NECLASIFICAT

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………...1
CAPITOLUL ŞI NOŢIUNI LEGISLATIVE PRIVIND EFECTUAREA
PREGĂTIRII ŞI SEMNALIZAREA RUTIERĂ…………………………….4
1.1. Definiţii....................................................................................................4
1.2. Interziceri şi restricţii..............................................................................4
CAPITOLUL II PREGĂTIREA PENTRU EFECTUAREA DEPLASĂRII….10
2.1. Instalarea la postul de conducere............................................................11
2.2. Menţinerea unei poziţii corecte la volan..................................................12
CAPITOLUL III INTRAREA IN TRAFIC, UTILIZAREA PĂRŢII
CAROSABILE ŞI RESPECTAREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE
RUTIERĂ.......................................................................................................14
3.1. Intrarea in trafic, utilizarea părţii carosabile.......................................14
3.2. Efectuarea manevrelor..........................................................................16
3.3. Respectarea mijloacelor de semnalizare rutieră...................................25
CAPITOLUL IV STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE PENTRU O
ŞEDINŢĂ TEORETICĂ................................................................................29
4.1. Metode didactice....................................................................................30
4.2. Mijloace de învăţământ.........................................................................32
4.3. Forme de organizare a procesului de învăţământ................................33
CONCLUZII........................................................................................................37
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................39
Anexa nr. 1 PROIECT DIDACTIC......................................................................40

NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

ARGUMENT

Numărul accidentelor rutiere este în continuă creştere, ajungând astăzi la cifre

alarmante şi deloc de neglijat. De vină pentru numărul mare de victime de pe şoselele
naţionale sunt numeroşi factori, printre care: viteza, neatenţia la volan, condiţiile meteo
dificile, starea neadecvată a carosabilului si lipsa semnalizării rutiere. De aceea conştientizăm
cu toţii că importanţa semnalizării rutiere este vitală. Rolul semnalizării rutiere este de a
informa conducătorul auto şi de a fluidiza traficul prin aducerea la cunoştinţă a regulilor de
circulaţie pentru conducătorii auto. În prezenta lucrare voi evidenţia importanţa semnalizării
rutiere şi necesitatea ei în mediul conducătorilor auto. Unul din factorii importanţi pe care
trebuie să îi cunoaştem este faptul că semnalizările rutiere sunt necesare pe drumurile publice,
acestea fiind asigurate de către administratorul drumului respectiv, numai cu avizul poliţiei
rutiere. Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează şi se
instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi de la o distanţă adecvată, atât pe timp de
zi cât şi pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină
concordanţă, precum şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare. Semnalizarea şi
amenajările rutiere se definesc şi se realizează în condiţiile stabilite prin regulament, în
conformitate cu reglementările tehnice în vigoare. Din punctul meu de vedere circulaţia
rutieră nu ar fi posibilă fără mijloacele de semnalizare rutieră.
Siguranţa rutieră a fost văzută ca o problemă a sistemului de transport, o consecinţă
nefastă a acestuia, fără a se ţine cont de faptul că accidentele rutiere presupun costuri directe
care sunt suportate de sectorul de sănătate, domeniul afacerilor şi de către familiile celor
implicaţi. Conform statisticilor, dintre toate modurile de transport, transportul rutier este cel
mai periculos şi costisitor în termeni de vieţi omeneşti şi costuri aferente. Astfel, siguranţa
rutieră reprezintă o problemă de interes individual, naţional, european şi mondial, iar
abordarea acesteia trebuie să fie corespunzătoare fiecărui nivel în parte, cu răspunderea
împărţită între toţi actorii implicaţi.
Dispozitivele standard de control al traficului ajută conducătorii auto să evalueze o
situaţie necunoscută, astfel încât aplicarea uniformă şi proiectarea adecvată a indicatoarelor au
rolul de a reduce timpul de care au nevoie participanţii la trafic să recunoască şi să înţeleagă
mesajul, şi să-şi aleagă traseul pe care doresc să-l parcurgă fără a ezita. În mod ideal, sensul
mesajului sau simbolul trebuie să fie evidente pentru conducătorul auto dintr-o privire, astfel
încât atenţia lui să nu fie distrasă de la alte observaţii, precum activitatea de conducere şi de

NECLASIFICAT
1 din 46
 NECLASIFICAT

luare a deciziilor. În cazul în care conducătorul auto este pus faţă în faţă cu mai multe situaţii
complexe, în acelaşi timp sau într-un interval de timp foarte scurt, poate fi atins un punct în
care conducătorul auto nu poate procesa informaţiile fără eroare. Amplasarea corectă a
indicatoarelor de circulaţie aduce o contribuţie considerabilă la îmbunătăţirea siguranţei şi a
eficienţei reţelei de transport. Acestea trebuie să fie concepute pentru a transmite mesaje clare
şi lipsite de ambiguitate pentru utilizatorii de drumuri, astfel încât să poată fi înţelese rapid şi
uşor. În ţările avansate, indicatoarele rutiere sunt în conformitate cu reglementările şi
standardele în vigoare pentru a se asigura coerenţa lor în întreaga ţară.

NECLASIFICAT
2 din 46
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL I
NOŢIUNI LEGISLATIVE PRIVIND EFECTUAREA PREGĂTIRII ŞI
SEMNALIZAREA RUTIERĂ

1.1. Definiţii
Metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire în vederea obţinerii
permisului de conducere auto reprezintă ansamblul activităţilor de pregătire a cursanţilor în
acest sens.
În vederea obţinerii permisului de conducere auto precum şi în scopul
actualizării/perfecţionării pregătirii persoanelor care posedă permis de conducere, sau a
persoanelor care au permisul de conducere reţinut de către organele în drept, ori al căror
permis de conducere a fost anulat, şcolile de conducători auto efectuează, la cerere, cursuri de
pregătire teoretică şi/sau practică în conducerea autovehiculelor, precum şi cursuri de
conducere preventivă, conducere ecologică şi prim ajutor, după caz.
Prin definiţie, semnalizarea rutieră este un cod de simboluri, semne şi semnale cu
ajutorul căruia se transmit participanţilor la trafic informaţii de avertizare, interzicere,
restrictive, obligare, orientare şi informare sau aduc alte precizări, care ajută la desfăşurarea în
bune condiţii a circulaţiei vehiculelor şi pietonilor. Mijloacele prin care se realizează
semnalizarea rutieră se instalează de administratorul drumului public cu acordul poliţiei
rutiere. Circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie
şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizată prin mijloace de semnalizare,
semnalele şi indicaţiile agentului de circulaţie care dirijează circulaţia, semnalele speciale de
avertizare luminoasă sau sonore, de semnalizare temporară şi semnalele conducătorilor de
vehicule stabilite prin Regulamentul circulaţiei rutiere.
1.2. Interziceri şi restricţii
Examenul auto, şi anume, proba practică constă în parcurgerea unui traseu şi
efectuarea unor manevre în trafic (la cererea examinatorului). Odată ajuns la volan, trebuie
începută pregătirea de plecare: reglarea scaunului în funcţie de pedala de ambreiaj, reglarea
oglinzilor şi punerea centurii. Apoi, la indicaţiile poliţistului de plecare se porneşte motorul,
se trage frâna de mână, se introduce maneta schimbătorului de viteze în treapta I şi se plecă de
pe loc.
În timpul examenului se interzice:
- urcarea la volan sub influenţa băuturilor alcoolice;
- pe parcursul traseului sa nu fiţi atenţi, să nu păstraţi banda;
- atunci când schimbaţi banda sau direcţia de mers să nu semnalizaţi;

NECLASIFICAT
4 din 46
 NECLASIFICAT

- aveţi mare grijă în acordarea priorităţii (aceasta este una din greşelile cele mai
frecvente ale elevilor)1.
Exceptând manevrele de mers spre stânga/dreapta clasice, poliţistul rutier vă mai poate
cere să executaţi una din următoarele manevre: mersul înapoi, parcarea cu faţa, parcarea
laterală, gararea (parcarea cu spatele), plecarea din rampă sau întoarcerea din 3 mişcări.
Pentru promovarea examenului auto puteţi lua seama la aceste îndemnuri:
- nu lipsiţi de la cursurile de pregătire practică;
- dacă vă simţiţi nesiguri pe abilităţile voastre de condus luaţi câteva ore suplimentare
de condus;
- înainte de examen dormiţi bine;
- pe parcursul examenului păstraţi-vă calmul şi fiţi foarte atent la ce vă spune poliţistul
examinator;
- chiar dacă aţi făcut o mică greşeală în trafic continuaţi cu fruntea sus. Pentru
schimbarea greşită a vitezei sau pentru că vă ,,moare" motorul nu vă poate pica, dacă
demonstraţi că a fost o simplă eroare şi în rest merge totul bine.
În ceea ce priveşte semnalizarea rutieră ea se realizează prin semnale luminoase,
indicatoare şi marcaje, precum şi alte mijloace prevăzute în Legea 49/2006. Făcând referire la
interziceri, în cazul indicatoarelor avem: indicatoarele de interzicere sau restricţie cu forma
rotundă, contur roşu şi fond alb şi interzic fie accesul pe un anumit sector de drum, fie
efectuarea unor manevre. Semnificaţia indicatoarelor de interzicere sau restricţie este valabilă,
de regulă, până în prima intersecţie sau până când un alt mijloc de semnalizare rutieră
semnalizează sfârşitul zonei. Dacă sunt instalate la intrarea într-o localitate, zona de acţiune a
indicatorului ţine până la ieşirea din localitate. Frecvent, aceste indicatoare pot fi însoțite de
panouri adiţionale. Indicatoare de interzicere sau restricţie - semnificaţia indicatoarelor de
interzicere sau restricţie începe din dreptul acestora. În lipsa unei semnalizări care să
precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să
anunţe sfârşitul interdicţiei sau al restricţiei, semnificaţia acestor indicatoare încetează în
intersecţia cea mai apropiată. Când indicatoarele de interzicere sau restricţie sunt instalate
împreună cu indicatorul ce anunţă intrarea într-o localitate, semnificaţia lor este valabilă pe
drumul respectiv, până la întâlnirea indicatorului ,,Ieşire din localitate" cu excepţia locurilor
unde alte indicatoare dispun altfel. Dintre cele mai elementare întâlnim2 :

1
Semnalizarea rutieră - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 195/2002;
2
Indicatoare de interzicere şi de restricţie, şcoala de şoferi ..EXIGENT“.

NECLASIFICAT
5 din 46
 NECLASIFICAT

În general, se amplasează pe drumurile cu sens unic, pe sensul pe care nu

este permisă circulaţia. Acest indicator poate fi însoţit şi de un panou adiţional pe
care sunt precizate categoriile de autovehicule care au voie sa intre pe sectorul de
drum respectiv, cărora nu li se adresează, deci restricţia de faţă.

Se amplasează la intrarea pe drumurile publice pe care accesul

vehiculelor este interzis. Acest indicator poate fi însoţit şi de un panou
adiţional pe care sunt precizate categoriile de autovehicule exceptate.

Este amplasat la intrarea pe drumurile publice pe care accesul tuturor

autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fără ataş si a mopedelor, este interzis.

Indicatorul acesta se amplasează la intrarea pe drumurile

publice pe care accesul motocicletelor este interzis.

Se întâlneşte la intrarea pe drumurile publice pe care accesul

bicicletelor este interzis.

Se amplasează la intrarea pe drumurile publice pe care accesul

mopedelor este interzis.

Figura nr. 1 - Indicatoare rutiere de interzicere sau restricţie

NECLASIFICAT
6 din 46
 NECLASIFICAT

Se instalează la începutul drumurilor publice pe

Accesul interzis care accesul vehiculelor destinate transportului de mărfuri
vehiculelor destinate
transportului de este interzis. Acest indicator poate fi însoţit şi de un panou
mărfuri adiţional pe care este înscrisă masa maximă autorizată.
Vehiculele destinate transportului de mărfuri care nu depăşesc această masă
au voie să circule pe sectorul de drum respectiv.

Se montează la intrarea pe drumurile publice pe care accesul

vehiculelor cu tracţiune animală este interzis.

Accesul interzis
vehiculelor cu
tracţiune animală

Indicatorul se aşează la intrarea pe drumurile publice pe care accesul

vehiculelor împinse sau trase cu mâna este interzis.
Accesul interzis
vehiculelor împinse
sau trase cu mâna

Poate fi întâlnit în localităţile rurale, pe drumurile publice pe care

accesul tractoarelor şi maşinilor autopropulsate pentru lucrări este interzis.
Accesul interzis
tractoarelor şi
maşinilor
autopropulsate
pentru lucrări

Se află instalat înaintea intersecţiei în care se interzice virajul la dreapta,

deoarece pe drumul respectiv circulaţia se desfăşoară într-un singur sens sau
întrucât executarea virajului ar pune în pericol ceilalţi participanţi la trafic. Zona
de acţiune a indicatorului se termină după prima intersecţie.

