APROB

Comandant pluton 1 infanterie companie 2 infaterie

locotenent major Ion CERNEGA
„_____”______________________________ 2016

Plan – conspect
al desfăşurării şedinţei cu grupa 1 infanterie
plutonul 1 infanterie

DISCIPLINA: Pregătirea tactică

TEMA 2 : Grupa în apărare.

ŞEDINŢA 3: Pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă pe timp de pace. Organizarea

observării, alegerea poziţiilor de tragere pentru maşinile de luptă. Pregătirea
armamentului şi a tehnicii pentru ducerea luptei pe timp de noapte. Săparea şi mascarea
şanţurilor. Nimicirea grupărilor mici ale inamicului pe porţiunile de teren bătute cu foc
din timp. Respingerea atacurilor tancurilor şi infanteriei inamicului. Nimicirea inamicului
care a pătruns pe poziţia grupei. Lichidarea focarelor de incendii, restabilirea sistemului
de foc şi fortificaţiile distruse. Aducerea muniţiei şi hranei. Scoaterea răniţilor din maşini
şi acordarea primului ajutor medical.

SCOPUL EDUCATIV ŞI DE ÎNVĂŢĂMÎNT:

- de a forma la militari deprinderi practice de acţiune în cîmpul de luptă;
- educarea şi organizarea la militari a disciplinei militare.

METODA DIDACTICĂ: explicare, lămurire, demonstrare.

FORMA DE ORGANIZARE: şedinţă practică.

DURATA: 200 min.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: teren.

ASIGURAREA MATERIALĂ: Plan conspect, arma din dotare, echipament indevidual.

BIBLIOGRAFIE: Manualul grupei de infanterie.

Nr. T Indicaţii
Întrebări instructive şi esenţa conţinutului
d/r min metodice
1 2 3 4

I PARTEA ÎNTRODUCTIVĂ 10
1. primesc raportul şi salutul.
2. controlez prezenţa efectivului şi gătinţa pentru şedinţă.
3. înlăturarea neajunsurilor depistate.
4. anunţ tema şedinţei, scopurile, modul de prelucrare a întrebărilor de
studiu şi măsurile de siguranţă
II 180
PARTEA DE BAZĂ

Primind misiunea de luptă pentru trecerea la apărare, comandantul de

grupă desfăşoară următoarele activităţi:
- însuşeşte misiunea;
- analizează situaţia;
- primeşte hotărârea;
- anunţă hotărârea subordonaţilor;
- scoate grupa în punctul de sprijin indicat sau într-un loc adăpostit,
dispune grupa în ascuns şi organizează siguranţa nemijlocită;
- petrece recunoaşterea, dă ordinul de luptă;
- organizează cooperarea şi sistemul de foc, asigurarea acţiunilor de luptă
şi conducerea;
- organizează ocuparea punctului de sprijin, creează dispozitivul de luptă
şi sistemul de foc, organizează observarea şi amenajarea genistică a
punctului de sprijin;
- întocmeşte schema punctului de sprijin;
- verifică gătinţa grupa pentru îndeplinirea misiunii de luptă;
- la timpul stabilit raportează comandantului de pluton despre gătinţa
grupei pentru îndeplinirea misiunii de luptă.
Primind misiunea pentru a trece la apărarea în timpul luptei,
comandantul de grupa trebuie:
- repede să primească hotărârea;
- să pună misiunile subordonaţilor pentru ocuparea poziţiilor în punctul
de sprijin indicat;
- să organizeze observarea înaintea frontului şi la flancurile punctului de
sprijin, cooperarea şi sistemul de foc, asigurarea acţiunilor de luptă,
conducerea şi amenajarea genistică a punctului de sprijin. Ulterior, el
studiază localitatea, precizează misiunile grupelor şi ordinea de cooperare,
iar la necesitate şi alte întrebări.
Realizarea structurii apărării constituie baza pregătirii luptei a grupei.
Elementele principale ace acesteia sînt:
- dispozitivul de luptă;
- punctul de sprijin;
- sistemul de foc.
Dispozitivul de luptă. Dispozitivul de luptă al plutonului se constituie
în corespundere cu hotărârea comandantului pentru ducerea luptei de
apărare. El trebuie să corespundă misiunii primite, situaţiei concrete în care
se
Dispozitivul de luptă trebuie să asigure:
 - stabilitatea apărării;
- concentrarea forţelor şi mijloacelor pe direcţia importantă de
apărare;
- manevra de forţe, mijloace şi de foc;
- posibilitatea de a atrage inamicul în pungi de foc, ambuscade,
capcane, cîmpuri de mine, baraje antiinfanterie şi antiblindate, în scopul
nimicirii acestuia prin foc şi contraatacuri.
Poziţiile grupelor de infanterie moto în apărare se dispun, de regulă,
într-o tranşee pe o linie
TAB ocupă poziţiile de tragere, de obicei, în adîncimea punctului de
sprijin în aşa mod ca să se asigure posibilitatea de ducere a focului din
mitraliere, îndeosebi în direcţia flancurilor şi în intervale.
Mărimea frontului a poziţiei pentru fiecare grupă depinde de numărul
militarilor care o apără, condiţiile terenului şi ale situaţiei. În scopul
neadmiterii nimicirii întregii grupe cu un proiectil (mină) de calibru mijlociu
poziţia grupei trebuie să fie nu mai puţin de 50 m, iar necesitatea conducerii
cu subordonaţii prin voce nu permite dispersarea militarilor pe poziţie mai
mult de 100 m.
Pe întregul front al punctului de sprijin al plutonului de infanterie
moto se sapă o tranşee neîntreruptă, care uneşte locaşele individuale (duble)
pentru infanterişti.

