. De aceea, schimburile comerciale sunt de
neconceput în absenţa unui sistem de transport rutier, feroviar, aerian şi maritim bine articulat. În
acest context, reprezentanţii autorizaţi ai statelor lumii şi-au concentrat eforturile în următoarele
direcţii: construirea unei reţele de transport internaţional, a cărei infrastructură este în continuă
perfecţionare, şi elaborarea unor reglementări care să garanteze fluiditatea traficului, precum şi
siguranţa cât mai deplină a transportului de persoane şi de mărfuri, prin asigurarea unor mijloace
de securitate maximă.
Serviciile logistice cuprind un ansamblu de activităţi diverse. Dintre acestea transportul
deţine o pondere semnificativă atât ca prezenţă, cât mai ales din punct de vedere a costurilor.
Opţiunile unei firme faţă de transport sunt numeroase, dar diferite ca implicaţii: să aibă mijloace
proprii de transport, să închirieze, să recurgă la firme specializate, să aleagă o anumită modalitate
de transport etc. Toate acestea trebuie analizate într-un context specific, neputând fi date dinainte
soluţii şablon.
Transportul este una dintre componentele majore ale sistemului logistic, datorita
contributiei sale la indeplinirea misiunii logistice.
De cele mai multe ori, transportul este definit ca miscarea fizica a persoanelor si
marfurilor, intre doua puncte. De fapt, transportul marfurilor reprezinta un set de activitati
logistice de baza, care se desfasoara in aproape orice canal de marketing si consta in crearea
utilitatilor de loc si de timp. Definirea transportului nu trebuie sa se limiteze la simpla deplasare
spatiala a marfurilor. In cazul apelarii la un transportator, utilizatorul cumpara un ansamblu de
servicii.
Importanța transporturilor internaționale în cadrul amplificării relațiilor dintre state dar și
în diversificarea schimburilor comerciale reprezintă un element cheie ce permite dezvoltarea
unei economii globale. Transporturile influențează derularea oricărei operațiuni de import sau de
export fiind astfel un determinant major al dezvoltării relațiilor economice pe plan internațional.
Industria de transport reprezintă peste 6% din produsul intern brut (PIB) al Uniunii
Europene (UE), peste 6% din forţa de muncă, 40% din investiţiile Statelor Membre şi 30% din
consumul de energie din UE. Acest sector a înregistrat o creştere constantă în ultimele două
decenii, de 2,3% pe an la transportul de bunuri şi 3,1% la cel de pasageri. În acelaşi timp, a
crescut presiunea exercitată de sectorul transport asupra mediului şi societăţii.

3
 Transportul furnizează distribuţia vitală pentru producţie la fel ca și mobilitatea esenţială
a personalului, interconectând direct întreprinderile la pieţele din întreaga lume. Transportul este
un element cheie al creşterii economice şi al competitivităţii.
Transporturile constituie unul din factorii de bază ce determină dezvoltarea comerţului
internaţional. Datorită faptului că gradul de dezvoltare al transporturilor condiţionează progresul
celorlalte sectoare ale economiei unui stat, ele trebuie să anticipeze evoluţia acestora. Astfel,
comerţul cu servicii de transport a devenit în prezent unul din componentelede bază ale
comerţului mondial, iar în cazul unor state acesta s-a transformat în ramură de specializare
internaţională datorită diviziunii internaţionale a muncii. Pe lângă problemele economice legate
de transporturi mai apar si unele presiuni de natură socială, de securitate sau de mediu. Lipsa de
personal calificat, problemele de asigurarea securităţii, impacturile de mediu pentru diferite
categorii de transport sunt doar câteva din problemele pe care le pune astazi transportul la nivel
global.
Din cele mai vechi timpuri, transporturile au fost prezente în activităţile cotidiene ale
oamenilor. Pe măsură ce societatea a evoluat, importanţa transporturilor în sistemul complex al
civilizaţiei umane a crescut continuu. Chiar dacă, după conţinut, transporturile sunt plasate în
domeniul producţiei materiale, deoarece sunt în principal o rezultantă a producţiei şi în acelaşi
timp o ramură componentă a economiilor naţionale, ele realizează legături directe de
intercondiţionare de tip cauză-efect nu numai în sfera civilizaţiei materiale, ci şi în celelalte
domenii ale activităţilor sociale.
„Pe plan juridic, transporturile internaţionale ridică o serie de probleme specifice, pe care
nu le întâlnim în traficul intern. Trecerea dintr-o ţară în alta presupune în mod necesar
convenirea unei valute de calcul acceptată de către toţi cărăuşii care participă la efectuarea unei
deplasări internaţionale, cât şi modalităţi de decontare şi de regres între aceştia, ori de câte ori
parcurgerea distanţei stabilite este asigurată de mai mulţi transportatori din state diferite.
Decontările pot avea ca obiect fie costul transportului, fie despăgubirile plătite, după caz,
călătorului, urmaşilor săi, expeditorului, destinatarului sau terţilor prejudiciaţi, în măsura în care
sumele au fost încasate sau plătite numai de către unul dintre cărăuşi, urmând să fie repartizate
ulterior, în anumit procentaj, după criterii rezonabile, şi celorlalţi prestatori de servicii de
transport, de pe teritoriul altor state de pe parcurs.”