Figura nr. 1 - Indicatoare rutiere de interzicere sau restricţie (continuare)

NECLASIFICAT
7 din 46
 NECLASIFICAT

Se instalează la intrarea pe drumurile publice pe care accesul

vehiculelor cu motor şi a vehiculelor cu tracţiune animală este interzis.

Accesul interzis
autovehiculelor şi
vehiculelor cu
tracţiune animală

Are rolul de a interzice întoarcerea în zona respectivă, deoarece dacă

s-ar executa această manevră ceilalţi participanţi la trafic ar putea fi puşi în
pericol.
Întoarcerea interzisă
La întâlnirea acestui indicator depăşirea autovehiculelor, cu
excepţia motocicletelor fără ataş, este interzisă.
Conducătorul auto care întâlneşte acest indicator nu are
voie să depăşească niciun vehicul cu motor, cu
Depăşirea excepţia motocicletelor fără ataş, însă are voie să depăşească vehicule
autovehiculelor, cu
excepţia simple (biciclete, vehicule cu tracţiune animală, vehicule împinse sau trase
motocicletelor fără cu braţul). Raza de acţiune a indicatorului se termină la întâlnirea
ataş, interzisă
indicatorului „Sfârşitul interzicerii de a depăşi“ sau „Sfârşitul tuturor
restricţiilor“, dacă pe acel sector de drum a mai fost stabilită vreo restricţie.
De asemenea, zona de acţiune a indicatorului „Depăşirea autovehiculelor,
cu excepţia motocicletelor fără ataş, interzisă" mai poate fi limitată şi de
colţul primei intersecţii pe sensul de mers (unde îi încetează practic
acţiunea).

Are rolul de a preciza începutul sectorului de drum pe care depăşirea

autovehiculelor destinate transportului de mărfuri este interzisă. Raza de
acţiune a indicatorului se termină la întâlnirea indicatorului „Sfârşitul
interzicerii de a depăşi“ sau „Sfârşitul tuturor restricţiilor“ - dacă pe acel
Depăşirea interzisă
autovehiculelor sector de drum a mai fost stabilită vreo altă restricţie. De asemenea, zona
destinate de acţiune a indicatorului „Depăşirea interzisă autovehiculelor destinate
transportului de
mărfuri transportului de mărfuri" mai poate fi limitată şi de colţul primei intersecţii
pe sensul de mers.

Figura nr. 1 - Indicatoare rutiere de interzicere sau

NECLASIFICAT
8 din 46
 NECLASIFICAT

restricţie (continuare)
Este montat pe sectorul de drum unde viteza de circulaţie a vehiculelor
trebuie limitată. Zona de acţiune începe din dreptul indicatorului şi se termină la
întâlnirea indicatorului „Sfârşitul limitării de viteză" sau „Sfârşitul tuturor
Limitare de
viteză restricţiilor". Dacă indicatorul este însoţit şi de un panou cu numele localităţii, atunci
limita de viteză este valabilă pentru întreaga localitate.

Se amplasează pe sectorul de drum unde viteza de circulaţie trebuie limitată pe

categorii de autovehicule. Zona de acţiune începe din dreptul indicatorului şi se termină
Limitare de viteză la întâlnirea indicatorului „Sfârşitul tuturor restricţiilor“. Dacă acest indicator este
diferenţiată pe însoţit şi de indicatorul de localitate, atunci limita de viteză este valabilă pentru
categorii de
autovehicule întreaga localitate.

La întâlnirea acestui indicator claxonarea este interzisă în intervalul orar 6.00 -

22.00 (între 22.00 - 6.00 se interzice prin lege claxonarea în orice localitate).

Claxonarea Poate fi însoţit de indicatorul de localitate, caz în care restricţia se aplică pe întreg
interzisă teritoriul localităţii

Se amplasează înaintea punctului vamal. La întâlnirea acestui indicator,

conducătorul de vehicul este obligat să oprească la punctul vamal.

Indicatorul se aşează înaintea unei zone prin care trecerea este permisă numai
după ce se plăteşte o taxă.

Figura nr. 1 - Indicatoare rutiere de interzicere sau restricţie (continuare)

În situaţia interzicerii circulaţiei unor anumite categorii de vehicule sau în cazul unor
limitări ale masei totale admise sau ale masei pe osii, precum şi în cazul unor limitări de
gabarit, daca se doreşte exceptarea celor care se învecinează cu drumul, sub indicator se
instalează un panou adiţional „Exceptarea unor categorii de vehicule de la semnificaţia
indicatorului" pe care se înscrie: „CU EXCEPŢIA RIVERANILOR".

NECLASIFICAT
9 din 46
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL II
PREGĂTIREA PENTRU EFECTUAREA DEPLASĂRII

Pregătirea pentru efectuarea deplasării constă într-o serie de procedee de care

conducătorul autovehiculului trebuie să ţină cont. Înainte sa va urcaţi la volan nu uitaţi:
- actele, uitaţi-vă bine să le aveţi la voi;
- de fiecare dată când se foloseşte maşina este bine să aruncăm o privire la cauciucuri;
- dacă avem un drum de făcut trebuie să ne stabilim traseul, să ne asigurăm că
autovehiculul este în stare bună de funcţionare, că este dotat cu tot ce ar avea nevoie, şi nu în
ultimul rând să ne odihnim foarte bine înainte de a pleca undeva, fie şi până în oraş;
- este recomandabil la vreme de noapte să nu pleci singur;
- atenţie la parasolare, fiindcă pot masca anumite indicatoare. Nu se recomandă
agăţarea de parbriz sau de geamul din spate de jucării mişcătoare sau fixe, deoarece distrag
atenţia, împiedică vizibilitatea la depăşire şi dezobişnuiesc conducătorul auto de uitatul în
oglinzile retrovizoare;
- se recomandă bavete de cauciuc înapoia roţilor pentru a reduce stropirea celor din
spate;
- nu se recomandă bagaje pe acoperiş; scad stabilitatea maşinii ridicând centrul de
greutate şi cresc consumul de combustibil;
- în portbagaj, bagajele cele mai grele se pun cât mai jos. Nu se pun toate greutăţile şi
nici două persoane grele pe aceeaşi parte a maşinii;
- portiera este reper dimensional pentru distanţa laterală de siguranţă faţă de alt
autovehicul.
Pregătirea de plecare:
a) eliberarea interiorului:
- toate obiectele libere sau care tind să devină libere trebuie îndepărtate. Căutaţi sub
banchete, în primul rând, acolo unde este tendinţa lor naturală de a ajunge, la decelerări
obiectele respective se vor încurca între picioarele voastre şi pedalier. Nu puneţi niciodată
obiecte pe poliţa de sub lunetă, ele pot deveni proiectile, uneori letale;
- este recomandabilă îndepărtarea preşului de sub bancheta conducătorului, deoarece
poate interfera cu pedalierul sau te poţi încurca în el.
b) nu depăşiţi în general presiunile recomandate de producător pentru umflarea
pneurilor. În mers, datorită încălzirii aerului, presiunea tinde să crească.

NECLASIFICAT
10 din 46
 NECLASIFICAT

2.1. Instalarea la postul de conducere

Înainte de toate asiguraţi-vă că sunteţi apţi de condus (nu este recomandat să vă urcaţi
la volan dacă nu aţi dormit bine în noaptea precedentă sau dacă aţi luat anumite medicamente
care vă pot afecta capacitatea de concentrare). De asemenea după instalarea la postul de
conducere urmează o serie de acţiuni premergătoare cum ar fi pornirea, etapa cea mai
importantă în vederea deplasării, efectuarea ei în condiţii improprii (oprirea motorului,
patinarea etc.) putând duce la deteriorarea prematură a unor componente cum ar fi discul de
ambreiaj, rulmentul de presiune, pneuri etc.
Înainte de pornirea motorului se va verifica poziţia manetei schimbătorului de viteze
(aceasta trebuie să se afle în poziţia neutru - 0. se va verifica funcţionarea avertizoarelor
luminoase când cheia este în poziţia ,,II", după care se porneşte motorul; în timpul pornirii
motorului pedala de ambreiaj va fi presată la podea - complet debreiat).
Pornirea de pe loc se va face respectând următoarele operaţiuni:
- debreierea (se va călca complet pedala de ambreiaj);
- cuplarea în treapta a I-a de viteză;
- aşezarea piciorului drept pe pedala de acceleraţie;
- asigurarea în oglinda interioară şi laterală-stânga prin întoarcerea uşoară a capului
peste umăr către stânga asupra unghiului mort (în cazul în care autoturismul este oprit pe
partea dreaptă;
- semnalizarea manevrei de punere în mişcare;
- eliberarea frânei de mână, după care se trece la pornirea propriu-zisă.
Pornirea propriu-zisă se va face în felul următor:
- se va accelera uşor (moderat) - ton motor;
- se ambreiază (se slăbeşte presiunea piciorului de pe pedala de ambreiaj) nu prea lent
până când tonul motorului scade simţitor şi autoturismul porneşte uşor din loc; în acest punct
se va opri pedala ambreiajului din cursa ascendentă (în poziţia semi ambreiat) compensându-
se pierderea tonului motor cu apăsarea uşoară a pedalei de acceleraţie simultan cu ambreierea
lentă (eliberarea pedalei de ambreiaj). Cuplarea motorului cu cutia de viteze prin intermediul
ambreiajului se va face gradat fără smucituri în raport cu îndemânarea conducătorului de a
trece prin zona critică (de la poziţia debreiat la poziţia ambreiat).
De reţinut că poziţiile ambreiajului sunt:
- ambreiat (cuplat) - pedala de ambreiaj este liberă (puterea motorului se transmite
integral prizei de legătură dintre motor şi cutia de viteze);
- debreiat (decuplat) - pedala este apăsată total până la podea (acţiunea motorului

NECLASIFICAT
11 din 46
 NECLASIFICAT

asupra cutiei de viteze fiind întreruptă);

- semi ambreiat (parţial cuplat) - pedala se află într-o poziţie intermediară între podea
şi poziţia ambreiat - poziţie numită zona critică (punct de lucru), în acest punct menţinerea
ambreiajului trebuie limitată la minimum necesar.
Acţionarea pedalei de ambreiaj se va face numai cu piciorul stâng, celelalte două
(frână şi acceleraţie) numai cu piciorul drept, acestea din urmă neputând fi acţionate simultan.
După schimbarea treptelor de viteză piciorul nu se va ţine deasupra pedalei de ambreiaj. De
regulă treapta a I-a de viteză se utilizează la pornirea de pe loc a autovehiculului, dar şi în
unele situaţii care necesită deplasarea cu viteză foarte redusă (zona pietonală -5 km/oră, la
deplasarea prin parcare, teren accidentat, intrări curţi, garaje, ganguri etc.), celelalte trepte de
viteză putând fi utilizate în funcţie de necesitaţi, ţinând cont de condiţiile de trafic.
În încheierea acestui subcapitol trebuie să reţinem câteva elemente principale, şi
anume că instalarea la volan constă în:
- precauţii la urcarea în autovehicul;
- deschiderea şi închiderea portierelor;
- reglarea scaunului;
- reglarea şi fixarea oglinzilor;
- reglarea şi fixarea centurii de siguranţă.
2.2. Menţinerea unei poziţii corecte la volan
Menţinerea unei poziţii corecte la volan presupune o mai bună concentrare şi
determinare, pe când o poziţie greşită influenţează o stare de oboseală avansată şi
desconcentrare în timpul conducerii.
Poziţia în scaun:
- şoferul nu trebuie să fie un obiect liber în interior. Pentru a controla ferm maşina,
poziţia pe banchetă trebuie să se facă de o asemenea manieră astfel încât să permită
membrelor maximul de mobilitate şi de forţă asupra dispozitivelor de conducere. Trebuie să
staţi în scaun şi nu pe scaun.
- mai bine în poziţia optimă. Evident, totul trebuie făcut astfel încât să ajungeţi cu
picioarele eficient la pedalier. Braţele trebuie să fie uşor îndoite, când ţineţi mâinile pe volan
preferabil aplicate la ,,orele 9 şi 3“.
- dacă acesta este prea departe, veţi avea tendinţa de a vă îndepărta de spătar, ceea ce
va duce la virajele strânse, la tendinţa de a folosi volanul ca punct de sprijin. Pentru a vă
verifica poziţia, cu mâna stânga la „ora 9" puneţi mâna dreaptă imediat deasupra. Poziţia
corectă presupune să nu vă îndepărtaţi de scaun pentru această manevră.

