Artileria Batalionara

Instructiuni de întrebuintare a artileriei batalionare în lupta
CUPRINS
CUPRINS.............................................................................................................................................I
CAPITOLUL 1 - SUBUNITĂŢILE DE ARUNCĂTOARE ŞI ARTILERIE ANTITANC

MIXTE................................................................................................................................................1
PARAGRAFUL 1-1. Rolul bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie antitanc mixte.............................................1
PARAGRAFUL 1-2. Principiile acţiunilor artileriei batalionare...................................................................................3
PARAGRAFUL 1-3. Întrebuinţarea subunităţilor de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte în luptă...........................4
PARAGRAFUL 1-4. Caracteristicile aruncătoarelor şi pieselor de artilerie antitanc....................................................5
PARAGRAFUL 1-5. Elementele de sprijin prin foc......................................................................................................5
CAPITOLUL 2 - COMANDA ŞI CONTROLUL...........................................................................8

PARAGRAFUL 2-1. Atribuţiile personalului de conducere..........................................................................................8
PARAGRAFUL 2-2. Activitatea pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor.............................................................14
PARAGRAFUL 2-3. Ordine de acţiune.......................................................................................................................17
CAPITOLUL 3 - COORDONAREA ŞI PLANIFICAREA SPRIJINULUI PRIN FOC..........20
SECŢIUNEA I-RELAŢIILE DE SUBORDONARE ALE SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE / ARTILERIE

ANTITANC MIXTE........................................................................................................................................................20
PARAGRAFUL 3-1. Relaţiile de subordonare............................................................................................................21
PARAGRAFUL 3-2. Relaţii în cadrul sprijinului prin foc...........................................................................................22
SECŢIUNEA A II-A-PLANIFICAREA SPRIJINULUI PRIN FOC..........................................................................25

PARAGRAFUL 3-3. Scopul tragerilor indirecte.........................................................................................................25
PARAGRAFUL 3-4. Scopul tragerilor prin ochire directă..........................................................................................26
PARAGRAFUL 3-5. Efectul obţinut în urma tragerilor indirecte...............................................................................27
PARAGRAFUL 3-6. Elemente ale coordonării; măsuri, termeni şi procedee de coordonare a sprijinului prin foc.. .28
PARAGRAFUL 3-7. Prelucrarea datelor despre obiective..........................................................................................36
PARAGRAFUL 3-8. Planul de sprijin prin foc al batalionului....................................................................................37
PARAGRAFUL 3-9. Lista cu obiective a batalionului şi schema pe material transparent..........................................38
PARAGRAFUL 3-10. Cererea şi conducerea tragerilor aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte..............................44
PARAGRAFUL 3-11. Aprovizionarea cu muniţie.......................................................................................................52
CAPITOLUL 4 -ARTILERIA BATALIONARĂ ÎN SPRIJINUL ACŢIUNILOR

OFENSIVE........................................................................................................................................53
PARAGRAFUL 4-1. Sprijinul prin foc al acţiunilor ofensive.....................................................................................53
PARAGRAFUL 4-2. Acţiuni ofensive.........................................................................................................................54
PARAGRAFUL 4-3. Alte acţiuni ofensive..................................................................................................................56
PARAGRAFUL 4-4. Sprijinul prin foc al ofensivei executat de artileria batalionară.................................................57
PARAGRAFUL 4-5. Sprijinul altor tipuri de acţiuni...................................................................................................59
CAPITOLUL 5 - ARTILERIA BATALIONARĂ ÎN SPRIJINUL ACŢIUNILOR DE

APĂRARE........................................................................................................................................62
PARAGRAFUL 5-1. Apărarea.....................................................................................................................................62
PARAGRAFUL 5-2. Priorităţi în executarea focului şi obiective prioritare...............................................................63
PARAGRAFUL 5-3. Sprijinul prin foc al apărării executat de artileria batalionară...................................................67
PARAGRAFUL 5-4. Retragerea..................................................................................................................................71
PARAGRAFUL 5-5. Sprijinul prin foc al artileriei batalionare pe timpul retragerii...................................................71
CAPITOLUL 6 - TACTICI, TEHNICI ŞI PROCEDURI DE UTILIZARE A ARTILERIEI

BATALIONARE ÎN LUPTĂ..........................................................................................................73
-I -
SECŢIUNEA I-TACTICI DE ÎNTREBUINŢARE A SUBUNITĂŢII DE ARTILERIE.........................................73

PARAGRAFUL 6-1. Utilizarea întrunită a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.................................73
PARAGRAFUL 6-2. Utilizarea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pe plutoane separate................75
PARAGRAFUL 6-3. Utilizarea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pe piese....................................76
SECŢIUNEA A II-A-RECUNOAŞTEREA, ALEGEREA ŞI OCUPAREA POZIŢIEI DE TRAGERE ŞI

ALINIAMENTULUI ANTIBLINDATE........................................................................................................................77
PARAGRAFUL 6-4. Recunoaşterea............................................................................................................................78
PARAGRAFUL 6-5. Tehnici şi proceduri de recunoaştere.........................................................................................78
PARAGRAFUL 6-6. Planificarea executării recunoaşterilor.......................................................................................78
PARAGRAFUL 6-7. Grupul de recunoaştere..............................................................................................................79
PARAGRAFUL 6-8. Alegerea poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate.........................................................79
PARAGRAFUL 6-9. Activitatea grupului de recunoaştere.........................................................................................82
PARAGRAFUL 6-10. Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate......................................................85
PARAGRAFUL 6-11. Ordinul pentru deplasare..........................................................................................................86
PARAGRAFUL 6-12. Ocuparea poziţiei / aliniamentului pe timp de noapte.............................................................87
PARAGRAFUL 6-13. Procedee de ocupare a poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate..................................88
PARAGRAFUL 6-14. Ocuparea când se dispune de timp suficient............................................................................88
PARAGRAFUL 6-15. Ocuparea când nu se dispune de timp suficient.......................................................................89
PARAGRAFUL 6-16. Activităţi care se executa după ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate.....89
SECŢIUNEA A III-A-DEPLASAREA..........................................................................................................................90
PARAGRAFUL 6-17. Conducerea manevrei (deplasării)...........................................................................................90
PARAGRAFUL 6-18. Particularităţile deplasării (manevrei) în ofensivă, apărare şi retragere..................................92
SECŢIUNEA A IV-A-PROCEDURI DE DEPLASARE..............................................................................................93

PARAGRAFUL 6-19. Deplasarea întrunită a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte.............................93
PARAGRAFUL 6-20. Deplasarea pe plutoane a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte........................93
PARAGRAFUL 6-21. Deplasarea pe piese a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte.............................94
SECŢIUNEA A V-A-MARŞUL......................................................................................................................................94
PARAGRAFUL 6-22. Marşul în coloană independentă..............................................................................................94
PARAGRAFUL 6-23. Marşul în coloană deschisă (intervale mari)............................................................................95
PARAGRAFUL 6-24. Marşul în coloană închisă (intervale mici)..............................................................................95
PARAGRAFUL 6-25. Infiltrarea (deplasare pe piese sau grupuri de piese)................................................................96
PARAGRAFUL 6-26. Marşul în afara căilor de comunicaţie......................................................................................96
PARAGRAFUL 6-27. Ordinul de marş.......................................................................................................................97
PARAGRAFUL 6-28. Planul de îmbarcare.................................................................................................................97
PARAGRAFUL 6-29. Pregătirea marşului..................................................................................................................97
PARAGRAFUL 6-30. Măsurile de siguranţă a marşului.............................................................................................98
PARAGRAFUL 6-31. Disciplina pe timpul marşului..................................................................................................98
PARAGRAFUL 6-32. Măsuri de control şi coordonare a marşului.............................................................................99
PARAGRAFUL 6-33. Haltele......................................................................................................................................99
PARAGRAFUL 6-34. Proceduri de acţiune în situaţii de urgenţă.............................................................................100
SECŢIUNEA AVI-A-DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE (ARTILERIE

ANTITANC MIXTE )....................................................................................................................................................101
PARAGRAFUL 6-35. Dispunerea aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc
dirijate în poziţie de tragere / aliniament în funcţie de teren......................................................................................101
PARAGRAFUL 6-36. Dispunerea paralelă a aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor
antitanc dirijate...........................................................................................................................................................101
dirijate în formă de W.................................................................................................................................................102
dirijate în formă de romb............................................................................................................................................103
dirijate în triunghi.......................................................................................................................................................103
dirijate în formă de stea..............................................................................................................................................104
-II -
CAPITOLUL 7 - MĂSURI DE APĂRARE ŞI PROTECŢIE A UNEI POZIŢII DE

TRAGERE PENTRU ARUNCĂTOARE / ALINIAMENT ANTIBLINDATE.......................105
SECŢIUNEA 1-AMENINŢĂRI LA ADRESA ARUNCĂTOARELOR / PIESELOR ANTITANC ŞI

INSTALAŢIILOR DE LANSARE A RACHETELOR ANTITANC DIRIJATE...................................................105
PARAGRAFUL 7-1. Ameninţări..............................................................................................................................105
PARAGRAFUL 7- 2. Atacul terestru.........................................................................................................................106
PARAGRAFUL 7- 3. Atacul aerian...........................................................................................................................107
PARAGRAFUL 7- 4. Reguli de siguranţă şi protecţie...............................................................................................107
SECŢIUNEA A II-A-AMENAJAREA GENISTICĂ.................................................................................................108

PARAGRAFUL 7-5. Amenajarea genistică a poziţiei de tragere pentru aruncătoare / piese antitanc tractate..........109
PARAGRAFUL 7-6. Adăposturi pentru echipa de calculatori..................................................................................111
PARAGRAFUL 7-7. Amenajarea genistică a poziţiei de tragere a aruncătoarelor autopropulsate / instalaţilor de
lansare a rachetelor antitanc dirijate...........................................................................................................................112
PARAGRAFUL 7-8. Reguli de protecţie a personalului...........................................................................................112
SECŢIUNEA A III-A-ALTE METODE DE PROTECŢIE.......................................................................................113

PARAGRAFUL 7-9. Poziţii de aşteptare şi de tragere (aliniamentul antiblindate)...................................................113
PARAGRAFUL 7-10. Mascarea................................................................................................................................114
PARAGRAFUL 7-11. Trageri efectuate cu unghiul de înălţător şi încărcătura cea mai mică...................................114
PARAGRAFUL 7-12. Deplasări frecvente................................................................................................................114
PARAGRAFUL 7-13. Executarea reglajului pe reperul de tragere dintr-o poziţie de tragere...................................114
PARAGRAFUL 7-14. Piesa nomadă.........................................................................................................................114
PARAGRAFUL 7-15. Măsuri pentru creşterea preciziei tragerii şi reducerea consumului pe timpul reglajelor......115
PARAGRAFUL 7-16. Utilizarea mijloacelor de comunicaţii prin fir........................................................................115
PARAGRAFUL 7-17. Focuri masate.........................................................................................................................115
PARAGRAFUL 7-18. Poziţionarea aruncătoarelor în teren......................................................................................115
PARAGRAFUL 7-19. Planul siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate.................................................................117
PARAGRAFUL 7-20. Planul de securitate şi coordonare.........................................................................................117
PARAGRAFUL 7-21. Planul de apărare....................................................................................................................117
PARAGRAFUL 7-22. Conducerea apărării...............................................................................................................119
CAPITOLUL 8 - SUSŢINEREA LOGISTICĂ...........................................................................120

SECŢIUNEA I-SUBUNITĂŢI DE LOGISTICĂ........................................................................................................120
PARAGRAFUL 8-1. Detaşamente de aprovizionare îndepărtate.............................................................................120
PARAGRAFUL 8-2. Grupul de aprovizionare apropiată.........................................................................................120
PARAGRAFUL 8-3. Cererile de materiale obişnuite de susţinere logistică.............................................................121
SECŢIUNEA A II-A-APROVIZIONAREA................................................................................................................121
PARAGRAFUL 8-4. Operaţiuni de aprovizionare....................................................................................................121
PARAGRAFUL 8-5. Proceduri de aprovizionare.....................................................................................................122
PARAGRAFUL 8-6. Procedura de aprovizionare în poziţie.....................................................................................122
PARAGRAFUL 8-7. Prepoziţionarea.......................................................................................................................122
PARAGRAFUL 8-8. Procedura de aprovizionare în afara poziţiei..........................................................................123
PARAGRAFUL 8-9. Aprovizionarea de urgenţă......................................................................................................124
PARAGRAFUL 8-10. Încărcături de bază................................................................................................................124
PARAGRAFUL 8-11. Materiale de aprovizionare obişnuită....................................................................................125
PARAGRAFUL 8-12. Materiale diverse...................................................................................................................126
SECŢIUNEA A III-A-ÎNTREŢINERE........................................................................................................................127
PARAGRAFUL 8-13. Vehicule................................................................................................................................127
PARAGRAFUL 8-14. Armament.............................................................................................................................127
PARAGRAFUL 8-15. Echipamentul de comunicaţii................................................................................................128
PARAGRAFUL 8-16. Echipamentul aruncătoarelor / pieselor antitanc, instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc
dirijate.........................................................................................................................................................................128
PARAGRAFUL 8-17. Recuperarea echipamentului defect......................................................................................128
SECŢIUNEA A IV-A-ASIGURARE MEDICALĂ.....................................................................................................129

