CAPITOLUL 1

Principi Generale de Cercetare

1.1 Principalel misiuni de cerecetare

Cerecetarea - este o formă principală a asigurării acțiunilor de luptă

ale trupelor din toate marile unități și unități militare și fromațiuni
de apărare . Ea cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor ce se
execută în scopul procurării și exploatări datelor și informaților despre
inamic , teren , populație , condițiile hidrometeorogice , situația
sanitaro-epidemică și resursele materiale din raionul acțiunilor de
luptă.

Forțele și mijloacele destinate să îndeplinească misiuni de cercetare

acționeaza independent sau în cooperare cu alte subunități.

Tipuri de Misiuni

de cercetare de siguranță de legătură de luptă

Scopul principal find transmiterea oportună a datelor și infomații

despre inamic și teren privind:

-raioanele de dispunere sau direcțiile de deplasare , dispozitivul de

luptă , activitatea , valoarea , compunerea și apartența națională a
marilor unități , unităților și subunităților ;

-natura, raioanele de dispunere sau direcțiile de deplasare a mijloacelor

de nimicire în masă și incendiare, îndeosebi a artileriei și rachetelor și
pregătirile în vederea întrebuințării acestora;
-traseul real și gradul de amenajare genistică a poziților și raioanelor , a
altor lucrărin, existență flancurilor ,intervalelor și a spaților neocupate în
dispozitivul de luptă;

-locul și natura barajelor și obstacolelor amenajate în fața limitei

dinaintea , la flancuri , în intervale și în adâcimea dispozitivului de
luptă;

-măsurile de ridicare a gradului de proteție a trupelor înpotriva

armelor de nimicire în masă;

-raioanele de concentrare și lansare , valoarea și acțiunile desantului

aerean și trupelor aeromobile;

-caracteristicile cursului de apă și a lucrărililoe hidrotehnice, căile de de

acces către acestea, existență și natura trecerilor , precum și a
mijloacelor ce pot fi folosite pentru traversare;

-raioanele în care a fost semnalată prezența elementelor cercetare-

diversiune și caracterul acțiunilor ce se desfașoară;

-raioanele care sau produs sau se pot produce dizlocări de stînci ,

avalanșe sau inundații și incendii , si posibilitățile de ocolire ale
acestora ;

-raioane în care există resurse de alimnetare și materiale , natura ,

volumul și posibiltăți de folosire a acestora;

-existența și natura diferitelor epidemii în rîndurile populației din

teritoriul vremelnic ocupat.

1.2 Cerinţele de bază ale cercetării.

Cerinţele de bază ale cercetării sînt: continuitatea, oportunitatea,

caracterul activ al acţiunilor, precum şi autenticitatea datelor procurate.

Sursele principale pentru obţinerea de date şi informaţii sînt:

 - obiectivele, activităţile şi acţiunile de luptă ale inamicului, prin
descoperirea şi supravegherea lor;

- elementele de cercetare, subunităţile luptătoare şi formaţiunile de

apărare, vecine şi cu care se cooperează;

- prizonierii şi transfugii;

- documentele, modelele de armament şi tehnică do luptă capturate

sau găsite pe cîmpul de luptă;

- terenul şi populaţia din zonă - prin cercetare, respectiv prin

investigare.

Continuitatea cercetării se realizează prin : întrebuințarea răniților într-

o idee unitară a forțelor și mijloacelor de dispoziție; menținerea
contactului cu inamicul; executarea neîntreruptă și cu intensitate a
acțiunilor în toate formele și situațiile de luptă , ziua și noaptea , in
orice condiții de teren și stare a vremii; conducerea fermă a
subunităților și fomațiunilor destinate să îndeplineasca misiuni de
cercetare ; păstrarea în permanență a unei rezerve de forță și mijloace
de cercetare a dispoziției.

Opurtunitatea cercetării se asigură prin procurarea și transmiterea în

timpul cel mai scurt a datelor și infomațiilor de către subunitățile și
fomațiuni care execută acțiuni de cercetare , centralizare , analiza și
exploatarea operativă a acestora .

Caracterul activ al cercetării rezultă di n perseverența comandanților

și subunităților , a fiecărui cercetaș , de a organiza și executa acțiuni
dinamice și îndrăznețe pentru procurarea unui volum cît de date și
informații , care să asigure cunoașterea permanentă a inamicului.

Autenticitatea constă în procurarea unor date și informații reale , singure

și complete , raportare lor cu exactitaten, fără denaturări .

