COMUNICARE

TEORIA GENERALĂ A ŞTIINŢEI MILITARE

STUDIU ASUPRA ACŢIUNILOR HIBRIDE DIN

TEATRUL DE OPERAŢII AFGANISTAN

Întocmit
Student Zaharia Florin,
Grupa 11 c

SIBIU
Ianuarie 2021
 CUPRINS

INTRODUCERE

1.Războiul hibrid.Definirea conceptului..........................................................p. 3

2 Acţiunele hibride………………………………....................................……p.4

3 Războiul hibrid din Afganistan……………………......................…………p.5

CONCLUZII ...………………………………………………........................p.7

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................p.7
 INTRODUCERE

Alături de pericolul escaladării nucleare, războiul hibrid a revenit in prim-

planul celor mai grave pericole pentru Occident. Statele membre NATO, pe lângă
drepturile pe care le conferă Alianţa, au în egală măsură, îndatoriri şi, indirect, sunt
parte a unor ameninţări zonale, regionale sau globale. Este important să identificăm
nivelul de cunoaştere şi de înţelegere a mecanismelor războiului hibrid, pe
coordonatele: noţiuni şi concepte, instituţii abilitate in contracararea acestuia şi
securitate.

1.Razboiul hibrid.Definirea conceptului

Războiul hibrid este o strategie militară care foloseşte conflictele şi crizele
politice în combinaţie cu războaiele convenţionale, războiul neregulat şi războiul
cibernetic, îmbinate cu alte metode de influenţare, cum ar fi ştirile false, diplomaţia
şi intervenţiile electorale din străinătate [1]. În anul 2008 Şeful Statului Major al
Armatei SUA a definit ameninţarea hibridă ca fiind un adversar care încorporează
„combinaţii diverse şi dinamice de capacităţi convenţionale, neregulate, teroriste
şi criminale” [2].

Războiul hibrid vizează: dobândirea de teritorii fără a recurge la forţa militară

sau convenţională; crearea unui pretext pentru acţiunea militară convenţională;
utilizarea măsurilor hibride pentru a influenţa politicile altor state; folosirea
şantajului economic pentru a obţine mai multă influenţă economică. În funcţie de
misiunile îndeplinite de forţele militare, sunt predominante următoarele
caracteristici, pentru actuala etapă de dezvoltare a „satului global”:

- este persistent şi de lungă durată;

- se axează pe implicarea populaţiei pentru influenţarea deciziei politice a statului

ţintă;

- avem de a face cu trupe optimizate şi hiperspecializate la ducerea de acţiuni în

spectrele geografic, politico-ideologic, economico-social, etno-confesional;
[1] Standish, Reid (2018-01-18). «Inside a European Center to Combat Russia’s Hybrid
Warfare». Foreign Policy. Retrieved 2018-01-31.

[2] Fleming Brian P. (2011-05-19) United States Army Command and General Staff College.
- au organizare autonomă şi nu sunt subordonate statului. Beneficiază de tehnologii
ultrasofisticate şi sunt finanţate generos de către stat;

- deoarece reţelele de ierarhie, comandă şi control sunt variabile, acestea se pot

adapta de la acţiuni convenţionale la cele hibride (terorism, criminalitate
organizată, gherilă, acţiuni speciale);

- sunt adaptate la trecerea de la tehnici de operare convenţionale la cele asimetrice,

în raport cu acţiunea/reacţiunea adversarului;

- duc acţiuni specifice în domeniile cultural, etno-confesional şi media, declanşând

acţiuni de contestare a ordinii de drept, prin „implantarea” unui discurs ideologic
coerent, cu priză la populaţie;

- folosesc reţelele de socializare, Internetul şi informaţiile de la serviciile de

Intelligence, pentru a-şi adapta acţiunile, în scopul obţinerii de rezultate maxime pe
un „front nevăzut” pe care îl controlează eficient.

2 Acţiunele hibride

În cadrul acţiunilor hibride, violenţa se manifestă prin noi forme, cum sunt:

- metode asimetrice şi asincrone de ducere a acţiunilor de luptă – preluate din alte

conflicte, care au avut succes în anumite areale - folosite cu abilitate;

- folosirea tehnologiilor de top (IT, drone etc.), care pot conferi avantaje
circumstanţiale neanticipate în faţa actorilor puterii militare consacrate;

- folosirea iniţiativei, obiectivelor limitate, comunicaţiilor speciale, obiectivelor din

teren cunoscute, timp suficient de desfăşurare şi pregătire a poziţiilor de luptă;

- folosirea resurselor civile şi obiectivelor industrial-tehnice, a armelor de

distrugere în masă, cât şi a muniţiilor şi a forţelor pentru operaţiuni speciale;

- folosirea subversiunii şi terorismului combinat;

- folosirea potenţialului avansat de comandă şi control, instruire, întreţinere,
resurse de Intelligence şi cercetare-recunoaştere, în scopul deţinerii supremaţiei;

- folosirea terorii şi a violenţei militare, în scopul destructurării ordinii de drept; -

operaţiuni non-militare, altele decât războiul;

- dezvoltarea reţelelor de criminalitate transfrontalieră cu implicaţii pentru

securitatea naţională;

- Trafic de persoane (ISIS = sclave sexuale, Ucraina = schimb de prizonieri);

- Blocarea pieţei de capital (înfiinţarea băncii BRICS, jocurile bursiere chineze); -