PARAGRAFUL 8-18. Plutonul de aruncătoare / artilerie antitanc mixt al companiei.............................................129
-III -
PARAGRAFUL 8-19. Bateria de aruncătoare de la batalion....................................................................................129

PARAGRAFUL 8-20. Evacuarea medicală..............................................................................................................129
PARAGRAFUL 8-21. Raportarea răniţilor şi a capacităţii de luptă.........................................................................130
ANEXA A -ORDINE, FORMULARE ŞI MATERIALE SUPLIMENTARE..........................131

A – 1 ORDINUL PRELIMINAR..................................................................................................................................131
1. SITUAŢIA..............................................................................................................................................................131
2. MISIUNEA.............................................................................................................................................................131
3. EXECUTAREA......................................................................................................................................................131
4. SPRIJINUL LOGISTIC..........................................................................................................................................132
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE......................................................................................................................132
MODEL DE ORDIN PRELIMINAR VERBAL........................................................................................................132
A – 2 ORDINUL DE ACŢIUNE...................................................................................................................................132
1. SITUAŢIA..............................................................................................................................................................133
2. MISIUNEA.............................................................................................................................................................133
3. EXECUTAREA......................................................................................................................................................133
4. SPRIJINUL LOGISTIC..........................................................................................................................................134
5. COMANDĂ ŞI COMUNICAŢII...........................................................................................................................134
EXEMPLU DE ORDIN DE ACŢIUNE VERBAL AL COMANDAN-TULUI SUBUNITĂŢII DE
ARUNCĂTOARE A BATALIONULUI...................................................................................................................135
1. SITUAŢIA..............................................................................................................................................................135
2. MISIUNE................................................................................................................................................................135
3. EXECUTARE.........................................................................................................................................................135
4. SPRIJIN LOGISTIC...............................................................................................................................................137
5. COMANDĂ ŞI COMUNICAŢII...........................................................................................................................137
A – 3 ORDINUL FRAGMENTAR...............................................................................................................................139
MODEL DE ORDIN FRAGMENTAR, VERBAL AL COMANDANTUL SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE
....................................................................................................................................................................................139
A – 4 ANEXE LA ORDINE...........................................................................................................................................140
ANEXA B -MĂSURI DE SIGURANŢĂ ÎN DESFĂŞURAREA OPERAŢIUNILOR............141

SECŢIUNEA 1-MĂSURI DE CAMUFLARE, MASCARE ŞI SIGURANŢĂ A PERSONALULUI....................141
B – 1 MĂSURI DE CAMUFLARE...........................................................................................................................141
B – 2 POSTURI DE OBSERVARE...........................................................................................................................141
B – 3 MĂSURI DE PREGĂTIRE A ACŢIUNILOR ÎN ZORI ŞI ÎN AMURG.......................................................142
B – 4 VEGHE.............................................................................................................................................................142
SECŢIUNEA A II-A-DISCIPLINA (MASCĂRII) ZGOMOTULUI ŞI LUMINII.................................................143

B – 5 DISCIPLINA (MASCĂRII) ZGOMOTULUI..................................................................................................143
B – 6 DISCIPLINA (MASCĂRII) LUMINII.............................................................................................................143
SECŢIUNEA A III-A-MĂSURI DE SIGURANŢĂ PENTRU MIJLOACELE ELECTRONICE ŞI DE

COMUNICAŢIE............................................................................................................................................................143
B – 7 DISPOZITIVE ELECTRONICE......................................................................................................................143
B – 8 ANTENE...........................................................................................................................................................144
B – 9 MĂSURI ANTIBRUIAJ...................................................................................................................................144
ANEXA C - RAPOARTE..............................................................................................................146
C – 1 RAPOARTE PLANIFICATE...........................................................................................................................146
C – 2 RAPOARTE DUPĂ OCUPAREA POZIŢIEI DE TRAGERE........................................................................146
C – 3 RAPOARTELE CU SITUAŢIA UNITĂŢII / SUBUNITĂŢII........................................................................147
C – 4 RAPORTUL CU SITUAŢIA MUNIŢIEI........................................................................................................148
C –5 RAPOARTE NEPLANIFICATE.......................................................................................................................148
-IV -
ANEXA D - TIPURI DE RAIOANE POSIBIL A FI OCUPATE DE CĂTRE

SUBUNITĂŢILE DE ARTILERIE .............................................................................................152
ANEXA E - ACŢIUNILE ARUNCĂTOARELOR / PIESELOR ANTITANC,

INSTALAŢIILOR DE LANSARE A RACHETELOR ANTITANC DIRIJATE ÎN
LOCALITĂŢI................................................................................................................................155
D-1. Alegerea poziţiei de tragere................................................................................................................................155
D-2. Mijloace de comunicaţii.....................................................................................................................................156
D-3. Interferenţa magnetică........................................................................................................................................156
D-4. Puncte de ochire..................................................................................................................................................156
D-5. Muniţie explozivă...............................................................................................................................................156
D-6. Muniţie de iluminare..........................................................................................................................................157
ANEXA F - PROCEDURILE STANDARD DE OPERARE PENTRU SUBUNITATEA DE

ARUNCĂTOARE / ARTILERIE ANTITANC MIXTĂ – INSTRUCŢIUNI CU CARACTER
PERMANENT................................................................................................................................158
E-1 SCOPUL..............................................................................................................................................................158
E-2 CONŢINUTUL PROCEDURILOR STANDARD.............................................................................................158
E-3 CENTRUL PENTRU CONDUCEREA TRAGERII...........................................................................................159
ANEXA G - EXEMPLU AL FORMATULUI (MODEL) ESTIMĂRII ..................................160
-V -
CAPITOLUL 1
SUBUNITĂŢILE DE ARUNCĂTOARE
ŞI ARTILERIE ANTITANC MIXTE
P entru obţinerea succesului în luptă, subunităţile şi unitatea de arme

întrunite au nevoie de sprijin prin foc, asigurat de către sistemele de
lovire cu tragere directă şi indirectă.
Plutoanele şi bateriile de artilerie asigură tragerile prin ochire directă
şi indirecte pentru asigurarea sprijinului prin foc al acţiunilor companiilor
şi batalionului şi contribuie astfel la transpunerea în fapte a deciziei
comandanţilor de arme întrunite. Focul artileriei, executat cu precizie,
continuu şi oportun permite lovirea unei game largi de obiecte adăpostite
sau neadăpostite, care nu pot fi neutralizate de mijloacele existente la nivel
companie şi necesită folosirea altor mijloace de lovire din dotarea
eşalonului superior.
Acţiunea artileriei batalionare face parte din acţiunea generală de
sprijin prin foc, este foarte importantă şi unică în felul ei pe câmpul de
luptă. Prin organizarea lor, caracteristicile şi posibilităţile de lovire ale
armamentului din dotare, subunităţile de aruncătoare şi artilerie antitanc
mixte asigură îndeplinirea misiunilor de foc necesare realizării planului de
acţiune la nivel companie şi influenţează hotărâtor îndeplinirea celui de la
nivel batalion.
PARAGRAFUL 1-1. Rolul bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie

antitanc mixte
Bateria de aruncătoare reprezintă principalul mijloc de lovire din organica
batalionului sau grupului de luptă (G.L.) şi asigură trageri indirecte eficiente şi
oportune în sprijinul general al acţiunilor de luptă ale batalionului (G.L.) şi/sau
întărirea sprijinului direct pentru una din companiile acestuia.
Bateria antitanc mixtă reprezintă mijlocul de lovire antiblindate, în special a
tancurilor inamicului, din organica batalionului (G.L.) care asigură prin trageri prin
ochire directă distrugerea (nimicirea) blindatelor sau neutralizarea (nimicirea)
personalului şi mijloacelor de foc din dispozitivul companiei/batalionului inamicului.
În ofensivă, acţiunile desfăşurate impun existenţa unui mijloc de foc cu tragere
directă şi indirectă care să asigure:
 condiţii avantajoase pentru acţiunile trupelor proprii;
 respingerea acţiunilor inamicului;
 limitarea libertăţii de acţiune a inamicului, în special a artileriei acestuia;
 neutralizarea inamicului şi crearea condiţiilor proprii pentru executarea
atacului.
-1 -
În apărare, acest mijloc de foc trebuie:

 să lovească inamicul şi să-l oblige să se desfăşoare prematur şi să debarce
de pe mijloacele blindate;
 să reducă mobilitatea inamicului şi să-i canalizeze acţiunile spre anumite
zone avantajoase pentru trupele proprii;
 să oblige inamicul să părăsească poziţiile în care terenul îi oferă protecţie şi
să se deplaseze în zone unde tragerile directe sunt posibile;
 să dezorganizeze conducerea şi să facă imposibilă sincronizarea acţiunilor
inamicului;
 să neutralizeze inamicul care atacă prin surprindere subunităţile companiei
sau batalionului (G.L.).
a. Bateria de aruncătoare şi bateria antitanc mixtă asigură comandantului de
arme întrunite:
(1) Un mijloc de lovire cu tragere directă şi indirectă, permanent la îndemână,
care, la ordin, să execute misiuni de foc în condiţiile des schimbătoare ale
câmpului de luptă modern;
(2) Sprijin prin foc direct / general permanent în faţa limitei dinainte a
dispozitivului de acţiune a companiei / batalionului (G.L.). Subunităţile de
artilerie sunt instruite astfel încât să riposteze imediat, fără o coordonare
prealabilă a acţiunilor, la solicitarea comandantului de arme întrunite.
(3) Trageri cu traiectorie verticală care completează, dar nu înlocuiesc tragerile
executate de artileria care execută sprijin direct sau acţiunile celorlalte
mijloace de sprijin prin foc;
(4) Mijloace de lovire, care prin cadenţa de tragere şi efect asupra obiectivelor,
asigură neutralizarea (nimicirea) unei game largi de obiective dispuse pe
adâncimea dispozitivului batalionului inamicului;
(5) Mijloace de foc sigure, care asigură succesul în lupta împotriva inamicului
în raioane în care tăria acestuia este diminuată.
b. Subunităţile de artilerie dau posibilitatea comandantului de arme întrunite să
neutralizeze obiective din dispozitivul inamicului independent de acţiunile artileriei
care i-a fost dată în sprijin. Pentru aceasta mobilitatea subunităţilor de artilerie trebuie
să fie identică celei a subunităţilor de arme întrunite deoarece aceasta este condiţia
executării oportune a focului şi continuităţii sprijinului prin foc.
c. Pentru îndeplinirea misiunilor de foc, aruncătoarele utilizează trei tipuri de
muniţie:
(1) bombe explozive – sunt destinate pentru neutralizarea personalului,
tehnicii de luptă, aruncătoarelor inamicului dispuse în dispozitiv de luptă
sau în mişcare. De asemenea, sunt destinate pentru executarea misiunilor
de foc care vizează interzicerea aprovizionării forţelor înaintate ale
inamicului;
(2) bombe fumigene - sunt destinate pentru a masca acţiunile trupelor proprii
şi pentru a orbi (reduce vizibilitatea) mijloacele de sprijin prin foc ale
inamicului. De asemenea, se utilizează pentru a izola o parte a forţelor
inamicului în vederea neutralizării lui pe părţi;
-2 -
(3) bombe de iluminare - sunt destinate pentru iluminarea terenului şi a

obiectivelor fără a permite inamicului observarea trupelor proprii.
Iluminarea poate fi executată coordonat cu tragerea cu bombe explozive
pentru neutralizarea obiectivelor inamicului.
d. Pentru îndeplinirea misiunilor de foc, aruncătoarele de grenade antitanc
folosesc două tipuri de muniţie:
(1) grenade cumulative;
(2) grenade explozive.
e. Pentru îndeplinirea misiunilor de foc instalaţiile de lansare folosesc rachetele
antitanc dirijate a căror componentă de luptă conţine încărcătură cumulativă.
PARAGRAFUL 1-2. Principiile acţiunilor artileriei batalionare