Acțiunile de cercetare trebuie să fie ingenioase organizate și execuatea

hotărător ,curaj și multă inițiativă .Personalul subunităților destinate să
execute misiuni de cercetare trebuie să acționeze în ascuns , cu
îndrăzneală și rapiditate , evitănd descoperirea lui de către inamic .

1.3 Principalele calităţi morale, de luptă şi fizice necesare

militarilor care îndeplinesc misiuni de cercetare:

- să aibă o înalta conştiinţa patriotică, să fie devotaţi faţă de patrie

şi popor, să respecte cu stricteţe jurământul militar şi să facă totul pentru
îndeplinirea misiunii primite;

- să cunoască şi să mânuiască la perfecţie armamentul, tehnica de

luptă şi aparatura din înzestrare;

- să cunoască organizarea, înzestrarea şi modul de acţiune a

inamicului, tipurile şi caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă,
precum şi indicii de descoperire a acestora;

- să posede cunoştinţe militare temeinice, geografice, economice şi

astronomice şi să aibă o vastă cultură generala;

- să aibă în permanenţă moralul ridicat, o bogată imaginaţie şi să

fie pasionat pentru acţiunile de cercetare;

- să fie energici, activi şt intreprinzători, să aibă mintea ageră care

să le permită a analiza rapid situaţia, să dovedească sânge rece, spirit de
sacrificiu, să fie abili şi competenţi în orice acţiune pe care o întreprind;

- să fie pregătiţi pentru a suporta cu fermitate greutăţile şi

privaţiunile impuse de situaţie;

- să fie cinstiţi, sinceri şi să dea dovadă de o înaltă disciplină;

- să dovedească spirit de colectivitate, să combată cu fermitate

manifestările de frică şi panică, să sesizeze slăbiciunile altor camarazi din
cadrui colectivului şi să prevină comiterea greşelilor de către aceştea;

- să manifeste iniţiativă, hotărâre în rezolvarea situaţiilor tactice,

îmbinând în mod armonios perseverenţa, calmul şi stăpânirea de sine;
 - să dovedească spirit de inventivitate şi să aleagă cu pricepere şi
discernământ cele mai eficace procedee care asigură îndeplinirea cu
succes a misiunilor de cercetare;

- să aibă o bună rezistenţă fizică, pentru a putea efectua deplasări

pe jos, la distanţe mari, să ştie a înota, să meargă călare pe cai, cu
motocicleta, să posede lupta corp la corp şi conducerea autovehiculelor;

- să fie dîrji, să cunoască şi la nevoie să aplice în practică regulile

şi procedeele de supravieţuire;

- să fie atenţi şi vigilenţi, să aibă dezvoltate vederea şi auzul, să ştie

să se orienteze repede, în orice teren şi pe orice timp (cu şi fără busolă
sau hartă), să memorizeze cu exactitate tot ce au observat şi auzit;

- să cunoască, pe cât posibil, limba inamicului şi a populaţiei din

zonă sau cel putui expresiile strict necesare pentru îndeplinirea misiunii;

- să fie în măsură să aprecieze importanţa celor observate şi auzite,

să determine cu precizie coordonatele obiectivelor descoperite, stabilind
totodată, urgenţa raportării acestora.

Cercetaşului i se interzice:

- de a avea asupra sa în cercetare documente, scrisori, cărţi şi ziare,

bani, diferite amulete, etc.;

- de a face pe hărţile, luate în cercetare, oarecare note privitor la

amplasarea trupelor proprii, de a avea semne de identificare, denumirea
unităţii sau a numelui propriu pe echipamentul său;

- de a lăsa camaradul rănit sau ucis pe teritoriul inamicului.

1.4 Forţele, mijloacele şi elementele de cercetare.

Forţele de cercetare sînt constituite din militari şi subunităţi

destinate să îndeplinească, permanent sau temporar, misiuni de cercetare.
 Mijloacele de cercetare cuprind tehnica de luptă, aparatura şi alte
categorii de mijloace cu ajutorul cărora forţele de cercetare acţionează în
scopul îndeplinirii misiunilor primite.

Elementele de cercetare se constituie din militari, subunităţi din

diferite genuri de arme.

Plutonul (grupă) de infanterie motorizată poate constitui

următoarele elemente de cercetare: cercetaşul, echipa de cercetare,
patrula de cercetare şi patrula de cercetare independentă.

