Sd. Sg. Maj.

DINU Denis

COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ

CAPITOL I. GENENRALITĂȚI

Forțele de sprijin de luptă se constituie din: divizionul de artilerie mixt; divizionul de

artilerie antiaeriană; subunități de cercetare, geniu, apărare CBRN, de război electronic, de
transmisiuni şi de poliţie militară.
Divizionul de artilerie mixt se repartizează pentru sprijinul unităţilor din forţa de pe
direcţia principală de efort şi din forţa de pe altă direcţie de efort sau se menţine în totalitate/o parte
la dispoziţia comandantului brigăzii, când nu se primeşte artilerie ca întărire sau în sprijin.
mijloacele de apărare antiaeriană sunt neutralizate/distruse într-o fâşie largă de 8- 10 Km de
artileria antiaeriană.
Divizionul de artilerie antiaeriană din organică şi artileria antiaeriană primită ca întărire,
constituie baza sistemului de lovire şi sunt destinate să ducă lupta cu mijloacele aeriene ale
inamicului care acţionează pe căile apropiate şi nemijlocite de acces către obiectivele apărate. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării operaţiei de apărare, divizionul de artilerie antiaeriană poate
îndeplini, independent sau în cooperare cu forţele altor eşaloane, una sau mai multe din
următoarele misiuni de luptă:
a) participarea la riposta antiaeriană, în spaţiul de responsabilitate al brigăzii mecanizate
ducând lupta cu inamicul aerian pentru apărarea antiaeriană a principalelor forţe şi obiective pe
timpul deplasării, staţionării şi pe timpul ducerii operaţiei de apărare;
b) participarea la mascarea acţiunilor prin amenajarea unor poziţii false de tragere;
c) participarea la acţiunile de hărţuire şi surprindere a inamicului, la realizarea
ambuscadelor;
d) participarea la lupta cu forţele aeropurtate şi aeromobile ale inamicului, pe timpul
transportului, desantării şi în raioanele în care au fost desantate;
e) participarea la blocarea din aer a grupărilor de forţe încercuite ale inamicului,
distrugând/neutralizând mijloacele de transport care încearcă aprovizionarea sau evacuarea
acestora;
f) înştiinţarea forţelor şi obiectivelor apărate antiaerian despre pericolul atacului aerian; g)
participarea la distrugerea inamicului terestru şi maritim.
Compania de apărare CBRN constituie principala forţă de sprijin CBRN la dispoziţia
comandantului brigăzii mecanizate, destinată să execute misiuni de monitorizare CBRN şi
gestionare a situaţiilor create în urma întrebuinţării de către inamic a armelor de distrugere în masă
nucleare, biologice şi chimice/ADMNBC sau producerii evenimentelor Emisii Altele Decât
Atacul/EADA. Aceasta contribuie la asigurarea mobilităţii, capacităţii de supravieţuire şi puterii
de luptă a brigăzii mecanizate pe timpul acţiunilor în medii/condiţii NBC şi participarea la
refacerea echilibrului ecologic al zonelor afectate. (2) Comandantul companiei de apărare NBC
este subordonat comandantului brigăzii mecanizate, iar pe linia specialităţii şefului S.3 (ofiţerului
de specialitate) şi împreună cu acesta îl ajută pe comandant în conducerea şi coordonarea
sprijinului NBC şi rezolvarea situaţiilor create în zona de responsabilitate.
Comandantul companiei de geniu este subordonat comandantului brigăzii mecanizate,
iar pe linia specialităţii şefului S.3 (ofiţerului de specialitate) şi împreună cu acesta îl ajută pe
comandant în conducerea şi coordonarea sprijinului de geniu şi rezolvarea situaţiilor specifice
create în zona de responsabilitate. Compania de geniu este structura destinată să participe la
realizarea sprijinului de geniu, prin cele trei funcţii specifice: mobilitate; contramobilitate;
protecţie. Acestea se manifestă prin următoarele misiuni: cercetarea de geniu; executarea barajelor
genistice; verificarea la minare; deminarea terenului şi obiectivelor; executarea culoarelor prin
barajele genistice; executarea distrugerilor; asigurarea viabilităţii căilor de deplasare; executarea
fortificaţiilor de campanie; exploatarea şi prelucrarea materialului lemnos; amenajarea şi
deservirea punctelor de aprovizionare cu apă; asigurarea cu energie electrică şi iluminatul
punctelor de comandă.