Principiile acţiunilor artileriei batalionare sunt: iniţiativa, adâncimea, agilitatea
şi sincronizarea.
a. Iniţiativa. Artileria batalionară contribuie la câştigarea iniţiativei în acţiune a
trupelor proprii prin neutralizarea forţelor şi mijloacelor inamicului şi zădărnicind
planul său de acţiune. Acţiunile lor de foc rapide, precise şi eficiente nu permit
inamicului recâştigarea iniţiativei.
(1) Artileria batalionară este utilizată frecvent pentru neutralizarea
personalului, mijloacelor de foc şi elementelor de conducere ale inamicului.
Acest lucru permite trupelor proprii să menţină iniţiativa, apropiindu-se de
poziţiile ocupate de inamic, să-l distrugă sau să-l depăşească pentru a lovi
în alt loc. În ofensivă subunităţile de aruncătoare oferă posibilitatea
comandantului de batalion să-şi concentreze efortul pe direcţia principală
sau, la nevoie, să-l dirijeze spre o altă direcţie. Comandantul poate utiliza
aceste subunităţi pentru a feri de observarea de către inamic a mişcărilor
subunităţilor subordonate sau poate indica obiective asupra cărora îşi
concentrează efortul sau focul.
(2) Deoarece fiecare batalion (G.L.) dispune de subunităţi organice de
aruncătoare şi artilerie antitanc mixte, comandantul batalionului (G.L.) are
libertate deplină în utilizarea artileriei de sprijin în locul şi momentul
potrivit pentru a păstra iniţiativa. Artileria batalionară contribuie la
câştigarea iniţiativei în apărare prin lovirea şi dezorganizarea dispozitivului
de luptă al inamicului. Subunităţile de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte
permit comandantului de batalion să lovească inamicul de la contact în timp
ce artileria brigăzii este angajată în acţiuni de lovire a obiectivelor în
adâncime.
b. Adâncimea. Aruncătoarele şi artileria antitanc mixtă reprezintă armamentul
cu bătaia cea mai mare din dotarea batalionului. Traiectoria verticală permite
aruncătoarelor / artilerie antitanc mixtă lovirea obiectivelor dispuse înapoia unor
acoperiri care nu pot fi lovite cu armamentul cu tragere directă / unor acoperiri
blindate.
Pe timp de noapte, aruncătoarele pot executa foc asupra obiectivelor
neobservate sau pot ilumina terenul extinzând astfel limitele vizibile ale câmpului de
-3 -
luptă. Utilizând proiectile fumigene, aruncătoarele limitează posibilităţile inamicului de

a observa câmpul de luptă şi îi dezorganizează dispozitivul de luptă. Artileria batalionară
conferă adâncime câmpului de luptă fracţionând şi izolând o parte din forţele inamicului,
permiţând astfel nimicirea lor, interzicând intervenţia în sprijinul lor a altor forţe.
Posibilitatea artileriei batalionare de a executa foc în orice direcţie le permite executarea
misiunilor de foc în întreaga fâşie de acţiune a companiei şi batalionului.
c. Agilitatea. Greutatea redusă, simplitatea deservirii şi mobilitatea lor sporită
asigură infanteriei un sprijin permanent. Piesele de artilerie pot fi duse de către echipa de
servanţi, transportate sau tractate în funcţie de tipul lor. Artileria batalionară poate
executa foc în orice condiţii de teren, timp sau anotimp. De asemenea, atât bateria de
aruncătoare cât şi bateria antitanc mixtă pot trece rapid de la tragerea pe obiective
repartizate pe subunităţi la concentrarea focului asupra unei poziţii importante a
inamicului. Traiectoria verticală, câmpul de tragere orizontal de 3600 şi diversitatea
muniţiei utilizate de către piesele de artilerie permit comandantului de arme întrunite
acţiuni rapide pe câmpul de luptă, fără a diminua eficienţa şi promptitudinea focului.
d. Sincronizarea. Subunităţile de aruncătoare şi de artilerie antitanc mixte fiind
organice batalionului, focul lor poate fi cu uşurinţă sincronizat cu acţiunile
subunităţilor de infanterie. Sincronizarea focului artileriei batalionare cu focul
armamentului de infanterie produce un efect puternic asupra inamicului, focuri care
luate în considerare separat nu ar avea aceeaşi eficienţă.
Focul artileriei batalionare este de neînlocuit deoarece neutralizând inamicul
permite trupelor proprii să se apropie de poziţiile inamicului şi să le cucerească.
Tragerile de iluminare a obiectivelor asigură sincronizarea focului altor
mijloace de sprijin prin foc asupra obiectivelor inamicului pe timp de noapte.
PARAGRAFUL 1-3. Întrebuinţarea subunităţilor de aruncătoare şi

artilerie antitanc mixte în luptă
Acţiunile de foc ale artileriei batalionare neutralizează inamicul şi-i reduce
puterea de foc şi libertatea de mişcare permiţând astfel trupelor proprii să exploateze
avantajul mobilităţii. La eşaloanele companie şi batalion acţiunile subunităţilor de
artilerie au dublu rol: distrugerea forţelor inamicului şi asigurarea mobilităţii forţelor
proprii.
a. Mijloacele de artilerie sunt limitate la toate eşaloanele. Din acest motiv
subunităţile şi unităţile de arme întrunite nu vor primi o cantitate identică de artilerie
pentru desfăşurarea acţiunilor. Întotdeauna vor exista subunităţi sau unităţi de arme
întrunite pentru care sprijinul de artilerie va fi mai redus decât cel asigurat altora.
Acest defect este compensat de existenţa aruncătoarelor, aruncătoarelor de grenade
antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
b. Existenţa subunităţilor de aruncătoare la nivel batalion uşurează activitatea
comandantului eşalonului imediat superior. Comandantul brigăzii poate concentra
mijloacele de întărire a sprijinului de artilerie în sectoarele şi pe direcţiile importante
de acţiune, lăsând pentru perioade limitate de timp anumite subunităţi din subordine
sprijinite numai de focul aruncătoarelor.
-4 -
c. Focul aruncătoarelor contribuie substanţial la desfăşurarea luptei cu

mijloacele blindate ale inamicului prin separarea acestora de infanteria care le
însoţeşte, reducerea vizibilităţii câmpului de luptă şi obligându-le să acţioneze pe
direcţia unde sunt dispuse mijlocele antiblindate proprii.
d. Aruncătoarele reprezintă mijlocul de foc la îndemâna comandantului de
companie şi batalion care pot fi întrebuinţate pentru influenţarea cursului acţiunilor,
dar şi atunci când majoritatea artileriei este concentrată în misiuni de neutralizare a
obiectivelor din adâncimea dispozitivului inamic.
e. Focul aruncătoarelor executat în faţa limitei dinainte a apărării, sincronizat şi
coordonat cu focul armamentului de infanterie contribuie la respingerea atacului
inamic dând posibilitatea artileriei să lovească forţele şi mijloacele inamice dispuse în
eşalonul doi. Aruncătoarele putând fi dispuse în adăpostiri naturale, care pentru
inamic reprezintă zone nebătute, execută un sprijin continuu prin foc, chiar şi în
situaţia în care artileria inamicului execută foc asupra artileriei proprii.
f. Aruncătoarele pot executa foc peste dispozitivul trupelor proprii, fapt care
permite concentrarea puterii lor de foc indiferent de caracteristicile terenului din zona
de acţiune.
g. Dispunând de grenade şi rachete antitanc cu mare putere de pătrundere în
blindaj, posedând o cadenţă de tragere sporită şi precizie în executarea focului
aruncătoarele de grenade şi instalaţiile de lansare sunt capabile să ducă lupta
împotriva blindatelor şi îndeosebi împotriva tancurilor inamicului.
h. Lupta antiblindate este atributul comandanţilor de arme întrunite care trebuie să
asigure folosirea coordonată, într-o concepţie unitară a tuturor forţelor şi mijloacelor apte
să ducă lupta cu mijloacele protejate de blindaj, de care dispune inamicul.
i. Aruncătoarele de grenade antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor
antitanc dirijate sunt mijloace la îndemâna comandantului de arme întrunite pentru a
interveni, în principal, împotriva tancurilor pătrunse în adâncimea dispozitivului
propriu, pe direcţiile cele mai ameninţate.
PARAGRAFUL 1-4. Caracteristicile aruncătoarelor şi pieselor de artilerie

antitanc
Simplitatea constructivă, fiabilitatea, mobilitatea şi eficienţa sunt principalele
caracteristici ale aruncătoarelor şi pieselor de artilerie antitanc. Principalele
caracteristici tehnico-tactice ale aruncătoarelor sunt cele prevăzute în A-27 Volumul
IV Manualul pentru cunoaşterea aruncătorului calibrul 120 mm iar ale pieselor de
artilerie antiblindate sunt cele prezentate în A.27 vol. 10 – Regulamentul cunoaşterii
şi serviciul la material pentru aruncătoarele de grenade antitanc A.G.-9M şi în
Manualul privind descrierea şi exploatarea complexului portativ de rachete antitanc
dirijate 9K111.
PARAGRAFUL 1-5. Elementele de sprijin prin foc

Elementele componente ale unei grupări de forţe acţionează întrunit, fiecare
dintre ele îşi coordonează acţiunile cu celelalte în vederea îndeplinirii misiunii.
Subunităţile de aruncătoare şi cele de artilerie antitanc mixte conlucrează atât cu
-5 -
subunităţile de arme întrunite cât şi cu artileria din organica diferitelor eşaloane

ierarhice.
Comandamentul fiecărui eşalon, de la companie şi până la brigada mecanizată
are în compunerea sa un ofiţer de artilerie (ofiţer care conduce armamentul greu de
artilerie) care este coordonatorul sprijinului prin foc al artileriei. La eşalonul brigadă
mecanizată această funcţie este asigurată de comandantul divizionului organic. La
eşaloanele batalion şi companie, coordonarea sprijinului prin foc este asigurată de către
ofiţerul cu artileria (comandantul plutonului aruncătoare 82 mm) .
a. Comandantul divizionului de artilerie al brigăzii de arme întrunite, care este şi
şeful artileriei brigăzii (coordonatorul sprijinului prin foc), organizează şi numeşte
pentru fiecare batalion din compunerea forţelor de angajare imediată câte o echipă de
sprijin prin foc direcţional.
Echipa de sprijin prin foc a unui batalion (G.L.) se compune din: ofiţerul cu
artileria, un ofiţer cu sprijinul prin foc, comandanţii bateriei aruncătoare şi bateriei
artileriei antitanc mixte, subofiţer cu sprijinul prin foc (din cadrul fiecărei companii de
infanterie, tancuri, vânători de munte etc.) şi unu la doi specialişti în sprijinul prin foc
(din cadrul bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie antitanc mixtă). Echipa este
condusă de ofiţerul cu artileria din cadrul batalionului şi este principalul consilier al
comandantului de batalion în calitatea sa de coordonator al sprijinului prin foc pentru
batalion. Echipa este dotată cu un autovehicul special şi dispune de mijloace de
transmisiuni care permit comunicarea fie prin fir (radio), fie prin transmiterea digitală a
datelor (pe măsură ce unitatea va fi dotată cu astfel de mijloace).
b. Comandantul grupei de sprijin prin foc al artileriei batalionare (G.L.)
organizează şi numeşte fiecare companie care acţionează, câte o grupă de sprijin prin
foc. Grupa de sprijin prin foc se compune din: comandantul plutonului aruncătoare 82
mm, doi la trei observatori înaintaţi (subofiţeri MAC) şi temporar un şofer şi
radiotelefonist. Observatorii înaintaţi, de regulă, acţionează în fâşia plutoanelor de
infanterie dar pot fi utilizaţi şi în alt mod. Grupa de sprijin prin foc a companiei este
dotată, când este cazul, cu un autovehicul din organica subunităţii şi mijloace de
transmisiuni. Observatorii înaintaţi sunt dotaţi cu staţii radio portabile şi dispozitiv
digital de transmitere a mesajelor (pe măsură ce subunităţile vor fi dotate cu astfel de
mijloace).
c. Observatorii înaintaţi, în unele situaţii, pot fi dotaţi cu telemetru laser pentru
cercetare, determinarea obiectivelor şi corectarea tragerilor. În această situaţie echipa
de observatori înaintaţi se compune din: un observator înaintat şi un specialist în
sprijinul cu foc şi are în dotare autovehicul, telemetru laser, staţie radio şi dispozitiv
digital de transmitere a mesajelor.
d. Când acţionează în zona de litoral, batalionului (G.L.) i se va întări sprijinul
prin foc general atât de aviaţie cât şi de artileria navală. În această situaţie, batalionului
i se repartizează o echipă de legătură a armelor de sprijin care se compune din: un
subofiţer de aviaţie, un subofiţer de marină (artilerie), un şef de grupă (subofiţer), un
subofiţer cu sprijinul cu foc şi trei radiotelefonişti. Dotarea echipei constă din: un
autovehicul şi mijloacele de transmisiuni necesare comunicării în reţelele artileriei
navale, aviaţiei şi de conducere a batalionului.
-6 -
Echipa de legătură a armelor de sprijin are două grupe de control ale puterii de
foc care îndeplinesc aceleaşi funcţiuni ca şi grupele de sprijin cu foc ale companiilor.
Acestea fac cereri de foc şi corectează focul artileriei navale şi sprijinul aerian apropiat.
Grupa de control a puterii de foc acţionează la eşalonul companie şi se compune din:
un subofiţer de aviaţie, un şef de grupă (subofiţer), un specialist în sprijinul prin foc
(subofiţer / MAC) şi trei radiotelefonişti.
-7 -
CAPITOLUL 2
COMANDA ŞI CONTROLUL
P rin activităţile de comandă şi control trebuie să iasă în evidenţă

următoarele probleme: cine, ce, cum, când şi unde trebuie să
îndeplinească misiunea.
Capitolul prezintă atribuţiile comandanţilor şi personalului care
încadrează subunităţile de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte şi ale
comandanţilor de arme întrunite în ce priveşte conducerea acţiunilor de
sprijin ale aruncătoarelor. Prima şi cea mai importantă sarcină a
comandanţilor subunităţilor de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte este
îndeplinirea misiunii.
Cadrul conducerii în armată identifică trei dimensiuni ale conducerii:
ceea ce aşteaptă armata de la tine, … şi anume A FI, A ŞTI, A FACE.
PARAGRAFUL 2-1. Atribuţiile personalului de conducere

