MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRII MILITARI

ȘI SUBOFIȚERI A FORȚELOR TERESTRE
“BASARAB 1”

PROIECT DE ABSOLVIRE
 CUPRINS

ARGUMENT..........................................................................................................................pag.4
CAPITOLUL I
ROL, COMPUNERE ȘI MATERIALE UTILIZATE LA FABRICAREA OSIILOR.....pag.5
1.1 Rol funcțional.......................................................................................................pag.5
1.2 Materiale utilizate la fabricarea osiilor...............................................................pag.6
CAPITOLUL II
TIPURI DE OSII UTILIZATE ÎN CONSTRUCȚIA DE MAȘINI..................................pag.8
CAPITOLUL III
LUCRĂRI DE MENTENANȚĂ EXECUTATE LA OSII...............................................pag.11
3.1 Fenomenul de uzură.............................................................................................pag.11
3.2 Tipuri caracteristice de uzuri..............................................................................pag.12
3.3 Calitatea lubrefianților utilizati...........................................................................pag.12
3.4 Procesul tehnologic de reparae al osiilor...........................................................pag.12
3.5 Documentatia necesară elaborării procesului tehnologic de reparare..............pag.13
3.6 Recondiționarea osiilor prin sudare....................................................................pag.14
3.7 Incărcarea prin sudare electrică.........................................................................pag.15
3.8 Încărcarea pieselor prin sudarea cu plasmă.......................................................pag.16
3.9 Normele tehnicii securității și sănătății în muncă...............................................pag.16
CAPITOLUL IV
STUDIU COMPARATIV LA OSII .................................................................................pag.19
CAPITOLUL V
STRATEGII DIDACTICE................................................................................................pag.20
5.1 Metode de învățământ..........................................................................................pag.22
 5.2 Mijloace de învățământ.......................................................................................pag.24
PROIECT DIDACTIC...........................................................................................................pag.27
CONCLUZII...........................................................................................................................pag.29
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................pag.30
ANEXE...................................................................................................................................pag.32
 ARGUMENT

Pentru a reuși într-un domeniu, este necesară o bună informare asupra domeniului
respectiv și a conținutului acestuia.
Pentru realizarea acestui proiect mi-au fost de mare folos sfaturile profesorului îndrumator
și cunoștințele dobândite de-a lungul întregii vieți.
Consultând bibliografia recomandată de către profesorul îndrumător, precum și alte cărti
de specialitate am sintetizat aspectele principale și alte caracteristici ale tehnologiei de asamblare
a organelor de mașini ce execută miscarea de rotatie (osiile), pentru o cat mai vastă analiză asupra
acestei tehnologii.
În al doilea capitol este vorba despre tipurile de osii, cateva criterii de clasificare (forma,
condiții de funcționare și considerente de calcul legate de modul de încărcare) utilizate în
construcția de mașini.
Capitolul al treilea ne vorbește despre lucrările de mentenanță executate la osii.
Fenomenul de uzură, tipurile caracteristice de uzuri, procesul tehnologic de reparare a osiilor,
recondiționarea osiilor prin sudare, încărcarea prin sudare electrică, sunt cateva din subcapitolele
pe care am încercat sa vi le prezint într-un mod cat mai clar.
În capitolul patru am realizat un studiu comparativ la osii și arbori. Paralela se refera in
special la tipurile de osii și arbori, la materialele de fabricație, dar și la rolul funcțional al acestor
două organe de mașini.
Strategiile didactice, metodele de învățământ, mijloacele de învățământ și proiectul
didactic, sunt prezentate în capitolul cinci și prezintă etapele pe care instructorul trebuie să le
parcurgă în vederea susținerii unei ședințe teoretice.
În ultima parte a acestei lucrări sunt prezentate concluziile, bibliografia și anexele.
Consider că această lucrare va reprezenta o bună sursă de inspirație pentru lucrări cu
tematică asemanatoare și pentru crearea unei imagini vaste asupra subiectului propus.

NECLASIFICAT
4 din 37
 CAPITOLUL I
ROL, COMPUNERE ȘI MATERIALE UTILIZATE LA
FABRICAREA OSIILOR

1.1. Rol Funcțional

Osiile sunt organe de mașini care susțin alte organe de rotație, în oscilație sau în repaus
ale mașinilor, agregatelor sau vehiculelor, fară a transmite momente de răsucire, fiind astfel
solicitate în principal la încovoiere; eforturile unitare de răsucire provocate de frecările în
reazeme sunt neglijabile.
Importanța deosebită a osiilor în construcția mașinilor justifică atenția ce se acordă la
calculul și contrucția lor.
Capitolul de față se limitează la studiul osiilor cu axa longitudinală dreaptă.
Principalele criterii de clasificare ale osiilor sunt forma, condițiile de funcționare și
poziția.

