CARACTERISTICI ALE STANDARDIZĂRII MILITARE

Standardizare – concepte și informații generale

În general, standardizarea reprezintă „activitatea specifică prin care sunt stabilite,
pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate,
urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat”. În sens larg
standardizarea se referă la „acţiunea de stabilire şi aplicare a unor norme în scopul
promovării unor produse care să îndeplinească concomitent şi la nivel superior, cerinţe
funcţionale, tehnologice de protecţie a omului şi a mediului ambiant”.
La nivel militar, standardizarea militară a fost definită ca o „activitate specifică
Ministerului Apărării Militare care stabileşte, pentru probleme existente sau potenţiale,
reglementări şi dispoziţii destinate unei utilizări comune şi repetate în domeniul militar, în
vederea obţinerii unui grad optim de organizare, într-un context dat”.
La nivel NATO, standardizarea reprezintă „procesul de dezvoltare a conceptelor,
doctrinelor, procedurilor de a obţine şi menţine cele mai eficiente niveluri de compatibilitate,
interoperabilitate, interschimbabilitate în domeniul operaţiilor, administrării şi asigurării
materiale”.
Procesul de standardizare militară se identifică cu acţiunile orientate spre elaborarea şi
acceptarea standardelor şi implementarea acestora în domeniul militar pentru obţinerea unui
nivel optim de interoperabilitate.
Analizând definiţiile standardizării militare, se poate afirma că principalele obiective
urmărite sunt:
 atingerea nivelului cerut de eficacitate militară în conformitate cu politica
Guvernului României, Doctrina Militară şi celelalte documente militare;
 realizarea interoperabilităţii cu forţele NATO în vederea cooperării în cadrul
operaţiunilor comune - menţinere a păcii, ajutor umanitar, aplicaţii comune etc. (în
conformitate cu politica NATO, standardizarea este cheia pentru realizarea
interoperabilităţii);
 încurajarea industriei, cercetării şi tehnologiei pentru apărare;
 sporirea eficienţei procesului de înzestrare a armatei;
 împiedicarea proliferării materialelor cu destinaţie militară (a părţilor,
componentelor, articolelor);
 dezvoltarea activităţii de standardizare militară în conformitate cu:
 politica statului român în domeniul apărării;
 strategia Ministerului Apărării Naţionale în domeniile operaţional, tehnic
şi administrativ;
 principiile de bază ale standardizării recunoscute la nivel naţional şi
internaţional;
 documentele privind standardizarea militară.
 adoptarea cu prioritate a standardelor NATO şi publicaţiilor aliate, în vederea
realizării interoperabilităţii cu forţele NATO, precum şi a standardelor ţărilor membre NATO
în scopul îmbunătăţirii nivelului calitativ al activităţilor militare şi tehnicii de luptă;
 constituirea unei surse, uşor accesibilă factorilor interesaţi, de cunoştinţe şi
informaţii despre standardele militare române şi standardele, publicaţiile şi specificaţiile
militare internaţionale;
 reprezentarea şi promovarea intereselor militare româneşti în cadrul standardizării
militare internaţionale;
 sporirea nivelului de confort şi siguranţă al militarilor, şi măsurilor de protejarea
mediului.

1 din 4
 La nivelul Alianţei funcţionează Organizaţia NATO pentru Standardizare (NSO),
ea cuprinzând Comitetul NATO pentru Standardizare (NCS), Comitetul Executiv al
NATO pentru Standardizare (NSSG) şi Agenţia NATO pentru Standardizare (NSA).
La nivelul Ministerului Apărării Naţionale, în 1998 s-a format Biroul de
Standardizare (Bstd) din Direcţia Planificare Strategică a Statului Major General, iar în
2001 se înfiinţează Agenţia Militară de Standardizare (AMS) din cadrul Departamentului
pentru Armamente. Aceste două, subordonate Consiliului de Standardizare şi
Interoperabilitate (CSI), sunt structurile de specialitate din cadrul Ministerului Apărării
Naţionale, care organizează şi coordonează activitatea de elaborare, aprobare, păstrare,
multiplicare şi distribuire a standardelor militare operaţionale, tehnice şi administrative în
scopul fundamentării unitare a conceptelor strategice, tactice şi logistice, precum şi al
asigurării interoperabiliăţii între forţele armate ale ţării noastre şi cele ale NATO.