4
1. ROLUL ȘI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR

Transporturile, prin caracteristica lor definitorie, aceea a realizării deplasării persoanelor

şi a mărfurilor, în spaţiu şi timp, ajută la satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii.
Acesta influenţează toate laturile vieţii economico-sociale, iar dezvoltarea ordonată şi
armonioasă a acestora în pas cu cerinţele reproducției lărgite constituie un obiectiv important al
politicii economice a statului.
Transporturile au fost dintotdeauna definite a fi căi de comunicaţie - rutiere, feroviare,
fluviale, maritime, aeriene - prin care se asigură traficul de persoane şi marfă dintr-un loc în
altul.
Fiecare ramură şi fiecare mijloc de transport s-a dezvoltat într-o ambianţă economică
generală, potrivit unor principii specifice.
Cele mai importante principii care guvernează transportul internaţional sunt aceleaşi care
guvernează şi transportul intern, şi anume: rapiditatea, fluiditatea, siguranţa, la care se adaugă
unele principii specifice ramurii respective.
Transportul reprezinta o latura a activitatii economice a societatii omenesti, organizata
in scopul invingerii distantelor. Prin activitatea de transport se realizeaza deplasarea in
spatiu a bunurilor sau a oamenilor in vederea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale
societatii omenesti. Transportul este strins legat de societatea omeneasca si a aparut o data cu
aceasta. Omul primitiv se deplasa dintr-un loc in altul in cautarea de hrana si protectie impotriva
greutaților naturii. Limitele fizice ale organismului uman in privinta distantelor ce puteau fi
parcurse pe jos si a cantitatii de bunuri materiale ce puteau fi transportate, au determinat, in
timp, descoperirea unei game variate de mijloace ajutatoare numite astazi „cai si mijloace de
transport”. Acestea au cunoscut o permanenta dezvoltare cantitativa, calitativa si
structurala, contribuind la dezvoltarea fortelor de productie, la cresterea economica pe plan
mondial.
Importanţa transportului în economia unei ţări este una incontestabilă şi pe deplin
verificată. Practic, preocuparea oamenilor a fost tot timpul posibilitatea de a se deplasa ei,
respectiv anumite obiecte si materiale dintr-un loc în altul într-un timp cât mai redus, pe distanţe
cât mai scurte şi la un cost cât mai profitabil.
Transportul reprezintă o latură a activităţii economice a societăţii româneşti, organizată în
scopul învingerii distanţelor. Prin activitatea de transport se realizează deplasarea în spaţiu a
bunurilor sau a oamenilor în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii
omeneşti. Prin transportul de bunuri se realizează distribuţia mărfurilor, se pun în legătura
punctele de ofertă cu cele de cerere, se stabilesc o serie de legături între zone diferite de pe Terra.

5
 În ceea ce priveşte transportul de persoane, prin acesta se acopera nevoia de deplasare a
indivizilor, atât în scop personal cât şi particular, se stabilesc o serie de contracte între oamenii
de peste tot.
În zilele noastre transporturile internaţionale au devenit efectiv o componentă tot mai
importantă a strategiei desfacerii mărfurilor pe pieţele externe cunoscută sub numele de logistică.
Între starea economiei mondiale şi a transporturilor internaţionale există o legătură cauzală
obiectivă. Starea transporturilor internaţionale depinde de starea comerţului mondial, iar acesta
din urmă depinde de starea economiei mondiale.
Importanţa transporturilor se reflectă în urmatoarele direcţii : transporturile participă la
diviziunea internaţionala a muncii ; se pot valorifica cele mai îndepărtate zăcăminte de materii
prime ; se atrag în circuitul economic, social şi politic mondial toate regiunile de pe glob ; se
reduce perioada de timp aferentă transportului prin perfecţionarea mijloacelor tehnice de
deplasare şi prin reducerea timpilor afectaţi operaţiunilor de încarcare-descarcare ; introducerea
rapidă în circuitul mondial a mărfurilor cu grad ridicat de prelucrare.
Conceptul de transport internaţional include un sistem de comunicaţii care depăşeşte
frontierele naţionale ale statelor. Acest concept defineşte cooperarea dintre două sau mai multe
state şi managementul şi structurarea subsistemelor astfel încât acestea să se subsumeze
sistemului internaţional respectiv.
Aşadar, transportul internaţional este un sistem de comunicaţii căruia îi sunt subsumate
mai multe subsisteme, articulate într-o structură armonioasă în măsură să asigure traficul de
călători şi de marfă dincolo de frontierele statelor, sistem care este guvernat de principiile
rapidităţii, fluidităţii şi siguranţei cât mai depline.
Transportul nu este un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri
practice. Transportul influenţează toate laturile vieţii economico-sociale, iar dezvoltarea ordonată
şi armonioasă a acestora în pas cu cerinţele reproducerii lărgite constituie un obiectiv important
al politicii economice a statului. Rolul şi importanţa transporturilor pot fi evidenţiate prin analiza
relaţiilor acestora cu diversele aspecte economice, sociale şi politice ale activităţii membrilor
societăţii.
În economia naţională a unei ţari locul transporturilor îl reprezintă faptul că este o ramură
a producţiei materiale care contribuie la crearea Produsului Intern Brut. Face parte din categoria
prestărilor de servicii, aducând mărfurile din sfera producţiei in cea a circulaţiei către consumul
final. Se realizeaza şi relaţii de intercondiţionare cu celelalte ramuri ale producţiei materiale.
Deci, circulaţia mărfurilor, a valorilor materiale apare ca o activitate necesară şi obiectivă.