NECLASIFICAT
5 din 37
1.2

Materi
ale utilizate la fabricarea osiilor

Pentru executarea osiilor se întrebuințează oțeluri carbon și oțeluri aliate de construcții,

după scopul și condițiile impuse:
-OL 38, OL 42, OL 50, OL 60, după STAS 500-68;
-OLC 25, OLC 35 și în special OLG 45, după STAS 880-66;
-oțeluri aliate cu nichel, crom-nichel, crom-mangan, titan conform STAS 791-66 (15 CN
15; 13 CN 30; 28 TMC 12; 31 CMS 10; 21 TMC 12), a caror utilizare trebuie să fie cat mai
limitată, eventual prin înlocuirea lor cu alte oțeluri mai puțin deficitare; oteluri turnate, fonte
speciale de înaltă rezistență sau chiar lemnul, în cazuri rare.1
Oțelurile aliate se întrebuințează, de exemplu pentru osiile autovehiculelor, cand se pune
condiția limitării greutății și a dimensiunilor, simultan cu cea a măririi rezistenței de uzură a
fusurilor.
Aici se face în mod special, recomandarea de a rezolva problema măririi rezistenței la
oboseala și uzura, în primul râd prin măsuri constructive, prin formă, și prin tratamente de
suprafețe mecanice, termochimice etc.
Se face apel la oțeluri aliate numai în cazuri extreme, și chiar atunci se cercetează în
prealabil posibilitatea de înlocuire a celor deficitare, care au continut de nichel și molibden, prin

1 T.Negrescu și colaboratorii-Tehnologia metalelor-Edictura

Didactică și Pedagogică, București NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 37
otețuri aliate de construcție după STAS 873-49, cu respectarea tratamentelor termice și a
condiților tehnologice de fabricație corespunzatoare.

În funcție de scop, importanță și dimensiune, osiile în stare semifabricată se obțin:

> din laminate, cu forjare ulterioară, care aduce și o îmbunătățire calitativă;

> prin forjare din lingouri: osiile de vagoane și locomotive;
> prin matrițare, cand dimensiunile lor permit și numărul de bucăți justifică
costul matriței-osiile pentru autovehicule;

> prin turnare, cand este cazul.

După forjare, se impune recoacerea pieselor.

Oțelurile aliate necesită tratamente termice de îmbunătățire. Tratamentele termice prezintă

o importanță deosebită, fiind bine cunoscut ca proprietățile mecanice ale oțelurilor nu depind
numai de compoziția lor chimică, ci și de structura lor, care poate fi influențată prin asemenea
tratamente.
Semifabricatele, obținute ca mai sus și prevăzute cu adaosuri de prelucrare fixate prin
standarde, sunt prelucrate la mașinile-unelte prin strunjire brută, urmată de netezirea suprafeței.
Calitatea suprafeței joacă un rol deosebit pentru piesele supuse la oboseală, zgârieturile
superficiale putând constitui amorse pentru ruperi.
Fusurile se rectifică, eventual după o calire prealabilă.
În scopul măririi rezistenței la oboseală când este cazul se aplică tratamente mecanice
superficiale, de exemplu îndesarea cu role la trecerile de secțiuni.
Fusurile importante sunt supuse tratamentelor superficiale prin: cementare, nitrurare,
călire cu flacără sau prin curenți de înaltă frecvență.
CAPITOLUL II
TIPURI DE OSII UTILIZATE IN CONSTRUCȚIA DE MAȘINI 1 9

Osiile drepte reprezintă cazul general, cu utilizarea cea mai largă; vagoane, mașini și
aparate de ridicat.
Osiile curbate sunt un caz particular , întalnit cu preponderență la autovehicule.
NECLASIFICAT
7 din 37
 Osia fixă are numai rolul de susținere a unui alt organ de rotație (Fig.1).
Osia rotativă de exemplu osia unui vagon- se învarte odată cu roata solidarizată pe ea, iar
rezemarea în lagăr se numește fus, forma acestora putând fi cilindrică, tronconică sau sferică.

Figura nr.1

Găurirea osiilor duce la reducerea greutății lor; în ipoteza în care diametrul interior este
jumătate din diametrul exterior, iar greutatea se micșorează cu 25%, pe când rezistența la 2
încovoiere, cu numai 6,25%.2
Clasificarea osiilor poate fi facută după diferite criterii: formă, condiții de funcționare și
considerente de calcul legate de modul de încărcare.
Chiar din schema de clasificare rezultă caracteristicile fiecărei categorii, astfel încat se
dau numai lămuririle de mai jos.