Cercetaşul este militarul destinat să îndeplinească misiuni de

cercetare. El se trimite în misiune de către echipa sau patrula de
cercetare, precum şi de către subunităţile luptătoare. Cercetaşul
acţionează în faţă, lateral sau înapoia subunităţii din care face parte, în
scopul cercetării inamicului şi terenului şi pentru al preveni pe
comandant asupra acţiunilor prin surprindere ale inamicului.

Echipa de cercetare are valoarea de la 2-4 militari până la o grupă

şi se trimite în misiune de către patrula de cercetare, patrula de cercetare
independentă, precum şi de către subunităţile de toate armele. Ea se
destinează pentru cercetarea inamicului şi terenului pe o direcţie sau a
unui obiectiv. În funcţie de situaţie, echipa de cercetare poate fi de cap,
de flanc şi de spate.

Patrula de cercetare şi patrula de cercetare independentă are

valoare de la o grupă până la un pluton şi poate fi întărită cu cercetaşi de
artilerie, chimici şi de geniu.

Patrula de cercetare se trimite în misiune de către detaşamentul de

cercetare, compania de infanterie motorizată. Ea se destinează pentru
cercetarea inamicului şi terenului sau a unor obiective pe o direcţie sau
într-un raion.

Patrula de cercetare poate fi: de cap, de flanc şi de spate.

Patrula de cercetare independentă se trimite în misiuni de către

statul major al unităţii (marii unităţi), precum şi de către batalionul
infanterie motorizată sau alte subunităţi, pentru cercetarea inamicului şi
terenului sau a unor obiective importante, pe o direcţie sau într-un raion.
Ea este condusă de statul major(eşalonul) care a trimis-o în misiune şi
raportează datele procurate direct acestui.

Distanţele la care acţionează elementele de cercetare sunt diferite;

ele trebuie să asigure prevenirea trupelor asupra acţiunilor executate de
inamic prin surprindere şi, pe cât posibil, sprijinul cu foc al elementelor
de cercetare la angajarea acestora cu forţele superioare ale inamicului.

Aceste distanţe depind de: forma de luptă şi situaţia tactică în care se

acţionează; valoarea, compunerea şi misiunile încredinţate;
caracteristicile terenului; posibilităţile de menţinere a legăturii; modul de
acţiune (pe autovehicule, pe jos); timpul când acţionează (ziua sau
noaptea), anotimpul şi condiţiile hidrometeorologice.

Depărtarea, la care se trimit elementele de cercetare faţă de trupele

proprii, poate fi:

cercetaşul – până la 300 m (distanţa care îi asigură legătura de vedere cu

cel care l-a trimis şi sprijinul cu foc);

echipa de cercetare – pe autovehicule până la 2 km şi pe jos până la 600

m;

patrula de cercetare – pe autovehicule până la 10 km şi pe jos până la 2

km;

patrula de cercetare independentă – până la 15 km

1.5 Procedeele de cercetare a terenului şi a obiectivelor din

teren.

Terenul are o influenţă hotărâtoare asupra executării cu succes a

acţiunilor de cercetare şi de luptă. Formele de relief, natura solului şi
detaliile de planimetrie pot oferi condiţii bune de observare, mascare,
manevră şi protecţie împotriva observării terestre (aeriene) şi a focului
inamicului. Pe timpul pregătirii şi executării acţiunilor, cercetaşii trebuie
să studieze detaliat relieful şi natura solului, starea comunicaţiilor,
existenţa şi natura obstacolelor, posibilităţile de observare şi de mascare
şi modul cum acestea favorizează sau îngreunează acţiunile de luptă ale
trupelor proprii şi ale inamicului.

În raport de anotimp, prin căderea zăpezii şi ploilor abundente,

revărsarea cursurilor de apă, care pot provoca distrugerea zidurilor
(barajelor), a unor poduri, viaducte, porţiuni de comunicaţii sau
producerea de avalanşe şi alunecări, terenul poate suferi modificări care
îngreunează deplasarea, manevra trupelor, desfăşurarea acţiunilor de
cercetare şi de luptă.

Cercetarea formelor de relief şi a detaliilor de planimetrie se

execută în orice situaţie şi formă de luptă.

Cercetărea detaliilor de relief

La cercetarea detaliilor de relief luptătorul-cercetaş trebuie să ţină cont de

natura solului, existenţa şi natura obstacolelor, de posibilităţile de
observare şi de mascare. De asemenea, el trebuie să ţină cont şi de modul
în care acestea pot favoriza ducerea acţiunilor de luptă, dacă este posibilă
deplasarea tehnicii blindate, a artileriei şi a trupelor.