6
2. ASPECTE ALE TRANSPORTULUI INTERNAȚIONAL DE MĂRFURI

2.1 Aspectele economice privesc relaţiile membrilor societăţii cu natura și societatea în care
trăiesc și isi desfasoara activitatea. Din punct de vedere economic, transporturile reprezintă unul
din cele mai importante domenii de activitate social-economică prin intermediul căruia se
efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor, serviciilor şi a oamenilor în scopul satisfacerii
necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti. Dezvoltarea schimbului de produse şi
activităţi pe plan naţional şi internaţional prin contribuţia nemijlocită a transporturilor
evidenţiază următoarele aspecte economice mai importante:
- fără transport posibilităţile de a face comerţ ar fi fost limitate strict pe piaţa locală. Pe măsura
dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de transport, piaţa a putut fi extinsă în cadrul naţional şi
internaţional, sporind capacitatea de absorbţie a acesteia;
- transportul a făcut şi face posibil un echilibru mai bun între cererea şi oferta pentru diverse
mărfuri pe plan naţional şi internaţional;
- în aceste condiţii, posibilitatea deplasării mărfurilor din zonele unde se află în abundenţă în
zonele cu deficit în asemenea mărfuri, tinde să egalizeze preţurile acestora;
- pe măsură ce zonele care oferă produse similare se lărgesc, concurenţa dintre vânzători creşte şi
tinde să ţină preţurile la niveluri similare;
- tranportul asigură în bună măsură şi mobilitatea capacităţilor de prelucrare intermediară şi
finală;
- specializarea în activitatea de producţie şi comercializare este facilitată şi încurajată;
- schimbul de mărfuri pe plan intern şi internaţional face necesară deplasarea oamenilor în
interes de afaceri, transportul de documente comerciale şi schimbul valutar.
2.2 Aspectele sociale pe care le generează activitatea de transport se referă în principal la
urmatoarele:
- activitatea de turism pentru odihnă și recreere sau în scopuri terapeutice a crescut odata cu
dezvoltrea și perfecţionarea transporturilor;
- locuitorii din zonele mai slab populate nu mai sunt izolaţi de serviciile medicale;
- activităţile recreative, sportive, cultural-știinţifice pot fi extinse prin deplasarea dintr-o
localitate în alta, dintr-o ţară în alta, datorită perfecţionării și dezvoltării transporturilor.
- pe măsura dezvoltării şi perfecţionării transporturilor s-a extins activitatea de turism pentru
odihnă şi recreere sau în scopuri terapeutice atât în plan intern cât şi internaţional. Mijloacele de
transport mai rapide şi mai sigure, precum şi preţurile rezonabile ale transportului la orice
distanţă, au stimulat şi stimulează în continuare dezvoltarea turismului intern şi internaţional;
2.3 Aspectele politice generate de dezvoltarea transporturilor vizează în principal:

7
 - întărirea economiei naţionale prin înlăturarea limitelor impuse de distanţa dintre centrele
economico-sociale și circulaţia rapidă, operativă a mărfurilor și persoanelor;
- politica de amplasare a forţelor de producţie pe teritoriul ţării;
- întărirea capacităţii de apărare a ţării împotriva oricarei agresiuni.
Deasemenea, literatura de specialitate mai reţine două aspecte sub care pot fi privite
transporturile: cultural – înlesnește deplasările oamenilor în scopuri de odihnă, cunoaștere, etc.,
si militar – asigură transportul operativ al trupelor, tehnicii militare și muniţiilor.