Criteriu de clasificare Tipul osiilor

Natura mișcării
Forma axei geometrice
Forma secțiunii transversale
Numărul reazemelor
Osii fixe
Osii drepte
Osii cu secțiunea plină
Osii static determinate
(cu două reazeme)
Osii rotitoare
Osii curbate
Osii cu secțiunea tubulară
Osii static nedeterminate (cu mai
mult de două reazeme)

2 Prof. dr. ing. Ghe. Manea și colaboratorii-Organe de mașini-

Editura tehnică București 1956 NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 37
Poziția axei geometrice Osii orizontale Osii înclinate sau verticale
Tabelul
nr.1

NECLASIFICAT
9 din 37
SCHEMA DE CLASIFICARE A OSIILOR

NECLASIFICAT
10 din 37
 CAPITOLUL III
LUCRĂRI DE MENTENANȚĂ EXECUTATE LA OSII

3.1 Fenomenul de uzură

În construcția și funcționarea mașinilor și utilajelor frecarea uscată nu este singurul

producător de uzură, deoarece în anumite condiții chiar în prezența lubrefiantului, poate
avea loc contactul dintre micro-asperitățile suprafețelor în contact.
Uzura pieselor reprezintă un fenomen complex distructiv, care are ca efect modificarea
treptată a dimensiunilor în timpul exploatării, ca urmare a frecării suprafețelor de contact.
În practică uzura poate fi provocată în prezența lubrefiantului de următoarele tipuri de
frecare: limită (onctuoasă prin aderență sau semiuscată); semifluidă (mixtă); elasto-
hidrodinamică ( HHD ) și fluidă ( hidrodinamică, gazodinamică, magneto-hidrodinamică ).
Frecarea limită este caracterizată prin interpunerea unuia sau mai multor straturi subțiri
moleculare de lubrifiant care, de regulă, împiedică contactul direct. În acest caz, stratul de
lubrifiant, format pe suprafața în frecare, este legat de aceasta prin puternice forțe de adeziune
moleculară (de unde și numele de frecare prin aderență).
Frecarea limită are importanță practică deoarece reduce considerabil uzarea suprafețelor
în contact, reprezentând un fel de barieră împotriva uzurii. De aceea în aceste condiții se
recomandă folosirea unor aditivi cu onctuozitate și presiune extremă, folosirea unor lubrifianți
solizi (grafit, bisulfură de molibden) sau acoperirea cu un strat depus chimic ( oxid sau sulfură
metalică).
Frecarea semifluidă (mixtă) apare la limita frecării fluide, atunci cand suprafețele
conjugate prezintă un anumit grad de rigurozitate. În acest caz, deși pelicula de lubrifiant are o
grosime corespunzatoare, este întreruptă temporar, datorită varfurilor proeminente ale o
microasperităților, apărând contactul direct dintre suprafețe.3

3.2 Tipuri caracteristice de uzuri

Uzura prin fercare este cauzată atat de frecarea exterioară cat și de frecarea din strucura
3 Ruxandra Hoia si Liliana Tenescu-Organe de masini si
mecanisme,- Editura Sigma, Bucuresti 2002 NECLASIFICAT
10 din 37
pieselor. Defectele generate de fercarea exterioară a pieselor fac parte din grupa defectelor de
uzură ce pot fi înlăturate.
Uzura de adeziune este cauzată de acțiunea simultană a componentei de natură mecanică
și a celei cauzată de forțele moleculare sau atomice.
Uzura de abraziune este un proces pur mecanic care se recunoaște prin prezența
particulelor dure abrazive între suprafețele de contact.
Uzura prin oboseală se produce la frecarea de rostogolire, pe suprafețele de lucru ale
rulmenților ți pe flancurile roților.
Uzura prin coroziune poate fi punctiformă și intracriatalină, care afectează rezistența
mecanică și oboseala materialelor.

3.3 Calitatea lubrefianților utilizati

În vederea micșorării uzurii trebuie respectat jocul care asigură ungerea lichidă, iar la
alegerea lubrifianților trebuie respectate cu strictețe normele învingătoare.
Lubrefiantul trebuie să adere, să fie absorbit la suprafața pieselor pentru a asigura o
frecare semiuscată. Pentru aceasta este necesară o vâscozitate ridicată și o bună onctuozitate.
Pentru creșterea onctuozității se adaugă cantități mici de acizi grași care duc la micșorarea
coeficientului de frecare. Acestia duc însă la intensificarea ritmului de uzură chimică.

3.4 Procesul tehnologic de reparare a osiilor

Prin procesul tehnologic de reparare se întelege totalitatea reparațiilor ce se întreprind

pentru restabilirea formelor și dimensiunilor inițiale ale pieselor ce se recondiționează sau prin
realizarea unor dimensiuni noi, de reparație, pentru realizarea calității suprafețelor, precum și
realizarea caracterului inițial al ajustajelor asamblărilor uzate.
Procesele tehnologice de recondiționare se întocmesc în scopul de a stabili metoda de
reparație privind demontarea, recondiționarea și asamblarea care să asigure condițiile tehnice
impuse, iar pe de altă parte să fie și cea mai productivă, să permită stabilirea normelor de timp pe
NECLASIFICAT
1 din 37
baza carora să se poată face calculul pentru necesarul de materiale, piese de schimb, scule sâși
dispozitive și în final să permită calcularea costului reparării.

3.5 Documentatia necesara elaborarii procesului tehnologic de reparare

În momentul introducerii în reparație a utilajului, se întocmește foaia de constatre

generală, iar după spălare și demontare, foaia de consatatre detaliată. Aceasta documentație este
necesară pentru identificarea și stabilirea pieselor uzate, distruse compet, sau lipsă care vor fi
recondiționate sau înlocuite.