NECLASIFICAT
12 din 46
 NECLASIFICAT

- volanul nu trebuie să fie nici prea aproape. Pentru a vă verifica poziţia, cu mâinile în
poziţia „9-3" rotiţi volanul dreapta-stânga fără a vă lua mâinile de pe el. Dacă în timpul
manevrei coatele vă lovesc parte aşezată a corpului, atunci sunteţi prea aproape.
- unele persoane cum sunt cele scunde nu vor putea niciodată adopta o poziţie absolut
corectă, exceptând modificarea interiorului maşinii cum ar fi lungirea pedalierului. O
alternativă este un compromis acceptabil între poziţionarea optimă faţă de pedalier, braţele
uşor înclinate şi vizibilitatea peste tabloul de bord.
Oglinzile si dispozitivele de control:
- verificaţi reglajul oglinzilor înainte de pornire.
- aruncaţi un ochi la martorii de bord înainte de plecare.
- în trafic monitorizaţi permanent oglinzile şi, mai ales când sunteţi pe un drum drept,
aruncaţi câte o privire la dispozitivele de control aflate pe bord.
Centurile de siguranţă:
- verificaţi poziţionarea lor corectă pe corp.
Acţionarea volanului:
- se face obligatoriu cu ambele mâini, altfel nu se pot obţine mişcări line şi cu
acurateţe.
- nu strângeţi volanul prea ferm, deoarece pe lângă faptul că aceasta va bloca circulaţia
sângelui, fineţea mişcărilor va scădea. Dacă se poate, puneţi-vă degetele mari pe spiţe.
- la acţionare, decât să împingeţi în sus, trageţi în jos de volan. Niciodată să nu vă
încrucişaţi antebraţele. Dacă acţionarea volanului impune, deplasaţi-vă mâinile înainte de
efectuarea unui viraj la „orele 1 şi 7“ (viraj dreapta), respectiv, „11 şi 5". O altă soluţie este să
lăsaţi mâna opusă sensului de virare să alunece pe volan în timp ce acesta este acţionat de
cealaltă mâna, până ce mâinile ajung în poziţii opuse, moment în care strângeţi mâna liberă şi
continuaţi cu ea cursa volanului. Puteţi, de asemenea, folosi mâna pentru o rotaţie integrală a
volanului.

NECLASIFICAT
13 din 46
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL III
INTRAREA ÎN TRAFIC, UTILIZAREA PĂRŢII CAROSABILE ŞI
RESPECTAREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE RUTIERĂ

3.1. Intrarea în trafic, utilizarea părţii carosabile

Intrarea în trafic se face de către conducătorul auto care trebuie să respecte anumiţi
paşi pentru a elimina eventualele efecte nedorite si anume:
a) schimbarea direcţiei de mers (Viraje la stânga <—> dreapta):
- asigurarea din spate şi lateral: stânga <=> dreapta;
- semnalizare la: stânga <==> dreapta;
- lateralizare: apropierea de linia mediană (axul drumului) <=> ocuparea benzii sau
rândului din dreapta;
- reducerea vitezei prin frânare şi trecerea într-o treaptă inferioara de viteză (I-II);
%

- mărirea atenţiei.
b) urmărirea semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor în zona de preselecţie pentru a
cunoaşte dacă manevra este permisă şi posibilă. Dacă intersecţia este dirijată, se respectă
semnificaţia semnalelor agentului de circulaţie, semaforului electric sau indicatoarelor de
reglementare a priorităţii. Dacă intersecţia este nedirijată se acordă prioritate de dreapta;
c) asigurarea la stânga şi la dreapta înainte de a intra în intersecţie:
- efectuarea virajului la stânga <=> dreapta cu viteză redusă ocolind centrul imaginar
al intersecţiei la distanţă de 50-60 cm de bordură sau acostament, după acordarea priorităţii de
trecere tuturor vehiculelor şi pietonilor;
- readucerea vehiculului pe direcţia de mers înainte şi ocuparea unei poziţii de mers pe
partea dreaptă;
- se opreşte semnalizarea.
În ceea ce priveşte utilizarea părţii carosabile şi totodată ocuparea părţii carosabile şi
circulaţia pe benzi se ţine cont de anumite reguli:
- când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc
pe banda situată lângă acostament sau bordură. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la
dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie utilizată este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe
banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil;

NECLASIFICAT
14 din 46
 NECLASIFICAT

- vehiculele şi animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este

permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de
circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnificaţiei
semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie;
- dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulaţiei bicicletelor,
acestea, precum şi mopedele vor fi conduse numai pe pista respectivă;
- dacă un drum este prevăzut cu o bandă destinată vehiculelor lente sau transportului
public de persoane, semnalizată ca atare, acestea vor circula numai pe banda respectivă;
- vehiculele care efectuează transport public de persoane se conduc pe banda rezervată
acestora, dacă o astfel de bandă există şi este semnalizată ca atare.3
Pe aceeaşi bandă pot circula şi autovehiculele cu regim de circulaţie prioritară când se
deplasează în acţiuni de intervenţii sau în misiuni care au caracter de urgenţă. Pe drumul
public cu cel mult două benzi pe sens şi cu o a treia bandă pe care este amplasată linia
tramvaiului lângă axa drumului, conducătorii de vehicule pot folosi această bandă, cu
obligaţia să lase liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.
Vehiculele grele, lente sau cu mase ori gabarite depăşite sau cele care se deplasează cu
viteză redusă trebuie conduse numai pe banda de lângă acostament sau bordură, dacă în sensul
de mers nu este amenajată o banda destinată acestora.
Pe un drum public prevăzut cu minimum 3 benzi pe sens. când conducătorii a două
autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite, şi intenţionează să se înscrie pe
banda liberă dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care
vine din stânga să ocupe acea bandă.
Pe drumul public cu mai multe benzi, conducătorii de autovehicule care circulă pe o
bandă care se sfârşeşte, pentru a continua deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită
trecerea vehiculelor care circulă pe acea bandă.
În vederea utilizării părţii carosabile conducătorii de vehicule trebuie să respecte
următoarele reglementări:
a) la intersecţiile fără marcaje de delimitare a benzilor, conducătorii vehiculelor
ocupă în mers, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie, următoarele poziţii:
- rândul de lângă bordură sau acostament, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre
dreapta;
- rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cei care
vor să schimbe direcţia de mers spre stânga.
3
Petre Cristea „Arta de a conduce automobilul“.

NECLASIFICAT
15 din 46
 NECLASIFICAT

b) la intersecţiile prevăzute cu indicatoare şi/sau cu marcaje pentru semnalizarea

direcţiei de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare
direcţiei de mers voite cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie şi sunt obligaţi să respecte
semnificaţia indicatoarelor şi marcajelor.
c) dacă în intersecţie circulă şi tramvaie, iar spaţiul dintre şina din dreapta şi trotuar
nu permite circulaţia pe două sau mai multe rânduri, toţi conducătorii de vehicule, indiferent
de direcţia de deplasare, vor circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.
d) când circulaţia se desfăşoară pe drumuri cu sens unic, conducătorii de vehicule
care intenţionează să vireze la stânga sunt obligaţi să ocupe rândul de lângă bordură sau
acostamentul din partea stângă.
Circulaţia se face pe banda 1, iar în funcţie de viteza şi intensitatea traficului folosim
benzile 2, 3 etc.. cu obligaţia de a reveni pe banda 1 când aceasta este liberă. Banda din stânga
o folosim pentru depăşire sau pentru virajul stânga. Mai este un caz specificat în lege pe un
drum cu 3 benzi pe sens. când vehiculul de pe banda 1 şi vehiculul de pe banda 3 vor să intre
simultan pe banda din mijloc, are prioritate vehiculul care vine din stânga de pe banda 3. În
rest, cel care schimbă banda este obligat să acorde prioritate celor care circulă pe acea bandă.
Dacă drumul are cel puţin 2 benzi şi mergi pe banda 1 trebuie să ai grijă de pietoni, obstacole,
dar eşti mai ferit de cei care fac depăşiri şi intră pe contrasens. Dacă drumul are cel puţin 2
benzi şi mergi pe banda 2 (sau mă rog, ultima bandă) nu prea mai ai cum să-ţi sară pietoni sau
să fie obstacole, dar eşti mai expus depăşirilor riscante a celor care vin din sens invers. Dacă
drumul are o bandă pe sens eşti expus tuturor pericolelor de mai sus. Dacă eşti pe banda 1 şi
într-adevăr nu ai loc să treci printre unul care se bagă pe banda dintr-o străduţă laterală şi cei
care trec pe banda 2, îi dai claxon până se da un pic înapoi şi apoi treci.

3.2. Efectuarea manevrelor

Pe drumurile publice se desfăşoară două tipuri de manevre:

- voluntare
- obligatorii (involuntare).
Despre manevrele involuntare nu se pot spune prea multe, deoarece se produc mai
presus de voinţa noastră de şofer. Sunt manevre definite de lege sau impuse de o anumită
4

situaţie din trafic. Oprirea la culoarea roşie a semaforului sau oprirea în cazul unei
defecţiuni sunt două exemple de manevre obligatorii. Nu insistăm asupra lor în acest capitol.
Mult mai complexe, şi cu un grad ridicat de implicare şi responsabilitate din partea

NECLASIFICAT
16 din 46
 NECLASIFICAT

conducătorilor de vehicule, sunt manevrele voluntare. Sunt acele manevre pe care decidem să
le facem intr-un moment sau altul, în trafic. Cu privire la manevrele efectuate de către
conducătorul auto sunt o sumedenie, printre care amintim:
- oprirea;
- staţionarea;
- parcarea;
- depăşirea;
- întoarcerea;
- mersul înapoi.
Trebuie să ai în minte când faci manevre, cele 4 principii: asigurare, semnalizare,
prioritate şi încadrarea în timp şi spaţiu. În mers nu te bazezi pe semnalizare numai, ci
asociezi asigurarea temeinică. Nu e bine să mergi pe muchie de cuţit niciodată, nu conduci la
limita posibilului în curbe, intersecţii şi, mai ales, în depăşiri. Trebuie sa-ţi arunci ochii şi să
vezi lucrurile cu mult înainte. Trebuie să gândeşti puţin fazele dinainte, dar să le gândeşti
bine, apoi să cunoşti cât de cât maşina, cât poţi să te bagi cu ea. Să ştii bine dimensiunile, să
măreşti viteza pe nişte străduţe libere când ai ocazia şi să vezi cum se comportă la 3-5 mii de
ture, apoi să efectuezi o serie de frânări, să vezi şi cu acelea cum e şi cât te ţin. Te ajută mult
aceste lucruri să-ţi faci nişte repere despre ce poţi şi ce nu poţi să faci. E bine să învăţăm să nu
ne uităm ,,sub nas" în timpul mersului, ci mult înainte, ca să putem anticipa ce se va întâmpla.
Nu te obişnui însă ca în mers pe drumurile mai lungi să te uiţi pierdut în faţă şi să nu îţi pese
de ce se întâmplă în spate. Asta te poate costa viaţa. Chiar dacă banda ta e liberă cât vezi cu
ochii, să te uiţi frecvent în oglinzi. Să ştii tot ce se întâmplă în spatele tău şi creierul tău să
analizeze aceste informaţii, in funcţie de traficul de pe sensul opus şi de pe străzile care dau
pe sensul tău de mers.
Manevra de oprire
a) oprirea temporară:
- ridicarea piciorului drept de pe acceleraţie şi trecerea lui pe frână, după care apăsăm
frâna de serviciu. La scăderea vitezei sub 20 km/h (10-15 km/h) se apasă pe ambreiaj la podea
cu piciorul stâng;
- frâna se apasă uşor până te opreşti, se schimbă într-a I-a, şi apoi se stă cu ambreiajul
apăsat. În felul acesta, la semafor, se pleacă mai repede, fără a mai pierde timpul cu băgatul în
viteză. Stopările prelungi uzează însă prematur ambreiajul, în acest mod;
se poale sta şi cu maşina scoasă din viteză şi cu piciorul pe frâna, adică scoţi la punctul
mort şi apoi doar apeşi pe frână lăsând maşina să curgă până la punctu de oprire, controlul