3. CARACTERISTICILE TRANSPORTURILOR

În epoca modernă transporturile pot fi definite ca un sistem dinamic și raţional, constând

din mijloace tehnice specifice, utilaje, căi de comunicaţie etc., deservite de un personal
specializat și destinate deplasării în spaţiu și timp a mărfurilor și persoanelor.
În cadrul economiei naţionale acestea s-au constituit într-o ramura a producţiei materiale, care
contribuie nemijlocit la crearea produsului intern brut și a produsului naţional brut.
Transporturile continuă procesul de producţie al celorlalte ramuri ale economiei în sfera
circulaţiei. Aceasta face ca între transporturi și celelalte ramuri ale producţiei materiale să existe
în mod necesar relaţii de interdependenţă și condiţionare reciprocă. Întrucât producţia și
consumul, ca faze ale reproducţiei nu coincid în spaţiu și timp, circulaţia mărfurilor de la locul
de producţie la locul de consum este imperios necesară. Produsele create în sfera producţiei
materiale pot intra în sfera consumului numai după ce au terminat această mișcare. Îndeplinind
această funcţie, transporturile realizează implicit și legatura nemijlocită între ramurile economiei,
între diferitele compartimente ale acestora, între unităţile administrativ-teritoriale, constituind un
factor important al dezvoltării economico-sociale și al progresului.
Transporturile, ca ramură a economiei naţionale, prezintă unele caracteristici în raport cu
celelalte ramuri ale producţiei materiale.
În primul rând, în transporturi nu se creează produse materiale. În transporturi se creează
servicii de deplasare în spaţiu a mărfurilor și persoanelor.
În al doilea rând, aceste servicii nu există sub forma unor obiecte de întrebuinţare
distincte de procesul de transport, asa cum bunurile materiale create în industrie, de exemplu, se
separă de procesul de producţie și apoi circulă ca marfă, ca articol de comerţ.
Produsul creat în procesul de transport (deplasarea spaţială) se consumă pe parcursul
desfășurării acestuia, rezultatul fiind acela că la sfârșitul procesului de transport marfa se află în
sfera circulaţiei și nu în sfera producţiei, urmând a intra în sfera consumului productiv sau

8
neproductiv, contravaloarea serviciului de transport adaugându-se la valoarea mărfii transportate,
ca valoare suplimentară.
În al treilea rând, produsul de transport nu poate fi stocat. Nu se pot crea rezerve de
servicii de transport. De aceea trebuie asigurate rezerve de mijloace de transport pentru a
satisface cererea inegală de transport, inclusiv în perioadele de vârf.

4. PRINCIPALELE MODALITĂŢI DE TRANSPORT

4.1 Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilă în ceea ce priveşte ruta şi
perioada de operare. Transportul rutier este o modalitate de transport terestru care asigură
deplasarea cu ajutorul autovehiculelor şi al mijloacelor de tractare, a mărfurilor, materiilor prime
precum şi a călătorilor.
Mărfurile pot fi livrate direct la sediul clienţilor sau într-un loc desemnat de aceştia.
Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distanţe scurte a mărfurilor de
valoare ridicată. Între dezavantajele transportului rutier se pot menţiona faptul că restricţiile la
controalele vamale (pentru transporturile internaţionale) pot fi consumatoare de timp. De
asemenea, distanţele lungi şi necesitatea efectuării unor traversări de apă reduc atractivitatea
pentru transportul rutier. În plus, în unele părţi ale globului, în special în ţările slab dezvoltate,
infrastructura rutieră este proastă.
Cu ajutorul lor se pot organiza transporturi directe de la furnizor şi până la beneficiarul
mărfurilor din ţară sau străinătate, evitându-se transbordările pe parcurs şi consecinţele acestora:
manipulări costisitoare; pierderi calitative şi cantitative; rătăciri de cotlete; sustrageri. Totodată,
devine posibilă folosirea unor ambalaje mai uşoare şi mai ieftine, scurtarea perioadei de timp cât
marfa se află în procesul de producţie.
Mijloacele de transport auto dezvoltă viteze tehnice şi comerciale ridicate, fapt ce are o
mare importanţă în transportul de mărfuri perisabile, al celor care presupun un anumit grad de
urgenţă. În tranaporturile pe distanţe mari, cum sunt cele internaţionale, rulajul mijloacelor de
transport auto este de două ori mai ridicat decât cel al vagoanelor de cale ferată, ceea ce
contribuie la accelerarea proceselor de producţie şi desfacere, la creşterea eficienţei utilizării
autovehiculelor. Aceste tipuri de mijloace pot asigura livrări succesive, la termene stabilite, care
îl scutesc pe beneficiar să creeze stocuri de siguranţă importante. Se elimină astfel depozitarea
excesivă, deprecierea mărfii în timpul depozitării, imobilizarea unor importante fonduri băneşti
în stocuri prea mari şi se creează posibilitatea utilizării lor în alte scopuri; importatorul oferă un
preţ mai avantajos pentru asemenea livrări „în grafic”. Producţia mijloacelor auto necesită