Foaia de constatre generală cuprinde:

aspectul exterior al mașinii, menționându-se starea în care se găsește, dacă
anumite organe sau subansamble sunt distruse sau lipsesc;
pe cat posibil precizarea stării tehnice a motorului sau a transmisiei;
precizarea modului în care au fost executate îngrijirile tehnice și volumul de lucrări executat de la
darea în exploatare sau de la ultima reparație;
felul reparației ce urmează a se efectua;
alte indicații.

Foaia de constatare detaliată trebuie să conțină date referitoare la lucrările de efectuat,

precum și date asupra necesarului de materiale și piese pentru efectuarea reparației.
Pentru înlocuirea documentației tehnologice sub formă de file tehnologice sau plane de
operații, în care se precizează metodele de recondiționare și succesiunea lor, sunt necesare ca date
inițiale urmatoarele:

> desenele de execuție ale pieselor ce se recondiționează;

> cotele suprafețelor de uzuraă ale pieselor cu toleranță și abateri;
> desenele complete ale subansamblului din care fac parte piesa cu ajustajele
recomandate;
> caracteristiceile tehnice ale utilajului existent în unitatea de reparație care
execută econdiționarea;
> norme tehnice de control și receptie.

Desenul de execuție al piesei ce se recondiționează reprezintă una din datele inițiale cele
NECLASIFICAT
13 din 37
mai importante pentru întocmirea procesului tehnologic de recondiționare.
Cu ajutorul desenelor sau a suprafețelor cotelor de uzură se stabilește metoda și traseul
tehnologic de recondiționare, cu ajutorul căruia se întocmește fișa tehnologică sau planul de
operații.
Desenele de ansamblu și subansamblu din care face parte piesa sunt necesare pentru
stabilirea strategiei de demontare și montare a acesteia. Desenele conțin date referitoare la
dimensiunile de gabarit, caracterul ajustajelor și precizia elementelor de închidere a lanțului de
dimensiuni. Caracterul ajustajului este dat de multe ori în desenul de execuție.
Punctul de control din unitatea de reparat trebuie să fie înzestrat cu norme de control și
recepție. Normele de control sunt necesare pentru trierea pieselor și constatarea defectelor pe care
le prezintă după demontare, stabilindu-se piesele bune, piesele pentru recondiționat și piesele
rebut. De asemenea, aceste norme stau la baza controlului interoperațional și final al produselor
prelucrate. Normele de recepție stabilesc de asemenea condițiile tehnice privind ansamblul,
subansamblul sau produsul finit, piesele ce se recondiționează, precum și aparatura indicată în așa
fel încât produsul să-și recapete, pe cat posibil, parametrii de funcționare inițiali.

3.6 Recondiționarea osiilor prin sudare

Datorită avantajelor pe care le prezintă, sudarea este un procedeu tehnologic de bază

folosit în atelierele și uzinele de reparații.
La recondiționarea pieselor privind îmbinarea sau sudarea fusurilor și crăpăturilor,
precum și pentru încărcarea cu material a părților uzate de la organele mobile se folosește sudarea
oxiacetilenică sau electrică.
De obicei, sudarea oxiacetilenică se folosește pentru recondiționarea pieselor din fontă și
metale neferoase, iar sudarea electrică pentru încărcarea suprafețelor uzate ale pieselor din oțel.
Ca metode mai noi pentru încărcarea cu metal a pieselor uzate se folosește încărcarea sub
strat de flux și prin vibrocontact. Pentru a aprecia posibilitățile de sudare a fiecărui material
trebuie să se țină seama de următoarele insușiri ale lor:

> cu cat conductivitatea termică este mai mare, cu atat necesită un consum
mai mare de căldură și o metodă mai rapidă de sudare;
> coeficientul de dilatare termică determinată (mai ales la fontă) producerea
de tensiuni interne, fisuri etc; NECLASIFICAT
14 din 37
 > dacă temperatura de topire a aliajului este apropiată de temperatura de
fierbere a unuia din componentele sale, se îngreunează sudarea;
> metalele în stare topită absorb gazele;
> rezistența electrică a metalelor e mult mai mare la temperatură ridicată;
> conținutul de carbon și elemente de aliere îngreunează realizarea unei bune
suduri.
Pentru prevenirea formării oxizilor și înlăturarea celor formați, se folosesc fluxuri care au
compoziția în funcție de materialul prelucrat.

3.7 Încarcarea prin sudarea electrică

Recondiționarea pieselor uzate prin sudare electrică este un procedeu aplicat larg și pe
scară industrială în întreprinderile, secțiile și atelierele de reparații. Acest procedeu de
recondiționare are o mare productivitate, iar zona de influență termică este mult mai mică (cu
grosimea de numai 2-6 mm), ceea ce face ca atat materialul de adaos, cat și piesa să aibă
proprietăți mecanice superioare.
Înainte de recondiționare, piesa se curăță prin spălare-degresare și i se indepărtează
oxizii sau vopseaua de pe suprafața care urmează a fi incărcată.
Sudarea electrică se poate efectua la rece sau la cald. Dacă sudarea se face la cald
atunci piesa se preincălzește la temperaturi diferite, în funcție de materialul din care a fost
fabricată (tabelul nr. 2).