NECLASIFICAT
17 din 46
 NECLASIFICAT

fiind din frână. Eventual acţionezi apoi frâna de ajutor. La pornire, normal...ambreiaj, viteza
1, se eliberează frâna de serviciu sau se coboară frâna de ajutor etc. (Uneori pare mai bine aşa
decât să o ţii în viteză până te opreşti de tot. De principiu totuşi nu se lasă maneta pe liber
niciodată când eşti în mişcare. Greşeala e că poate apare ceva neprevăzut şi o să crească
spaţiul de frânare). La viteze mici (sub 20 km/h) nu prea mai contează chestia asta.
b) oprirea totală:
- asigurare spate, după care semnalizare la dreapta;
- ridicarea piciorului drept de pe acceleraţie şi trecerea lui pe frână şi apăsarea frânei
de serviciu;
- La scăderea vitezei sub 20 km/h (10-15 km/h) se apasă pe ambreiaj la podea cu
piciorul stâng şi se aduce maneta schimbătorului de viteză în punctul mort;
- regulă pentru începători: când opriţi ambreiajul apăsaţi şi frâna de serviciu până se
opreşte maşina, apoi scoateţi din viteză şi verificaţi încă o dată ca maneta să fie pe liber,
mişcând-o stânga-dreapta şi după aceea ridicaţi uşor ambreiajul rămânând cu piciorul pe
frână;
- se opreşte semnalizarea.
În primul rând, când tragi pe dreapta trebuie să ştii dacă acolo ai voie să opreşti sau nu
(adică ai întâlnit un semn de oprirea interzisă sau celelalte situaţii în care oprirea este
interzisă). Atenţie, nu opreşti în dreptul unui copac sau echivalent, nu opreşti acolo unde
presupune pericol sau stânjenirea altora. Trebuie să te asiguri întâi şi să dai semnal dreapta
înainte să faci manevra de oprire pe dreapta (da, chiar dacă eşti pe banda 1 şi opreşti trebuie să
te asiguri întâi că poate un biciclist sau un scuterist deştept trece şi el p-acolo).4
Până opreşti motorul de tot (adică de când ai apăsat ambreiajul + frâna şi ai oprit, până
ai răsucit cheia de oprire motor) nu uita să rămâi cu piciorul pe ambreiaj. Apoi pentru
siguranţă o bagi în prima viteză după ce ai oprit până opreşti motorul. Incorect este dacă ridici
piciorul de pe ambreiaj în viteză fiind şi, deci se opreşte motorul înainte de a-1 opri tu.
Oprirea în sine, indiferent în ce viteză eşti, după ce opreşti motorul tragi frâna de mână. Chiar
dacă e motorul oprit, trebuie să apeşi ambreiajul să schimbi vitezele (în cazul de fată, să bagi a
- întâia).
Atunci când e în viteză şi la relanti (adică maşina nu se mişcă, dar motorul merge - ca
să mă exprim simplu) îţi moare motorul. Dacă e ambreiajul călcat nu mai moare. Ce faceţi
dacă opriţi la semafor şi uitaţi să scoateţi din viteză şi din greşeală ridicaţi pedala de ambreiaj?

4
Petre Cristea ..Arta de a conduce automobilul".

NECLASIFICAT
18 din 46
 NECLASIFICAT

Dacă frâna e apăsată se opreşte motorul dacă nu, e posibil ca maşina să se

deplaseze .Dacă nu ai experienţă şi te sperii poţi apăsa acceleraţia din greşeală. În viaţa de zi
cu zi mai toată lumea se dă 10 cm mai în spate la plecarea din rampă. De aceea recomand să
nu vă opriţi prea aproape de cel din faţă când vă opriţi pe o rampă (intervine conduita
preventivă: daca cel din faţă nu ştie să plece din rampă şi intra în voi?). La fel, o să vedeţi că
cei din spatele dumneavoastră nu se opresc chiar în spatele dumneavoastră.
Atât înainte cât şi după oprire este necesară asigurarea (evităm lovirile din spate). La
oprire, dacă nu păstrăm o distanţă corespunzătoare faţă de cel din faţă, nu putem ieşi de pe
banda la necesitate. Mereu atenţie la cel din spate când pui frână. De multe ori e greu să
menţii un echilibru între atenţia pe care trebuie să o acorzi celor din faţă şi aceea orientată
spre pericolele care pot veni din spate, dar cu experienţă devine mai uşor. Daca vă pregătiţi să
viraţi la stânga şi vă opriţi lângă axul drumului nu vă opriţi cu roţile direcţionate spre stânga,
volanul se învârte numai la plecare pentru că dacă doamne fereşte intră cineva în voi din
spate, să nu vă împingă pe contrasens. Menţineţi o distanţă suplimentară în momentele când
nu vă uitaţi în faţă, şi aceste momente să fie cât mai scurte. La imobilizarea pe carosabil după
aprinderea luminilor de avarie se adaugă, după coborârea din maşină, triunghiurile
reflectorizante la distanţe variabile, mai aproape dacă e vizibilitate bună sau mai departe dacă
e vizibilitate proasta. Reparaţiile la maşină nu se fac pe carosabil ci pe un drum lateral sau pe
câmp.
Manevra de garare
a) pe dreapta:
- se opreşte autovehiculul paralel cu axul drumului şi roţile drepte, la distanţa de 1,5-2
m de maşina de reper lateral şi se depăşeşte cu 1-2 m maşina reper;
- semnalizarea intenţiei de garare cu semnalizator dreapta;
- acordare de prioritate;
- se introduce maneta schimbătorului de viteze în marșarier;
- se ocupă poziţia la volan corespunzătoare pentru mersul înapoi;
- se porneşte cu viteză redusă şi pedala ambreiajului în poziţia II (ambreiajul patinat);
- când colţul lunetei este în acelaşi plan cu laterala dinspre noi a maşinii reper se
roteşte volanul cu rapiditate, total dreapta (2 ture):
- când autovehiculul este paralel cu maşina reper (perpendicular pe bordură) şi distanţa
între maşini este 80-100 cm se contravirează 2 ture, după care se continuă deplasarea până
când bara de protecţie a intrat în spaţiul delimitat.
b) pe stânga:

NECLASIFICAT
19 din 46
 NECLASIFICAT

- procesul este asemănător, numai că maşina se aşează la axul drumului.

c) parcarea laterală paralelă cu bordura:
- semnalizăm dreapta sau stânga pentru oprire (depinde pe ce parte a drumului
parcăm);
- se depăşeşte locul unde urmează să se facă parcarea cu jumătate de lungime de
maşină, asigurându-se o distanţă laterala de aproximativ 60-70 cm;
- ne asigurăm;
- se ocupă poziţia la volan corespunzătoare mersului înapoi;
- acordăm prioritate;
- se începe deplasarea spre spate cu viteză redusă şi ambreiajul patinat;
- când în colţul lunetei dispare colţul maşinii reper se roteşte volanul cel puţin o tură
(cel mai sigur) dreapta sau când colţul celeilalte maşini ajunge la mijlocul geamului lateral
dreapta spate virezi complet dreapta;
- se continuă deplasarea pentru a poziţiona autoturismul la 45 de grade faţă de bordură
(sau până când tangenţiala la oglinda laterala dreaptă atinge colţul lanternei de poziţie, stopul
din spate al maşinii de reper sau ca echivalent: apare cel de-al doilea far al maşinii din spate în
oglinda stângă). Oprim autoturismul şi rotim de volan ca roţile să fie drepte (sau se roteşte
volanul total stânga la unele maşini) şi continuăm să ne asiguram în oglinzi la traficul
pietonal. Dacă am lăsat roţile drepte continuăm astfel până vedem în oglinda retrovizoare
laterală dreaptă suprapunerea mânerului portierei spate pe limita bordurii şi ulterior rotim
până la refuz stânga volanul;
- se continuă deplasarea cu spatele până când bara de protecţie a maşinii noastre este
paralelă cu bara de protecţie a maşinii reper (este paralelă cu bordura).
E important să urmăreşti cu atenţie colţul din faţă al maşinii, pentru că va trece la
centimetri de cealaltă maşină, şi dacă faci o mişcare puţin mai repede decât ar trebui, poţi să o
loveşti. Acordăm priorităţile cuvenite numai la manevra de deplasare pentru a poziţiona
autoturismul la 45 de grade. După ce a fost executată această manevră nu mai avem treabă cu
traficul pe banda de circulaţie şi ne asigurăm la traficul pietonal şi la deplasarea cu spatele, în
oglinzile maşinii. Avariile se pot folosi în situaţia în care prin manevra pe care o faci, se pune
în pericol siguranţa circulaţiei.
Nu vă chinuiţi să parcaţi dacă nu aveţi spaţiu de parcare 1,5 lungimea maşinii pe care
doriţi să o parcaţi.
Atunci când parchezi (prin parcare laterală sau nu) trebuie să-ţi laşi o anumită distanţă
fată de cel din faţă ca să poţi să ieşi (daca nu faci parcare lateral adică nu ai pe nimeni în spate

NECLASIFICAT
20 din 46
 NECLASIFICAT

ci doar în faţă şi atunci trebuie să faci acelaşi lucru pentru ca în spatele tău să poată să
parcheze unu care să nu-ţi lase loc deloc în spate şi deci trebuie să te foloseşti doar de spaţiul
lăsat de tine în faţă). Spaţiul ideal pe care trebuie să-l laşi este atunci când îi vezi roţile celui
din faţă.
Pentru a nu-1 lovi pe cel din spate în cazul de faţă, cu mers înapoi se poate face astfel:
- duci imaginar, pe asfalt, o perpendiculară pe bordură care să treacă fix pe sub bara
faţă a maşinii din spate (poţi s-o duci cu creta, să vezi cum stau lucrurile). Când eşti fix cu
spatele maşinii la linie, linia aceasta intersectează chederul inferior al geamului stânga spate
(impropriu spus ,.intersectează" deoarece dreptele astea sunt necoplanare, e vorba de
intersecţia „virtuală“ în imaginea pe care o vezi tu) într-un anumit punct pe care îl determini
astfel. Bineînţeles că nu te vei duce fix până vezi linia aia imaginară că intersectează chederul
în punctul determinat, ci mai laşi puţin, pentru siguranţă;
- sau mai este un reper, la Dacia Logan: nu este în regulă atunci când marginea
inferioară a lunetei depăşeşte marginea inferioară a parbrizului celui din spate. Adică atunci
când nu-i mai vezi deloc capota celui din spate urmează sa-1 atingi, dar şi asta depinde de
maşina din spate, dar în general funcţionează;
- mai este o soluţie: senzorii de parcare pentru mers înapoi dacă autoturismul este dotat
cu acest serviciu.
Ieşirea din parcare.
La aceasta manevră se procedează în felul următor:
- iei dreapta/stânga de volan din momentul în care "stâlpul B", adică locul de întâlnire
a uşii din faţă cu cea din spate, a trecut de colţul celeilalte maşini;
- dacă vehiculul pe lângă care treci are colţul în dreptul roţii tale din spate, atunci nu
este niciun pericol de a o atinge, indiferent de distanţa dintre maşini;
- în oglinzile laterale când vezi că distanţa scade periculos tot ce ai de făcut este să
îndrepţi volanul.
Depăşirea.
Depăşirea vehiculelor se face numai pe partea stânga, în sensul de mers, cu excepţia
celor ai căror conducători au semnalizat şi s-au încadrat corespunzător schimbării direcţiei de
deplasare spre stânga şi a tramvaielor, care se depăşesc pe partea dreaptă.
Atenţie: depăşirea se face întotdeauna cu retrogradare (şi dacă vezi că eşti în situaţie
limită mai retrogradezi o dată. chiar daca ai retrogradat când ai intrat în depăşire):
- asigurarea din spate în oglinda retrovizoare;
- semnalizarea la stânga (50-100 m);

NECLASIFICAT
21 din 46
 NECLASIFICAT

- asigurarea din faţă;