9
investiţii specifice mai mici, iar pregătirea conducătorilor auto se realizează cu cheltuieli mai
reduse şi într-un timp mai mic decât la Componentele procesului de transport rutier.
Procesul de transport al mărfurilor pe şosele are trei componente de bază şi anume:
drumul, autovehiculul şi conducătorul auto. Ca suport material pe care se derulează circulaţia
autovehiculelor, drumul condiţionează prin calităţile sale mobilitatea autovehiculelor şi eficienţa
exploatării lor tehnice şi comerciale. Totalitatea drumurilor situate pe întreg teritoriul ţării
formează reţeaua rutieră. În cadrul acesteia, din punct de vedere al importanţei economice şi
administrative, deosebim:
a) drumurile publice, respectiv acele căi de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate,
amenajate pentru circulaţia autovehiculelor şi afiliate în administrarea unui organ de stat, dacă
sunt deschise circulaţiei publice şi satisfac cerinţele de transport rutier ale întregii economii
naţionale şi ale populaţiei:
- drumuri de interes republican;
- drumuri de interes local.
b) drumurile de exploatare, care satisfac cerinţele de transport ale unor unităţi economice.
calea ferată sau în transportul naval sau aerian.
Caracterul consensual al contractului de transport auto determină un număr de consecinţe
teoretice şi practice importante:
 existenţa contractului nu este condiţionată de forma scrisă a acestuia;contractul poate să
fie numai verbal;
 din momentul în care se realizează acordul deplin al părţilor, răspunderea reciprocă a
acestora nu poate fi mai mult decât de natură contractuală;
 momentul încheierii contractului de transport nu coincide cu momentul executării
efective a acestuia. Contractul este format înainte de încărcarea mărfii şi dacă
transportatorul nu se prezintă pentru a ridica marfa la locul şi în momentul convenit, el
încalcă practic contractul încheiat.
Pentru a îmbunătăţi eficienţa parcului auto sunt utilizate sisteme informatice, care au
aplicaţii în programarea vehiculelor şi proiectarea itinerariilor de deplasare a acestora. Se
apreciază că un astfel de sistem informatic conţine 3 părţi principale:
a) un fişier de date despre beneficiarii transportului şi despre constrângerile legate de efectuarea
livrărilor către ei, care este legat în calculator de o reţea rutieră computerizată;
b) o parte de dirijare automată a transporturilor care generează rutele şi încărcăturile;
c) o facilitate interactivă care permite eliminarea realizării manuale a programelor.
Beneficiile introducerii unui sistem informatic includ utilizarea mai bună a vehiculului,
oferirea unor niveluri superioare ale serviciului de livrare prestat beneficiarilor, reducerea

10
costurilor de transport şi a investiţiei de capital în vehicule, utilizarea sistemului informatic ca
instrument de stimulare.
Expeditorii mărfurilor sunt persoane fizice sau juridice care încredinţează
transportatorilor sarcina de a deplasa o încărcătură pe o anumită distanţă, într-un punct dinainte
convenit. După domeniul de activitate, expeditorii persoane juridice se regăsesc cu precădere în
industrie şi distribuţie.
4.2 Transportul naval (pe apă) constituie o modalitate de transport foarte ieftină pentru
deplasarea mărfurilor în sistem vrac, a produselor cu valoare unitară mică sau neperisabile (de
exemplu, cărbunii şi ţiţeiul).
Transportul naval este lent şi poate fi dependent de starea vremii ( de exemplu, unele
porturi sunt acoperite cu gheaţă în timpul iernii). De obicei, transportul naval se utilizează în
combinaţie cu alte modalităţi de transport pentru a putea realiza livrarea mărfurilor din „uşă în
uşă”.
Acesta este compus din două domenii prioritare: transport maritim şi transport fluvial (în
unele regiuni şi lacustru).
a) Transportul maritim este practicat de o gamă foarte variată de nave.
Acest transport este cel mai vechi, cel mai lent, dar şi cel mai ieftin tip de transport
deoarece practicarea acestuia nu necesită cheltuieli pentru construcţia căilor de comunicaţii, cu
excepţia edificiilor terminalelor portuare. Transportă cele mai mari volume de mărfuri, nu sunt
limitate în gabarite, au un consum relativ scăzut de combustibil şi o productivitate a muncii
foarte ridicată.
Transportul maritim asigură derularea a circa 75 – 80% din totalul traficului mondial de
mărfuri. Economia şi relaţiile economice ale majorităţii ţărilor lumii se bazează îndeosebi pe
transportul maritim. Una din preocupările majore ale specialiştilor în navigaţia maritimă a
constituit-o formularea unor reguli clare şi precise pentru determinarea la diferite tipuri de nave
şi pentru condiţii diferite de navigaţie, a unor pescaj maxim care să nu fie niciodată depăşit când
navele au la bord încărcături complete de marfă.
În navigaţia lor pe mări şi oceane, navele comerciale străbat drumurile statornice de-a
lungul timpului în practica maritimă. Când aceste drumuri leagă între ele porturile aceleiaşi ţări,
ele se numesc drumuri de cabotaj. Transportul de cabotaj este un transport de-a lungul coastelor,
la maxim 100 mile distanţă de limita apelor teritoriale. Cabotajul poate fi naţional (între porturile
aceleiaşi ţări) şi internaţional (între porturile diferitelor state).
Transportul maritim poate fi :
- regulat (de linie), care prevede curse regulate între anumite porturi, conform unor
orare precis stabilite)

