Sistemele informatice complexe pot fi descompuse în subsisteme, care la rândul lor pot fi

descompuse în aplicaţii destinate unor categorii de utilizatori, aplicaţii care la rândul lor pot fi
constituite din unul sau mai multe programe scrise în diverse limbaje de programare după cum este
ilustrat în figura 3.

http://www.seap.usv.ro/~sorinv/Proiectarea%20Sistemelor%20Informatice%20Curs%201-3.pdf

https://profs.info.uaic.ro/~adiftene/Scoala/TEP/Laboratoare/Lab03/AnalizaSistemelorInformatice/Cu
rs1.htm

https://www.researchgate.net/publication/318206500_Computer_Systems_-
_Simple_Complicated_or_Comple
Cap. 1 – Sisteme informatice prototip (complexe)

1. Sistemul complex se defineste ca fiind un sistem alcatuit din mai multe

subsisteme care pot forma o legatură intre ele.
2. Sistemele complexe sunt cele care afișează un comportament colectiv -
comportament care nu poate fi prevăzut prin analize sau modelări ale
componentelor individuale, dar apare în loc din interacțiunile dintre
astfel de componente.
3. Sistemele complexe implică invariabil rețele. Proprietățile topologice
generice sunt prezente în diferite sisteme complexe, sugerează că unele
principii generale guvernează crearea, creșterea și evoluția unor astfel de
rețele.
4. Sistemele complexe in principiu studiaza proprietatiile si
comportamentele sistemelor.
5. ‘’1.1.1. Componentele sistemului informatic
Un sistem informatic este compus din [11]:
− baza informaţională;
− baza tehnică;
− sistemul de programe;
− baza ştiinţifică şi metodologică;
− factorul uman (resursele umane);
− cadrul organizatoric.
Baza informaţională cuprinde:
− datele supuse prelucrării;
− fluxurile informaţionale;
− sistemele şi nomenclatoarele de coduri.’’
Baza tehnică este constituită din totalitatea mijloacelor tehnice de
culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, locul central
revenind calculatoarelor electronice.
Sistemul de programe cuprinde totalitatea programelor utilizate pentru
funcţionarea sistemului informatic în concordanţă cu funcţiunile şi
obiectivele stabilite. Sunt avute în vedere atât programele de bază
(software de bază) cât şi programele aplicative (software de aplicaţie).
Baza ştiinţifică şi metodologică este constituită din:
− algoritmi;
− formule;
 − modele;
− tehnici de realizare a sistemelor informatice.
Resursele umane constau din:
− personalul de specialitate: analişti, programatori, ingineri de
sistem, analişti-programatori ajutori, operatori, etc.;
− beneficiarii sistemului.
Cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare şi
funcţionare (ROF) al unităţii în care va fi utilizat sistemul informatic. La
realizarea şi utilizarea unui sistem informatic trebuie avute în vedere
următoarele componente hard şi soft: reţele, echipamente, produse
software de bază, produse software de aplicaţie.’’

http://www.seap.usv.ro/~sorinv/Proiectarea%20Sistemelor
%20Informatice%20Curs%201-3.pdf paginile 5/6/7 autor :

Managementul Traficului Aerian

Scop: executarea zborurilor in deplina siguranta
Domnul comandor dr. Gabriel RĂDUCANU afirma că ‘’Managementul
traficului aerian definește un domeniu de studio complex, cu multe
interferențe si determinări care are ca scop principal executarea
zborurilor în deplina siguranță. Aceasta presupune, în primul rând,
cunoașterea situației aeriene obiective în timp real prin cercetarea
spațiului aerian, culegerea și prelucrarea datelor, formularea și difuzarea
adecvată a informațiilor.’’
El cuprinde un sistem socio-tehnic prea complex pentru a fi cercetat și
îmbunătățit prin utilizarea unor abordări clasice, cum ar fi ingineria
sistemelor și factorii umani. Aplicarea paradigmelor științifice de
complexitate pentru analiza și modelarea operațiunilor viitoare este
determinată de necesitatea de a se încadra pe termen lung în creșterea
traficului aerian într-o infrastructură ATM deja saturată.
Complexitate MTA-ului
MTA combină actorii umani cu subsistemele tehnice și procedurile
operaționale într-un sistem complex caracterizat printr-o interacțiune
simultană între numeroasele sale componente.
 Sistemul complex nu poate fi înțeles pe deplin prin abordarea
tradițională a studierii componentelor lor individuale și, ulterior,
însumarea caracteristicilor acestora.
Aici este necesară știința sistemelor complexe: știința sistemelor
complexe oferă paradigme formale de modelare și tehnici de analiză care
ajută la descoperirea proprietăților fundamentale și sugerează principii
de proiectare pentru a susține performanțe ridicate pentru sisteme mari
neliniare.
Responsabilitățile statului major al forțelor aeriene sunt :
-pe timp de pace :
 Asigurarea capacitatii operationale si cresterea
potentialului a Fortelor Aeriene
 Garantarea în spațiul aerian național a
integrității statului roman și suveranității
acestuia prin efectuarea misiunilor urmatoare ;
a) Apărarea aeriană;
b) Supraveghera aeriană;
c) Managementul spațiului aerian.
 fiind stat membru al alianței Nord-Atalntice și al
UE trebuie să iși îndeplinească obligațiile ,cum
ar fi participarea și efectuarea urmatoarelor
misiuni :
a) exerciții NATO;
b) poliția aeriană;
c) sub ordinul NATO trebuie să i-a parte
la operațiile umanitare sau în sprijinul
păcii.
 Efectuarea misiunilor de :căutare-salvare;
transport aerian pentru evacuare medicală și
ajutor umanitar ;combaterea traficului ilegal de
muniții, materiale radioactive, armament,
dispozitive speciale, explozivi și narcotice;
cercetare aeriana ; combaterea acțiunilor
ilegale a crimei organizate si de amploare duce
 la limitarea, prevenirea și înlăturarea efectelor
dezastrelor.