- intrarea în depăşire o faci numai dacă cel din faţă a înţeles intenţia noastră (nu
măreşte viteza, circulă cât mai mult pe partea dreaptă) după care urmează să accelerezi;
- în timpul depăşirii se păstrează un interval liber lateral suficient (de lățimea unei
portiere deschise);
- la ieşirea din depăşire se semnalizează intenţia de revenire (semnalizare dreapta),
revenirea pe bandă, anterior de cel depăşit, făcându-se când manevra nu mai constituie un
pericol pentru acesta.
La depăşire retrogradezi ca să ai un surplus de putere, pentru a avea demarajul necesar.
Putere maximă=Viteză maximă
Cuplu maxim =Acceleraţie (Demaraj) maxim
La depăşire ai nevoie de acceleraţie. Problema nu e de viteză în sine, ci de cum obţii
cât mai repede viteza respectivă. Retrogradezi în funcţie de viteza pe care o ai şi e de preferat
ca turaţia din treaptă superioară în treaptă inferioară să îţi cadă în jurul turaţiei de cuplu
maxim. Chestia asta e cu atât mai valabilă cu cât maşina e mai încărcată. Deci numai pentru a
prinde viteză mai mare se trece într-o treaptă inferioară, după care se revine în treapta
superioară. Normal că motorul se va supratura.,dar îţi va da şi un cuplu mare.
Dacă motorul e supraturat poţi schimba în treapta superioară dacă din sens opus nu
vine nimeni, dar e recomandat să termini depăşirea şi apoi să schimbi, motorul poate merge
mai turat o perioada de timp. Dacă din sens opus vine un vehicul în niciun caz nu schimbi în
treapta superioară, în cel mai bun caz, chiar retrogradezi.
Nu schimbi viteza atunci când faci depăşirea propriu-zisă sau direct pe calea ferată ori
în viraje, că dacă nu-ţi mai intră în treaptă te expui la riscul unui accident. Când vrem să
scoatem de la motor tot ce poate în domeniul accelerare, treptele se schimbă în funcţie de
momentul în care cuplul scade, iar în treapta în care trecem motorul se poate accelera la
maxim.
Până nu îl vezi pe cel depăşit în oglinda retrovizoare interioara şi nu te asiguri că
rămâne acolo, nu consideri revenirea pe bandă încheiată. Când ai maşina plină mai bine rămâi
în poziţia iniţială cu depăşirea. Tramvaiele aflate în mers pot fi depăşite şi pe partea stânga
atunci când drumul public este cu sens unic sau când între şina din dreapta şi marginea
drumului nu există spaţiu suficient pentru depăşire.
Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:
a) să se asigure că cel care îl urmează sau îl precedă a semnalizat intenţia începerii
unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau stânjeni circulaţia din sens

NECLASIFICAT
22 din 46
 NECLASIFICAT

opus:
b) să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;
c) să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;
d) să reintre pe banda de circulaţie iniţială după ce s-a asigurat că poate efectua
această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit şi pentru ceilalţi participanţi
la trafic.
Conducătorul de vehicul care urmează să fie depăşit este obligat:
a) să nu mărească viteza de deplasare;
b) să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile.
Se interzice depăşirea vehiculelor:
a) în intersecţii cu circulaţia nedirijată prin mijloace de semnalizare rutieră ori de către
poliţişti;
b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
c) în curbe şi în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri şi în tuneluri. Prin excepţie, pot fi
depăşite in aceste locuri vehiculele cu tracţiune animală, motocicletele, ciclomotoarele şi
bicicletele, dacă lungimea segmentului de vizibilitate a drumului este mai mare de 20 m, iar
lăţimea drumului, de cel puţin 7 m;
e) pe treceri pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje;
f) pe treceri la nivel cu calea ferata curentă şi la mai puţin de 50 m de acestea;
g) în staţii de tramvai, atunci când acesta este oprit, iar staţia nu este prevăzută cu
refugiu pentru pietoni;
h) în zona de acţiune a indicatorului ,,Depăşirea interzisă";
i) când pentru efectuarea manevrei se trece efectiv peste marcajul continuu, simplu
sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculele circulă pe contrasens;
j) în situaţia când din sens opus se apropie un alt vehicul al cărui conducător este
obligat să efectueze manevre de evitare pentru a nu intra în coliziune;
k) în locul unde s-a format o coloană de vehicule în aşteptare, dacă prin aceasta se
intra pe sensul opus de circulaţie.
Se interzice depăşirea coloanei oficiale asigurate înainte şi în urmă cu echipaje ale
poliţiei.
Întoarcerea unui vehicul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevra înainte şi
înapoi sau prin viraj. Manevre comune iniţiale:
a) prin ocolire (dacă spaţiul permite);

NECLASIFICAT
23 din 46
 NECLASIFICAT

- asigurarea din faţă şi din spate;

- semnalizarea la stânga;
- acordarea priorităţii;
- pornirea de pe loc în treapta I cu viteză redusă, virându-se la maxim volanul spre
stânga înainte de a pomi de pe loc;
- readucerea autovehiculului pe direcţia înainte şi pe dreapta lângă bordură şi
acostament;
- se opreşte semnalizarea.
b) prin manevrare înainte şi înapoi (3 mişcări) fiind cea mai utilizată manevră
- se virează stânga după semnalizarea opririi, făcându-se oprirea semnalizării virajului
şi asigurarea;
- la sfârşitul deplasării înainte cu faţa, cu puţin înainte ca roţile să atingă bordura se
opreşte;
- se scoate maneta schimbătorului de viteza din treapta I, se introduce în marşarier şi
se contravirează dreapta până la blocare, ulterior, după o nouă asigurare dreapta-stânga ne
punem în mişcare;
- când am trecut cu scaunul de axul drumului, oprim imediat ce am ajuns cu scaunul la
jumătatea distanţei dintre acest ax şi bordură sau acostament şi contravirăm stânga;
- se scoate maneta schimbătorului de viteze din marşarier şi se trece în treapta I;
- după o nouă asigurare dreapta-stânga se pune maşina în mişcare şi se trece la
efectuarea virajului pentru înscrierea autovehiculului pe traiectoria dorită, pe partea dreapta a
drumului, cât mai aproape de bordură sau acostament;
- se opreşte semnalizarea şi se demarează în vederea reintrării în trafic.
Alte manevre ar putea fi:
- înainte de a opri se merge uşor spre axul drumului şi se virează apoi dreapta până
la bordura. De aici se brachează roţile la stânga şi se merge în marşarier. Ulterior
se virează dreapta maxim şi se porneşte pe direcţia înainte îndreptând roţile după
încadrarea pe sensul de mers;
- din mers se virează stânga până la bordura contralaterală şi de aici fluid, se merge la
dreapta până aşezăm maşina perpendicular pe bordura din dreapta. De aici se merge în
marşarier din nou până la bordura contralaterala şi apoi din nou se merge la dreapta pentru
încadrare pe sens.
Mersul înapoi
Pentru efectuarea manevrei de mers înapoi conducătorul unui vehicul este obligat să se

NECLASIFICAT
24 din 46
 NECLASIFICAT

asigure că manevra se poate efectua fără pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic şi să
semnalizeze. Semnalizarea se realizează în mod automat, la introducerea manetei de viteze în
treapta corespunzătoare mersului înapoi, prin aprinderea unei lumini speciale (albe) în spatele
vehiculului. Se recomandă dotarea autovehiculelor şi cu dispozitive sonore pentru
semnalizarea manevrei. Procedura este următoarea:
- asigurarea din fată şi din spate;
- semnalizarea direcţiei şi aprinderea suplimentară de lămpi pentru mersul înapoi;
- acordarea priorităţii;
- pornirea de pe loc în marşarier cu pedala ambreiajului în poziţia II - ambreiaj patinat,
pentru ca autovehiculul să meargă cu viteza redusă (4-5 km/h) fără smucituri;
- la terminare se opreşte semnalizarea.
La mersul cu spatele, stânga se ţine mâna pe volan la ,,ora 12" şi dreapta pe tetiera
scaunului din dreapta. Din când în când poţi controla distanţa faţă de bordură/ acostament în
oglinda retrovizoare laterală. Te uiţi din când în când prin lunetă (dar nu prin oglinda
retrovizoare din maşină ci direct prin lunetă). Atenţie la momentul întoarcerii de cuprindere
cu braţul drept al tetierei - nu mişca volanul către stânga.
Atenţie că oglinda exterioară te păcăleşte, deformează distanţele şi chiar paralelismul,
în oglinda exterioară dreapta bordura trebuie să se vadă puţin înclinată fată de marginea
maşinii astfel încât distanţa dintre oglindă şi marginea maşinii să descrească spre spate.
Reperul pe care ţi-1 iei prin lunetă trebuie să fie cât mai îndepărtat, având grijă ca în timp ce
mergi înapoi reperul respectiv să rămână în aceeaşi poziţie pe lunetă.
Pentru a corecta fin traiectoria se face astfel: Când vrea să apropie autoturismul de
tuşă, conducătorul roteşte foarte puţin volanul spre dreapta: mâna stângă care ţine volanul,
ajunge de la poziţia „ora 12". la poziţia „ora 1" de pe cadranul volanului. Continuă drumul
astfel, aşteptând efectul corecţiei. Dacă vrea să se depărteze de tuşă, roteşte puţin volanul spre
stânga, până mâna stânga ajunge de la poziţia „ora 12" la poziţia „ora 11“.

3.3. Respectarea mijloacelor de semnalizare rutieră

Circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie
şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare,
semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia, semnalele speciale de
avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară şi semnalele conducătorilor de
vehicule.

NECLASIFICAT
25 din 46
 NECLASIFICAT

Participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte şi semnalele poliţiştilor de frontieră, ale

îndrumătorilor de circulaţie ai Ministerului Apărării Naţionale, agenţilor căilor ferate, ale
persoanelor desemnate pentru dirijarea circulaţiei pe sectoarele de drum pe care se execută
lucrări de reabilitare a acestora, ale membrilor patrulelor şcolare de circulaţie care acţionează
în imediata apropiere a unităţilor de învăţământ, precum şi ale nevăzătorilor, potrivit
prevederilor din regulament.
Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:
a) sistemele de semnalizare luminoasă sau sonoră;
b) indicatoarele;
c) marcajele;
d) alte dispozitive speciale.
Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează şi se
instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi de la o distanţă adecvată, atât pe timp de
zi, cât şi pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină
concordanţă între ele, precum şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.
Semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei în intersecţii au următoarele
semnificaţii:
a) semnalul de culoare verde permite trecerea;
b) semnalul de culoare roşie interzice trecerea;
c) semnalul de culoare galbenă, împreuna cu cel de culoare roşie, interzic trecerea.
Mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi alte dispozitive speciale de acest fel se
asigură, se instalează şi se întreţin prin grija administratorului drumului public
respectiv ori al căii ferate, după caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră şi a
dispozitivelor speciale se execută numai cu avizul prealabil al poliţiei rutiere.
Mijloacele de semnalizare şi presemnalizare a intersecţiilor dintre două drumuri de
categorii diferite se asigură, se instalează şi se întreţin de către administratorul fiecărui
drum, cu respectarea modului de reglementare a circulaţiei stabilit în nodul rutier respectiv.
Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoţite şi de dispozitive speciale de avertizare.
Se interzic:
a) amplasarea, în zona drumului public, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot
fi confundate cu indicatoarele sau cu instalaţiile ce servesc la semnalizarea rutieră ori
realizarea de amenajări sau alte obstacole care sunt de natură să limiteze vizibilitatea ori
eficacitatea acestora, să stânjenească participanţii la trafic sau să le distragă atenţia, punând în
pericol siguranţa circulaţiei;

NECLASIFICAT
26 din 46
 NECLASIFICAT

b) lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc

la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora.
Participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi
dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de
semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:
a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;
b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor;
c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;
d) semnalele luminoase sau sonore;
e) indicatoarele;
f) marcajele;
g) regulile de circulaţie.
Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitive de
iluminare montate pe autovehicule şi au următoarele semnificaţii:
a) lumina roşie obligă participanţii la trafic să oprească în direcţia de mers cât mai
aproape de marginea drumului;
b) lumina albastră obligă participanţii la trafic să acorde prioritate de trecere;
c) lumina galbena obligă participanţii la trafic să circule cu atenţie.
Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:
a) pentru lumina roşie - autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;
b) pentru lumina albastră - autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de
frontieră, serviciului de ambulanţă sau medicină legală, protecţiei civile, Ministerului Apărării
Naţionale care însoţesc coloane militare, unităţilor speciale ale Serviciului Român de
Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
din cadrul Ministerului Justiţiei, autovehiculele de serviciu ale procurorilor criminalişti din
Ministerul Public, precum şi cele aparţinând Departamentului Naţional Anticorupţie, atunci
când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă;
c) pentru lumina galbenă - autovehiculele cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit
depăşite ori care însoţesc asemenea vehicule, cele care transportă anumite mărfuri
sau substanţe periculoase, cele destinate întreţinerii, reparării ori verificării unor
lucrări efectuate în partea carosabilă sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei
străzilor, deszăpezirii sau tractării, transportului şi depanării autovehiculelor rămase în pană
sau avariate, precum şi tractoarele care tractează utilajele agricole şi tehnologice agabaritice.
Inspectoratul General al Poliţiei Române poate autoriza utilizarea dispozitivelor speciale

NECLASIFICAT
27 din 46
 NECLASIFICAT

luminoase de culoare galbenă pentru autovehiculele stabilite lege.