Nivelurile standardizării
În funcţie de gradul de realizare, standardizarea se situează pe mai multe niveluri care
determină gradul de interoperabilitate. Acţiunile care se desfăşoară în vederea integrării se
impune să fie sistemice, cu obiective operaţionale parţiale bine concretizate şi să se încadreze
într-o concepţie de ansamblu clară şi bine fundamentată. Relaţiile dintre nivelurile
standardizării sunt de intercondiţionare, iar pe anumite domenii, de determinare.
În funcţie de gradul de realizare, standardizarea se situează pe trei niveluri, şi anume:
 compatibilitatea: este cel mai scăzut nivel al standardizării şi defineşte situaţia în care
conceptele, principiile, echipamentele, procedeele, serviciile etc. pot fi utilizate împreună
pentru realizarea unui scop comun, fără a se produce interacţiuni inacceptabile (blocaje,
perturbări etc.);
 interschimbabilitatea: este un nivel extins al standardizării şi defineşte situaţia în care
echipamentele, procedeele, serviciile etc. pot fi utilizate unele în locul altora, îndeplinindu-se
aceleaşi cerinţe;
 comunalitatea: este cel mai înalt nivel al standardizării şi defineşte situaţia în care
toate componentele forţei utilizează aceleaşi concepte, principii, echipamente, procedee etc.
Fiecare dintre nivelurile standardizării vizează, potrivit standardelor NATO,
concentrarea efortului pe trei domenii importante de lucru: operaţional, material,
administrativ.
Problemele specifice standardizării nu se rezolvă strict în ordinea ierarhică a
nivelurilor, ci ţinându-se seama de corelaţiile dintre ele şi de posibilităţile practice concrete.

Standardizare militară prin standarde militare – tipuri de standarde

militare
Într-o alianţă unde acţiunile militare comune şi multinaţionale sunt frecvente, uşurarea
actului informaţional – decizional, conducerea acţiunilor cu eficienţă într-un spirit de
cooperare desăvârşit, dar şi acordarea de sprijin material şi logistic devin obligaţii majore
pentru toate statele. Elementul care permite rezolvarea în timp a acestor probleme îl reprezintă
interoperabilitatea cu toate dimensiunile sale operaţională, administrativă, tehnică şi
operaţională. Esenţa interoperaţională este dată de procesul de standardizare în mediul
militar, proces complex ce se realizează prin adoptarea, adaptarea şi implementarea
standardelor militare.
Standardele militare fac obiectul standardizării militare. Prin definiţie, standardul
militar reprezintă “un act normativ specific în care sunt consemnate nivelurile succesive,
parţiale sau finale cu care trebuie finalizată o activitate sau acţiune şi cuantificat nivelul de

2 din 4
performanţă stabilit pentru o anumită structură, perioadă de pregătire, misiune, acţiune,
activitate, funcţie şi post de lucru”.
La nivelul Ministerului Apărării Naţionale se elaborează următoarele tipuri de
standarde: standarde militare operaţionale, standarde militare tehnice, standarde militare
administrative.
a)Standardele militare operaţionale (SMO) sunt standardele ce reglementează
desfăşurarea procesului de instruire a trupelor şi de conducere a operaţiunilor militare în
sensul uniformizării conceptelor şi procedurilor în domeniul pregătirii pentru luptă şi cel al
documentelor de conducere.
b) Standardele militare tehnice (SMT) sunt “standardele care se aplică în proiectarea,
producerea, achiziţia, evaluarea, exploatarea, mentenanţa şi păstrarea produselor de tehnică
militară”.
c)Standarde militare administrative (SMA) sunt “standardele care reglementează
desfăşurarea procesului de instruire a trupelor şi de conducere a operaţiunilor militare, în
sensul uniformizării terminologiei utilizate în domeniul operaţional, în activitate de
conducere, resurse umane şi alte domenii fără aplicabilitate militară nemijlocită”.

