MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE ”ALEXANDRU CEL BUN”

Studiu de caz
TEMA: Proiectare proprie a unui structuri temporare a statului major, care să
răspundă cerințelor de conducere a unei mari unități

ELABORAT: căpitan Vasile CATIȘOV

Chişinău
2021
 Structura temporară a statului major
1. Grupa de coordonare
Șef S1
Șef S2
Șef S3
Șef S4
Șef S6
Grupa de coordonare elaborează problemele principale ale planificării operaţiei militare.
Această activitate se desfăşoară pe baza concepţiei eşalonului superior şi a precizărilor
comandantului rezultate din însuşirea misiunii.
Şefii modulelor statului major determină limitele operaţiei, necesităţile de informaţii şi
stabilesc datele referitoare la coordonarea planificării.
Grupa de coordonare, după orientarea personalului implicat în planificarea operaţiei,
elaborează concepţia acesteia.
Grupa coordonează lucrul în cadrul statului major pe parcursul a două etape:
a) analiză cursuri/decizia comandantului asupra cursului optim;
b) elaborarea concepţiei/elaborarea planului de acţiune.

2. Grupa specială
Ofițer planificare S1
Ofițer planificare S2
Ofițer planificare cîte unul pe linie de fiecare gen de armă (geniu, chimic, artilerie,
apărare antiaeriană, aviație, etc.)S3
Ofițer planificare cîte unul pe linie de fiecare serviciu logistic (auto, armament,
echipament, alimentar, carburanți lubrifianți) S4
Ofițer planificare S6
Grupa specială, participă la redactarea cursurilor operaţiilor militare şi la analiza acestora.
Esenţa fiecărui curs al operaţiilor va fi reprezentată de scheme de manevră care reprezintă
scenariul sintetic al modalităţilor de acţiune în timpul desfăşurării operaţiei.
Grupa specială împreună cu grupa de coordonare participă la analiza prin comparare
analitică a cursurilor operaţiei în vederea stabilirii celui mai eficient.
3. Ofiţerii de legătură
Se stabilesc din cardul ofițerilor modulelor statului major în dependență cîte subunități
luptătoare are brigada după principiul:
a) eşalonul superior stabileşte legătura cu eşalonul inferior;
2
 b) unităţile din stânga stabilesc legătura cu unităţile din dreapta;
c) unităţile susţinătoare stabilesc legătura cu unităţile pe care le susţin;
d) unităţile din adâncime stabilesc legătura cu cele din faţă;
e) unităţile care nu se află în contact cu inamicul stabilesc legătura cu unităţile care
sunt în contact cu inamicul;
f) unitatea aflată în deplasare stabileşte legătura cu unitatea care se află în
staţionare;
g) unitatea sosită stabileşte legătura cu unitatea care pleacă, în timpul unei pauze
operative a forţelor aflate în luptă.
cîte unul pentru fiecare subunitate.

4. Ofiţerii direcţionali
Ofițer planificare geniu;
Ofițer planificare chimic;
Ofițer planificare artilerie;
Ofițer planificare apărare antiaeriană;
Ofițer planificare aviație.
Ofiţerii direcţionali au următoarele atribuţii:
a) cunoaşterea situaţiei operative/tactice şi a stadiului îndeplinirii misiunii de către
marea unitate/unitatea la care au fost numiţi;
b) participarea la elaborarea documentelor de conducere şi transmiterea oportună a
misiunilor la subordonaţi;
c) menţinerea unei legături permanente cu statul major al marii unităţi tactice;
d) cunoaşterea nevoilor de sprijin şi logistic;
e) raportarea situaţiei, a estimărilor şi propunerilor privind măsurile ce trebuie luate.