Pe poziţia grupei trăgătorii, mitraliorii şi servanţii se aranjează astfel,

încît toate căile de acces spre ea din faţa frontului şi din flancuri să fie
acoperite cu foc eficace, îndeosebi cu foc de flanc şi încrucişat, iar barajele,
obstacolele să se vadă clar şi să fie bătute cu foc. În corespundere cu cele
expuse mai sus se construieşte sistemul de foc. Grupa trebuie să fie
pregătită pentru executarea manevrei pe direcţiile ameninţate, ducerea
focului pe timp de noapte şi în alte condiţii de vizibilitate redusă.
Poziţia de tragere a grupei include poziţiile de tragere de bază şi de
rezervă ale mijloacelor de foc şi ale maşinei de luptă. Poziţia de tragere a
maşinii de luptă se amenajează, de obicei, în spatele poziţiei mijloacelor de
foc ale grupei la o distanţă de pînă la 50 m astfel, încît cu focul acesteia să
se asigure acoperirea grupei pe poziţie.
În condiţiile de lipsă a contactului cu inamicul, comandantul grupei
de infanterie motorizată, însuşind misiunea primită, este obligat: să
deplaseze grupa spre poziţia indicată; să organizeze observarea; să indice
poziţia de tragere de bază şi de rezervă pentru maşina de luptă, poziţiile de
tragere pentru mitralior, agheist şi locurile pentru trăgători; să anunţe
ordinul de luptă; să organizeze amenajarea genistică şi mascarea poziţiilor;
să determine distanţa pînă la repere; să pregătească datele pentru ducerea
focului pe timp de zi şi pe timp de noapte şi să întocmească fişa de foc a
grupei.
Pe poziţia de apărare a grupei lucrările genistice se execută, de
regulă, în succesiunea următoare: poziţia de tragere de bază a
transportorului amfibiu blindat (maşinii de luptă), aruncătorului de grenade
antitanc, puştii mitraliere şi locaşurile individuale de tragere, care se unesc
în şanţul de tragere al grupei; şanţul-adăpost acoperit sau adăpostirea sub
parapet pentru personalul grupei; poziţia de tragere de rezervă (vremelnică)
a transportorului amfibiu blindat (maşinii de luptă), puştii mitralieră,
aruncătorului de grenade antitanc şi locaşul de tragere de rezervă pentru
lunetist, nişe sub parapet pentru muniţie şi alte materiale.
Lucrările genistice se maschează concomitent cu executarea lor.
 Militarii din grupă completează lucrările de amenajare executate cu
mijloace mecanizate.
Pentru observarea permanentă a acţiunilor inamicului şi terenului
comandantul de grupă numeşte un observator, iar pentru nimicirea
obiectivelor izolate, a grupurilor mici ale inamicului - armament de
serviciu, de regulă, puşca mitralieră sau puşca semiautomată cu lunetă, care
se dispune în poziţia de tragere vremelnică sau de rezervă şi deschide focul
la ordin sau uneori din proprie iniţiativă.
Cînd inamicul începe pregătirea de foc, comandantul de grupă dă
comanda (semnalul) „La adăpost", iar militarii din grupă, mai puţin cel de
la armamentul de serviciu, intră în şanţul - adăpost acoperit (adăpostirea sub
parapet) sau se adăpostesc pe fundul şanţului de tragere fiind gata să ocupe
locaşurile pe poziţia de apărare a grupei şi să respingă atacul inamicului;
echipajul permanent al transportorului amfibiu blindat (maşinii de luptă) îşi
ocupă locul în autovehicul pe poziţia de rezervă.
După ce inamicul a plecat la atac, pe măsură ce se apropie de poziţia
de apărare, armamentul de serviciu, precum şi transportorul amfibiu blindat
(maşina de luptă), din amplasamentul de tragere vremelnic, la comanda
comandantului de grupă, participă cu foc la distanţe mari, în sectorul de foc
concentrat stabilit prin ordinul de luptă.
Cînd inamicul se apropie de limita dinainte a barajului general, la
comanda (semnalul) comandantului de pluton, repetată de comandantul de
grupă, militarii trec pe poziţia de apărare, iar transportorul amfibiu blindat
(maşina de luptă) pe poziţia de tragere de bază. La semnalul unic „Barajul
general” grupa execută simultan focul pe direcţiile stabilite.
Cînd infanteria inamicului ajunge la distanţa de 30-25 m de poziţia
de apărare, militarii aruncă grenadele de mînă defensive. Inamicul pătruns
în poziţia de apărare se nimiceşte cu grenade de mînă defensive, prin foc
executat la distanţă mică şi prin lupta corp la corp. Trăgătorul la mitralierele
de pe transportorul amfibiu blindat (trăgătorul-operator de pe maşina de
luptă) execută foc asupra mijloacelor blindate ale inamicului pătrunse în
poziţia de apărare sau la flancuri. Pentru a interzice pătrunderea inamicului
prin şanţul de tragere şi şanţul de comunicaţie acestea se blochează cu
capre, arici de sîrmă ghimpată şi alte baraje pregătite din timp. Subunităţile
vecine atacate de inamic vor fi sprijinite de către grupă prin foc şi manevre,
urmărind ca împreună cu acestea să interzică acţiunile la flancuri şi în
spatele dispozitivului de luptă.

III SECVENŢA FINALĂ 10

- fac bilanţul şedinţei;

- aduc la cunoştinţă notele;
- pun sarcini pentru studiul individual;
- anunţ tema şi şedinţa următoare.

Conducătorul şedinţei : _______________________________