Încurajarea guvernelor corupte (efecte în plan social şi economic);

- CyberAttacks – fraude bancare, furt de identitate, afectarea structurilor

guvernamentale şi militare, afectarea populaţiei;

- Acţiuni de activare şi sprijinire a ONG-urilor pro-ruse şi a mediului filorus din

statele considerate vectori, de către structurile de Intelligence ruse;

- Infiltrarea de agenţi ISIS (prin migraţia controlată) şi ruşi (prin mediul de

afaceri);

- Menţinerea conflictelor îngheţate;

- Menţinerea instabilităţii în Irak, Afganistan, Siria, Liban şi Palestina;

- Fanatismul politic şi religios, obstrucţia, represiunea;

- Diversiunea politică, segregaţia, fragmentarea statelor.

3 Războiul hibrid din Afganistan

Din 2001, România ca membră NATO a participat la Războiul din Afganistan

de partea Coaliției Multinaționale conduse de SUA.

Acolo, atacurile insurgenților sunt aproape zilnice - în special cele cu dispozitive

explozive improvizate, cu rachete sau cu mortiere.
 Războiul din Afganistan a început pe 7 octombrie 2001[28] când a fost
începută Operațiunea Enduring Freedom (OEF) (2001-14) cu numele de cod și
apoi Operation Freedom's Sentinel (2015–prezent), de armata SUA împreună cu
armata britanică, ca răspuns la atacurile asupra SUA de la 11 septembrie 2001.
Marea Britanie din 2002 a condus propria sa operațiune militară, Operațiunea
Herrick, ca parte a aceluiași război din Afganistan. Caracterul războiului a evoluat
de la o luptă violentă cu Al-Qaeda și susținătorii săi talibani la un complex efort
contrainsurgent.

Nu există nici o cifră unică oficială pentru numărul total de civili uciși de război
din 2001, dar estimările pentru anumiți ani sau anumite perioade au fost publicate
de mai multe organizații. Potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite,
talibanii au fost responsabili pentru 76% din victime civile din Afganistan în 2009.
Un raport al ONU din iunie 2011 spunea că 2777 de civili se știe că ar fi fost uciși
în 2010, iar insurgenții sunt responsabili pentru 75% din victime în rândul civililor.
Un alt raport al Organizației Națiunilor Unite emis în iulie 2011, spunea că: „1462
necombatanți au murit” în primele șase luni ale anului 2011, iar insurgenții sunt
responsabili pentru 80% din decese. În 2011, un număr record de 3021 de civili au
fost uciși în insurgența în curs de desfășurare, a cincea creștere anuală succesivă.
Foarte puține persoane din Afganistan nu au fost afectate de conflictul armat de
acolo. Cei cu experiență personală directă alcătuiesc 60% din populație, iar alții
declară, de asemenea, că au suferit o serie de greutăți. În total, aproape toată lumea
(96%) a fost afectat într-un fel - fie personal, fie ca urmare a consecințelor mai
largi ale conflictului armat.

De la intervenția coaliției în 2001, mai mult de 5,7 milioane de refugiați s-au

întors în Afghanistan, dar 2,2 milioane de afgani sunt în continuare refugiați, în
2013, iar în ianuarie, 2013, ONU estima că erau 547.550 de persoane strămutate în
interiorul țării, o creștere cu 25% de la 447.547 de persoane strămutate în ianuarie
2012 o cifră declarată de Amnesty International, care afirma că sute de afgani au
fost forțați să-și părăsească casele lor de zi cu zi în cursul anului 2012.

Din 1996-1999, talibanii au controlat 96% din câmpurile de mac din

Afganistan și au făcut din opiu cea mai mare sursă de impozitare. Impozitele pe
exporturile de opiu au devenit unul dintre pilonii principali al veniturilor talibanilor
și a fondurilor de război. Conform lui Rashid: „banii din droguri finanțau arme,
muniții și combustibil pentru război”. În New York Times, ministrul de finanțe al
Frontului Unit, Wahidullah Sabawoon, a declarat că talibanii nu au buget anual, ci
că „se pare că au cheltuit 300 de milioane de dolari pe an, aproape toți banii
pentru război.” El a adăugat că talibanii au ajuns să se bazeze tot mai mult pe trei
surse de bani: „mac, pakistanezii și bin Laden”.

O explozie a unui dispozitiv exploziv improvizat în provincia Logar din

Afganistan, care se învecinează cu capitala Kabul, a ucis vineri 01.05.2020 cel
puțin patru copii pe fondul escaladării luptelor din toată țara, a declarat un oficial.

CONCLUZII

În concluzie, războiul din Afganistan a început să se bazeze pe acțiuni hibride,

talibanii utilizând dispozitive explozive improvizate, utilizând armament, muniție
și tehnică cumpărată din vânzările de droguri.Tehnicile insurgenților devin din ce
în ce mai neconvenționale. Aceste elemente afectează în primul rând trupele din
teatrele de operații dar si civilii care au fost ucisi fara motiv si care au fost nevoiți
să îsi părăsească casele.

BIBLIOGRAFIE
www.aa.com.tr

ro.wikipedia.org

Raţiu Aurelian, Gestionarea dinamicii conflictelor asimetrice, Sibiu, Editura

Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2012.

Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, Revistă ştiinţifico-practică

Nr.1/2018