Autovehiculele prevăzute mai sus trebuie să fie echipate şi cu mijloace speciale sonore
de avertizare. Pe aceste autovehiculele pot fi instalate şi dispozitive luminoase cu mesaje
variabile, destinate participanţilor la trafic. Mijloacele speciale de avertizare, luminoase sau
sonore, se certifică sau se omologhează de autoritatea competentă, potrivit legii. Condiţiile de
utilizare a acestora se stabilesc prin regulament.
Semnalizarea şi amenajările rutiere necesare pe drumurile publice se asigură de către
administratorul drumului respectiv si se efectuează numai cu avizul poliţiei rutiere.
Semnalizarea lucrărilor care se execută pe drumurile publice este obligatorie şi se efectuează
de către executantul lucrărilor, cu avizul poliţiei rutiere, astfel încât aceasta să asigure
deplasarea în siguranţă a tuturor participanţilor la trafic, conform reglementarilor în vigoare.
Semnalizarea şi amenajările rutiere se definesc şi se realizează în condiţiile stabilite prin
regulament, în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare. Condiţiile de circulaţie pe
viaducte şi în tunele, precum şi semnalizarea acestora se stabilesc prin regulament, în
conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.

NECLASIFICAT
28 din 46
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL IV
STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE PENTRU O ŞEDINŢĂ
TEORETICĂ

Strategia a fost definită ca un mod de combinare şi organizare cronologică a

ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a atinge anumite obiective. Strategia didactică
este un termen unificator, integrator, care reuneşte sarcinile de învăţare cu situaţiile de
învăţare, reprezentând un sistem complex şi coerent de mijloace, metode, materiale şi alte
resurse educaţionale care vizează atingerea unor obiective - este necesară în orice act
pedagogic, ocupând un loc central în cadrul activităţii didactice, deoarece proiectarea şi
organizarea lecţiei se realizează în funcţie de decizia strategică a profesorului - este concepută
ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicaţi actorii predării-învăţării, condiţiile
realizării, obiectivele şi metodele vizate.
Astfel, strategia prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic şi mai
eficient pentru abordarea unei situaţii concrete de predare şi învăţare. În acest fel, prin
proiectare strategică se pot preveni erorile, riscurile şi evenimentele nedorite din
activitatea didactică, în calitate de elemente factice, metodele sunt consubstanțiale strategiilor.
Cu alte cuvinte, strategia nu se confundă cu metoda sau cu metodologia didactică, deoarece
acestea din urmă vizează o activitate de predare-învăţare-evaluare, în timp ce strategia vizează
procesul de instruire în ansamblu şi nu o secvenţă de instruire. Principalele componente ale
strategiei didactice sunt:
- sistemul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii educaţionale;
- sistemul metodologic, respectiv, sistemul metodelor şi procedeelor didactice;
- sistemul mijloacelor de învăţământ, respectiv, a resurselor utilizate;
- sistemul obiectivelor operaţionale.
Strategia didactică are următoarele caracteristici:
- implică pe cel care învaţă în situaţii specifice de învăţare;
- raţionalizează şi adecvează conţinutul instruirii la particularităţile psihoindividuale;
- creează premise pentru manifestarea optimă a interacţiunilor dintre celelalte
componente ale procesului de instruire;
- presupune combinarea contextuală, originală, unică, uneori a elementelor procesului
instructiv-educativ.
Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor şi nivelului lor de pregătire,
reprezintă din acest punct de vedere o provocare continuă şi un efort permanent de creativitate
didactică din partea profesorului.

NECLASIICAT
29 din 46
 NECLASIFICAT

De cele mai multe ori specialiştii din învăţământ folosesc strategiile mixte, îmbinând
armonios elementele de dirijare şi independenţă, cu accent pe predare - învăţare semidirijată.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare şi învăţare, informative şi
activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare.

4.1. Metode didactice

Principalele metode de învăţământ sunt:

a) Expunerea didactică
Metoda expunerii constă din prezentarea verbală monologată a unui volum de
informaţie, de către educator către educaţi, în concordanţă cu prevederile programei şi cu
cerinţele didactice ale comunicării. Sub aspectul funcţiei didactice principale, se înscrie între
metodele de predare; după mijloacele cu care operează pentru vehicularea conţinuturilor,
avem a face cu o metodă verbală; după gradul de angajare a elevului, este o metodă
expozitivă, deci care situează elevul mereu în postura de receptor. Este o metodă ce a
beneficiat de o îndelungată utilizare în procesul de învăţământ, de unde încadrarea ei între
metodele tradiţionale ale şcolii de pretutindeni. Poate să apară şi în formă ,,pură", dar de
regulă se sprijină şi pe alte metode sau se împleteşte cu ele, în funcţie de materia la care este
utilizată. De pildă, se poate combina cu conversaţia, în cadrul materiilor umaniste, cum ar fi
istoria ori literatura, şi cu demonstraţia în cadrul unor obiecte ca geografia sau ştiinţele
naturale.
b) Conversaţia didactică
Este metoda de învăţământ constând din valorificarea didactică a întrebărilor şi
răspunsurilor. Ea este o metodă tot verbală, ca şi expunerea, dar mai activă decât aceasta.
Conversaţia euristică este astfel concepută încât să conducă la ,,descoperirea" a ceva nou
pentru elev. Se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări şi răspunsuri, la finele cărora
să rezulte, ca o concluzie, adevărul sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învăţării.
Esenţial este, de asemenea, faptul că profesorul orientează în permanenţă gândirea elevului,
prin felul şi ordinea în care formulează întrebările, astfel că „din aproape în aproape" să
ajungă la noutatea propusă. Conversaţia euristică are şi o formulă specifică de desfăşurare.
Adică, se poate vedea că întrebările şi răspunsurile se încheagă în serii compacte, fiecare nouă
întrebare avându-şi germenele sau punctul de plecare în răspunsul anterior. Posibilitatea de
utilizare a conversaţiei euristice nu este nelimitată, ci condiţionată de un fapt esenţial.
Anume, de experienţă, de cunoaşterea de până atunci a elevului, care să-i permită să dea
răspuns la întrebările ce i se pun.

NECLASIICAT
30 din 46
 NECLASIFICAT

c) Metoda demonstraţiei
Toate lucrările de didactică leagă numele demonstraţiei de acelaşi verb latin
demonstro-demonstrare, cu sensul de a arăta, a înfăţişa. Noi o vom defini ca metodă de
predare-învăţare, în cadrul căreia mesajul de transmis către elev se cuprinde intr-un obiect
concret, o acţiune concretă sau substitutele lor. Demonstraţia este prezentă într-o formă sau
alta, în toate materiile de învăţământ. S-ar putea delimita cinci forme de demonstraţie relativ
distincte, în funcţie de mijlocul pe care se bazează fiecare:
- demonstraţia cu obiecte în stare naturală;
- demonstraţia cu acţiuni;
- demonstraţia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, acţiunilor:
- demonstraţia de tip combinat;
- demonstraţia cu mijloace tehnice.
d) Metoda observării
Constă din urmărirea sistematică de către elev a obiectelor şi fenomenelor ce
constituie conţinutul învăţării, în scopul surprinderii însuşirilor semnificative ale acestora.
Potrivit unor autori consacraţi în problema metodelor de învăţământ, observarea reprezintă
una dintre metodele de învăţare prin cercetare şi descoperire. Funcţia metodei nu este în
primul rând una informativă, ci mai accentuată apare cea formativă, adică de introducere a
elevului în cercetarea ştiinţifică, pe o cale simplă. Potrivit mai multor autori o observare
presupune parcurgerea câtorva etape: organizarea observării, observarea propriu-zisă,
prelucrarea datelor culese, valorificarea observării.
e) Metoda exerciţiului
Definiţia pe care am considerat-o mai completă a fost: executarea repetată şi
conştientă a unei acţiuni în vederea însuşirii practice a unui model dat de acţiune sau a
îmbunătăţiri unei performanţe. Exerciţiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci
vizează în acelaşi timp consolidarea unor cunoştinţe, care reprezintă aspectul teoretic al
acţiunilor implicate în exerciţiu. Aplicarea exerciţiului este compatibilă cu orice conţinut de
învăţământ, dat fiind că fiecare materie, fie ea teoretică sau practică, implică o parte
executorie. Exerciţiile pot fi grupate în funcţie de cel puţin două criterii. Astfel, după formă,
se pot grupa în exerciţii orale, exerciţii scrise, exerciţii practice. După scopul si complexitatea
lor rezultă, în principiu, patru tipuri: - exerciţii de introducere într-un model dat sau exerciţii
introductive; elevilor li se explică pentru prima oară o activitate, pe care ei o aplică în paralel
cu explicaţiile profesorului: - exerciţii de însuşire sau consolidare a modelului dat, denumite şi
exerciţii de bază. Elevul reia în întregime şi în chip repetat, acţiunea ce i s-a explicat; -
exerciţii de legare a cunoştinţelor şi deprinderilor mai vechi cu cele noi; sunt numite şi

NECLASIICAT
31 din 46
 NECLASIFICAT

exerciţii paralele, având scopul de a integra deprinderile în sisteme din ce în ce mai largi: -
exerciţii de creaţie sau euristice.

4.2. Mijloace de învăţământ

Într-o definiţie primară, mijloacele tehnice de instruire sunt considerate ansambluri de

procedee mecanice, optice, electrice si electronice, de înregistrare, păstrare şi transmitere a
informaţiei. Mijloacele de învăţământ reprezintă ansamblul de obiecte, instrumente, produse,
aparate, echipamente şi sisteme tehnice care susţin şi facilitează transmiterea unor cunoştinţe,
formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziţii şi realizarea unor aplicaţii în cadrul
procesului instructiv-educativ. În literatura pedagogică românească, mijloacele tehnice de
instruire sunt definite ca ansamblu al mijloacelor de învăţământ cu suport tehnic şi care
pretind respectarea unor norme tehnice de utilizare speciale, respectiv, echipamentele tehnice
- aparatele, dispozitivele, maşinile, utilajele, instalaţiile utilizate în procesul didactic.
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire, se face în funcţie de analizatorul solicitat
precum şi de caracterul sistemic sau dinamic al celor prezentate. In funcţie de aceste criterii,
întâlnim următoarele mijloace tehnice de instruire:
- mijloacele tehnice vizuale: retroproiectorul, hărţi, fişe de lucru;
- mijloacele tehnice auditive: radioul, casetofonul etc.;
- mijloacele tehnice audio-vizuale: video-player, TV, calculatorul.
Sintagma ,,mijloace tehnice de instruire" include ansamblul cerinţelor pedagogice de
utilizare eficientă a lor, în următoarele scopuri didactice:
- sensibilizarea elevilor în vederea desfăşurării activităţii didactice;
- sprijinirea perceperii noului de către elevi;
- comunicarea, transmiterea, demonstrarea/ilustrarea noului;
- înţelegerea noului de către elevi;
- aplicarea şi exersarea noilor cunoştinţe teoretice şi practice;
- fixarea şi consolidarea noilor cunoştinţe şi competenţe;
- verificarea şi evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor.
De altfel, utilitatea mijloacelor tehnice moderne constă, în principal, în uşurinţa de a
recrea în permanenţă situaţia educaţională, prin includerea în câmpul educaţiei a noilor
achiziţii din domeniul ştiinţelor educaţiei.
Având în vedere proprietăţile mijloacelor tehnice, se poate spune că, pentru stabilirea
calităţii mijloacelor tehnice de instruire, se iau in considerare, simultan, patru categorii de
factori, pe care trebuie să-i aibă în vedere atât cei care le produc, cât si cei care le utilizează.

NECLASIICAT
32 din 46
 NECLASIFICAT

Este vorba de factori pedagogici - notaţi cu P, tehnici - notaţi cu T, economici - notaţi

cu Ec şi ergonomici - notaţi cu Er. Astfel, calitatea mijloacelor tehnice de instruire - notată cu
Cmi este funcţie de aceste categorii de factori. Graţie exercitării funcţiei de instruire, fiecare
categorie de mijloace de învăţământ poate fi considerată o modalitate de transmitere a
cunoştinţelor. De aceea, se impune ca, în alegerea mijloacelor de învăţământ să se aibă în
vedere eficienţa lor în transmiterea unor informaţii noi, precum şi în formarea unor priceperi
şi deprinderi intelectuale, care se vor transforma în instrumente utile în asimilarea de noi
informaţii.
De aceea, este necesară pregătirea clasei în vederea perceperii eficiente a mesajului
audio-vizual. Această pregătire constă într-o discuţie prealabilă cu elevii, în cadrul căreia se
reactualizează ceea ce elevii cunosc deja despre subiectul discutat, se precizează ideea
fundamentală pe care o transmite mesajul, formulează câteva întrebări la care elevii vor căuta
răspunsuri în timpul perceperii mesajului. Este important ca profesorul să formuleze
întrebări ,,de descoperire", pentru a obliga elevii să gândească şi să asimileze în mod conştient
informaţiile. În comentariile sale, profesorul nu se va limita la simpla descriere şi nici nu va
epuiza explicaţiile. Dimpotrivă le va lăsa elevilor o zonă de necunoscut şi de investigare în
legătură cu imaginile prezentate, oferind, dacă este necesar, puncte de sprijin. Asigurarea
condiţiilor interactive între profesor, elevi şi mijloacele tehnice utilizate, vizează creşterea
eficienţei procesului de învăţare prin:
- aprofundarea proceselor de analiză şi sinteză;
- clarificarea aspectelor insuficient sesizate prin lectura imaginii;
- asigurarea pătrunderii prin gândire a celor receptate;
- formarea la elevi a unei viziuni de ansamblu asupra celor studiate;
- integrarea noilor cunoştinţe în sistemul cognitiv propriu al elevilor.