CAPITOL II. COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ

Modulul comunicaţii şi informatică (S.6) se subordonează nemijlocit şefului de stat major.

Acesta este structura care conduce realizarea şi exploatarea sistemului de comunicaţii necesar
conducerii acţiunilor militare, coordonării, comunicării şi înştiinţării, precum şi cea care stabileşte
modul de întrebuinţare a mijloacelor de comunicaţii şi informatică la toate eşaloanele din
subordine. Şeful modulului comunicaţii şi informatică conduce, coordonează şi răspunde de
activitatea întregului modul. Conducerea şi responsabilitatea nemijlocită pentru organizarea,
realizarea, menţinerea şi reconfigurarea sistemelor, potrivit cerinţelor şi dinamicii
operaţiei/acţiunii, revine şefului comunicaţiilor şi informaticii. El pregăteşte estimări specifice
domeniului său de responsabilitate pe care, la ordin, le prezintă şefului de stat major.
Atribuţiile modulului comunicaţii şi informatică sunt:
a) organizează sistemul de comunicaţii;
b) repartizează forţele şi mijloacele de comunicaţii şi informatică pentru realizarea sistemului de
comunicaţii;
c) gestionează spectrul de frecvenţe repartizat şi îl aplică pe categorii de utilizatori;
d) asigură managementul sistemelor de comunicaţii ale punctelor de comandă;
e) organizează şi coordonează activităţile pe linia poştei militare;
f) analizează problemele de comunicaţii privind dispunerea punctelor de comandă, a mijloacelor
specifice, precum şi utilizarea activităţii de comunicaţii pe linie de dezinformare;
g) asigură compatibilitatea electromagnetică; h) monitorizează utilizarea frecvenţelor radio pentru
a reduce interferenţele şi perturbaţiile reciproce;
i) coordonează aplicarea măsurilor de protecţie a comunicaţiilor, inclusiv repartiţia, distribuţia şi
utilizarea echipamentelor specifice;
j) pregăteşte, întocmeşte şi prezintă estimări privind comunicaţiile; k) întocmeşte documentele de
conducere şi informare privind comunicaţiile;
l) colaborează cu modulul operaţii (S.3), pentru actualizarea şi acoperirea oportună a nevoilor de
legătură;
m) monitorizează şi coordonează toate aspectele privind comanda, controlul, comunicaţiile,
computerele şi informaţiile (C4I) în întreg sistemul de comandă;
n) planifică, organizează şi coordonează manevra forţelor şi mijloacelor de comunicaţii pentru
adaptarea sistemului la nevoile conducerii forţelor;
o) identifică mijloacele, centrele şi liniile de comunicaţii teritoriale, pentru preluarea, restabilirea
şi folosirea lor; p) colaborează cu modulul logistic (S.4) pentru a asigura trupele cu tehnică şi
materiale de comunicaţii şi informatică, pentru organizarea reparaţiilor precum şi pentru
depozitarea şi evidenţa acestora;
q) elaborează concepţia de întrebuinţare a structurilor de comunicaţii şi informatică subordonate
şi planifică modul de angajare al acestora pentru îndeplinirea misiunilor stabilite;
r) destină canale de comunicaţii pentru convorbirile personale ale militarilor în scopul menţinerii
stării psihomorale a efectivelor, în funcţie de durata şi specificul misiunilor;
s) analizează, la sfârşitul zilei de luptă şi la schimbările situaţiei tactice, situaţia legăturilor şi
structurilor subordonate, stabilind măsurile necesare de restructurare.
Compania de transmisiuni este principala structură de comunicaţii a brigăzii mecanizate,
având ca misiune de bază realizarea, instalarea, exploatarea, securizarea reţelelor şi direcţiilor de
transmisiuni, strângerea şi mutarea centrelor de comunicaţii ale punctelor de comandă pentru
transmiterea datelor şi informaţiilor prin mijloace fir, radio, radioreleu, serviciul de curieri şi
instalaţii prin satelit în vederea exercitării actului de comandă şi control. Comandantul companiei
de transmisiuni este subordonat comandantului brigăzii mecanizate, iar pe linie de specialitate,
şefului S.6 şi răspunde de instruirea subordonaţilor şi de îndeplinirea de către aceştia a misiunilor