11
 - charter, când itinerarul se stabileşte pentru fiecare cursă, la fel şi timpul plecării

b) Transport fluvial presupune existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate, care cuprinde în
principal trei elemente fundamentale: a) flota fluvială propriu-zisă, b) porturile fluviale, c)
canalele fluviale.
Navigaţia fluvială se practică cu nave şi şlepuri de la 500 tdw1 la 5 000 tdw, cu care se
alcătuiesc convoaie, în unele cazuri, cu nave de până la 15000 tdw pe Dunărea maritimă sau
25000 tdw pe Marile Lacuri. Extinderea transporturilor fluviale pe canalele europene a impus
efectuarea unor ample lucrări, care vor asigura deschiderea unor mari căi de navigaţie
transeuropene, cum sunt: Constanţa – Rotterdam, Marsilia – Rotterdam etc.
4.3 Transportul feroviar de mărfuri asigură deplasarea mărfurilor în spaţiu şi timp cu ajutorul
vagoanelor şi a locomotivelor pe căile ferate, conform traficului de mărfuri stabilit între diferite
state. Transporturile feroviare asigură deplasarea unor mărfuri foarte variate, iar reţeaua
mondială de căi ferate cuprinde toate continentele. Cantitatea totală de bunuri transportată anual
pe glob de către transportul feroviar constituie 3,7 miliarde tone şi se observă o tendinţă de
scădere.
Elementele componente ale procesului de transport feroviar sunt, prin urmare, în număr
de trei şi anume: căile ferate; locomotivele, respectiv mijloacele de tracţiune; vagoanele,
respectiv mijloacele de transport propriu-zise. O clasificare posibila a căilor ferate este si cea
dupa intensitatea traficului de călători si mărfuri.
Căile ferate magistrale . Sunt căile ferate care asigură un trafic mare de călători şi mărfuri
în mai multe ţări sau continente, având o mare importanţa naţională şi internaţională.
2. Căile ferate principale . Sunt căile ferate de importantă naţională prin care se asigură legături
de călători şi mărfuri între principalele centre economice şi regiuni cu o mare importanţă
industriala.
3. Căile ferate secundare. Sunt construite deseori pentru a deservi mari obiective industriale sau
ca linii de centură ale marilor aglomerări urbane.
Transportul feroviar prezintă următoarele caracteristici mai importante:
 asigură deplasarea în spaţiu şi timp a mărfurilor, persoanelor şi poştei;
 în cazul societăţilor comerciale şi regiilor autonome care dispun de linii industriale,
asigură transportul direct “poartă în poartă”;