Materialul de fabricație Temperatura de preîncălzire Co

Oțeluri nealiate (grosimi mai mari de 30 mm) 100 - 150
Oțeluri aliate și conținut mare de carbon 150 - 350
Tabelul
nr.2

NECLASIFICAT
15 din 37
 La executarea acestei operații se folosesc electrozi care au un înveliș special de flux,
pentru a putea proteja metalul topit împotriva acțiunii oxigenului și a azotului din aer.

3.8 Incarcarea pieselor prin sudarea cu plasma

Sub formă de plasmă, materia se caracterizează nu numai prin temperaturile înalte dar și
printr-o mare densitate de energie, putand fi folosită, cu succes, în procesul de prelucrare a
aliajelor metalice care, fie că se prelucrează greu, fie că nu pot fi prelucrate prin alte procedee.
Există unele deosebiri între procedeul de recondiționare prin sudare cu arc electric și cel
de recondiționare cu jet de plasmă. Astfel, la arcul electric mediul ionizat il constituie aerul, pe
cand plasma se dezvoltă intr-un format dintr-un gaz (numit plasmogen) care se injectează din
spatele electrodului. Aerul ionizat, precum și gazele dezvoltate ale arcului electric de sudură se
găsesc la presiunea atmosferică, în timp ce la plasmă gazul plasmogen se introduce sub presiune,
ceea ce determină viteze mari de curgere.
Coloana arcului electric de sudură se dezvoltă liber, pe câtă vreme jetul deplasmă este
puternic ștrangulat atat mecanic, prin existența unei diuze la ajutaj, cat și termic din cauza unei
mari diferențe de temperaturi între plasmă și pereții diuzei ajutajului care sunt răciți cu apă, dar și
electromagnetic, ca urmare a atracției dintre curenții electrici paraleli. Avand în vedere forma
coloanei, la arcul electric de sudare aceasta este tronconică iar la jetul de plasmă este cilindrică.
În sfarșit, temperatura arcului electric de sudare este considerabil mai mică decat cea a plasmei.
Atât cercetările cat și practica au demonstrat că electrozii trebuie fabricați din wolfram
aliat, pentru a asigura o ardere stabilă a plasmei, precum și pentru o intensificare a emisiunii
termolectrice.4

3.9 Normele tehnicii securității și sănătății în muncă

În atelierele de reparare a utilajelor se desfasoară o activitate complexă datorită cărui

fapt și normele tehnicii securității și sănătății în muncă sunt diverse în funcție de locurile de
muncă.

4 Aurel Ciocarlea Vasilescu și Mariana Constantin Ansamblarea, întreținerea și repararea mașinilor și instalatiilor -
Editura Polar.
NECLASIFICAT
16 din 37
 Se vor respecta normele de tehnică a securității muncii și normele de prevenire și
stingere a incendiilor specifice lucrărilor de: lăcătușerie, prelucrare a metalelor la rece cu ajutorul
mașinilor-unelte, sudare și tăiere cu gaze și arc electric precum și urmatoarele norme specifice
reparațiilor:
• la demontarea, repararea și montarea utilajelor, echipa va lucra sub
conducerea unui maistru sau șef de echiă;
• uneltele și dispozitivele de ridicat (vinciuri, macarale, poduri rulante etc.)
utilizate de echipa de reparații trebuie să fie în bună stare;
• înainte de începerea lucrărilor de întreținere sau reparații la un utilaj,
maistrul sau șeful de echipă se va asigura că mașina respectivă să nu poata fi pusa acci-
dental în mișcare, iar pentru orice eventualitate pe întrerupătorul electric principal se va
pune o tablă indicatoare cu inscriptia: ”NU CUPLAȚI SE LUCREAZĂ”;
• la mașinile prevăzute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje
verticale trebuie luate măsuri de sprijinire a acestora;
• dupa terminarea reparațiilor, mașina nu va fi pusă în stare de funcțiune
înainte de montarea tuturor dispozitivelor de protecție;
• înainte de punerea în funcțiune se va controla daca sculele folosite la
reparatie au fost înlăturate de pe mașină;
• darea mașinii în funcțiune nu se va face decat după executarea recepției;
• în încăperile în care se spală și degresează piesele cu lichide inflamabile
este interzis fumatul sau accesul cu foc deschis;
• la degresarea pieselor cu solvenți organici, care sunt toxici și inflamabili,
se vorfolosi băi cu capace de închidere și se vor lua măsuri de prevenire și stingere a
incendiilor;
• soda caustică se va introduce în băile de degresare cu coșuri de sită;
• piesele se vor introduce și scoate în băile de degresare electronică numai
dupa întreruperea curentului electric care alimentează baia;
• la acoperiri galvanice muncitorii iși vor unge mainile și nările cu o alifie
protectoare pentru a preveni acțiunea vătămătoare a vaporilor diferiților compuși chimici
și vor purta tot echipamentul prevăzut de normele de protecția muncii;
• nu este permis lucrul în poziție aplecată deasupra băii;
NECLASIFICAT
17 din 37
 • cand nu se lucrează, băile vor fi acoperite cu un capac, pentru a împiedica
evaporarea electrolitului;
• în incinta atelierelor de galvanizare se interzice introducerea și consumarea
alimentelor precum și fumatului.