4.3. Forme de organizare a procesului de învăţământ

Practica didactică a identificat trei moduri de organizare a activităţii didactice, în

funcţie de maniera de desfăşurare, fiecare configurând conţinuturi, relaţii, suporturi şi resurse
specifice:
a) activităţi frontale;
b) activităţi de grup;
4

c) activităţi individuale.
a) Activităţile frontale cuprind: lecţia, seminarul, laboratorul, activităţile în cabinetele
pe specialităţi, vizita, excursia, spectacolul etc. Predarea frontală se bazează pe principiul

NECLASIICAT
33 din 46
 NECLASIFICAT

tratării nediferenţiate, al muncii egale cu toţi elevii din aceeaşi clasă. Predominantă este aici
activitatea profesorului, bazată exclusiv pe expunere, pe transmitere de cunoştinţe unei clase
întregi de elevi, ceea ce reduce învăţarea la achiziţionarea pasivă de cunoştinţe şi limitează
foarte mult activitatea colectivă propriu-zisă, motiv pentru care cei mai buni profesori se
dezic, în multe feluri, de ea. Este adevărat, elevii urmăresc aceleaşi scopuri, numai că
identitatea de scopuri nu este tot una cu comunitatea de scopuri; identitatea de sarcini nu este
tot una cu rezolvarea prin eforturi comune a acestora. Într-o asemenea situaţie, elevii execută
în acelaşi timp şi în acelaşi sistem, aceleaşi sarcini, dar fiecare lucrează strict individual, fără a
se stabili legături de interdependentă între ei. Comunitatea între colegi şi posibila învăţare prin
cooperare sunt reduse la maximum, ele având loc numai în afara predării, în pauze şi în
timpul liber. Aflaţi în raporturi de dependenţă faţă de profesor, ei rămân, oarecum, unii faţă de
ceilalţi.
b) Activităţile de grup dirijate cuprind: consultaţii, meditaţii, exerciţii independente,
vizita în grupuri mici, cercul de elevi, întâlniri cu specialişti (oameni de ştiinţă, scriitori),
concursuri şi dezbateri şcolare, sesiuni de comunicări şi referate, reviste şcolare. De tip
tradiţional rămâne şi instruirea în grup, pe clase convenţionale, cu un efectiv de aproximativ
30 de elevi. Un grup sau o clasă şcolară se defineşte prin comunitatea scopurilor (obiectivelor)
şi această comunitate de finalităţi este generatoare de legături de interdependenţă între
membrii clasei respective. La rândul ei, această interdependenţă devine o sursă generatoare de
energii, întrucât creează posibilităţi favorabile intercomunicării şi cooperării sau colaborării în
activitate. În consecinţă, fiecare dintre membrii grupului dat va dispune de posibilităţi în plus
de a-şi mobiliza energiile şi de a-şi pune în valoare o cantitate sporită din energiile proprii.
Clasa are astfel toate şansele să se afirme ca un grup puternic ce utilizează o parte a energiei
de care dispune pentru a progresa, pentru a-şi atinge scopurile şi o altă parte pentru a-şi regla
acţiunile sale, pentru a-şi menţine coeziunea necesară. Se poate vorbi astfel despre o energie
de proces şi despre o alta de conservare. Important este că o astfel de viaţă şi activitate de
grup favorizează structurarea gândirii şi a cunoaşterii. Grupul permite elevului să-şi dezvăluie
multe aspecte ale lui însuși şi, concomitent, să perceapă diferite fapte ale altora, de aici
rezultând o îmbunătăţire a imaginii de sine. Organizarea colectivă a activităţii elevilor
reprezintă acea variantă a organizării colective, în care elevii clasei alcătuiesc un grup, un
colectiv autentic, în cadrul căruia colaborează şi cooperează între ei, se ajută reciproc în
vederea atingerii unor finalităţi comune.
c) Activităţile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru
acasă, studiul în biblioteci, lectura suplimentară şi de completare. întocmirea de proiecte,
referate, desene, scheme, alte lucrări scrise, comunicări ştiinţifice, alte proiecte practice.

NECLASIICAT
34 din 46
 NECLASIFICAT

Formele individuale de activitate pun accentul pe munca independentă, fără

supraveghere directă şi consultanţă din partea profesorului. Ele îşi găsesc o triplă justificare în
datele psihologiei, sociologiei şi pedagogiei. Psihologic, învăţarea este prin natura ei
individuală. Acasă sau în şcoală, o bună parte din învăţare se realizează prin studiu individual
şi independent. Deşi, o clasă de elevi este supusă aceloraşi experienţe, procesul de învăţare
este relativ diferit pentru fiecare în parte, pentru că fiecare se angajează cu propria experienţă
anterioară, cu propriile sale potenţialităţi, cu propria istorie a devenirii sale în procesul
învăţării: în plus, indivizii nu învaţă nici aceleaşi lucruri, nici în acelaşi ritm.
Totodată, creşterea cerinţelor de învăţare continuă (educaţie permanentă) şi de
autoinstruire, fac necesară deprinderea elevilor cu studiul independent şi intensificarea acestei
modalităţi de lucru. Instruirea bazată pe forme de muncă individuale se poate realiza prin:
- studiu independent (studiu auto-dirijat. semi auto-dirijat);
- învăţare programată;
- învăţare asistată de calculator;
- adaptarea unui sistem tutorial „învăţare deplină" (de tipul un profesor - 3-4 elevi);
- planuri de activitate individuală;
- elaborări de proiecte;
- activităţi de cercetare;
- programe individualizate auto-propuse (autonome);
- programe puternic independente.
Organizarea individuală a activităţii elevilor se asigură in două categorii de situaţii
educaţionale diferite:
- în situaţiile în care profesorul îşi exercită influenţele educative asupra unui singur
elev (formă care se menţine în educaţia estetică, muzicală, fizică, în învăţământul special, în
cazul consultaţiilor, meditaţiilor şi al activităţilor independente, desfăşurate cu sau fără ajutor
din partea cadrului didactic);
- în situaţiile în care fiecare elev realizează sarcinile de instruire în mod independent
de colegii săi, cu sau fără sprijin din partea profesorului sau se autoinstruieşte. Se impune aici
precizarea că termenii „individual" şi „independent" nu sunt superpozabili.
Activitatea individuală a elevilor poate fi independentă atunci când elevii rezolvă
sarcinile fără ajutor din partea profesorului sau îndrumată de catre profesor, în timp ce
activitatea independentă poate, fi individuală şi pe grupe şi presupune auto informarea
elevilor, autoorganizarea şi autoînvăţare. Există mai multe variante de organizare individuală
a activităţii elevilor: cu sarcini de instruire comune pentru toţi elevii, cu teme diferenţiate pe
grupe de nivel, cu teme diferite pentru fiecare elev. În acest ultim caz, activitatea se numeşte

NECLASIICAT
35 din 46
 NECLASIFICAT

individualizată sau personalizată, pentru că ţine cont de particularităţile fizice şi psihice ale
fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale, aptitudinile lui, de nevoile lui educaţionale.
Cele trei forme de desfăşurare a activităţii didactice sunt complementare şi se pot
desfăşura concomitent. în funcţie de obiectivele şi conţinutul didactic. Dintre ele, lecţia este
considerată cea mai importantă, fiind cea mai eficientă forma de organizare a activităţii de
predare-învăţare-evaluare. Totuşi profesorul va organiza activităţile didactice astfel încât să
sporească şansele de reuşită a atingerii obiectivelor propuse, adoptând o varietate de activităţi
la specificul şi potenţialul elevilor săi.
În concluzie, se poate spune că fiecare dintre formele amintite prezintă evidente
avantaje, dar şi unele dezavantaje.
Dezavantajele uneia pot fi însă, compensate prin avantajele alteia.

NECLASIICAT
36 din 46
 NECLASIFICAT

CONCLUZII

..Siguranţa este pe primul plan“ Cu aceeaşi certitudine susţinea un mare automobilist

francez (Jean-Pierre Beltoise) că „soldaţii care luptă într-un război pot spera că într-o zi
măcelul va înceta", însă noi, cei peste 400.000.000 de oameni care circulăm pe drumurile
globului, nu putem avea nici măcar această speranţă, fiind cu toţii antrenaţi într-un fel de
război mondial fără rost şi fără sfârşit. De această zicătoare trebuie să ţină cont orice persoană
care circulă pe drumul public. Este cert faptul că unul dintre factorii principali de care depinde
siguranţa rutieră este semnalizarea rutieră. De acest aspect trebuie să ţină cont orice
conducător auto şi nu numai. Siguranţa este cel mai important element de care trebuie să
ţinem cont şi care cu îndrumare reiese din acest proiect. Importanţă deosebită acordată acestui
proiect deoarece îndrumă orice cititor cu privire la conducerea autovehiculului, şi anume, că
este una dintre cele mai complexe activităţi umane. Această activitate presupune deplasarea
între două puncte terestre, pe trasee bine stabilite, cu respectarea unor reguli stricte de
circulaţie şi fiind pe deplin răspunzător de rezultatele acestei activităţi, răspunderea fiind atât
morală cât şi juridică. Din această cauză, pentru a fi capabil să conducă un vehicul, un individ
trebuie sa aibă anumite calităţi, să spunem „standard"; pentru împlinirea acestui aspect trebuie
să ţinem cont de existenţa regulilor de circulaţie, necesar a le respecta întocmai şi care trebuie
să fie o obligaţie.
A respecta regulile de circulaţie înseamnă nu numai a ne apăra viaţa, ci şi un semn de
civilizaţie, a unei bune dezvoltări de caracter. Omul are calitatea de pieton toată viaţa, de
aceea este necesar ca toată viaţa să respecte regulile de circulaţie rutieră. De asemenea, un alt
aspect important îl are faptul ca alegerea locurilor de joacă să fie în spaţii adecvate, departe de
arterele rutiere intens circulate şi să circulam cu atenţie în caz de vreme rea (ploaie, ceaţă,
polei, ninsoare, viscol) şi să nu trecem nepăsători pe lângă cei care îşi pun viaţa în pericol ori
libertatea atunci când nu respectă regulile elementare de deplasare pe drumurile publice.
Atenţia sporită de care trebuie să ţină cont conducătorii auto şi, totodată, cea mai
importantă şi elementară situaţie este aceea de a acorda importanţa ridicată condiţiilor
meteorologice intempestive (rafale de vânt, porţiuni izolate de polei, gheaţă, ulei pe calea de
rulare etc.) influenţează adeseori într-un mod care nu mai este conex, nemijlocit, o mişcare
greu controlabilă a autovehiculului pe traiectorie. Mişcările potenţiale provocatoare de
accidente conduc în mod mijlocit la traseele rutiere greu controlabile, cu mijloace de
semnalizare rutieră greu vizibile, înrăutăţirea condiţiilor de vizibilitate la lumina zilei sau
artificială din considerente de ordin meteorologic.