12
  transportul este asigurat, de regulă, la preţuri mai scăzute decât cele practicate în
transportul auto şi aerian, îndeosebi pe distanţe medii şi lungi;
 procesul de transport se desfăşoară neîntrerupt, ziua şi noaptea şi în tot cursul săptămânii,
în condiţii de regularitate şi potrivit unor grafice prestabilite;
 prezintă un grad ridicat de siguranţă, ca urmare a respectării stricte a normelor de
siguranţă a circulaţiei pe căile ferate.
Contractul de transport feroviar îmbracă forma scrisorii de trăsură internaţionale (fraht) şi
este un contract de adeziune, în sensul că, expeditorul recunoaşte condiţiile transportului,
stabilite în mod unilateral de căile ferate membre. El se consideră încheiat din momentul în care,
calea ferată de predare a primit marfa la transport, însoţită de scrisoarea de trăsură. Data
ştampilei de pe scrisoare se consideră data expedierii mărfii.
4.4 Transportul prin conductă necesită o investiţie iniţială ridicată pentru construirea
conductei, dar reprezintă o modalitate ce permite obţinerea unui cost marginal redus pentru
transportul fluidelor şi a unor produse chimice. Transportul ţiţeiului şi a gazelor naturale este
asociat, în mod obişnuit cu transportul prin conducte.
Acest transport este unul dintre cele mai tinere. El a aparut în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea (1865) în SUA, dar s-a dezvoltat preponderent în ultima jumătate de secol ca urmare
a realizărilor metalurgiei şi industriei constructoare de maşini, datorită creşterii necesităţilor
economiei mondiale în transporturi masive de produse lichide şi gazoase (numai conductele
petroliere şi de gaz din lume constituie în prezent circa 2 milioane de kilometri lungime).
4.5 Transportul aerian este considerabil mai scump pe tonă/km decât oricare altă modalitate de
transport, dar este mult mai rapid. Este de preferat mai ales pentru deplasarea produselor
perisabile, a celor de valoare ridicată şi în cantităţi reduse (de exemplu, diamantele, softurile,
florile naturale etc.). În prezent asistăm la o tendinţă de extindere a pieţei transportului aerian
prin promovarea serviciilor sale, care au la bază conceptul de cost complet al distribuţiei. Astfel,
cheltuielile mai ridicate de transport pot fi compensate prin reducerea altor costuri (ambalare,
asigurare etc.). În plus, realizarea unor aeronave mai mari şi mai flexibile a dus la reducerea
costurilor.
Transportul aerian intervine atunci când factorul determinant în transport este viteza.
Transporturile de mărfuri în ultima jumătate de secol au crescut cu ritmuri mai înalte decât
transportul de pasageri ajungând la peste 83 de miliarde tone la kilometru. Cu toate acestea
ponderea în circuitul mondial de mărfuri este foarte mică – 0,1%.
O utilizare tot mai largă cunoaşte avionul şi în domeniul transportului de mărfuri,
indicatorul de transport în tone-mile dublându-se pe plan mondial la fiecare 8-10 ani. În ultimile
două decenii s-au intensificat tot mai mult preocupările constructorilor e avioane pentru creşterea

13
capacităţii de transport a avioanelor; în medie la fiecare 5 ani a apărut o nouă generaţie de
avioane, cu o capacitate de două ori mai mare decât a celor din generaţia precedentă.
Contractul de transport internaţional aerian este concretizat în scrisoarea de transport
aerian (fraht aerian) şi dovedeşte încheierea contractului, primirea mărfii la transport de către
compania de transport, precum şi condiţiile transportului. Contractul se încheie în baza
prezentării mărfii la transport de către expeditor, însoţită de scrisoarea de transport aerian, şi a
plăţii taxei de transport de către acesta. Această scrisoare se prezintă companiei de transport
aerian odată cu predarea mărfurilor de transport. Înscrierea în scrisoarea de transport aerian a
taxei tarifare de transport şi a celorlalte taxe aferente se face numai de către compania de
transport aerian. Durata unui transport se socoteşte din momentul înregistrării şi primirii efective
a mărfurilor de către transportator, la plecare şi pâna la momentul predării la sosire către
destinatar.
Pentru transportul pe calea aerului,mărfurile trebuie să îdeplinească următoarele condiţii:
 să fie admise la transport potrivit dispoziţilor legale în vigoare;
 mărfurile şi ambalajele lor să nu prezinte pericol pentru aeronavă, persoane sau bunuri,
iar în cazul transporturilor mixte să nu tulbure sau să incomodeze pasagerii;
 să fie cântărite la predare şi însoţite de toate documentele necesare;
 ambalajul mărfurilor să fie corespunzător pentru transportul aerian şi să asigure
integritatea încărcăturii în cadrul manipulărilor obiţnuite;
 fiecare cotlet să aibă o etichetă care să indice numele şi adresa completă a expeditorului
şi destinatarului;
 mărfurile să fie admise la aeroport în orele stabilite prin programul de lucru al acestuia
sau la orele indicate de către transportator.
Aprobarea drepturilor de trafic se obţine de regulă, pe bază de reciprocitate, în cadrul
acordurilor de trafic aerian.
În alegerea modalităţilor de transport se ţine seama de o serie de criterii şi anume: viteza
de deplasare, frecvenţa deplasării, siguranţa pe timpul transportului, capacitatea mijlocului de
transport, disponibilitatea mijlocului de transport, costul transportului, specificul mărfii etc.
Sigur că nu vor putea fi întrunite simultan toate aceste criterii de către un singur mod de transport
şi de aceea, va fi căutată o optimizare între mai multe criterii care să corespundă cel mai bine
nevoilor de transport ale unei firme. Acesta deoarece decizia cu privire la alegerea modalităţii de
transport are o importanţă deosebită. Unii autori susţin că din costul total al distribuţiei fizice
costul transportului reprezintă circa 37 %.