a. Comandantul batalionului (grupului de luptă) răspunde de întrebuinţarea
subunităţii de aruncătoare şi artileriei antitanc organice în luptă. El poate împuternici
cu această responsabilitate un ofiţer din statul său major, dar şi în acest caz decizia
finală privind întrebuinţarea artileriei batalionare în luptă este a comandantului.
Comandantul de batalion (grupului de luptă) trebuie să aibă relaţii de comunicare cu
comandanţii subunităţilor de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte bazate pe
încredere şi delegare de autoritate. Asemenea relaţii permit comandanţilor bateriilor
de aruncătoare şi bateriilor de artilerie antitanc mixte să anticipeze solicitările
comandantului de batalion (grupului de luptă), să pună întrebări şi să dea răspunsuri
competente. Comandantul de batalion trebuie să stabilească foarte clar în ce mod
doreşte ca subunităţile de aruncătoare şi de artilerie antitanc mixte să sprijine
acţiunile forţelor din subordinea sa şi pentru aceasta trebuie să cunoască în detaliu
posibilităţile tehnico-tactice ale armamentului de artilerie din dotare.
Responsabilitatea comandantului de batalion (grupului de luptă) în ce priveşte
conducerea artileriei batalionare sunt:
 întrebuinţarea în luptă (misiuni tactice, stabilirea priorităţilor în executarea
focului, dispunerea, aprobarea planului tragerilor);
 organizarea pentru luptă (repartiţia subunităţii, relaţii de comandă şi sprijin,
organizarea transmisiunilor);
 sprijin logistic (norme de consum, muniţie necesară, asigurarea transpor-
turilor logistice, mentenanţă, asigurarea hranei).
-8 -
b. Şeful biroului operaţii şi instrucţie, care este şi ofiţerul cu conducerea

acţiunilor militare răspunde de acţiunile de luptă, planificare, organizare şi instrucţie
în cadrul batalionului. Natura sarcinilor sale presupune o colaborare strânsă cu
comandanţii subunităţilor de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte. El răspunde de
transmiterea concepţiei de acţiune, a deciziei şi intenţiei comandantului prin ordin
verbal sau scris adresat tuturor subordonaţilor. Ca ofiţer din statul major, el nu are
autoritate de comandă asupra subunităţilor de artilerie, dar are responsabilitatea să
îndrume pe comandanţii acestora în planificarea şi organizarea acţiunilor, care să
ducă la îndeplinirea deciziei comandantului de batalion. Din punct de vedere
administrativ şi logistic nu are nici o responsabilitate care priveşte subunităţile de
aruncătoare şi artilerie antitanc mixte.
Responsabilităţile sale care privesc artileria batalionară sunt:
(1) Elaborarea şi transmiterea instrucţiunilor tactice cu caracter
permanent ordonate de comandantul de batalion;
(2) Elaborarea, prezentarea spre aprobare şi transmiterea ordinului de
acţiune;
(3) Face propuneri referitoare la muniţia alocată pentru aruncătoare şi
piesele antitanc şi modalităţi de aprovizionare cu muniţie;
(4) Face propuneri referitoare la organizarea forţelor pentru luptă şi la
misiunea tactică a bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie antitanc
mixtă;
(5) Coordonarea acţiunilor de sprijin cu acţiunile desfăşurate de
subunităţile de infanterie; face propuneri comandantului de batalion şi
coordonează focul şi deplasarea subunităţilor de artilerie cu acţiunile
subunităţilor de infanterie.
c. Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului are obligaţia să planifice, să
organizeze şi să coordoneze acţiunile bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie
antitanc mixte atunci când este necesară punerea în aplicare a planului cu sprijinul
prin foc în vederea îndeplinirii deciziei comandantului de batalion. Relaţia acestuia
cu comandanţii subunităţilor de artilerie este specială, deoarece toţi trebuie să
înţeleagă concepţia comandantului de a utiliza mijloacele de sprijin şi trebuie să
acţioneze pentru transpunerea ei în fapt. Ofiţerul cu sprijinul prin foc trebuie să
cunoască posibilităţile şi caracteristicile tehnico-tactice ale pieselor de artilerie, iar
comandanţii celor două subunităţii trebuie să-i raporteze orice situaţie care ar putea
influenţa capacitatea subunităţii pe care o comandă de a îndeplini planul sprijinului
prin foc.
Ofiţerul cu sprijinul prin foc prezintă propuneri ofiţerului cu conducerea
acţiunilor, pe timpul planificării şi organizării acţiunilor, referitoare la subunitatea de
artilerie cea mai indicată să execute foc asupra fiecărui obiectiv planificat. Atât
comandantul subunităţii de aruncătoare, cât şi comandantul bateriei de artilerie
antitanc mixte trebuie să conlucreze cu ofiţerul cu sprijinul prin foc pentru a se
asigura că focul subunităţii pe care o comandă este planificat pe obiective
corespunzătoare.
-9 -
Ofiţerul cu sprijinul prin foc nu are autoritate de comandă asupra subunităţilor

de artilerie, dar pe timpul pregătirii şi ducerii luptei anticipează solicitările din partea
acestora şi le transmite ordine şi informaţii, dar numai cu aprobarea comandantului de
batalion (grupului de luptă).
d. Comandantul companiei de stat major a batalionului este persoana care
face legătura între comandantul de batalion şi comandantul subunităţilor de artilerie.
El răspunde de planificarea şi organizarea sistemului de comunicaţii necesar
pentru asigurarea conducerii acţiunilor artileriei batalionare;
e. Comandantul subunităţii de aruncătoare (artilerie antitanc mixtă) conduce
acţiunile de luptă ale acesteia. El cooperează în vederea colaborării propunerilor
pentru comandantul de batalion şi ofiţerul cu sprijinul prin foc privind întrebuinţarea
aruncătoarelor / pieselor de artilerie antitanc mixte în luptă. El are următoarele
atribuţii:
(1) face propuneri referitor la organizarea pentru luptă, modalităţi de utilizare
şi dispunere a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte astfel
încât să se realizeze condiţii optime îndeplinirii misiunii;
(2) participă împreună cu ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului sau
companiei la elaborarea planului de sprijin prin foc; stabileşte tipul şi
cantitatea de muniţie necesară îndeplinirii fiecărei misiuni de foc;
(3) întocmeşte planul de sprijin prin foc pentru subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă în conformitate cu prevederile ordinului de acţiune
şi al planului de sprijin prin foc al batalionului şi îl prezintă spre avizare
ofiţerului cu conducerea acţiunilor şi ofiţerul cu sprijinul prin foc;
(4) face propuneri ofiţerului cu conducerea acţiunilor referitoare la normele de
consum; dacă normele de consum sunt prestabilite comandantul subunităţii
de aruncătoare / artilerie antitanc mixte poate face propuneri referitoare la
modificarea misiunii subunităţii în acord cu normele de consum;
(5) informează comandantul, ofiţerul cu conducerea acţiunilor şi ofiţerul cu
sprijinul prin foc asupra posibilităţii subunităţii de a îndeplini misiunea în
funcţie de bătaie şi muniţia alocată;
(6) stabileşte compunerea şi misiunea grupurilor de recunoaştere;
(7) alege şi recunoaşte noile poziţii de tragere / aliniamente antiblindate ale
subunităţii şi căile de acces spre acestea;
(8) cunoaşte şi actualizează în permanenţă situaţia inamicului şi a trupelor
proprii şi se asigură că trupele proprii sunt în siguranţă în momentul
executării misiunilor de foc;
(9) repartizează misiunile, dă ordine şi indicaţii subordonaţilor;
(10) verifică executarea ordinelor; se asigură că obiectivele importante
(prioritare) sunt lovite; stabileşte cantitatea şi tipul muniţiei necesare
lovirii obiectivelor importante (prioritare);
(11) coordonează focul şi dispunerea subunităţii cu acţiunile subunităţilor de
infanterie; conduce manevra subunităţii;
(12) stabileşte şi realizează măsurile de siguranţă şi apărare apropiată a poziţiei
de tragere;
-10 -
(13) conduce ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate; verifică

direcţia de tragere (de bază) stabilită de echipei de calculatori a subunităţii
(centrul de conducere a focului);
(14) ordonă şi controlează modul de execuţie a planului de sprijin prin foc;
(15) stabileşte măsurile de siguranţă pe timpul deplasării sau staţionării
subunităţii;
(16) raportează ofiţerului cu conducerea acţiunilor (S3/B) situaţia subunităţii şi
a muniţiei;
(17) raportează ofiţerului cu informaţiile (S2/B) date despre aruncătoarele
inamicului, rezultate în urma analizei gropilor spargerilor şi a observării
câmpului de luptă;
(18) anticipează nevoile şi se asigură că cererile pentru aprovizionarea cu
muniţie, carburanţi şi piese de schimb sunt înaintate la timp;
(19) răspunde de bunăstarea subordonaţilor;
(20) răspunde de susţinerea din punct de vedere tehnic şi tactic a
subordonaţilor;
(21) execută legarea topogeodezică a dispozitivului de luptă;
(22) prin intermediul ofiţerului cu sprijinul prin foc îşi coordonează acţiunile cu
cele ale subunităţilor (unităţilor) de artilerie, de la care, la nevoie, solicită
sprijin topogeodezic;
(23) analizează şi raportează rezultatul studiului şi analizei gropilor lăsate de
proiectilele inamicului;
(24) coordonează activitatea radarului de cercetare, când i se pune la dispoziţie;
(25) realizează şi menţine legăturile cu companiile sprijinite şi grupele de
sprijin prin foc ale acestora;
(26) trebuie să cunoască şi să utilizeze tehnica de transmisiuni şi de transmitere
a mesajelor;
(27) instruieşte personalul astfel încât să nu se producă incidente în poziţia de
tragere / pe aliniamentul antiblindate, urmăreşte respectarea regulilor de
protecţie a muncii;
(28) se informează asupra posibilităţilor inamicului de a acţiona împotriva
subunităţii sale.
f. Locţiitorul comandantului este principalul locţiitor al comandantului
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte şi-l ajută (consiliază) în toate
problemele şi în luarea deciziilor referitoare la instruirea subordonaţilor şi la acţiunile
subunităţii. Conduce subunitatea în absenţa comandantului. Îndeplineşte următoarele
atribuţii:
(1) verifică şi controlează modul în care ordinele comandantului de
subunitate sunt executate;
(2) conduce grupul de recunoaştere a poziţiilor de tragere /
aliniamentului antiblindate;
(3) supraveghează deplasarea şi manevra subunităţii (bateriei). În situaţia
în care bateria acţionează împărţită în două subunităţi de tragere (plutoane)
conduce manevra uneia dintre ele;
-11 -
(4) supraveghează realizarea măsurilor de siguranţă nemijlocită şi

apărare apropiată;
(5) supraveghează realizarea măsurilor de asigurare medicală şi de
mascare;
(6) supraveghează realizarea măsurilor de pază în timp ce personalul
subunităţii se odihneşte;
(7) stabileşte poziţiile de tragere ale subunităţii, la ordin;
(8) verifică modul de întocmire a hărţii cu situaţia acţiunilor de către
centrul de conducere a focului (echipa de calculatori);
(9) se asigură că datele meteorologice sunt utilizate corect pentru
determinarea elementelor de tragere;
(10) supraveghează pregătirea tragerii şi pregătirea tehnică a
aruncătoarelor / pieselor (instalaţiilor);
(11) verifică modul de realizare a legăturilor şi modul de folosire a
mijloacelor de transmisiuni;
(12) verifică nivelul cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor
personalului pentru îndeplinirea funcţiilor încredinţate, inclusiv personalul
centrului de conducere a focului (echipei de calculatori);
(13) se asigură că subunitatea dispune de tehnică şi materialele de toate
categoriile necesare pentru desfăşurarea acţiunilor;
(14) ţine evidenţa consumului de muniţie;
(15) înaintează cereri pentru aprovizionare cu muniţie;
(16) verifică întreţinerea tehnică a aruncătoarelor / pieselor (instalaţiilor)
şi tehnicii din înzestrare;
(17) supraveghează depozitarea muniţiei;
(18) supraveghează aprovizionarea cu carburanţi lubrifianţi şi modul de
întreţinere a tehnicii auto;
(19) coordonează adunarea şi evacuarea tehnicii deteriorate;
(20) solicită materiale de geniu pentru realizarea amenajării genistice;
(21) face cereri pentru reaprovizionare;
(22) face cereri de completare cu personal şi pregăteşte personalul
repartizat în vederea integrării în cadrul subunităţii;
(23) execută analiza gropilor proiectilelor trase de inamic şi transmite
datele rezultate;
(24) se asigură că aparatele de ochire sunt verificate;
(25) coordonează evacuarea bolnavilor şi răniţilor;
(26) întocmeşte punctul 4 al ordinului de acţiune.
g. Comandantul plutonului din cadrul bateriei de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte îl înlocuieşte pe locţiitorul comandantului subunităţii în absenţa
acestuia.
Pe lângă atribuţiile locţiitorului comandantului subunităţii execută următoarele:
(1) raportează comandantului (înlocuitorului acestuia), situaţia plutonului
şi situaţia muniţiei;
-12 -
(2) raportează, când este necesară schimbarea poziţiei de tragere, din