NECLASIFICAT
37 din 46
 NECLASIFICAT

Consider că ideile elaborate în acest proiect sunt eficiente oricărui cititor deoarece
cuprinde toate ideile principale ale legislaţiei rutiere, conduitei rutiere, siguranţei rutiere şi nu
în ultimul rând semnalizarea rutieră ineficientă în anumite zone şi corespunzătoare în altele.
Ca o secvenţă finală precizez că toate acestea nu ar fi eficiente şi posibile fără ajutorul tuturor
participanţilor la traficul rutier indiferent de regimul de transport din care face parte.
Transporturile rutiere constituie o componentă indispensabilă vieţii şi calităţii de trai a
omului. Etapele acestui proiect parcurg momentul de început al unui conducător auto cât şi
menţinerea în această activitate şi principalele decizii pe care le abordează un conducător auto
atât în faza incipientă cât şi după acumularea unei experienţe vaste în domeniul conducerii
autovehiculului. Această temă a proiectului este ilustrată în special prin indicatoare şi marcaje
rutiere cu ajutorul cărora exemplifică înţelegerea şi educarea conducătorului auto pentru
luarea măsurilor necesare în acest scop. Un factor covârşitor însă nu exclusiv al unui
conducător auto este experienţa. Ca o întărire a acestui factor este stăpânirea de sine şi
prezenţa de spirit. Pentru ca un conducător auto să ajungă la destinaţie în siguranţă există
un ,,lanţ vital” de care conducătorul auto trebuie să depindă începând cu semnalizarea rutieră
şi sfârşind cu conduita preventivă. Calitatea esenţială nu constă în a conduce încet ci în a
conduce bine. A conduce încet înseamnă adeseori a provoca accidente în mod indirect, pe
când a conduce bine înseamnă nu numai a nu fi accidentabil ci mai mult decât atât înseamnă
a-i ajuta şi pe ceilalţi să nu se expună unor situaţii periculoase.

NECLASIFICAT
38 din 46
 NECLASIFICAT

BIBLIOGRAFIE

1. http://legeaz.net/oug-195-2002/art-31-semnalizarea-
rutiera, accesat la data de 01.02.2017;
2. https://www.pdc.ro/codul-rutier/capitolul-iv-
semnalizarea-rutiera-34, accesat la data de 01.02.2017;
3. http://www.capisci.ro/articole/Regulamentul_de_aplicare
_al_codului_rutier#CAPITOLUL_IV_.E2.80.93_Semnalizarea_rutiera
, accesat la data de 03.02.2017;
4. legea nr.75/2014 publicat in monitorul oficial al
României partea I nr.107;
5. www.politiaproximitate.ro/permis_conducere.html.
accesat la data de 30.11.2015; www.industrie
mica.ro/index.php/55 pregătirea autovehiculului pentru
deplasarea in condiţii de iarna, accesat la data de
03.02.2017;
6. www.scritub.com/literatura_romana/carti/conducerea-
autovehiculului-man631713142.php. accesat la data de
15.02.2017;
7. www.incepator.ro/forum/forum_posts.asp?TID=l
I99&PN=2,accesat la data de15.02.2017;
e-drpciv.ro/curs_Iegislatie.pdf, accesat la data de
12.01.2017;
8. soferbun.ro/scoaIa-soferi/pregatire-
teoretica/manevre/;accesat la data de 24.04.2016;
9. instructorauto.ro/. accesat la data de 13.05.2016;
10. Petre Cristea - Arta de a conduce automobilul.

NECLASIFICAT
39 din 46
 NECLASIFICAT

Anexa nr. 1
PROIECT DIDACTIC

ROMÂNIA NECLASIFICAT
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplar unic
ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI
MILITARI Şl SUBOFIŢERI A
FORŢELOR TERESTRE
„Basarab 1“
-PITEŞTI- APROB

PROIECT DIDACTIC
SEMNALIZAREA RUTIERĂ

Tema: Nr. 1 - Semnalizarea rutieră

Şedinţa: Nr. 2 - Indicatoarele şi marcajele rutiere
Obiectiv didactic general: Elevii/cursanţii să definească şi să
explice semnificaţia şi importanţa indicatoarelor şi
marcajelor rutiere, să explice măsurile luate la întâlnirea
marcajelor rutiere şi sa enumere tipurile marcajelor şi
indicatoarelor rutiere.
Detalii organizatorice:

100 minute
- durata:
sala de
- loc de desfăşurare: circulaţie
lecţie de transmitere a
- forma de organizare: cunoștințelor
- metode didactice: expunere, convorbire
frontal
- mod de organizare a lucrului: caiet
- asigurare materială:

INDICAŢII
DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE METODICE:
MATERIALE
SECVENŢA INTRODUCTIVĂ - 5 min:
- verific prezenţa, ţinuta, asigurarea materială;
- verific modul de îndeplinire a sarcinilor didactice; Convorbire,
- verific nivelul de însuşire a cunoştiinţelor predate anterior; expunere

- enunţarea temei, şedinţei, a obiectivelor didactice şi a secvenţelor de

instruire.

NECLASIFICAT
40 din 46
 NECLASIFICAT

SECVENŢA DE APROFUNDARE ŞI SISTEMATIZARE A

CUNOŞTINŢELOR NR.: 1 - 45 min:
Conţinut: Indicatoarele şi marcajele rutiere
Convorbire,
OBIECTIV OPERAŢIONAL:
- elevii/cursanţii să definească semnalizarea rutieră:
- să clasifice tipurile de indicatoare şi marcaje rutiere.
expunere
SECVENŢA DE APROFUNDARE ŞI SISTEMATIZARE A
CUNOŞTINŢELOR NR.: 2 - 40 min:
Conţinut: Indicatoarele de trecere la nivel cu calea ferată şi măsurile luate la
întâlnirea acestora. Convorbire.
OBIECTIV OPERAŢIONAL:
- să enumere măsurile luate la întâlnirea indicatoarelor, marcajelor rutiere la
nivel cu calea ferată.
expunere
INTENSIFICAREA RETENŢIEI - 5 min:
- subliniez problemele esenţiale folosind planşele şi panourile existente în
asigurarea transferului;.
Convorbire.
sală:.
- prezint cum vor fi aplicate pe timpul orelor de conducere cunoştinţele
privind semnalizarea rutieră şi modurile de adaptare a conducătorilor de
autovehicule la trecerile la nivel cu calea ferată.

SECVENŢA FINALĂ - 5 min:

- reamintesc conţinutul temei şi şedinţei:
- fac aprecieri asupra modului de desfăşurare a şedinţei: prezint rezultatele
testării anterioare;
- prezint bibliografia: Legea 195/2002
- anunţ tema/şedinta următoare.
expunere
Convorbire

PLAN DE LECȚIE

NECLASIFICAT
41 din 46
 NECLASIFICAT

NR. INDICAŢII
DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE METODICE:
CRT.
1 SECVENŢA DE APROFUNDARE ŞI SISTEMATIZARE A MATERIALE
CUNOŞTINŢELOR NR.: 1 - 45 min:
Semnalizarea rutieră este realizată prin mijloace de semnalizare
rutieră, semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia,
semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare
temporară şi semnalele conducătorilor de vehicule conform reglementărilor în
vigoare.
Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se
realizează şi se instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi de la o
distanţă adecvată, atât pe timp de zi cât si pe timp de noapte, de cei cărora li se
adresează şi trebuie să fie în deplină concordantă între ele precum şi într-o stare
tehnică de funcţionare corespunzătoare.
Semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei în intersecţii au
următoarele semnificaţii:
- semnalul de culoare verde permite trecerea;
- semnalul de culoare roşie interzice trecerea;
- semnalul de culoare galbenă împreuna cu cel de culoare roşie
interzic trecerea.
Semnalele speciale de avertizare luminoasă sunt emise
intermitent de dispozitive de iluminare montate pe autovehicule şi
au următoarele semnificaţii: Convorbire.
- lumina roşie obligă participanţii la trafic să oprească în direcţia
de mers cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului; expunere,
- lumina albastră obligă participanţii la trafic să acorde prioritate planşe
de trecere;
- lumina galbenă obligă participanţii la trafic să circule cu
atenţie;
Indicatoarele instalate pe drumurile publice sunt:
a) de avertizare;
b) de reglementare care pot fi:
- de prioritate;
- de interzicere sau restrictive;
- de obligare;
c)de orientare şi informare care pot fi:
- de orientare;
- de informare;
- de informare turistică;
- panouri adiţionale;
- indicatoare kilometrice si hectometrice;
d) mijloace de semnalizare a lucrărilor care cuprind:
- indicatoare rutiere temporare;
- mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.

NECLASIFICAT
42 din 46
 NECLASIFICAT

NR. INDICAŢII
DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE
CRT. METODICE:
În locuri periculoase pentru a spori vizibilitatea şi a evidenţia semnificaţia
unor indicatoare, acestea pot figura grupat pe un panou cu folie
fluorescent-reflectorizantă cu reflexie ridicată. Aceste indicatoare pot fi
după caz, însoţite de dispozitive luminoase.Semnificaţia unui indicator este
valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei
conducătorilor cărora li se adresează.
2 Indicatoarele rutiere temporare corespund indicatoarelor de avertizare, de
restricţie sau interzicere ori indicatoarelor de orientare care au aceleaşi
caracteristici cu cele permanente, cu deosebirea că fondul alb este înlocuit
de fondul galben.
In cazul trecerilor la nivel cu cale ferată semnalizarea de interzicere a
circulaţiei rutiere se consideră realizată numai în una din următoarele
situaţii:
- prin aprinderea unei singure unităţi luminoase a dispozitivului
cu lumină intermitent-altemativă roşie;
- prin funcţionarea sistemului sonor;
- prin poziţia orizontală a unei singure semibariere.
În cazul imobilizării unui vehicul pe cale ferată,conducătorul acestuia este
obligat să scoată imediat pasagerii din vehicul şi să elibereze platforma
căii ferate iar dacă nu este posibil să semnalizeze prezenţa vehiculului cu
orice mijloc adecvat.
SECVENŢA DE APROFUNDARE ŞI SISTEMATIZARE A
CUNOŞTINŢELOR NR.: 2 - 40 min:
Mijloacele de semnalizare rutieră precum şi alte dispozitive
speciale de acest fel, se asigură, se instalează şi se întreţin prin grija Convorbire,
administratorului drumului public respectiv ori al căii ferate, după Expunere,
caz.
Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră şi a dispozitivelor planşe
speciale se execută numai cu avizul prealabil al poliţiei rutiere.
Trecere la nivel cu cale ferată curentă cu bariere sau
semibariere
Conducătorul care se apropie de o trecere la nivel cu cale ferată
curentă va reduce viteza iar când barierele sunt ridicate conducătorii
de autovehicule sunt obligaţi să circule cu viteza redusă şi să se
asigure că din stânga şi din dreapta nu se apropie un vehicul
feroviar.
Trecerea la nivel eu cale ferată curentă cu bariere sau
semibariere prevăzută cu instalaţii de semnalizare automată
Când barierele, semibarierele sunt ridicate obligă conducătorii
de vehicule să circule cu viteză redusă şi să se asigure că din stânga
şi din dreapta nu se apropie nici un vehicul feroviar.
Semnalizarea de interzicere a circulaţiei rutiere se realizează:
- optic, prin funcţionarea dispozitivelor intermitent-alternative
roşii;
- acustic, prin emiterea de semnale sonore intermitente;
- prin coborârea în poziţie orizontală a semibarierelor.

NECLASIFICAT
43 din 46
 NECLASIFICAT

NR. INDICAŢII
CRT DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE METODICE:
Trecerea la nivel cu cale ferată curentă fără bariere sau MAT
semibariere
La aceste treceri se va opri în mod obligatoriu vehiculul, în
ordinea sosirii pentru asigurare, în locul unde există vizibilitate
maximă, fără a depăşi locul unde este instalat indicatorul ..Trecere
la nivel cu cale ferată simplă fără bariere" ori marcajul transversal aplicat pe
partea carosabilă a drumului public sub forma unei linii continue.
Conducătorul auto este obligat să oprească atunci când:
- barierele sau semibarierele sunt coborât,. în curs de coborâre
sau în curs de ridicare;
- semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în
funcţiune;
- întâlneşte indicatorul „Trecere la nivel cu cale ferata, fără
bariere-simplă sau dublă" ori „Oprire";
- agentul de cale ferată adresează semnal de oprire.
Convorbire,
Participanţii la trafic care găsesc în apropierea locului un vehicul rămas
imobilizat pe cale ferată, sunt obligaţi să acorde sprijin pentru scoaterea Expunere,
acestuia sau când nu este posibil să se semnalizeze prezenţa lui.
planşe
Trecerea la nivel cu o cale ferată industrială
Obligaţii:
- să circule cu prudenţă;
- să respecte semnalul agentului de cale ferată.
Porţile de gabarit instalate înaintea unei treceri la nivel cu cale ferată
electrificată, destinate să interzică accesul vehiculelor a căror încărcătură
depăşeşte în înălţime limita de siguranţă admisă,sunt marcate cu benzi
alternante de culoare galbenă şi neagră. Pe stâlpii de susţinere ai porţilor de
gabarit se instalează indicatoare rutiere prin care se precizează înălţimea
maximă de trecere admisă.
Conducătorului de vehicule îi este interzis să treacă sau să ocolească aceste
porţi de gabarit dacă înălţimea sau încărcătură vehiculului atinge ori depăşeşte
partea superioară a porţii.

Întocmit
Caporal
Pătruță Dan

NECLASIFICAT
44 din 46