MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

LUCRARE INDIVIDUALĂ NR. 1

DISCIPLINA: Elemente de artă militară

Tema: Acțiunile grupei de infanterie în patrula de cercetare în

lupta de ofensivă.

A elaborat: sold. cl. III. Covalenco Roman.

A controlat:Colonel(r) Timircan Sergiu.

Chișinău 2023
 Cuprins:

1. …………….Generalități
1.1………….Tipuri de misiuni ce pot fi îndiplinite de patrula de cercetare.
2. ………………….patrula de cercetare în lupta de ofensivă.(art 107)

2.1……………………. Norme tactice.

3. …………………….Concluzie.
1. Generalități.
Defeniția:

Patrula de cercetare este o subunitate trimisă de un eşalon superior pentru executarea

unor misiuni de cercetare, de siguranţă, de legătură sau de luptă; valoarea ei poate fi
de la o grupă la un pluton; de obicei grupa este folosită ca patrulă de cercetare.

1.1 Tipuri de misiuni ce pot fi îndiplinite de către patrula de

cercetare.

Tipuri de misiuni ce pot fi îndeplinite de către patrulele de cercetare :

a) de cercetare – cercetarea şi culegere de informaţii despre inamic,
teren sau despre amândouă, necesare pentru executarea unor misiuni de luptă de către
trupele proprii;
b) de siguranţă – asigurarea securităţii unităţii către faţă, flancuri sau
către spate pentru a descoperi la timp o eventuală acţiune inamică şi se poate realiza
prin: ocuparea succesivă de posturi de observare; cercetarea succesivă a itinerarelor şi
obiectivelor; ocuparea succesivă de posturi de observare şi cercetarea itinerarelor şi a
obiectivelor;
c) de legătură – asigurarea legăturii şi securităţii între două subunităţi
(unităţi) ;
d) de luptă – executarea unor atacuri asupra unor dispozitive inamice
pentru capturarea de personal, echipament sau distrugere de obiective importante.
e)

2. Grupa de infanterie ca patrulă de cercetare în lupta de

ofensivă.
Art.107 Pe timpul ducerii luptei ofensive, grupa de cercetare acţionează ca patrula
de cercetare , pe direcţia principala de ofensivă şi la flancuri (intervale), folosind la
maximum acoperirile şi denivelările reliefului care o protejează împotriva focului
executat de către inamic. Ea urmează progresiunea ofensivei înapoia subunităţilor
care acţionează la contact, iar în momentul creării de goluri, intervale sau flancuri
descoperite, pătrunde cu îndrăzneală în dispozitivul inamicului căutând să
descopere cât mai repede raioanele de dispunere a rezervelor, a mijloacelor de
nimicire în masă şi incendiare, punctelor de comandă, centrelor de transmisiuni şi a
altor obiective a căror nimicire uşurează acţiunile ofensive ale trupelor.
Când inamicul începe să se retragă, grupa de cercetare pătrunde în dispozitivul
acestuia intensifică cercetarea şi fără al scăpa de sub supraveghere, caută să
determine direcţiile de retragere, acţiunile acestuia pentru crearea de distrugeri,
baraje şi obstacole, aliniamentele din adâncime pe care le ocupă în vederea
organizării apărării şi dispozitivul de luptă pe care-l realizează .
Ar.108. - Dacă grupa de cercetare acţionează la contact şi descoperă retragerea
trupelor din primul eşalon al inamicului, raportează imediat despre aceasta şi menţin
contactul cu ele, pentru a determina intervalele ce se creează între diferitele eşaloane.
Folosind cu pricepere avantajele terenului şi condiţiile favorabile de mascare ale
acestuia, pătrund prin intervalele create, devansează pe căi paralele subunităţile
inamicului aflate în retragere şi concomitent cu supravegherea acţiunilor acestora
caută să descopere obiectivele importante ale inamicului. În situaţii favorabile atacă
prin surprindere subunităţile inamicului, le produce pierderi, capturând totodată
militari, documente şi tehnică de luptă.

2.1Norme tactice.
Distanţele la care acţionează elementele de cercetare sunt diferite. Ele trebuie să
asigure prevenirea trupelor asupra acţiunilor executate de inamic prin surprindere
şi pe cât posibil, sprijinul cu foc al elementului de cercetare la angajarea acestora
cu forţe superioare ale inamicului. Distanţele depind de forma de luptă şi situaţia
tactică în care se acţionează; valoarea, compunerea şi misiunile încredinţate;
caracteristicile terenului; posibilităţile de menţinere a legăturii; modul de acţiune
(pe autovehicule, pe jos); timpul când acţionează (ziua sau noaptea), anotimp şi
condiţiile hidrometeorologice.
Depărtarea la care se trimit elementele de cercetare faţă de trupele proprii
poate fi : cercetaşul – până la 300 m (distanţa care îi asigură legătura de vedere cu
cel care l-a trimis şi sprijinul de foc); echipa de cercetare – pe autovehicule până
la 2 km, călare sau pe schiuri până la 1 km şi pe jos până la 600 m; patrula de
cercetare – pe autovehicule până la 5 km, călare sau pe schiuri până la 3-4 km şi
pe jos până la 2 km; patrula de cercetare independentă – până la 15 km.
 Noaptea, şi ziua pe timp de ceaţă şi viscol, în localităţi, teren acoperit sau greu
accesibil, distanţele se reduc.
Patrula de cercetare este o subunitate trimisă de un eşalon superior pentru
executarea unor misiuni de cercetare, de siguranţă, de legătură sau de luptă;
valoarea ei poate fi de la o grupă la un pluton; de obicei grupa este folosită ca
patrulă de cercetare.

3. Concluzie.
Grupa de infaterie ca patrula de cercetare reprezintă celula de bază a cercetării,
subunitatea care este capabilă să acționeză într-o unitatea scurtă de timp, fiind o
problemă serioasă pentru inamic, această subunitate este imprevizibilă, greu de
observat și greu de urmărit, ceea ce permite ca efeciența acestei grupe să fie mai
înaltă de cât a unui pluton de infaterie motorizată.