MINISTERUL APĂRĂRII A REPUBLICII MOLDOVA

Academia militară ,, Alexandru cel bun’’

Catedra Arta Militară
Facultatea Științe Militare

REFERAT
TEMA” Plutonul de infanterie în patrula de cercetare“

Elaborat: std. MERIACRI Cătălin

CHIȘINĂU
2022
Cuprin
s
Introducere.....................................................................................................................................3

Observarea și ascultarea ..............................................................................................................4

Incursiunea.....................................................................................................................................3

Cercetarea în dispozitivul inamicului..........................................................................................6

Cercetarea în apărare...................................................................................................................7

Cercetarea în ofensivă...................................................................................................................7

Cercetarea pe timp de noapte și pe timp de iarnă......................................................................8

Bibliografie.....................................................................................................................................9

2
 Introducere

Depărtarea la care se trimit elementele de cercetare faţă de forţele proprii

poate fi: cercetaşul – pînă la 300 m (distanţa care îi asigură legătura vizuală cu cel
care l-a trimis şi sprijinul cu foc); echipa de cercetare – pe autovehicule pînă la 2
km, pe schiuri pînă la 1 km şi pe jos pînă la 600 m; patrula de cercetare – pe
autovehicule pînă la 5 km, pe schiuri pînă la 3-4 km şi pe jos pînă la 2 km;
Noaptea şi ziua pe timp de ceaţă şi viscol, în localităţi, în teren acoperit şi
greu accesibil, distanţele se reduc.
Prin procedeu de cercetare se înţelege modul de acţiune a cercetaşului sau
subunităţii de cercetare pentru îndeplinirea unei misiuni.
Cele mai frecvente procedee de cercetare sunt: observarea şi ascultarea,
incursiunea, ambuscada, cercetarea în dispozitivul inamicului, cercetarea prin
luptă, interceptarea convorbirilor şi fotografierea terestră.
În afara acestor procedee, datele şi informaţiile se obţin şi prin acţiunile de
luptă executate de către subunităţile de arme, investigarea populaţiei, studierea
documentelor, armamentului şi tehnicii de luptă provenite de la inamic, precum şi
din declaraţiile prizonierilor şi transfugilor.

Observarea-ascultarea
3
 Observarea-ascultarea se execută neîntrerupt de comandanţi şi întregul
personal al plutonului, precum şi de militarii trimişi în posturile de observare,
pînde sau numiţi ca observatori. Pe timpul nopţii sau în alte condiţii de
vizibilitate redusă observarea se completează cu ascultarea.