NECLASIFICAT
18 din 37
 CAPITOLUL IV
STUDIU COMPARATIV OSII

Osiile sunt organe de mașini care sunțin alte organe în rotație ale mașinilor, fără a
transmite momente de răsucire, iar arborii sunt organe de mașini, rotative în jurul axei lor
geometrice, care transmit momente de răsucire, respectiv puterea primită prin intermediul altor
organe pe care le sustin, sau cu care sunt ansamblati ( roti, biele, cuplaje).
Asemănări:
-în ambele cazuri găurirea acestor organe de mașini se face pentru reducerea greutății lor;
-părțile rotative ale acestor organe se reazemă în lagăre și poartă numele de fusuri;
-pentru turnarea celor două organe de mașini sunt întrebuințate oțeluri carbon și oțeluri
aliate dupa scopul și condițiile impuse; OL38, OL42, OL50, OL60 după STAS 500-49 și OLC25,
OLC35 după STAS 880-49;
-în cazul ambelor organe de mașini, se impun calcule riguroase, cu luarea în considerație
a condițiilor de funcționare cat mai apropiate de realitate;
-au formă, secțiune și poziție asemănătoare;
Deosebiri:
-sub acțiunea sarcinilor exterioare arborii pot reprezenta deformări de încovoiere și
răsucire în timp ce osiile prezintă în general numai deformații de încovoiere;
-o deosebire referitoare la rolul funcțional al acestor două organe de mașini este aceea ca
osiile nu transmit momente de răsucire pe când arborii sunt solicitati în special la răsucire și la
încovoiere.
CAPITOLUL V
STRATEGII DIDACTICE

Strategia didactica reprezintă un sistem complex și coerent de mijloace, metode,

materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective:

- ocupă un loc central în cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și organizarea

lecției se realizează în funcție de decizia strategică a profesorului;

- este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicați actorii predării -
învătării, condițiile realizării, obiectivele și metodele vizate;

- prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru
abordarea unei situatii concrete de predare si învatare ( astfel se pot preveni erorile, riscurile și
evenimentele nedorite din activitatea didactică).
Tipuri de strategii didactice:

z strategii inductive - al căror demers didactic este de la particular la

general;
z strategii deductive ( invers față de cele inductive) : general -> particular,
legi sau principii-> concretizarea lor în exemple;
z strategii analogice - predarea și învățarea se desfășoară cu ajutorul
modelelor;
z
strategii transductive cum sunt explicațiile prin metafore;
z strategii mixte: inductiv-deductive și deductiv-inductive;

z strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive,

imitative, programate și algoritmice propriu-zise;
z strategii euristice - de elaborare a cunoștințelor prin efort propriu de
gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze,
dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea
creativității. 5

5 http://edict.ro/strategii-didactice-definitii-delimitari-conceptuale/
NECLASIFICAT
21 din 37
 Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare
(informative și activ-participative, de studiu individual, de verificare și evaluare). Strategia nu se
confundă cu metoda sau cu metodologia didactică. Metoda vizează o activitate de predare-
învățare-evaluare. Strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de
instruire.
Strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de instruire.

5.1 Metode de invățământ

Metodele de învățământ sunt acele căi prin care elevii ajung, în procesul de învățământ,
sub coordonarea educatorilor, la dobandirea de cunoștinte, deprinderi, la dezvoltarea capacităților
intelectuale și la valorificarea aptitudinilor specifice.
Metoda:
- un plan de acțiune, o succesiune de operații realizate în vederea atingerii unui scop;
- un instrument de lucru în activitatea de cunoaștere și de formare a abilităților;
- este o tehnică de care profesorul și elevii se folosesc pentru efectuarea acțiunii de
predare-învățare;
-ea asigură realizarea în practică a unei activități proiectate mintal, conform unei strategii
didactice.
Principalele metode de învățământ:
1. Expunerea didactică;
2. Conversația didactică; NECLASIFICAT
22 din 37
 2.1. Conversația euristică;
2.2. Conversația examinatoare (catehetică);
2.3. Conversația în actualitate;
3. Metoda demonstrației;
3.1. Demonstrația cu obiecte;
3.2. Demonstrația cu acțiuni;
3.3. Demonstrația cu substitute;
3.4. Demonstrația combinată;
3.5. Demonstrația cu mijloace tehnice;
4. Metoda observării;
5. Lucrul cu manualul;
6. Metoda exercițiului;
7. Algoritmizarea;
8. Modelarea didactică;
9. Problematizarea;
10. Instruirea programată;
11. Studiul de caz;
12. Metodele de simulare;
13. Învățarea prin descoperire; 6
5.2 Mijloace de învățământ