ce le revin pe linia realizării şi menţinerii legăturilor de comunicaţii. El asigură transpunerea în
practică a planului de realizare a sistemului de comunicaţii, menţinând pregătite permanent, pentru
intervenţie, forţele şi mijloacele de comunicaţii din subordine. Comunicaţiile. P.C. Bz. trebuie să
aibă legături de comunicaţii cu unităţile şi subunităţile subordonate, cele de sprijin, cele cu care
cooperează şi cu eşalonul superior, în toate relaţiile cerute. Locul de dispunere diferă în funcţie de
natura acţiunii (de apărare sau ofensivă). P.C. Bz. este mult mai înaintat în timpul acţiunilor
ofensive decât în cele defensive. În cele defensive, P.C. Bz. este dispus cât mai în spate posibil,
astfel încât el să menţină comunicaţiile necesare, iar dacă este nevoie, pentru a oferi siguranţă şi
protecţie, staţiile radio sunt acţionate de la distanţă. Raionul de dispunere al P.C.Bz. trebuie să
permită realizarea unor comunicaţii sigure, inclusiv accesul la sistemele de comunicaţii civile. (4)
Centrul de comunicaţii al P.C.Bz., face parte integrantă din acesta şi asigură legăturile în interiorul
punctului de comandă, cu celelalte puncte de comandă ale brigăzii mecanizate, cu centrele de
comunicaţii ale punctelor de comandă ale eşalonului superior, subordonaţilor şi eşaloanelor cu care
se cooperează. Raioanele pentru instalarea centrelor de comunicaţii trebuie să asigure: a)
interconectarea oportună şi cu forţe minime în cadrul reţelelor sistemelor de comunicaţii din care
fac parte;
b) aplicarea măsurilor de compatibilitate electromagnetică;
c) dispersarea mijloacelor de comunicaţii corespunzător cerinţelor tehnice;
d) realizarea măsurilor pentru protecţia comunicaţiilor;
e) căi de acces favorabile şi mascate către şi în interiorul acestuia;
f) conectarea în timp scurt şi cu uşurinţă a terminalelor la elementele centrului;
g) amenajarea genistică cu un număr redus de forţe şi mijloace;
h) realizarea celorlalte cerinţe impuse la alegerea locului de instalare a punctelor de comandă.
Deplasarea centrului de comunicaţii se face pe baza planului mutării centrului de
comunicaţii şi a punctului de comandă. Aceasta se execută, de regulă, într-un singur eşalon. Centrul
de comunicaţii al punctului de comandă de bază se poate muta şi succesiv, pe eşaloane, în funcţie
de planificarea mutării punctului de comandă respectiv. Pe timpul mutării centrului de comunicaţii
se iau măsuri pentru asigurarea continuităţii legăturilor cu eşalonul superior, subordonaţii şi forţele
cu care se cooperează/sprijină, precum şi pentru conducerea neîntreruptă a trupelor. Despre
începerea mutării se raportează eşalonului superior şi se informează eşaloanele subordonate şi cele
cu care se cooperează/sprijină. Organizarea unui sistem de comunicaţii şi informatică adecvat
pentru comandă şi control reprezintă o cerinţă esenţială a operaţiilor brigăzii. Menţinerea unor
comunicaţii sigure şi oportune pentru controlul şi comanda efectivă este o cerinţă vitală a
războiului modern. Sistemul de comunicaţii poate fi dezorganizat de efectele focului inamicului,
cele ale războiului electronic executat de acesta, de efectele impulsului electromagnetic ca urmare
a loviturilor nucleare, precum şi de deteriorarea tehnicii şi echipamentelor specifice şi de perturbări
ale alimentării cu energie electrică din cauze intenţionate sau accidentale. Comandantul trebuie să
se asigure că îşi poate exercita comanda şi controlul şi în condiţiile dezorganizării sistemului de
comunicaţii. Dacă nu se stabileşte altfel, responsabilitatea pentru realizarea comunicaţiilor şi
informaticii brigăzii este:
a) de sus în jos/de la eşalonul superior la cel subordonat;
b) de la stânga la dreapta;
c) de la forţele de sprijin la unitatea sprijinită;
d) din spate spre front (pentru unităţile de acelaşi nivel);
e) de la unitatea care se înlocuieşte la unitatea care înlocuieşte (pe timpul înlocuirii).
CAPITOL III. REPREZENTARE GRAFICĂ.