Principiile standardizării - la nivel național și militar

Procesul de standardizarea militară nu este un scop în sine, el desfăşurându-se în
concordanţă cu obiectivele politico-militare ale României şi, în special, cu Strategia de securitate
naţională şi Strategia militară a României.
A elabora standarde presupune a găsi cea mai bună modalitate de manifestare a unei
activităţi. Pentru a respecta obiectivitatea, transparenţa, caracterul lor voluntar, şi imparţialitatea
standardelor, neurmărind interesele nimănui, ci având ca principal obiectiv îmbunătăţirea calităţii
vieţii sau desfăşurării, în condiţii optime, a unor activităţi, s-au elaborat principiile procesului de
standardizare, idei directoare ce trebuie respectate, tocmai pentru a beneficia întru totul de
avantajele acestora.
Ca elemente de ordin conceptual, principiile care fundamentează activitatea standardizare
definesc regulile care proiectează coloana vertebrală a acestei activităţi. Fiind adevăruri generale,
ele au un caracter imperativ şi prin urmare trebuie desfăşurat în spiritul conţinuturilor
standardelor, fără a leza în vreun fel caracteristicile acestora.
Fiind un proces complex, procesul de standardizare la nivel naţional comportă
respectarea unor principii, şi anume:
a) elaborarea şi aprobarea standardelor naţionale pe baza consensului părţilor
interesate;
b) transparenţă şi disponibilitate publică;
c) reprezentarea intereselor publice;
d) caracterul voluntar al participării la activităţile de standardizare naţională şi al
aplicării standardelor naţionale;
e) accesul liber la elaborarea standardelor naţionale pentru toate părţile interesate;
f)independenţă faţă de orice posibil interes specific predominant ;
g) respectarea regulilor standardizării europene şi internaţionale ;
h) dezvoltarea standardizării naţional în corelare cu evoluţia legislaţiei.

Având drept reper principiile standardizării naţionale, s-au elaborat principiile

standardizării militare. Acestea sunt: voluntarismul, responsabilitatea naţională,
terminologia şi armonizarea.
a)Voluntarismul decurge din caracterul voluntar al standardizării, din participarea
voluntară a factorilor interesaţi atât din Ministerul Apărării Naţionale, cât şi din afara
acestuia, în procesul de elaborare/ revizuire a standardelor militare nesecrete. Din punct de

3 din 4
vedere juridic, NATO nu va impune Acordurile de Standardizare, însă, în calitatea de membru
deplin, avem obligaţia morală de a face acele demersuri necesare pentru a ne putea alinia la
nivelul armatelor occidentale şi pentru a convinge că aria de securitate şi stabilitate se va
extinde substanţial spre sud-estul continentului.
b)Responsabilitatea naţională
Activitatea de standardizare desfăşurată în cadrul Ministerului Apărării Naţionale
trebuie armonizată cu cea desfăşurată la nivel naţional, prin urmare înzestrarea forţelor şi
logistica acestora reprezintă responsabilitate naţională. Domeniile de interes comun al
specialiştilor militari şi civili sunt: comunicaţiile, tehnologia informaţiilor, carburanţi,
lubrifianţi, echipament aeronautic, explozibili, instalaţii electrice, simboluri grafice şi
documentaţie în domeniul electrotehnic, logistic, geodezic şi geografic .
c)Terminologia
Terminologia militară este un sector extrem de complex prin diversitate, specializare
şi, nu în ultimul rând, prin dificultate, iar NATO are reglementări precise în acest domeniu. În
ceea ce priveşte procesul de standardizare militară, pentru a atinge obiectivele propuse,
cunoaşterea şi utilizarea terminologiei comune este esenţială pentru evitarea confuziei şi a
neînţelegerilor.
d) Armonizarea
Procesul de standardizare militară, în general, desfăşurat în amploarea lui, trebuie să
urmărească armonizarea cu activităţile procesului de planificare a apărării, urmărind
promovarea rezultatelor consolidate ale ştiinţei şi tehnologiei, ţinând însă seama de gradul de
dezvoltare a economiei naţionale.
Respectarea principiilor standardizării militare constituie premisele desfăşurării
procesului la parametrii optimi, culminând cu atingerea obiectivelor propuse – implementarea
standardelor militare NATO în Armata României.

4 din 4