Incursiunea
Incursiunea, ca procedeu de cercetare se organizează la ordinul eşalonului
superior, în scopul de a captura militari, documente, modele de armament,
aparatură şi tehnică, de a procura (verifica) date (informaţii) şi de a descoperi noi
obiective ale inamicului; ea se execută cu forţe de valoare grupă-pluton, de regulă,
prin surprindere, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă, fără pregătire de
foc; în unele situaţii (teren muntos-împădurit, culturi înalte, condiţii meteorologice
grele) incursiunea se execută şi pe timpul zilei.
Pentru pregătirea incursiunii este necesar să se asigure cel puţin 3-4 ore de
lumină în vederea executării observării, studierii obiectivului şi terenului şi
precizării în detaliu a modului de acţiune.
Plutonul care execută incursiunea se fracţionează, de regulă, astfel: echipa
de atac şi captură (EAC), echipa de siguranţă (ES) sau sprijin cu foc (ESF) şi echipa
de înlăturare a barajelor (EÎB).
Deplasarea pînă la obiectiv şi înapoierea în dispozitivul propriu după
îndeplinirea misiunii se execută, de regulă, pe jos luîndu-se măsuri pentru
păstrarea secretului acţiunii şi evitarea descoperirii.
Pentru pregătirea incursiunii sunt necesare cel puţin 2-3 ore de lumină în
vederea precizării misiunilor; după ajungerea plutonului pe locul de unde va pleca
în misiune, personalul acestuia studiază terenul în care va acţiona, memorează
caracteristicile acestuia şi dispozitivul inamicului, după care, comandantul de
pluton le precizează misiunile şi modul de acţiune.
Plutonul se pregăteşte, de regulă, la macheta terenului, iar cînd se dispune
de timp pe un teren asemănător cu cel pe care se va executa incursiunea.
Succesiunea desfăşurării incursiunii cuprinde:
1) cercetarea prealabilă a obiectivului;
2) stabilirea planului de acţiune;
3) executarea de exerciţii pe un teren asemănător sau la macheta terenului;
4) infiltrarea în dispozitivul inamicului;
5) apropierea plutonului de obiectiv şi ocuparea poziţiei de plecare;
6) îndeplinirea misiunii;
4
 7) deplasarea pe itinerarul ordonat;
8) ajungerea în dispozitivul forţelor proprii după îndeplinirea misiunii.
Cercetarea are ca scop să stabilească:
1) compunerea de detaliu a obiectivului pentru care se execută incursiunea;
2) sistemul de apărare, pază şi siguranţă, precum şi variantele probabile de
intervenţie ale inamicului în sprijinul obiectivului;
3) locul şi natura barajelor, mijloacelor de semnalizare, avertizare şi
alarmare;
4) modul de realizare a legăturilor radio, prin fir şi prin agenţi de legătură;
5) căile ascunse care duc spre obiectiv;
6) locurile favorabile de dispunere în teren a fiecărui element.
Plecarea în incursiune se execută după căderea întunericului pe itinerarul
stabilit luîndu-se măsuri de cercetare şi siguranţă apropiată în următoarea ordine:
echipa de înlăturare a barajelor, echipa de siguranţă (sprijin cu foc), echipa de
atac şi captură.
Echipa de înlăturare a barajelor execută culoarul prin barajele inamicului şi
neutralizează mijloacele de semnalizare, avertizare şi alarmare, apoi se dispune
pentru paza acestuia, asigurînd trecerea celorlalte echipe.
Echipa de atac şi captură, atacă rapid şi fără zgomot obiectivul, ia prizonieri
(militari) şi capturi (documente, modele de armament şi aparatură) apoi se
înapoiază la forţele proprii.
Echipa de siguranţă (sprijin cu foc) se dispune astfel încît să execute
siguranţa în faţă, în spate şi la flancurile subunităţii, iar în cazul cînd incursiunea
este descoperită sprijină cu foc retragerea echipei de atac şi captură.
Echipele se înapoiază în dispozitivul forţelor proprii în ordinea următoare:
echipa de atac şi captură; echipa de înlăturare a barajelor apoi echipa de
siguranţă (sprijin cu foc).

Cercetarea în dispozitivul inamicului

5
 Cercetarea în dispozitivul inamicului constă în rămînerea sau pătrunderea
unor subunităţi în dispozitivul inamicului pentru a procura (verifica) date şi
informaţii despre obiectivele şi activităţile acestuia (uneori pentru a nimici prin
surprindere sau distruge unele obiective); se execută la ordinul sau cu aprobarea
eşalonului superior.
Obiectivele importante ce se cercetează cu prioritate sunt:
1) mijloacele de distrugere în masă şi sistemele incendiare;
2) punctele de comandă şi centrele de transmisiuni;
3) rezervele (în special cele de tancuri);
4) raioanele poziţiilor de tragere (lansare) ale artileriei (rachetelor,
sistemelor de cercetare-lovire de înaltă precizie);
5) formaţiunile de logistică (depozitele);
6) lucrările de fortificaţii;
7) cursurile de apă (canalele);
8) lucrările hidrotehnice şi de artă;
9) aerodromurile şi porturile.
Pentru executarea cercetării în dispozitivul inamicului se destină patrule de
cercetare (independente) de valoare grupă; la nevoie, în compunerea acestora se
includ şi cercetaşi de arme.
În raioanele de staţionare cercetarea trebuie să stabilească, îndeosebi: apariţia,
compunerea şi acţiunile inamicului terestru şi aerian, forţelor aeromobile,
grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste; direcţiile de acţiune ale
inamicului.