Mijloacele de învățământ sunt ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate,

echipamente și sisteme tehnice care susțin și facilitează transmiterea unor cunoștințe, formarea
unor deprinderi, evaluarea unor achiziții și realizarea unor aplicații în cadrul procesului
instructiv-educativ.
Mijloacele tehnice de instruire sunt reprezentate ca un ansamblu al mijloacelor de
învățământ cu suport tehnic și care pretind respectarea unor norme tehnice de utilizare speciale,
respectiv echipamentele tehnice, aparatele, dispozitivele, mașinile, utilajele și instalațiile utilizate
în procesul didactic.
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire (în funcție de analizatorul solicitat precum
și de caracterul sistemic sau dinamic al celor prezentate):

6 https://www.didactic.ro/materiale/94146_strategii-didactice-
interactive
23 din NECLASIFICAT
37
 - mijloacele tehnice vizuale : retroproiectorul, hărți, fișe de lucru;
- mijloacele tehnice auditive : radioul, casetofonul, etc.;
- mijloacele tehnice audio-vizuale: video-player, tv, calculatorul.

Scopuri didactice pentru folosirea mijloacelor tehnice de instruire:

- sensibilizarea elevilor în vederea desfășurării activității didactice;

- sprijinirea perceperii noului de catre elevi;
- comunicarea, transmiterea, demonstrarea/ilustrarea noului;
- înțelegerea noului de către elevi;
- aplicarea și exersarea noilor cunoștințe teoretice și practice;
- fixarea și consolidarea noilor cunoștințe și competențe;
- verificarea și evaluarea cunoștințelor și abilităților elevilor.

Caracteristici ale mijloacelor tehnice de instruire

a. flexibilitatea sau adaptabilitatea - se referă la posibilitățile de adaptare a acestora la

necesitățile de moment

b. generalitatea (reprezintă o proprietate asociată flexibilității) - se referă la posibilitatea

de a codifica în diferite forme, informațiile mesajelor transmise spre receptorul uman
c. paralelismul - se referă la posibilitatea utilizării simultane a aceluiași mijloc în mai
multe scopuri sau de către mai mulți utilizatori, în aceeași unitate de timp.
d. accesibilitatea - o proprietate a mijloacelor tehnice determinată de complexitatea lor și
de ușurința cu care ele pot fi utilizate (cu cat un mijloc tehnic este mai complex, cu atât accesul
utilizatorilor depinde în mai mare masură de programe speciale de instruire pentru cunoasterea și
manuirea aparatelor).
e. Siguranța și funcționarea - este o caracteristică aflată în corelație cu fiabilitatea și
întreținerea și se referă la respectarea anumitor reguli și operații la punerea în funcțiune, la
utilizarea și la oprirea aparatelor.

Functiile pedagogice ale mijloacelor de învățământ:

NECLASIFICAT
24 din 37
a. Funcția de instruire;
b. Funcția de motivare a învățării și de orientare_a intereselor profesionale ale elevilor;
c. Funcția demonstrativă;
d. Funcția formativă și estetică;
e. Funcția de scolarizare substitutivă sau de realizare a învățământului la/de la distanță;
f. Funcția de evaluare a randamentului elevilor;

Mijloacele de învățământ pot fi grupate în două mari categorii:

a) mijloace de învățământ care cuprind mesajul didactic:

- obiecte naturale, originale;
- animale vii sau conservate, ierbare, insectare, diorame, acvarii, materiale;
- suporturi figurative și grafice;
- hărți, planșe, albume, panouri;
- mijloace simbolic-raționale;

25 din 37
 - tabele cu formule sau simboluri, planșe cu litere, cuvinte, scheme structurale sau
funcționale;
- mijloace tehnice audiovizuale;
- diapozitive, filme, suporturi audio și/sau video;

b) mijloace de învățământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice :

- instrumente, aparate și instalații de laborator;
- echipamente tehnice pentru ateliere;
- instrumente muzicale și aparate sportive;
- mașini de instruit, calculatoare și echipamente computerizate;
- jocuri didactice obiectuale, electrotehnice sau electronice;
- simulatoare didactice, echipamente pentru laboratoare fonice.7

7 http://www.qreferat.com/referate/pedagogie/STRATEGII-
DIDACTICE448.php NECLASIFICAT
26 din 37
 CONCLUZII

În concluzie putem spune că osiile sunt organe de mașini cu un grad de importanță foarte
mare în construcția diferitelor ansamble, care stau la baza transmiterii mișcării și fără de care

autovehiculele, vehiculele feroviare și toate mașinile care transmit mișcare nu ar exista.

