MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

“ALEXANDRU CEL BUN”
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ

REFERAT
TEMA: Amenajarea genistica a unui punct de sprijin

Realizat: std. TIMOȘCU Oleg

Chișinău 2018
 Cuprins:

1. Amenajarea de fortificaţie a poziţiei de apărare;

2. Amenajarea barajelor explozive şi neexplozive;
3. Măsurile genistice de mascare;
1. Amenajarea de fortificaţie a poziţiei de apărare;
Sprijinul de geniu este parte a sprijinului de luptă şi cuprinde totalitatea măsurilor de asistenţă a
forţelor luptătoare cu mijloace şi forţe specializate de geniu pentru executarea unor misiuni
specifice.

Amenajarea genistică începe imediat ce grupa trece la apărare (realizează dispozitivul) şi trebuie să
asigure:

1)stabilitatea şi fermitatea dispozitivului;

2)protecţia personalului, tehnicii şi a unor obiective împotriva efectelor loviturilor inamicului;

3)întrebuinţarea eficace a armamentului şi mijloacelor proprii;

4)executarea manevrei de forţe şi mijloace;

5)inducerea în eroare a inamicului asupra dispozitivului şi acţiunilor forţelor proprii.

În apărare, asigurarea genistică are ca scop să contribuie la realizarea unei apărări active, ferme şi
stabile şi să creeze condiţii favorabile pentru: întrebuinţarea cît mai eficace a armamentului;
dispunerea în ascuns şi în siguranţă a subunităţilor; protecţia acestora împotriva armelor de nimicire
în masă, mijloacelor incendiare, loviturilor şi focului inamicului; executarea manevrei de forţe şi
mijloace.

Lucrările pentru amenajarea genistică a raionului de apărare (punctului de sprijin) se execută

concomitent pe întreaga adîncime într-o succesiune care să asigure în permanenţă subunităţilor
capacitatea de a respinge ofensiva inamicului. Lucrările se execută în ascuns folosindu-se mijloacele
mecanizate, materialele de construcţii din zonă şi elemente prefabricate.

Tranşeele (şanţurile de tragere) şi poziţiile de tragere se amenajează după organizarea sistemului

de foc. Concomitent, subunităţile de geniu primite ca întărire şi cele de diferite arme instalează
baraje de mine în faţa limitei dinainte a apărării, la flancuri, în intervale şi în adîncime, pregătesc
drumuri pentru manevră şi construiesc adăposturi pentru punctele de comandă şi punctul medical
batalionar.

Ulterior se dezvoltă sistemul de tranşee şi se sapă şanţuri de comunicaţie, se definitivează

amenajarea poziţiilor de tragere ale mijloacelor antitanc, tancurilor şi transportoarelor amfibii
blindate (maşinilor de luptă), ale artileriei (aruncătoarelor), se amenajează aliniamente de
contraatac, se construiesc lucrări de adăpostire pentru personal, tehnica militară şi materiale, se
dezvoltă sistemul de baraje şi se pregătesc obiectivele ce urmează a fi distruse, se completează
reţeaua de drumuri, se amenajează lucrări de rezervă (vremelnice) şi false, precum şi puncte de
aprovizionare cu apă.

Amenajarea genistică se execută fără întrerupere, pe tot timpul pregătirii şi ducerii luptei,
respectîndu-se regulile de mascare.
 Gradul de dezvoltare şi complexitatea lucrărilor de amenajare genistică a raionului de apărare,
depind de situaţia în care se trece la apărare (în grabă sau din timp), de caracteristicile terenului,
forţele, mijloacele şi timpul de lucru la dispoziţie.

Cînd timpul de lucru la dispoziţie este scurt, raionul de apărare (punctul de sprijin) se amenajează
genistic cu şanţuri de tragere pentru grupe, poziţii de tragere pentru armamentul principal, care se
dispun într-un sistem unitar, cu posibilitatea ducerii luptei în încercuire.

Pentru eşalonul doi (rezerva) al batalionului se amenajeaază genistic, conform hotărârii

comandantului, puncte de sprijin de bază şi de rezervă şi aliniamente de contraatac.

Amenajarea genistică a punctului de sprijin – una din misiunile asigurării genistice a luptei, care
cuprinde totalitatea măsurilor şi lucrărilor ce se execută în scopul creării condiţiilor favorabile pentru
luptă, executarea focului, manevra subunităţilor, protecţia şi mascarea personalului şi tehnicii
militare împotriva armelor de nimicire în masă, mijloacelor incendiare şi focului de tot felul executat
de inamic. De exploatarea chibzuită a terenului şi de amenajarea genistică a acestuia depind
stabilitatea apărării şi îndeplinirea misiunii de luptă în întregime.