La cercetarea formelor de relief există particularităţi de care trebuie să se

ţină seama pe timpul desfăşurării cercetării:

Cercetarea unei înălţimi (creste, vîrf) se face în următoarea succesiune:

- se execută observarea de la distanţă:

- se apropie în ascuns de înălţime;

- se observă dacă este sau nu ocupată de inamic;

- dacă este ocupată de inamic se vor stabili: natura şi valoarea

forţelor inamicului, dispozitivul inamicului, lucrările genistice, barajele
de mine şi obstacole existente;

- caracterul terenului, natura solului;

 - existenţa acoperirilor naturale;

- existenţa căilor de acces spre vîrful înălţimii;

- căile de comunicaţie ocolitoare;

- posibilităţile de deplasare pe pantele înălţimii şi în apropierea

acesteia.

Apropierea de înălţime şi ieşirea la creastă a luptătorului-cercetaş

se face mascat, iar locurile pentru oprire se aleg astfel încît să asigure
cîmp de vedere şi de tragere pe o distanţă cît mai mare. Dacă se constată
că nu există inamic, luptătorul-cercetaş face semnul pentru continuarea
acţiunilor.

Dacă se constată că înălţimea este ocupată de inamic se încearcă

nimicirea lui sau ocolirea înălţimii, funcţie de situaţie.

Cercetarea unei văi (trecători, defileu):

- se face cercetarea acesteia de la distanţă;

- se observă dacă este sau nu ocupată de inamic;

- se determină din vedere: natura solului; lărgimea văii; valoarea

pantelor; natura vegetaţiei; acoperirile naturale;

- existenţa punctelor obligate de trecere, locurilor unde se pot

organiza ambuscade, atît de inamic cît şi de trupele proprii;

- posibilităţi de producere a avalanşelor;

- căi şi posibilităţi de ocolire;

- starea comunicaţiilor (dacă există);

- existenţa şi caracteristicile cursurilor de apă.

Cînd valea (trecătoarea, defileul) nu este ocupată de inamic se va

tranzita fără ca trupele proprii să se oprească şi luîndu-se măsurile de
siguranţă ce se impun pe cele două creste paralele. Cînd este ocupată de
inamic, se vor căuta căi ocolitoare sau funcţie de natura inamicului se
pătrunde pe flanc şi înapoia acestuia pentru nimicirea lui.

Pentru cercetarea celorlalte forme de relief se adoptă tehnici de

acţiune asemănătoare celor prezentate, cu particularizări asupra
conţinutului misiunii.

Cercetarea unui drum (itinerar de deplasare) se execută în două faze,

astfel:

- în prima fază, cu ajutorul hărţii, se studiază şi analizează:

- categoria drumului, materialul de acoperire, lăţimea acestuia;

- porţiunile dificile de trecere şi posibilităţile de varientare;

- starea şi tonajul podurilor;

- posibilităţile de mascare;

- sursele de aprovizionare cu apă şi materialele de reparare a

drumului;

- vitezele de deplasare admise.

- în faza a doua, în mod practic, se determină:

- starea de practicabilitate în raport de anotimp şi condiţii

atmosferice;

- porţiunile distruse sau favorabile pentru a fi blocate şi

posibilităţile de ocolire ale acestora;

- existenţa podurilor, lucrărilor de consolidare, dacă acestea au fost

distruse, pregătite pentru distrugere sau minate;

- natura şi lăţimea drumului, raza curbelor, înclinarea pantelor;

 - numărul şi starea liniilor telefonice şi telegrafice;

- posibilităţile naturale de mascare pe marginea drumului.

Cercetarea unui pod (viaduct, pasarelă) peste un curs de apă sau

vale se face în următoarea succesiune:

- observarea de la distanţă pentru a stabili dacă este păzit;

- starea şi caracteristicile podului, materialul din care este construit;

- lungimea, lăţimea, forţa de suport şi posibilităţile de distrugere ale

acestuia;

- posibilităţile de refacere cu materiale din zonă;

- posibilităţile de trecere pe pod a diferitelor categorii de tehnică;

- natura rîului şi a malurilor, existenţa vadurilor de trecere,

existenţa drumurilor ocolitoare.

Cercetarea unei păduri se execută în scopul de a stabili dacă este

sau nu apărată (ocupată) de inamic, precum şi caracteristicile acesteia.