-în situații de pre-conflict se continuă efectuarea activităților, misiunilor și

obiectivelor din timp de pace.

-în situații de conflict se aleg obiectivele potrivite pentru a putea apara

suveranitatea națională, integritatea teritorială și independența.

Organizarea si structura Forțelor Aeriene

Organizarea managementului traficului aerian în Europa este, din păcate,

foarte fragmentată. Fiecare stat membru are propriul său serviciu de navigație
aeriană (care operează centrele de control al traficului aerian și turnurile de
control din aeroporturi), propriul său regulator de siguranță și autoritățile
militare care solicită accesul prioritar sau utilizarea exclusivă a spațiului aerian.

Prin organizarea Forțelor Aeriene intelegem nevoia țării de ași crește

capacitatea de apărare și se ghidează după următoarele principii:

a. ‘’Asigurarea eficacității Forețelor Aeriene la război

b. Asigurarea unui echilibru în cee ace privește misiunile, personalul,
conceptele și echipamentele
c. Dependența structurilor organizatorice de nivelul dezvoltării
armamentului și tehnicii din dotare
d. Realizarea interoperabilității cu structurile similar din armatele statelor
member NATO ‘’

[Comandor dr. Gabriel Răducanu, Managementul Traficului Aerian (I), Editura

Academia Fortelor Aeriene ‘’Henri Coanda’’ Brașov , 2017, p.90]

Forțele Aeriene au in compunere: forțe de sprijin, comandamente, forțe

luptătoare și resurse la dispoziție.

Cele mai importante tipuri de arme sunt: Aviația care asigura siguranța aeriană,
Artileria și rachetele sol-aer(antiaeriene) care asigura siguranța aeriană,
terestră și navală , și Radiolocația asigura supravegherea spațiului aerian și are
rolul de a informa despre situația aeriană a celorlalte forțe participante.

Forțele Aeriene cuprind:

 1. Structuri operaționale: AOC(centrul de operații aeriene), centre
operationale(CORSA, COBA, escadrile), COA (componenta operaționala
aeriană).
2. Structuri de generare a forței: SMFA( Statul Major al Forețelor Aeriene),
‘’comandamentele marilor unitați de forțe aeriene; unitățile și
subunitățile de instrucție (centrele de trecere pe avioane supersonice și
de pregătire operațională avansată, tabăra de instrucție etc.); instituțiile
de învățământ (academia, școlile de aplicație și subofițeri);
aerodromurile de rezervă.’’
Pg.14

Operații aeriene
1) Apărare aeriană;-Politie aeriană
2) Operații aeriene ofensive;-Spijin aerian apropiat, Interdictie
aeriană
3) Operații aeriene de sprijin;-rescunoaștere, evacuare, căutare-
salvare
4) Operații de sprijin;-supraveghere radar, răazboi electronic, EOD,
CBRN
5) Operații întrunite.

Managementul traficului aerian reprezinta totalitatea masurilor luate în

vederea conducerii eficiente și în depilină siguranță a aeronavelor militare și
civile, în aer cât și la sol.

http://mt.ro/web14/documente/acte-normative/2014/3_07/anexa.pdf

INDICATORI CALITATIVI ȘI CANTITATIVI DE MĂSURARE/EVALUARE A EFICIENȚEI

ACTIVITĂȚII ÎN MANAGEMENTUL TRAFICULUI AERIAN

‘’În abordarea sistemică a procesului de management, performanța

strategică și operațională, la nivel de echipă sau individ reprezintă un
obiectiv major la nivel oricărei instituții, în condițiile în care instituția trebuie să
se raporteze permanent la cererea de servicii și adecvarea ofertei de servicii la
nevoile identificate.’’
http://www.primariaarad.ro/html/ron/infoeuropa/Document_referitor_la_sta
bilirea_indicatorilor_cheie_de_performanta.pdf accesat în data de 22.09.2019
Pașii cheie ai monitorizării și ai evaluării sunt:
1. Definirea obiectivelor
2. Definirea indicatorilor de performanță
3. Definirea țintelor și identificarea problemelor
4. Măsurarea impactului (pentru evaluare ex-post)

a. Proces verbal de luare la cunoștință;

b. Rapoarte anuale de evaluare a performanțelor profesionale individuale;
c. Rapoarte anuale privind monitorizarea performanțelor
compartimentelor;
d. Sistem de monitorizare a obiectivelor activităților asociate;
e. Rapoarte de monitorizare a planului strategic instituțional, strategiei de
dezvoltare locală și a altui document de managemnet;
f. Plan de implementare a abaterilor și disfuncționalițăților identificate în
procesul de monitorizare a performanțelor;
g. Întrunirea unei ședințe de lucru
https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/Manual-SCIM-site.pdf
accesat în data de 22.09.2019