Cercetarea în ofensivă
6
 În ofensivă cercetarea stabileşte:
1) caracterul apărării inamicului;
2) compunerea şi gruparea acestuia;
3) dispozitivul de luptă, flancurile, intervalele şi joncţiunile;
4) locurile de dispunere a punctelor de comandă, centrelor de transmisiuni,
mijloacelor radio-electronice şi de distrugere în masă;
5) raioanele poziţiilor de lansare (tragere) ale rachetelor (armamentelor de
cercetare-lovire de înaltă precizie, artileriei);
6) sistemul de foc şi baraje;
7) efectele pregătirii de foc asupra forţelor inamicului;
8) gradul de accesibilitate şi de amenajare genistică a terenului;
9) raioanele de dispunere a eşaloanelor doi (rezervelor), aliniamentele şi
direcţiile lor de contraatac;
10)momentul ruperii luptei şi direcţiile de retragere.

Cercetarea în apărare
În apărare elementele de cercetare acordă atenţie deosebită:
1) dispunerii grupării principale de forţe ale inamicului, regrupărilor pe care
le execută, dispozitivului de luptă, timpului trecerii la ofensivă, punctelor de
comandă şi centrelor de transmisiuni;
2) pregătirilor în vederea trecerii la întrebuinţarea armelor de distrugere în
masă şi sistemelor incendiare, a armamentului cu înaltă precizie de lovire;
3) stabilirii direcţiilor de acţiune a inamicului;
4) aliniamentelor succesive ocupate de acesta, posibilităţilor în timp şi spaţiu
de a introduce în luptă noi forţe şi mijloace, flancurilor descoperite, intervalelor,
raioanelor de debarcare (paraşutare) şi de acţiune a forţelor de desant aerian
(maritim), aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune şi elementelor teroriste
ale inamicului.

Cercetarea pe timp de noapte si pe timp de iarnă

7
 Pe timp de noapte elementele de cercetare se trimit la distanţe mai mici;
pe timpul îndeplinirii misiunii, acestea fac opriri scurte pentru a descoperi indicii
despre prezenţa inamicului (prin producerea zgomotelor şi convorbirilor) şi
folosesc aparatele de vedere pe timp de noapte pentru observare.
Pentru capturarea de militari se organizează şi se execută, de regulă,
ambuscade.
Pe timpul pregătirii şi îndeplinirii misiunilor de cercetare se respectă regimul
de mascare a luminilor, îndeosebi la autovehicule.
La întîlnirea cu inamicul se acţionează prin surprindere şi cu hotărîre,
deschizîndu-se focul de la distanţe mici, folosind grenadele şi lupta apropiată.
Pe timp de iarnă elementele de cercetare, pe lîngă misiunile obişnuite,
trebuie să stabilească: grosimea stratului de zăpadă sau de gheaţă, influenţa
acestora asupra deplasării tehnicii militare şi a forţelor; caracteristicile şi gradul de
îngheţare a cursurilor de apă, mlaştinilor şi posibilităţile de trecere a forţelor şi
tehnicii militare peste acestea; raioanele în care sunt posibile avalanşe de zăpadă şi
zonele în care se pot produc inundaţii (ca urmare a topirii zăpezii).
Acţiunile de cercetare se execută, de regulă, în afara comunicaţiilor şi pe
direcţiile mai puţin supravegheate de inamic; elementele de cercetare sunt
asigurate cu mijloace de mascare, schiuri şi rachete de zăpadă; armamentul şi
tehnica militară se vopsesc corespunzător mediului înconjurător.

8
 Bibliografie

Manualul de luptă a plutonului de infanterie Chișinău 2010