cauza bătăii aruncătoarelor;
(3) la ordin, conduce grupul de recunoaştere;
(4) stabileşte locul de dispunere a mijloacelor de tracţiune şi transport
muniţie;
(5) la ordin stabileşte poziţiile de tragere pentru aruncătoare / piese şi
instalaţii antiblindate;
(6) controlează activitatea personalului din centrul de conducere a
focului (echipei de calculatori / calculatorului). Verifică calculatorul din
dotarea acestuia;
(7) întocmeşte şi actualizează harta cu situaţia tactică. Trasează pe hartă
toate măsurile care reglementează executarea tragerilor şi se asigură că
aceste date au fost introduse în calculatorul balistic (când este cazul);
(8) transmite ofiţerului cu sprijinul prin foc al batalionului şi
comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte
rezultatul recunoaşterilor;
(9) supraveghează executarea misiunilor de foc. Stabileşte spaţiul de
siguranţă faţă de trupele proprii. Numeşte piesele care vor executa
misiunea, consumul şi tipul muniţiei care va fi utilizată;
(10) întocmeşte şi transmite ordinul de acţiune pentru centrul de
conducere a focului (echipei de calculatori / calculator);
(11) verifică lucrul operatorilor (calculatorilor) din centrul de conducere a
focului (echipa de calculatori) şi se asigură că misiunile de foc executate
sunt înscrise şi raportate pe aparatul de conducere a focului;
(12) ţine evidenţa muniţiei şi raportează starea muniţiei;
(13) face cereri pentru aprovizionarea cu muniţie;
(14) calculează corecţiile meteorologice şi le introduce în elementele de
tragere;
(15) conduce unul din plutoanele de tragere, când bateria nu acţionează
întrunit;
(16) supraveghează realizarea legăturilor fir pentru subunitatea de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă;
(17) planifică serviciul şi odihna în centrul de conducere a focului (echipa
de calculatori);
(18) urmăreşte respectarea regulilor de lucru radio;
(19) se asigură că personalul centrului de conducere a focului (echipa de
calculatori) şi servanţii îşi cunosc misiunile în cadrul măsurilor de
siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată;
(20) verifică realizarea măsurilor de mascare ale poziţiei de tragere /
aliniamentului antiblindate;
(21) supraveghează modul de executare a întreţinerilor tehnice;
(22) răspunde de pregătirea şi susţinerea personalului din centrul de
conducere a focului (echipa de calculatori);
(23) întocmeşte şi înaintează rapoarte cu situaţia NBC;
-13 -
(24) supraveghează realizarea măsurilor de protecţie NBC şi cele de

decontaminare;
(25) stabileşte servanţi de serviciu atunci când acţiunile se desfăşoară timp
îndelungat.
h. Comandantul de aruncător / piesă, instalaţie îndeplineşte următoarele
atribuţii:
(1) conduce deplasarea aruncătorului / piesei, instalaţiei;
(2) stabileşte poziţia de tragere a aruncătorului / piesei, instalaţiei;
(3) conduce ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate şi
verifică înălţătorul minim şi maxim;
(4) realizează măsurile de mascare;
(5) verifică dacă elementele de tragere sunt afişate pe aparatele de ochire;
(6) verifică pregătirea muniţiei pentru executarea misiunilor şi raportează
centrului de conducere a focului orice modificare privind cantitatea de
muniţie existentă la piesă;
(7) transmite echipei de servanţi ordinele comandantului de pluton;
(8) conduce, la nevoie, focul aruncătorului / piesei, instalaţiei fără centrul de
conducere a focului;
(9) ţine evidenţa misiunilor de foc executate şi le reportează pe hartă;
(10) supraveghează completarea cu personal a echipei de servanţi;
(11) planifică rândul la odihnă şi realizează măsurile de siguranţă a poziţiei de
tragere;
(12) verifică realizarea legăturilor radio şi fir;
(13) verifică modul de cunoaştere a regulilor de lucru radio;
(14) supraveghează întreţinerea tehnică;
(15) supraveghează verificarea aruncătorului / piesei, instalaţiei pentru trageri;
(16) verifică depozitarea muniţiei şi materialelor;
(17) raportează centrului de conducere a focului modificări ale existenţei
muniţiei aruncătorului;
(18) răspunde de instruirea, bunăstarea şi siguranţa echipei de servanţi;
(19) raportează situaţia NBC;
(20) supraveghează realizarea măsurilor de protecţie NBC şi a decontaminării.
PARAGRAFUL 2-2. Activitatea pentru pregătirea şi desfăşurarea

acţiunilor
Activităţile pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor trebuie executate de
către comandanţii tuturor eşaloanelor. Ordinea executării activităţilor nu este
obligatorie, fiecare comandant va acţiona în funcţie de misiunea primită, situaţia
concretă şi timpul la dispoziţie. Unele activităţi pot fi executate concomitent iar altele
pot continua pe timpul desfăşurării acţiunilor, comandanţilor asigurându-se libertatea
de acţiune pentru a stabili ordinea cea mai eficientă de executare a activităţilor de
conducere.
Această activitate cuprinde:
-14 -
a. Primirea misiunii – primirea ordinului preliminar. Misiunea poate fi

primită sub forma ordinului preliminar, ordinului de acţiune, verbală sau scrisă. Sunt
dese situaţiile în care comandantul pe timpul pregătirii şi desfăşurării acţiunilor,
schimbă total sau parţial ordinul de acţiune transmis iniţial. Comandantul subunităţii
de aruncătoare / artilerie antitanc mixte primeşte ordine de la comandantul de
batalion.
Din momentul primirii misiunii comandantul începe procesul de însuşire a
misiunii şi pregătirea subunităţii în vederea executării misiunii. Comandantul face o
analiză iniţială a situaţiei referitoare la misiune, manevre, teren, trupe proprii şi timp
la dispoziţie şi stabileşte măsurile pe care le va transmite subordonaţilor prin ordinul
preliminar.
În momentul în care comandantul a primit informaţiile necesare trece la
calculul timpului şi stabilirea ordinii executării activităţilor de pregătire a acţiunilor.
Activităţile de pregătire a acţiunii sunt stabilite în funcţie de datele rezultate din
analiza situaţiei. Este indicat ca activităţile să fie stabilite în urma unei recunoaşteri
executate în teren sau pe hartă pentru ca timpul afectat executării lor să fie cât mai
real posibil. Planificarea activităţilor şi alocarea timpului necesar fiecăruia se execută
în ordine inversă de la momentul “Gata pentru luptă” spre momentul primirii
misiunii.
Comandantul trebuie să acţioneze astfel încât majoritatea timpului
(aproximativ 2/3) de pregătire a acţiunilor să fie alocat subordonaţilor.
b. Elaborarea şi transmiterea la subordonaţi a ordinului preliminar. Ordinul
preliminar trebuie elaborat şi transmis subordonaţilor cât mai repede posibil fără a
aştepta informaţiile în volum complet. Ordinul preliminar dă posibilitatea
subunităţilor să se pregătească pentru desfăşurarea acţiunilor imediat după ce au
primit misiunea. Conţinutul ordinului preliminar este variabil în funcţie de situaţia
concretă şi este prezentat în Anexa A.
c. Elaborarea estimărilor, care de regulă, cuprinde:
– analiza misiunii:
o ce trebuie să execute artileria batalionară (subunitatea de artilerie) pentru
îndeplinirea misiunii primite;
o care este locul şi rolul artileriei batalionare (subunităţii de artilerie) în cadrul
batalionului;
o ce constrângeri (limitări) în timp, spaţiu, resurse, etc. există în planificarea,
organizarea şi desfăşurarea acţiunilor artileriei batalionare (subunităţii de
artilerie);
– evaluarea factorilor care influenţează îndeplinirea misiunii:
o inamicul;
o trupele proprii (inclusiv posibilităţile de susţinere logistică);
o mediul (teren, climă, timp);
o asigurarea acţiunilor şi protecţia trupelor;
o activitatea în timp;
o evaluarea capacităţii de luptă a artileriei batalionare (subunităţii de artilerie) şi
riscurile ce pot apărea datorită acestui factor;
-15 -
– consideraţii asupra cursurilor de acţiune posibile:

o planificarea şi organizarea acţiunilor artileriei batalionare (subunităţii de
artilerie) în funcţie de cursurile de acţiune ale batalionului de infanterie,
stabilite de şeful S.3 (comandantul de companie);
o stabilirea şi elaborarea de soluţii pentru eliminarea riscurilor ce por apărea,
pentru fiecare curs de acţiune, referitor la artileria batalionară (subunitatea de
artilerie).
d. Deplasarea. După primirea ordinului preliminar şi în conformitate cu
prevederile acestuia, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută
deplasarea din raionul de dispunere (raion de tip Alpha sau Bravo) în raionul de
desfăşurare a acţiunilor viitoare (raion de tip Charlie). Deplasarea subunităţilor de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte va fi coordonată, de către statul major al
batalionului (vezi Anexa C-8), cu deplasările executate de celelalte subunităţi ale
batalionului.
Luarea deciziei de către comandantul de batalion (companie, subunitate de
artilerie):
– analizarea şi stabilirea cursului de acţiune optim;
– stabilirea concepţiei acţiunii şi elaborarea planului de acţiune;
– elaborarea şi transmiterea unui alt ordin preliminar;
– elaborarea şi transmiterea ordinului de acţiune şi a ordinului (dispoziţiunii)
de susţinere logistică.
e. Executarea recunoaşterilor. Recunoaşterea reprezintă un proces continuu
prin care se obţin date despre inamic, trupe proprii, teren şi starea vremii în care se
verifică planul de acţiune preliminar. Recunoaşterile se execută luând toate măsurile
de mascare care să nu permită inamicului să deţină date şi informaţii despre
subunitatea de aruncătoare.
f. Stabilirea planului de acţiune final. În funcţie de rezultatul recunoaşterilor
comandantul modifică planul preliminar şi stabileşte forma finală a planului de
acţiune coordonându-şi acţiunile cu cele ale subunităţilor batalionului prin
intermediul statului major al acestuia. Pe baza planului final, comandantul de
subunitate elaborează ordinul de acţiune. Conţinutul ordinului de luptă este prevăzut
în Anexa A.
g. Transmiterea ordinului de acţiune. Ordinul de acţiune se întocmeşte şi se
transmite imediat după executarea recunoaşterilor. În situaţia în care nu pot fi
executate recunoaşterile comandantul întocmeşte şi transmite un ordin fragmentar.
Conţinutul ordinului de acţiune fragmentar este prezentat în Anexa A.
h. Îndrumarea şi controlul. Cel mai bun plan de acţiune poate eşua dacă nu
este transpus în practică în mod corect. Procesul de conducere şi executare a planului
de acţiune se îmbunătăţeşte considerabil dacă subunităţile sunt îndrumate şi verificate
asupra modului de pregătire în vederea executării misiunilor. Dacă situaţia şi timpul
permite, este indicat să se execute antrenamente în vederea executării activităţilor
cuprinse în planul de acţiune.
(1) Înaintea executării acţiunilor se verifică:
 armamentul şi muniţia;
-16 -
 echipamentul;
 modul de însuşire a acţiunii şi de cunoaştere a activităţilor ce se vor executa
în vederea îndeplinirii ei;
 mijloacele de transmisiuni;
 gradul de asigurare cu hrană şi materiale;
 realizarea măsurilor de asigurare a acţiunilor şi protecţie a trupelor.
(2) Antrenamentele sunt întotdeauna conduse de către comandantul subunităţii
şi sunt esenţiale pentru însuşirea corectă a misiunii şi coordonarea în timp şi spaţiu a
acţiunilor. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să participe la
antrenamentul executat în vederea punerii în aplicare a planului de sprijin prin foc a
batalionului. Antrenamentele se execută în urma primirii ordinului preliminar sau în
urma primirii ordinului de acţiune.
Antrenamentele se desfăşoară similar şedinţelor de instrucţie, terenul în care se
execută fiind cât mai asemănător cu terenul în care se vor desfăşura acţiunile de luptă.
Acesta se poate găsi, de regulă, în raionul de tip Alpha sau Bravo. Antrenamentul
cuprinde o prezentare verbală a acţiunilor care vor fi executate de către servanţi şi
comandanţi folosind scheme, planşe, lăzi cu nisip etc. urmată de o execuţie practică a
acţiunilor. Se vor repeta şi verifica următoarele activităţi importante:
 executarea prevederilor planului de sprijin prin foc al companiei sau
batalionului. Pentru aceasta cu subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă conlucrează cu ofiţerul cu sprijin prin foc şi statul major al
batalionului;
 procedeele de ocupare a poziţiei de tragere (Paragraful 6-13);
 cunoaşterea semnalului de conducere;
 executarea tragerii;
 măsurile de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată, mai ales modul de
acţiune când subunitatea este lovită cu focul aruncătoarelor / tancurilor
inamicului.
(3) Controlul constă în verificarea următoarelor:
 aprovizionarea cu muniţii, hrană, echipament şi materiale;
 asigurarea cu mijloace de transport, carburanţi şi lubrifianţi;
 pregătirea armamentului;
 pregătirea muniţiei;
 existenţa măsurilor de asigurare a acţiunilor şi protecţie a trupelor;
 cunoaşterea misiunii şi a modului de acţiune pentru îndeplinirea ei;
 mijloacele de transmisiuni şi a modului de utilizare a acestora;
 determinarea elementelor de tragere pentru obiectivele planificate;
 cunoaşterea semnalelor;
 pregătirea aparatului de conducere a focului sau a calculatorului balistic
pentru luptă (când acesta este în dotarea subunităţii).
Pe timpul desfăşurării acţiunilor, comandantul urmăreşte punerea în practică a
planului dar trebuie să fie pregătit ca în orice moment, în funcţie de situaţie, să facă
modificările necesare.
-17 -
PARAGRAFUL 2-3. Ordine de acţiune