14
 O tendinţă tot mai des întâlnită în legătură cu transporturile o constituie extinderea
transporturilor combinate sau multimodale. Transporturile combinate presupun utilizarea a cel
puţin două modalităţi de transport şi pot fi de tipul:
 piggyback – combină transportul rutier cu cel feroviar;
 fishyback – combină transportul rutier cu cel naval;
 trainship – combină transportul feroviar cu cel naval;
 airtruck – combină transportul rutier cu cel aerian.
Deşi fiecare din aceste combinaţii oferă anumite avantaje transportatorului, utilizarea
sistemului piggyback este mai răspândită, fiind mai ieftin ca utilizarea exclusivă a transportului
auto, flexibil, comod, mai puţin dăunător asupra mediului şi contribuie la reducerea gradului de
congestionare a căilor rutiere.

15
CONCLUZII

Transportul nu este un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de

scopuri practice. De asemenea, infrastructura de transport realizată la standarde europene,
conectată corespunzător la reţeaua de transport europeană, implică o creştere substanţială a
comerţului interior şi exterior. În majoritatea ţărilor dezvoltate, dimensiunea şi structura
sectorului de servicii sunt în măsură mai mică rezultatul deciziilor şi acţiunilor statelor şi, mai
curând, consecinţa acţiunii libere pe piaţă.
În lucrarea de faţă am încercat să prezint anumite particularităţi ale transportului
internaţional, particularităţi care prevăd condiţiile de transport, plăţi de transport, modalităţile de
transport, contractul de transport.
În epoca modernă transporturile pot fi definite ca un sistem sinamic şi raţional, constând
din mijloacele tehnice specifice, utilaje, căi de comunicaţie, deservite de un personal specializat
şi destinate deplasării în spaţiu şi timp a mărfurilor şi a persoanelor. Unul din dezideratele
majore ale conducerii în transporturi este dezvoltarea şi organizarea pe baze ştiinţifice a bazei
tehnico-materiale, creşterea vitazei tehnice şi comerciale a mijloacelor de transport, utilizarea
deplină a capacităţii acestora şi eliminarea transporturilor în gol sau cu încărcătură parţială, astfel
încât nevoile de transport ale socităţii să poată fi satisfăcute cu cheltuieli minime de muncă
socială.
Transporturile internaţionale, prin caracteristica lor definitorie, aceea a realizării
deplasării persoanelor şi a mărfurilor, în spaţiu şi timp, ajută la satisfacerea nevoilor materiale şi
spirituale ale societăţii. Transportul influenţează toate laturile vieţii economico-sociale, iar
dezvoltarea ordonată şi armonioasă a acestora în pas cu cerinţele reproducerii lărgite constituie
un obiectiv important al politicii economice a statului
Dintre aceste modalităţi de transport cea mai largă extindere şi utilizare o are transportul
rutier, datorită mai ales flexibilităţii sale. Această flexibilitate a transportului rutier poate fi
privită prin prisma mărimii şi capacităţii variabile a autovehiculelor, posibilităţii controlului
temperaturii pe timpul deplasării mărfurilor, caracteristicilor manipulării produselor (prin
utilizarea unor echipamente de transport intern), eliminării manipulărilor multiple ale produselor
încărcate (transportul rutier se poate utiliza de la „uşa” furnizorului la cea a cumpărătorului).
Pentru distanţe şi greutăţi mari (dar şi pentru cantitatea de carburant şi gaz cu efect de
seră emis), ordinea de preferinţă în ceea ce priveşte costul transportului diferitelor moduri de
transport va fi, în general, următoarea:

16
  transport maritim sau fluvial;
 transport feroviar;
 transport rutier;
 transport aerian.
Trebuie constatat că în ceea ce priveşte viteza, ordinea este inversă.
Transporturile internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la baza relaţiilor
economice ale unei ţări cu celălalte ţări ale lumii. Ele contribuie activ la procesul realizării
mărfurilor de export-import, influenţând direct rezultatele acestui proces. Participarea la
dezvotarea economiei mondiale, ieşirea din izolare a comunitatilor umane, integrarea în
sistemele generale informationale şi creştarea nivelului de civilizatie au fost şi sunt posibile prin
intermediul transporturilor.

17
BIBLIOGRAFIE

1. Alexa Constantin – Transporturi internaţionale, Editura ASE, București 2001;

2. I. Letea, Gh.Vlasecanu-“Transporturi mondiale în secolul XX”.Buc.Ed Albatros.1993
3. Butnaru Ana - Transporturi şi asigurări internaţionale de mărfuri, Editura Fundaţiei
România de Mâine, București 2002;
4. Cristureanu, Economia şi politica transportului internaţional, Ed. Abeona, Bucureşti, 1992;
5. Caraiani Gh., Georgescu C-tin. – Transporturi şi expediţii internaţionale, Editura
Universitară, București, 2012;
6. Caraiani Gheorghe, s.a. – Transporturi maritime, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005;
7. Alexa, C., Transporturi şi expediţii internaţionale, Editura ALL, Bucureşti,1995
8. Catalin C. Popa, Dan Hăulică – Organizarea transporturilor navale, Editura Academiei
Navale “Mircea cel Batrân”, Constanţa, 2008;

18
19