Amenajarea genistică trebuie să corespundă concepţiei luptei, să asigure stabilitatea apărării,

protecţia trupelor şi tehnicii de luptă împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi dispunerea
lor în ascuns, precum şi întrebuinţarea cu eficacitate maximă a armamentului de toate categoriile.

Amenajarea genistică a punctului de sprijin include:

 realizarea locaşelor, şanţurilor de tragere şi de comunicaţie pentru personalul subunităţilor;

 amenajarea poziţiilor de tragere de bază şi de rezervă pentru maşinile de luptă, alte mijloace de
foc;

 amenajarea punctului de comandă;

 amenajarea lucrărilor de adăpostire pentru personal;

 amenajarea barajelor genistice;

 mascarea.
ÎN PUNCTUL DE SPRIJIN AL PLUTONULUI DE INFANTERIE MOTO, ÎN PRIMUL RÎND SE EXECUTĂ
URMĂTOARELE LUCRĂRI GENISTICE:

2. se instalează barajele genistice în faţa LDA a punctului de sprijin al plutonului;

3. se curăţă fîşiile de vedere şi de tragere;
4. se sapă locaşele individuale (pentru doi oameni) de tragere pentru puşcaşi, mitraliori, lunetişti şi
agheişti, care apoi se unesc într-un şanţ pentru grupă, ulterior se amenajează o tranşee
continuă;
5. se amenajează amplasamentele pe poziţiile de tragere de bază pentru MLD(TAB), instalaţiile de
rachete antitanc şi alte mijloace de foc;
6. se amenajează punctul de comandă al plutonului;
7. se sapă şi se amenajează şanţ-adăposturile acoperite pentru fiecare grupă, echipaj sau calcul;
8. se execută baraje la flancuri şi în adîncimea punctului de sprijin al plutonului.

ÎN AL DOILEA RÎND SE EXECUTĂ URMĂTOARELE LUCRĂRI:

1. se sapă amplasamentele pe poziţiile de tragere de rezervă (vremelnice) pentru MLD(TAB),

instalaţiile de rachete antitanc şi alte mijloace de foc;
2. se sapă şanţurile de comunicaţie spre poziţiile de tragere pentru MLD(TAB), spre punctul de
comandă al plutonului şi în adîncime;
3. se execută adăposturile pentru fiecare grupă, echipaj, calcul;
4. se amenajează o tranşee continuă în raionul de apărare al batalionului;
5. adăugător se instalează baraje în faţa limitei dinainte, la flancuri şi în intervalele dintre
punctele de sprijin vecine.

ULTERIOR SE EXECUTĂ URMĂTOARELE LUCRĂRI:

1. punctul de sprijin al plutonului, poziţiile de apărare pentru grupe şi mijloacele de foc se