Ordinele de acţiune pot fi scris, transmise în oral sub formă de schemă şi prin
sistem automatizat de conducere (acolo unde există) şi sunt mijlocul prin care
comandanţii transmit subordonaţilor informaţii şi instrucţiuni privind modul de
acţiune în mod clar, concis şi complet. Gradul de detaliere al conţinutului ordinului
de acţiune diferă în funcţie de timpul pe care comandantul l-a avut la dispoziţie
pentru elaborarea lui. Prevederile regulamentare referitoare la modul de acţiune al
subunităţii în diferite situaţii nu sunt incluse în conţinutul ordinului, comandantul
precizând doar modul în care doreşte să fie aplicate.
Ordinele pot fi: ordine preliminare, ordine de acţiune şi ordine fragmentare.
a. Ordinul preliminar (Warning order – W.O.) este utilizat de comandant
pentru a informa subordonaţii asupra noii misiuni şi a transmite măsurile care trebuie
luate pentru îndeplinirea ei. Forma şi conţinutul ordinului preliminar sunt identice cu
cele ale ordinului de acţiune. Ordinul preliminar conţine toate măsurile specifice, care
nu sunt cuprinse în regulamente, dar care sunt importante pentru pregătirea
subunităţii în vederea executării misiunii. Comandantul subunităţii transmite ordinul
preliminar întregului personal sau numai comandantului de aruncător / piesă,
instalaţie.
Ordinele preliminare sunt transmise, de regulă, în următoarele situaţii:
– imediat după primirea (recepţionarea) unui ordin preliminar de la eşalonul
superior;
– după încheierea analizei misiunii de către comandant;
– după finalizarea procesului estimării de către comandant (şi statul său
major);
– în situaţia în care informaţii relevante pentru cursul luptei sunt la dispoziţia
comandantului şi/sau statului său major.
Ordinele preliminare pot fi întocmite şi sub formă de schemă, în acest mod
existând posibilitatea realizării acestora pe format A 4. Acest lucru facilitează
transmiterea ordinului prin fax sau chiar prin poşta electronică (e-mail).
Conţinutul unui ordin preliminar este prezentat în Anexa A.
b. Ordinul de acţiune (Operation order – Op.O.) asigură subordonaţilor
cunoaşterea cine, ce, când, cum şi mai ales de ce acţionează pentru îndeplinirea
misiunii. Ordinul conţine concepţia comandantului în ce priveşte sprijinul prin foc,
oferind detaliile necesare subordonaţilor pentru a-şi putea îndeplini misiunea. Forma
şi conţinutul ordinului de acţiune sunt prezentate în Anexa A.
c. Surse de informaţii pentru întocmirea ordinului de acţiune.
Datele şi informaţiile necesare comandantului de subunitate pentru întocmirea
ordinului de acţiune provin din ordinul de acţiune al comandantului de batalion. Date
şi informaţii suplimentare sau mai detaliate pot fi obţinute de la compartimentele S2
şi S4 şi ofiţerul cu sprijin prin foc al batalionului. Unele date şi informaţii sunt
stabilite de comandantul subunităţii în timp ce îşi însuşeşte misiunea şi analizează
situaţia.
-18 -
d. Ordinul fragmentar (Fragmentary order – FRAGO) este transmis pentru a

modifica sau completa prevederi ale unui ordin de acţiune transmis anterior. Ordinul
fragmentar conţine doar pasajele din forma ordinului de acţiune care au suferit
modificări. Aceste ordine se transmit, de regulă, pe timpul ducerii luptei şi din acest
motiv trebuie să fie scurte, clare şi concise.
Ordinul fragmentar, de regulă, conţine:
(1) scurtă prezentare a inamicului şi trupelor proprii care a dus la modificarea
situaţiei;
(2) modificări în repartiţia subunităţilor;
(3) modificări ale sprijinului prin foc;
(4) măsuri de coordonare a acţiunilor.
Ordinul fragmentar poate fi utilizat în următoarele moduri:
(1) pentru transmiterea oportună a unor schimbări ale ordinului de acţiune
(primit anterior) în vigoare;
(2) pentru transmiterea unor părţi importante ale unui ordin de acţiune înainte
de întocmirea formei finale a acestuia;
(3) pentru transmiterea unor elemente specifice, comandanţilor care nu necesită
a primi un ordin de acţiune în formă completă (de exemplu subunitatea de
protecţie N.B.C., subunitatea de susţinere logistică, etc.).
În cadrul unui ordin fragmentar transmis pentru completarea unui ordin de
acţiune existent, de regulă, misiunea rămâne neschimbată, iar transmisiile trebuie să
reflecte informaţiile.
Evoluţia situaţiei. În cazul în care situaţia a evoluat într-o altă direcţie decât cea
planificată încât este necesară schimbarea misiunii, transmiterea unui ordin
fragmentar nu este recomandată, ci a unui nou ordin de acţiune.
Forma şi conţinutul ordinului fragmentar sunt prezentate în Anexa A.
e. Ordinul sub formă de schemă. Este o copie pe material transparent a
planului de acţiune şi se întocmeşte pentru a reduce volumul ordinului scris şi a spori
gradul de înţelegere al acestuia. Ordinul sub formă de schemă trebuie să fie simplu,
să conţină numai detaliile care interesează şi să fie redactat cu acurateţe şi
corectitudine. Asemenea ordin primeşte numai comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte , se păstrează şi actualizează de către şeful
echipei calculatori / calculator la centrul de conducere a focului (echipa de
calculatori).
-19 -
CAPITOLUL 3
COORDONAREA ŞI PLANIFICAREA
SPRIJINULUI PRIN FOC
F ocul aruncătoarelor şi al pieselor şi instalaţiilor antiblindate este o

resursă a puterii de foc pe care comandantul o utilizează pentru a
influenţa cursul acţiunilor şi a obţine succesul în luptă. Focul
aruncătoarelor/ pieselor şi instalaţiilor antiblindate este eficient atât în
apărare cât şi în ofensivă, dar numărul pieselor şi posibilitatea acestora, nu
permit lovirea multitudinii obiectivelor care apar pe câmpul de luptă.
Măsurile de coordonare şi planificarea sprijinului prin foc se execută în
scopul utilizării cât mai eficiente a focului aruncătoarelor / pieselor şi
instalaţiilor antiblindate asupra celor mai importante obiective.
Planificarea sprijinului prin foc al aruncătoarelor / pieselor şi
instalaţiilor antiblindate este un proces continuu şi concomitent de evaluare,
alocare şi încadrarea în timp a focului acestora. Integrarea focului
aruncătoarelor / pieselor şi instalaţiilor antiblindate în planul de acţiune al
batalionului, sporeşte puterea de lovire a acestui eşalon. Deoarece aceste
subunităţi sunt organice companiei şi batalionului, focurile lor se planifică
pentru a îndeplini decizia comandantului acestor eşaloane. Acţiunile
aruncătoarelor / pieselor şi instalaţiilor antiblindate sunt eficiente numai
dacă tragerile sunt planificate, coordonate şi integrate în planul de acţiune al
companiei sau batalionului.
SECŢIUNEA I
RELAŢIILE DE SUBORDONARE ALE SUBUNITĂŢII
DE ARUNCĂTOARE / ARTILERIE ANTITANC MIXTE
Relaţiile de subordonare şi cele privind sprijinul prin foc pentru aceste

subunităţi sunt stabilite de către comandanţii de batalion sau companie şi reprezintă
mijlocul prin care aceştia stabilesc şi transmit subordonaţilor relaţiile de subordonare,
care corespund cel mai bine scopului propus. Subunitatea de aruncătoare şi cea de
artilerie antitanc mixtă este organică batalionului, ca atare comandantul batalionului
are autoritate de comandă asupra lor. El poate subordona aruncătoarele /piesele şi
instalaţiile antiblindate unei companii, dar trebuie să aleagă cea mai avantajoasă
variantă de sprijin prin foc pentru îndeplinirea planului său de acţiune.
Comandantul de batalion poate hotărî ca aceste subunităţi să execute sprijinul
general al acţiunilor batalionului sau să execute sprijinul direct pentru o companie.
-20 -
Companiei care acţionează pe direcţia principală i se poate repartiza subunitatea de

aruncătoare / artilerie antitanc mixtă, pentru sprijin direct.
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate fi utilizată fracţionat
şi în această variantă comandantul batalionului poate hotărî ca un pluton să execute
sprijin direct în folosul unei companii iar celălalt pluton să execute sprijin general în
folosul batalionului.
PARAGRAFUL 3-1. Relaţiile de subordonare.
Există situaţii în care subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă să nu
poată sprijini acţiunile întregului batalion. Aceasta se întâmplă atunci când compania
primeşte o misiune pe o direcţie independentă.
În asemenea situaţii comandantul batalionului trebuie să stabilească relaţia de
subordonare, punând aruncătoarele / piesele şi instalaţiile antiblindate sub controlul
operaţional sau în întărirea companiei. Personalul implicat în sprijinul cu foc trebuie
să cunoască relaţiile de subordonare stabilite.
a. Controlul operaţional (Operaţional Control) reprezintă autoritatea cu care
este investit un comandant pentru a conduce forţele puse la dispoziţie, în vederea
îndeplinirii unei misiuni specifice, autoritate care, de obicei, este limitată de funcţie,
timp sau loc de dispunere.
(1) Un comandant care deţine controlul operaţional stabileşte modul de
utilizare, manevra şi misiunile aruncătoarelor / pieselor şi instalaţiilor
antiblindate. El planifică şi organizează acţiunile aruncătoarelor / pieselor
şi instalaţiilor antiblindate, dar în atribuţiunile sale nu intră sprijinul
logistic sau administrativ al subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte. Controlul operaţional al subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte revine comandantului de batalion.
(2) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă, care este sub
controlul operaţional al unei companii, realizează legăturile de
transmisiuni cu punctul de comandă al acesteia. Misiunile de foc sunt
transmise subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte prin reţeaua
de conducere a focului aruncătoarelor batalionului sau printr-o reţea
stabilită de comandantul batalionului.
(3) Companie care deţine controlul operaţional al unui pluton de aruncătoare
planifică focul acesteia şi poate stabili priorităţi de executare a focului sau
obiective care să fie lovite cu prioritate.
b. Întărire (Attachment). Aceasta reprezintă relaţia de subordonare prin care
subunitatea de aruncătoare /artilerie antitanc mixtă este inclusă temporar într-o
structură organizatorică. În această situaţie subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă aparţine temporar structurii respective, iar comandantul acesteia are
aceleaşi drepturi şi îndatoriri în relaţia cu aruncătoarele / piesele şi instalaţiile
antiblindate ca şi în relaţia cu subunităţile subordonate permanent.
(1) Comandantul care primeşte ca întărire subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă răspunde de planificarea şi organizarea acţiunile acestuia,
precum şi de aprovizionarea cu toate tipurile de materiale, de asigurarea
medicală, de repararea sau evacuarea tehnicii şi de sprijinul administrativ.
-21 -
(2) Subordonarea temporară asigură oportunitatea executării focului în sprijinul

subunităţii întărite. Această relaţie nu permite subunităţii de artilerie să execute
foc şi în folosul altei subunităţi din cadrul batalionului. Comandantul
subunităţii întărite trebuie să asigure logistic şi din punct de vedere al statului
major subunitatea de artilerie şi trebuie să stabilească priorităţi în executarea
sprijinului sau obiective care vor fi lovite cu prioritate.
(3) Această relaţie de subordonare este aplicată mai ales atunci când:
(a) subunităţile execută marş pe distanţe mari pe mai multe itinerare;
(b) pe timpul infiltrării în dispozitivul inamic;
(c) pe timpul raidului executat de o companie sau un pluton, iar
obiectivul se află în afara bătăii mijloacelor de sprijin;
(d) în etapa iniţială a acţiunilor desantului aerian, până când batalionul
realizează joncţiunea cu forţele principale;
(e) în etapa iniţială a acţiunilor desantului aerian transportat, până când
comandantul batalionului are realizate condiţiile de conducere a
acţiunilor tuturor companiilor.
PARAGRAFUL 3-2. Relaţii în cadrul sprijinului prin foc.