Pe timpul cercetării unei păduri se stabilesc:

- desimea, grosimea, esenţa copacilor şi natura solului;

- existenţa drumurilor, potecilor, zonelor defrişate, poienilor,

zonelor mlăştinoase;

- posibilităţile de trecere ale tehnicii prin pădure;

- locuri cu obstacole sau cu baraje de mine;

- existenţa unor incendii provocate sau accidentale, raioane

contaminate şi modul de ocolire al acestora.

Cercetarea unei păduri prezintă următoarele particularităţi:

 - posibilităţi de cercetare limitate datorită vizibilităţii reduse din
cauza vegetaţiei;

- deplasarea se execută de regulă pe jos;

- există posibilitatea de a fi surprins de inamic, dar şi de a te infiltra

pînă aproape de el;

- executarea unui foc eficace, dar la distanţă scurtă;

- zgomotele din pădure sunt amplificate de aceasta;

- existenţa pericolului izbucnirii incendiilor;

- intersecţiile de drumuri, de poteci se ocolesc, deoarece pot fi

supravegheate de inamic.

Cercetarea unei clădiri izolate se execută după următorul algoritm:

- cercetarea ei de la distanţă;

- apropierea de clădire pe partea fără uşi şi fără ferestre şi pe cît

posibil în ascuns;

- luptătorii cercetaşi pe timpul apropierii, se opresc în locurile

mascate şi ascultă pentru a depista prezenţa inamicului în clădire.

În interior se cercetează:

- toate încăperile şi nivelele;

- podul;
- subsolul;
- uşile se deschid cu ajutorul prăjinilor sau prin izbire cu
piciorul, pentru a evita surprinderea (dacă considerăm că există inamic
sau că uşile sunt minate).

Dacă clădirea este ocupată de inamic, luptătorul-cercetaş raportează

comandantului care l-a trimis şi acesta hotărăşte dacă evită clădirea sau
nimiceşte inamicul, în funcţie de situaţia din cîmpul de luptă.
Cercetarea unei localităţi se execută în două etape:

- prima etapă, cu ajutorul hărţii, se stabilesc următoarele

elemente:
- locul de dispunere (pe vale, pantă, malul unui rîu, lac etc.);
- natura şi forma terenului înconjurător;
- natura clădirilor;
- poziţia pieţelor, parcurilor, direcţia străzilor, posibilităţile de
aprovizionare etc.;
- în etapa a doua (în teren – practic), se execută cercetarea de la
distanţă şi se intensifică pe măsură ce se apropie de localitate,
determinînd:
- căile de acces care duc spre localitate şi dacă sunt apărate de
inamic;
- dacă localitatea este ocupată de inamic;
- existenţa barajelor şi obstacolelor la intrarea în localitate;
- direcţiile de ocolire a localităţii;
- caracterul terenului, natura solului;
- mărimea localităţii şi orientarea principalelor străzi;
- dacă localitatea dispune de o reţea dezvoltată de canalizare, de
metrou.

Luptătorul-cercetaş trebuie să raporteze toate aceste date comandantului

care l-a trimis în misiune.

Cercetarea unui curs de apă

În vederea trecerii unui curs de apă, luptătorul-cercetaş se apropie în

ascuns, execută observarea din locuri adăpostite pentru a descoperi dacă
cursul de apă este sau nu apărat de inamic.

Dacă este apărat de inamic determină prin observare: natura inamicului,

dispozitivul de luptă, caracterul terenului, posibilităţile de apropiere de
cursul de apă, posibilităţile de trecere în ascuns a cursului de apă.
La trecerea unui curs de apă se stabilesc caracteristicile acestuia: lăţimea,
adîncimea, viteza curentului, natura malurilor, natura fundului, locurile
favorabile de trecere, existenţa podurilor.

Cercetarea unei clădiri izolate se execută după următorul algoritm:

- cercetarea ei de la distanţă;

- apropierea de clădire pe partea fără uşi şi fără ferestre şi pe cît

posibil în ascuns;

- luptătorii cercetaşi pe timpul apropierii, se opresc în locurile

mascate şi ascultă pentru a depista prezenţa inamicului în clădire.

În interior se cercetează:

- toate încăperile şi nivelele;

- podul;
- subsolul;
- uşile se deschid cu ajutorul prăjinilor sau prin izbire cu
piciorul, pentru a evita surprinderea (dacă considerăm că există inamic
sau că uşile sunt minate).