Datorită materialelor destul de comune din care sunt fabricate, le conferă un grad de
productivitate destul de larg cu o acțiune vastă, în diferite domenii dar cu același scop, de a
susține alte organe de rotație și fără a transmite momente de răsucire.
De-a lungul timpului, aceste organe de mașini au trecut prin mai multe faze de
modernizare, și de producție a cat mai multe modele acoperind toate domeniile unde aceastea au
fost solicitate.
Pornind de la osiile drepte care sunt folosite cu precădere la vagoanele de cale ferată,
continuând cu osia fixă și rotativă, și terminând cu osiile curbate care sunt de fapt un caz
particular întalnit doar la autovehicule, putem afirma ca aceste organe de mașini sunt întâlnite la
toate mașinile și utilajele care transmit mișcare, pe care omul le folosește zi de zi și fără de care
multe activități și acțiuni nu ar exista.

Figura
nr.2

NECLASIFICAT
25 din 37
 BIBLIOGRAFIE

1. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Gheorghiu, N., Organe de masini,
2. Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1985.
3. Manolescu, N., Andrian, A., Costinescu, V., Manualul inginerului mecanic, Editura
tehnica, Bucuresti, 1976.
4. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1970.
5. Decker, K. H., Machienenelemente, Carl Hanser Verlag München Wien, 1997.
6. Shigley, J. E., Mechanical Engineering Design, McGraw-Hill Book Company, New York,
1986.
7. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
8. Buzdugan, Gh., Rezistenta materialelor, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1986.
9. Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol. I, Universitatea
10. “POLITEHNICA” Bucuresti, 1994
11. Prof. Dr. Ing. Mihai Gafitanu si colaboratorii ,,Editura Tehnica, Bucuresti – 1981’’

12. Prof. Dr. Ing. G.H.Manea si colaboratorii ,,Editura Tehnica, Bucuresti- 1956’’

13. Ruxandra Hoia si Liliana Tenescu ,, Editura Sigma’’

14. T.Negrescu si colaboratorii ,,Tehnologia metalelor” ,,Editura Didactica si

Pedagogica,Bucuresti-1978”

15. 5.M.Ionescu, D.Burdusel, I.Moraru si colaboratorii

16. ,,Cultura de specialitate” -Editura Sigma, Bucuresti – 2000

17. Cucoş, C., Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

18. Vinţanu, N., Educaţia universitară, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.

19. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare, Bucureşti, Editura Aramis,
2002.
20. Lyotard, J.F., Condiţia postmodernă, Cluj-Napoca, Editura Idea Design& Print, 2003.
21. Stan, E., Pedagogie postmodernă, Iaşi, Editura Institutul European, 2004.
22. Creţu, D., Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Sibiu, Editura Imago,
2001.
23. Ionescu, M., Instrucţie şi educaţie, Cluj-Napoca, 2005.
24. Allen, M.R., The Death of Pedagogy?, www.spintechmag.com.

NECLASIFICAT
26 din 37
ANEXE

APROB

PROIECT DIDACTIC

TEMA - Osii utilizate în industria constructoare de mașini

ȘEDINȚA - Rolul, compunerea și materialele utilizate la fabricarea osiilor
OBIECTIVE - Să cunoască rolul, compunerea și materialele utilizate la fabricarea osiilor
DURATA - 100 Minute
LOCUL DE DESFĂȘURARE - Sala de clasa
FORMA DE ORGANIZARE - Lecție de transmitere a cunoștințelor
METODE DIDACTICE - Expunere, convorbire
MOD DE ORGANIZARE AL ȘEDINȚEI - Frontal
ASIGURARE MATERIALĂ - Cursuri, manuale, prezentare Power Point

INDICAȚII
DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE TIMP METODICE
A. SECVENȚA INTRODUCTIVĂ
- primesc raportul
CONVERSAȚIE
- verific prezența, ținuta și asigurarea materială 5'
EXPUNERE
- enunțarea temei, ședinței, obiectivelor didactice și
secvențelor

NECLASIFICAT
27 din 37
B. SECVENȚA DE INSTRUIRE

B1. SECVENȚA DE INTRUIRE NR.1

- rolul osiilor 30'
OBIECTIV OPERAȚIONAL
- enunțarea rolului osiilor

B2. SECVENȚA DE INTRUIRE NR.2

CONVERSAȚIE
- compunerea osiilor 30'
EXPUNERE
OBIECTIV OPERAȚIONAL
- clasificarea osiilor după anumite criterii

B3. SECVENȚA DE INSTRUIRE NR.3

- materiale de fabricație ale osiilor 30'
OBIECTIV OPERAȚIONAL
- identificarea corectă a materialelor de
fabricație ale osiilor

C. SECVENȚA FINALĂ
- reamintirea conținutului temei și ședintei
- verificarea înțelegerii celor predate
- aprecieri pozitive și negative CONVERSAȚIE
5'
- aprecieri asupra ordinii și disciplinei EXPUNERE

BIBLIOGRAFIE
- Organe de mașini 1970

ÎNTOCMIT
Frt. TEACĂ Vasile-Codruț

NECLASIFICAT
28 din 37
Partile componente ale unei osii

NECLASIFICAT
29 din 37
NECLASIFICAT
30 din 37
 Tipuri de osii:

Osie mobilaOsie fixa

Osie fixa (nerotitoare) Osie rotitoare de vagoane

Osie dreapta

Osie cilindrica cu sectiune plina