Comandantul încredinţează subunităţii de artilerie una dintre cele două misiuni
tactice: sprijinul general sau sprijinul direct. Aceste misiuni implică responsabilităţi
esenţiale pe care toţi factorii de răspundere implicaţi în sprijinul prin foc trebuie să le
cunoască şi să le execute. (Tabelul 3-1)
Tabelul 3-1
RESPONSABILITATEA ÎN CADRUL MISIUNILOR TACTICE
O baterie de
Sprijin general cu
aruncătoare sau de Sprijin general cu Sprijin general Sprijin
prioritate în executarea
artilerie antitanc mixtă obiective prioritare fără prioritare direct
focului
cu misiunea:
Execută foc 1. Subunităţii căreia i 1. Subunităţi care cer Subunităţilor din 1. Subunităţi sprijinite.
la cerere: se acordă prioritate; foc asupra obiectivului batalionului în ordinea 2. Comandantului sub-
2. Tuturor celorlalte prioritar. cererilor de foc. unităţii de aruncătoare/
subunităţi. 2. Tuturor celorlalte artilerie antitanc mixte
subunităţi 3. Tuturor celorlalte
subunităţi.
Are fâşie de tragere: 1. Fâşia de acţiune a 1. Obiectivul cu Fâşia de acţiune 1. Fâşia de acţiune a
subunităţilor căreia i se prioritate. a batalionului. subunităţii sprijinite.
acordă prioritate. 2. Fâşia de acţiune a
2. Fâşia de acţiune a batalionului.
batalionului.
Realizarea legăturilor 1. Subunităţii căreia i 1. Unitatea căreia i s-a Centru de condu-cere Comandantul
de transmisiuni cu: se acordă prioritate; stabilit obiectivul al acţiunilor subunităţii sprijinite şi
2. Punctul de comandă prioritar. batalionului. echipa de sprijinul prin
al batalionului. 2. Centru de con- foc a acesteia.
3. Toate celelalte ducere al acţiunilor
subunităţi. batalionului.
3. Toate celelalte
subunităţi.
Dispozitivul de luptă Comandantul Comandantul Comandantul În cooperare, de către
este stabilit de: batalionului. batalionului. batalionului. unitatea sprijinită,
comandantul subunită-
ţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte
şi comandantul B.
Planul tragerilor este Elementele de sprijinul 1. Elementele de Elementele de sprijinul Subunitatea sprijinită.
întocmit de: prin foc ale sprijinul prin foc ale prin foc ale
batalionului. batalionului. batalionului.
-22 -
2. Unitatea căreia i s-a

stabilit obiectiv cu
prioritate.
a. Sprijin general (General Support) - cu prioritate în executarea focului
În această variantă comandantul batalionului deţine controlul asupra focului
executat de subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă dar, în unele
momente, le poate pune la dispoziţia comandanţilor de companii. În situaţia în care
doi sau mai mulţi observatori înaintaţi cer foc, comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte ştie foarte clar în ce ordine va răspunde la aceste
cereri. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută foc la cererea
observatorilor din fâşia companiilor fără prioritate, după ce misiunile cu prioritate au
fost executate. Comandantul de batalion, în funcţie de situaţie, poate schimba ordinea
priorităţilor.
În situaţia în care execută misiunea tactică de sprijin general cu prioritate în
executarea focului, comandantul subunităţii de artilerie trebuie să dispună
aruncătoarele / piesele şi instalaţiile antiblindate în aşa fel încât să aibă posibilitatea
să execute foc în fâşia companiei care are prioritate pentru executarea focului,
precum şi în întreaga fâşie de acţiune a batalionului. Soluţia dispunerii subunităţii pe
plutoane este adesea eficientă în acest caz.
Executând sprijinul general cu prioritate în executarea focului pentru o anumită
companie, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă nu va avea
posibilitatea de a executa foc în fâşia de acţiune a tuturor celorlalte companii din
cadrul batalionului. Despre acest fapt comandantul subunităţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte trebuie să informeze pe comandantul de batalion şi pe ofiţerul
cu sprijinul prin foc.
Dacă pe timpul desfăşurării acţiunilor, comandantul batalionului schimbă
prioritatea în executarea focului de la o companie la alta, subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă trebuie să-şi schimbe dispozitivul (P.T.) pentru a avea
posibilitatea să execute foc în fâşia companiei care a primit prioritatea. Schimbarea
dispozitivului va fi raportat comandantului de batalion.
b. Sprijin general (General Support) - cu obiective prioritare - este
misiunea în care prioritatea se acordă unuia sau mai multor obiective. Subunitatea de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pregăteşte tragerea asupra unor asemenea
obiective cât mai detaliat şi precis posibil. Poziţia de tragere pentru aruncătoare /
piesele şi instalaţiile antiblindate se stabileşte astfel încât să asigure condiţii optime
de lovire a obiectivelor cărora li se acordă prioritate. Focul asupra acestor obiective
se execută imediat la cererea observatorilor înaintaţi, chiar dacă este necesară
întreruperea tragerii asupra altui obiectiv. Neexecutarea sau întreruperea tragerii
asupra unui obiectiv prioritar poate fi ordonată (hotărâtă) numai de către comandantul
de batalion. După executarea tragerii asupra obiectivului prioritar subunitatea de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută celelalte misiuni de foc care i-au fost
repartizate cu excepţia situaţiei în care se ordonă repetarea tragerii asupra acestui
obiectiv la solicitarea observatorului înaintat.
Comandantul de batalion stabileşte obiectivul prioritar, indicând tipul şi
coordonatele obiectivului şi momentul executării tragerii asupra lui. Trebuie să
-23 -
precizeze momentul sau perioada în care, în timpul desfăşurării acţiunilor, obiectivul

este prioritar şi momentul în care acelaşi obiectiv pierde calitatea de a fi prioritar. De
asemenea trebuie să precizez efectul pe care doreşte a fi obţinut în urma executării
tragerii asupra lui şi tipul muniţiei cu care doreşte ca misiunea să fie îndeplinită.
De regulă, unei subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, într-un
moment (etapă) a acţiunilor i se stabileşte un singur obiectiv prioritar. În unele situaţii
se poate repartiza câte un obiectiv prioritar pentru fiecare pluton de tragere. Atunci
când subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte i se repartizează mai multe
obiective prioritare, acţiunile trebuie să fie coordonate de comandantul acestei
subunităţi şi ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului. Comandantul de batalion
poate schimba obiectivele cu prioritate, pe măsură ce situaţia tactică evoluează.
Referitor la subunitatea de aruncătoare, focul de baraj (final) pentru
consolidarea obiectivului cucerit (atins) este un tip special de obiectiv prioritar. De
regulă, asemenea obiectiv se stabileşte în fâşia de acţiune a companiei de pe direcţia
cea mai ameninţată de acţiunile inamicului. De cele mai multe ori acestei companii i
se acordă prioritate în executarea focului. Există posibilitatea ca unei companii să i se
acorde prioritate în executarea focului sau altei companii să i se repartizeze obiectiv
prioritar , situaţie în care este necesară o coordonare a acţiunilor între comandantul de
batalion, ofiţerul / S3 şi ofiţerul cu sprijinul prin foc şi comandantul subunităţii de
aruncătoare. Pentru focul de baraj în vederea consolidării aliniamentului atins, se
repartizează o cantitate de muniţie care poate fi utilizată pentru executarea altor
misiuni numai cu aprobarea comandantului de batalion.
c. Sprijinul general (General Support) - fără priorităţi stabilite -
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă care execută misiunea
tactică de sprijin general execută focul conform solicitărilor şi ordinului
comandantului de batalion.
Îndeplinirea misiunii de sprijin general de către subunităţile de aruncătoare este
avantajoasă în ofensivă şi în situaţia în care se execută misiuni de fumizare
(evacuare) pe front larg.
Misiunea de sprijin general a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte asigură focuri oportune la solicitarea comandantului de batalion. Focul
aruncătoarelor / pieselor şi instalaţiilor antiblindate în această situaţie este eficient
asupra obiectivelor planificate. Tragerea asupra obiectivelor neplanificate necesită
mai mult timp, deoarece subunităţile de artilerie, în această situaţie, nu dispun de o
legătură directă cu ofiţerii cu sprijinul prin foc al companiilor.
Conducerea acţiunilor subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, în
acest caz, este centralizată.
d. Sprijinul direct (Direct Support). Subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă poate fi repartizată să execute misiunea tactică de sprijin direct a unei
companii de infanterie. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte trebuie să realizeze legături de transmisiuni cu comandantul companiei pentru
care execută sprijin direct. El trebuie să-şi coordoneze acţiunile şi să integreze
focurile în planul de acţiune al companiei sprijinite.
-24 -
Dispunerea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte care execută

această misiune se face astfel încât să asigure condiţii optime de sprijin pentru
acţiunile companiei. Această misiune permite o relaţie directă între comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte şi comandantul companiei.
Comandantul companiei care a primit în sprijin direct subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă stabileşte priorităţi în executarea focului sau obiectiv cu
prioritate.
SECŢIUNEA A II-A
PLANIFICAREA SPRIJINULUI PRIN FOC
Tragerile indirecte distrug, nimicesc sau neutralizează obiective din

dispozitivul inamicului. Planificarea sprijinului prin foc este necesară pentru a stabili
locul şi momentul în care obiectivele vor fi lovite.
PARAGRAFUL 3-3. Scopul tragerilor indirecte.

Tragerile indirecte se execută în scopul: sprijinului reciproc, general, direct şi
nemijlocit (apropiat), neutralizării trupelor inamicului şi interdicţie acţiunilor
inamicului. Adesea se utilizează şi pentru inducerea în eroare a inamicului.
a. Focul în cadrul sprijinului nemijlocit se execută asupra personalului,
mijloacelor de luptă sau de foc şi poziţiilor ocupate de inamicul care reprezintă o
ameninţare directă pentru trupele proprii aflate în apărare sau în ofensivă. Aceste
misiuni de foc sunt specifice aruncătoarelor. Focul aruncătoarelor se execută cu
oportunitate şi, prin executarea manevrelor de foc, creşte puterea de lovire a
companiei sau batalionului, care este decisivă în obţinerea succesului în luptă. Focul
aruncătoarelor, de regulă, este cerut de către observatorii înaintaţi, dar poate fi
solicitat şi de către comandanţii de arme întrunite (infanterie). Focurile în cadrul
sprijinului nemijlocit se execută în scopul eliminării, creării perdelelor de fum,
neutralizării inamicului şi consolidării aliniamentelor cucerite.
b. Tragerea asupra aruncătoarelor inamicului are ca scop scoaterea din luptă a
posturilor de observare, armamentului şi a punctelor de comandă. Focul
aruncătoarelor se execută imediat ce obiectivul a fost descoperit, prin aceasta
asigurându-se libertate de acţiune subunităţilor de arme întrunite. Tragerea asupra
aruncătoarelor inamicului se poate executa cu proiectile explozive sau cu proiectile
fumigene, care reduc eficacitatea focului inamicului. Focul aruncătoarelor poate fi
utilizat şi pentru neutralizarea mijloacelor de apărarea antiaeriană ale inamicului în
limita bătăii.
c. Tragerile de interdicţie sunt executate de către artilerie pentru a dezorganiza,
întârzia şi, în unele cazuri, pentru a neutraliza forţele inamicului care nu pot folosi
armamentul de artilerie asupra trupelor proprii, din cauza bătăii acestuia sau a
terenului nefavorabil.
-25 -
Subunitatea de aruncătoare, deşi are bătaia armamentului mică, execută trageri

de interdicţie asupra inamicului care intră sau iese din raioane de dispunere (de tip
Alpha sau Bravo) sau asupra poziţiilor de plecare la ofensivă. De asemenea,
aruncătoarele pot executa trageri de interdicţie asupra inamicului care se retrage pe
căi de acces sau asupra posibilelor raioane de adunare. Consumul de muniţie în
cadrul tragerilor de interdicţie fiind redus are implicaţii şi asupra gradului de lovire
realizat. Subunităţile de infanterie aflate în contact direct cu inamicul pot folosi
tragerile de hărţuire şi interdicţie în vederea obţinerii succesului. În unele situaţii, în
care inamicul se deplasează pe căi de comunicaţii situate în văi adânci sau între
clădiri înalte, singurul armament utilizat pentru lovirea lui sunt aruncătoarele.
d. Tragerile în cadrul Planului de mascare (pentru inducerea în eroare a
inamicului) sunt utilizate pentru derutarea şi înşelarea lui. Aruncătoarele pot executa
trageri pentru inducerea în eroare a inamicului, în legătură cu direcţia pe care se va
produce atacul sau cu raionul unde va fi lansat desantul aerian. De asemenea, pot
executa trageri de fumizare, perdeaua de fum atrăgând atenţia inamicului în timpul ce
atacul trupelor proprii se execută din altă direcţie.
PARAGRAFUL 3-4. Scopul tragerilor prin ochire directă