perfecţionează din punct de vedere de ducere a luptei şi gospodăresc, şanţul de comunicaţie se
adaptează pentru ducerea focului;
2. se execută adăpostul la punctul de comandă al plutonului;
3. se amenajează poziţiile de tragere false, porţiunile de tranşei şi alte obiecte.
 2.Amenajarea barajelor explozive şi neexplozive;
În faţa LDA, la flancuri şi în adîncime se execută obstacole şi baraje genistice:
1) obstacole pentru TAB sau MLI/MLD;
2) cîmpuri de mine antiblindate;
3) reţele de sîrmă ghimpată;
4) spirale de sîrmă;
5) arici, capre şi sîrmă ghimpată în tranşee;
6) şanţuri de comunicaţie.
Poziţia de tragere pentru TAB sau MLI/MLD se alege în locuri ferite de observare terestră şi
aeriană a inamicului (rîpe, viroage , în zone cu denivelări, ţinîndu-se seama de posibilităţile
executării focului.
Poziţiile de tragere se ocupă la ordinul comandantului de pluton, în timpul cel mai scurt, de
regulă, după ce lucrările genistice au fost terminate.
Lucrările genistice se maschează concomitent cu executarea lor.
Pentru nimicirea inamicului pătruns în interiorul punctului de sprijin sau la flancuri, se
realizează lucrări genistice de rezervă care se execută în raport cu timpul avut la dispoziţie
pînă la începere luptei.
Lucrările false se amenajează în intervalele dintre grupe şi plutoane, înapoia şi în flancurile
punctului de sprijin de pluton
 3.Măsurile genistice de mascare;
Mascarea se execută în scopul:
1)camuflării dispozitivului de luptă, armamentului şi tehnicii militare, ascunderii acţiunilor
de luptă;
2)reducerii efectelor armelor nucleare, biologice şi chimice şi a sistemelor incendiare;
3)asigurării secretului asupra pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă.
Mascarea personalului şi mijloacelor constituie o obligaţie permanentă a comandantului de
grupă şi se execută pe baza dispoziţiunilor eşaloanelor superioare.
În toate situaţiile, mascarea se realizează prin:
1)pregătirea în ascuns a acţiunilor de luptă;
2)păstrarea secretului asupra concepţiei şi acţiunilor preconizate;
3)dispunerea dispersată a subunităţilor şi mijloacelor;
4)camuflarea dispozitivelor de luptă, punctelor de comandă, tehnicii militare, lucrărilor de
amenajare genistică şi barajelor;
5)executarea în ascuns a manevrei de forţe şi mijloace, a deplasărilor şi regrupărilor;
6)folosirea proprietăţilor naturale de mascare ale terenului, întunericului sau altor condiţii de
vizibilitate redusă, a mijloacelor de mascare din înzestrare şi improvizate;
7)camuflarea personalului şi mijloacelor faţă de aparatura de vedere pe timp de noapte;
8)vopsirea tehnicii militare în culori adecvate mediului înconjurător;
9)realizarea măsurilor de mascare radio, a surselor de lumină şi reducerea zgomotelor,
luminilor şi deplasărilor;
10) folosirea mijloacelor fumigene din înzestrare şi improvizate.
Pentru executarea mascării se folosesc:
1) mijloace de mascare din înzestrare (costume de mascare de vară sau de iarnă, plase de
mascare individuală şi foi de cort, complete de mascare pentru armament şi tehnică, plase de
mascare de diferite dimensiuni pentru tehnica militară, lucrări genistice şi mijloace
fumigene);
2) mijloace de mascare din zonă (crengi de copaci, iarbă, stuf, paie, brazde, pămînt, zăpadă
etc.) fără a schimba aspectul zonei.
Pe timpul nopţii, mascarea acţiunilor de luptă se realizează prin:
1) interzicerea aprinderii focului şi a altor surse de lumină (lanterne, chibrituri, ţigări);
2) camuflarea sursele de lumină ale tehnicii;
3) reducerea zgomotelor, interzicerea convorbirilor (transmiterea ordinelor şi comenzilor) cu
voce tare;
4) limitarea deplasărilor şi executarea celor strict necesare în perfectă linişte.
Pentru realizarea camuflării se desfăşoară următoarele activităţi:
1. studierea terenului şi a vegetaţiei existente pentru ca mascarea să nu contrasteze cu mediul,
indiferent de zona în care militarii desfăşoară acţiuni;
2. camuflarea cu brazde a poziţiei de tragere, precum şi a pămîntului scos din acestea
împotriva observării terestre şi aeriene a inamicului;
3. folosirea de către militari a mijloacele strict necesare; un camuflaj prea bogat sau precar ar
putea atrage atenţia; mijloacele improvizate (crengi, tufişuri etc.)
4. camuflarea căştilor cu plase de mascare sau, cînd acestea lipsesc, cu noroi aplicat în mod
neregulat;
5. înlocuirea uniformelor decolorate sau acoperirea cu noroi;
6. mascarea tenului; tenul expus va reflecta lumina atrăgînd atenţia inamicului, de aceea se va
folosi machiajul pentru camuflare, chiar şi la tenurile închise, deoarece şi acestea pot
străluci datorită grăsimilor naturale din piele; pentru realizarea machiajului se va aplica o
combinaţie de două culori în forme neregulate astfel: zonele ce pot străluci (fruntea,
pomeţii, nasul, urechile, bărbia) se vopsesc întunecat; zonele cu umbre (în jurul ochilor,
sub nas, sub bărbie) se vopsesc în culori deschise; se vopsesc toate zonele expuse,
inclusiv ceafa, urechile, antebraţele, palmele (dacă trusa de machiaj lipseşte, militarii vor
folosi noroi sau cărbune).
 Bibliografie

1. RLTU, Chișinău 2006

2. Manualul de luptă a grupei de infanterie 2010;