a. Dispunând de proiectile şi rachete antitanc cu mare putere de pătrundere în
blindaje, posedând o cadenţă sporită de tragere şi precizie în executarea focului,
artileria este capabilă să ducă lupta împotriva blindatelor şi îndeosebi împotriva
tancurilor inamicului.
b. Tragerea prin ochire directă asigură executarea misiunilor de foc în cel mai
scurt timp şi cu un consum minim de muniţie; se execută asupra obiectivelor fixe şi în
mişcare terestre şi de la suprafaţă.
Pentru executarea tragerii prin ochire directă trebuie să fie pregătită artileria de
toate categoriile.
În funcţie de situaţie, misiunile de foc prin tragere prin ochire directă se
execută cu piesa, plutonul şi bateria.
c. Scopul general al luptei împotriva mijloacelor blindate ale inamicului
constă în lovirea şi nimicirea acestora din momentul descoperirii lor în raioanele de
concentrare (staţionare), pe timpul deplasării şi pe timpul luptei în faţa limitei
dinainte a apărării, precum şi în adâncimea dispozitivelor de luptă, cu toate
mijloacele care pot concura la nimicirea cestora. În această idee, lupta cu blindatele
inamicului trebuie privită nu ca un simplu duel de foc între mijloacele antitanc şi
blindatele inamicului, ci ca un complex de acţiuni la care trebuie să participe toate
forţele şi mijloacele disponibile – de la luptătorul individual, izolat şi până la cel mai
perfecţionat mijloc de foc antitanc din compunerea unităţilor şi marilor0 unităţi. La
această luptă trebuie să concure toate forţele şi mijloacele batalionului, pe baza unei
concepţii şi a unei conduceri unitare. Organizarea luptei cu blindatele inamicului
trebuie să aibă un caracter atotcuprinzător, o luptă la care să participe toate forţele.
d. Pentru a se asigura caracterul unitar al luptei împotriva blindatelor, în
pregătirea şi ducerea luptei, trebuie să se ţină seama de următoarele cerinţe esenţiale:
-26 -
– asigurarea concentrării forţelor şi mijloacelor pe direcţiile principale şi

realizarea continuităţii în timp şi spaţiu a luptei împotriva blindatelor
inamicului, începând de la limita maximă a posibilităţilor de lovire ale
aviaţiei, artileriei şi rachetelor şi până la adâncimea dispozitivului de luptă
propriu;
– creşterea intensităţii acţiunilor de lovire a mijloacelor blindate ale
inamicului, pe măsura apropierii acestora de aliniamentul de contact şi,
ulterior, în adâncimea dispozitivelor de luptă;
– cooperarea forţelor şi mijloacelor participante la lupta cu blindatele, în
scopul folosirii lor raţionale, punerii în valoare maximă a proprietăţilor de
luptă şi completării reciproce a servituţiilor specifice fiecăruia;
– asigurarea unei ridicate capacităţi de manevră a forţelor şi mijloacelor
participante la lupta împotriva blindatelor pentru intensificarea eforturilor
pe direcţiile ameninţate;
– acordarea în ansamblul luptei cu blindatele unei importanţe primordiale
nimicirii tancurilor inamicului deoarece ele constituie elementul cu cea mai
mare capacitate de foc şi de manevră;
– participarea la lupta împotriva blindatelor a tuturor elementelor
dispozitivului de luptă, începând cu forţele şi mijloacele specializate şi până
la formaţiunile de asigurare tehnico-materială.
PARAGRAFUL 3-5. Efectul obţinut în urma tragerilor indirecte

Comandantul de batalion şi companie trebuie să hotărască şi să ordone ce efect
doreşte să fie realizat de focul aruncătoarelor. Cele patru efecte sunt: distrugerea,
neutralizarea, suprimarea şi fumizarea (obscurarea).
a. Distrugerea scoate inamicul din luptă. Efectul de distrugere se realizează de
spargerile proiectilelor explozive în obiective adăpostite sau vehicule blindate. De
regulă, aruncătoarele sunt folosite pentru distrugerea obiectivelor neadăpostite şi a
tehnicii de luptă neblindate. Distrugerea este realizată în cazul în care 30% din
personalul şi tehnica de luptă ale adversarului sunt scoase din luptă. Pentru realizarea
acestui efect, consumul de muniţie este mare.
b. Nimicirea are efectul prin care se produc astfel de pierderi personalului şi
tehnicii de luptă din obiectivul lovit încât acesta să-şi piardă complet capacitatea de
luptă.
c. Neutralizarea este efectul care scoate inamicul temporar din luptă. Este
dificilă obţinerea acestui efect asupra obiectivelor adăpostite, folosind focul
aruncătoarelor. Asupra obiectivelor neadăpostite şi a tehnicii de luptă neprotejate de
blindaj, focul aruncătoarelor poate realiza acest efect. Neutralizarea este realizată în
cazul în care 10-30% din personalul şi tehnica de luptă din dispozitivul adversarului
sunt scoase din luptă. În funcţie de tăria adversarului, procentul poate fi şi mai mare.
Efectul de neutralizare durează câteva ore.
d. Interdicţia (asigurarea apropierii) face imposibilă riposta prin foc a
inamicului sau îl împiedică să desfăşoare acţiunile planificate. Efectul tragerilor de
suprimare este imediat şi durează atât timp cât se execută focul. Focul de interdicţie a
-27 -
inamicului este cheia succesului atacului infanteriei. Aruncătoarele reprezintă

armamentul ideal pentru executarea misiunilor de suprimare datorită cadenţei ridicate
de tragere. Tragerile de suprimare a aruncătoarelor se execută pe timpul atacului
asupra poziţiilor inamicului până în momentul în care armamentul de infanterie este
eficient. Tragerile de suprimare asigură apropierea infanteriei până la 200 m faţă de
poziţia inamicului şi apoi se execută asupra adâncimii dispozitivului adversarului. În
acest moment inamicul se retrage, abandonează lupta sau este scos din luptă.
e. Tragerile de fumizare reduc vizibilitatea în câmpul de luptă şi împiedică,
astfel, observarea de către inamic a acţiunilor trupelor proprii. Tragerile de fumizare
nu neutralizează şi nici nu suprimă inamicul, dar reduc considerabil eficienţa focului
executat de inamic. Perdeaua de fum poate fi creată în dispozitivul inamicului sau
pentru orbirea punctelor de observare. Efectul tragerilor de fumizare are un efect
scurt în timp.
f. Tragerile de iluminare se execută în scopul iluminării terenului, pentru
cercetarea şi indicarea obiectivelor, executarea reglajului pe obiectiv (repere de
tragere), controlul rezultatelor tragerilor de efect, iluminarea obiectivelor atacate de
către tancuri şi infanterie, crearea reperelor luminoase pentru mascarea direcţiei de
acţiune (liniilor de despărţire) a trupelor proprii.
g. Hărţuirea este efectul prin care se urmăreşte uzarea inamicului prin
influenţarea stării morale a personalului, stânjenirea sau dezorganizarea unor
activităţi, precum şi producerea de pierderi. Ea. se execută asupra punctelor de
comandă, centrelor de transmisiuni, punctelor de aprovizionare, asupra raioanelor de
dispunere a trupelor inamicului sau alte obiective prin acţiuni de foc repetate, la
intervale de timp şi cu intensităţi diferite, cu un consum redus de muniţie.
PARAGRAFUL 3-6. Elemente ale coordonării; măsuri, termeni şi

procedee de coordonare a sprijinului prin foc.
Măsurile de coordonare a sprijinului prin foc sunt stabilite de către
comandanţii de batalioane şi a eşaloanelor mai mari. Aceste măsuri se reprezintă
grafic pe hartă sau scheme pe material transparent. Aceste măsuri se utilizează pentru
a simplifica, activitatea de conducere a focului şi pentru a stabili restricţii de tragere
în anumite raioane. Personalul care execută planificarea focului utilizează
terminologia specifică pe care efectivele subunităţilor de aruncătoare trebuie să o
cunoască pentru a executa tipul de sprijin solicitat.
a. Repartiţia zonelor de responsabilitate (Maneuver Control Measures) sunt
acele măsuri prin care comandanţii delimitează spaţiul geografic în care o anumită
unitate sau subunitate deţine (poartă) responsabilitatea tactică. Liniile de despărţire
sunt marcate de forme caracteristice, care pot fi recunoscute cu uşurinţă în teren.
Liniile de despărţire influenţează sprijinul prin foc în două moduri:
(1) Sunt restrictive deoarece nici un mijloc de foc cu tragere indirectă nu
poate executa foc în spaţiul delimitat de ele, decât în situaţia în care tragerile
sunt coordonate cu forţele care deţin responsabilitatea tactică a acestui spaţiu;
(2) Sunt permisive, deoarece comandantul de arme întrunite are libertate
totală de a executa focul şi deplasarea în spaţiul cuprins între liniile de
-28 -
despărţire, excepţia situaţiilor în care eşalonul superior impune restricţii.

Deseori liniile de despărţire sunt singurele măsuri de coordonare a
sprijinului prin foc.
b. Măsuri de coordonare a sprijinului prin foc (Fire Support Coordination
Measures). Aceste măsuri sunt destinate să simplifice deschiderea rapidă a focului
asupra obiectivelor şi în acelaşi timp să asigure siguranţa trupelor proprii. Ele
contribuie la siguranţa trupelor proprii, la coordonarea focului tuturor mijloacelor de
lovire fără să afecteze acţiunile vecinilor. Măsurile se reprezintă grafic pe hartă cu
culoare neagră şi vor conţine înscrise abrevierile denumirii măsurii, comandantul care
a stabilit-o, data şi ora.
Există două categorii de măsuri de coordonare a sprijinului prin foc: pemisive
şi restrictive.
(1) Măsurile permisive care asigură deschiderea grabnică a focului asupra
obiectivelor;
(2) Măsuri restrictive care au ca scop siguranţa trupelor proprii. Ele marchează
zonele unde focul se execută cu anumite restricţii sau unde este interzis.
Reprezentarea grafică a acestora este însoţită de abrevierile denumirii măsurii,
statului major care le-a stabilit, data şi ora.
Comandantul subunităţii de aruncătoare trebuie să coopereze cu ofiţerul cu
sprijinul prin foc al batalionului şi echipele de sprijin prin foc ale companiilor pentru
a se asigura că măsurile restrictive sunt cunoscute de întregul personal interesat.
c. Aliniamentul de coordonare a focului (Coordinated Fire Line) este o
măsură permisivă. Focul aruncătoarelor este executat dincolo de acest aliniament fără
restricţie. Acest aliniament este stabilit de statul major al brigăzii sau al unui eşalon
mai mare sau de comandantul de batalion, în situaţia în care desfăşoară acţiuni
independente.
AFC Bg. 2 AFC Bg. 2

Mc Mc
06.12 06.00 06.12 06.00
3X2 3X2
=
II II
X
Figura 3-1 Metoda prestabilirii
În exemplul de mai sus, de la aliniamentul focului coordonat până la limita

îndepărtată a liniilor de despărţire, focul tuturor mijloacelor de sprijin prin foc,
-29 -
inclusiv al aruncătoarelor este precis fără a solicita aprobarea comandantului

Bg. 2 Mc.
d. Aliniamentul de coordonare a sprijinului prin foc (Fire Support
Coordination) este o măsură permisivă stabilită de corpul de armată din zona sa de
acţiune pentru sprijinul acţiunilor sale. Acest aliniament este stabilit cu scopul de a
arata faptul că în spaţiul de dincolo de el este permisă deschiderea focului asupra
obiectivelor de către toate mijloacele de sprijin (inclusiv aviaţia).
e. Zona permisă pentru tragere (Free-Fire Area) este o măsură permisivă,
defineşte suprafaţa în care aruncătoarele pot executa foc fără a cere aprobare (fără
alte măsuri de coordonare).
f. Aliniamentul de restricţionare a focului (Restrictive Fire Line) este o
măsură restrictivă, adesea folosită când unităţile sau subunităţile urmează să facă
joncţiunea (forţe care acţionează convergent se întâlnesc). Tragerea de-a lungul
acestui aliniament nu este permisă fără consultarea forţelor care ar fi afectate de
efectul lor. Se stabileşte pe forme de teren, care pot fi identificate de comandanţii
forţelor care execută acţiuni convergente.
g. Zona de restricţionare (Restrictive Fire Area) a focului este o măsură
specială şi reprezintă suprafaţa de teren în care tragerile pot fi executate numai cu
aprobarea statului major care a stabilit-o.
h. Zone în care focul este interzis (No-Fire Area), reprezintă suprafaţa de teren
în care executarea focului este interzisă categoric. Această zonă se stabileşte cu
ajutorul detaliilor din teren, care pot fi identificate cu uşurinţă. Această zonă se
stabileşte pentru a proteja de efectul distructiv al tragerilor bunuri naţionale şi
centrele populate sau zone importante din punct de vedere tactic, cum ar fi depozitele
de carburanţi.
În aceste zone focul este totuşi permis în următoarele situaţii:
(1) când comandantul sau statul major care a stabilit-o aprobă executarea
focului;
(2) când inamicul este dispus în acea zonă şi acţionează asupra trupelor proprii
(focul poate fi executat în scop de apărare).
i. Zona de coordonare a spaţiului aerian (Airspace Coordination Area),
reprezintă un culoar situat deasupra raionului obiectivului în care aviaţia proprie
poate acţiona fără a fi lovită de proiectilele artileriei proprii.
j. Zona de cercetare (Observation area), reprezintă raionul din dispozitivul
inamicului, unde acesta are dispus diferite elemente de dispozitiv, de interes pentru
subunităţile de artilerie.
k. Termenii utilizaţi în coordonarea sprijinului prin foc (Fire Support
Coordination Terms) sunt identici atât pentru artilerie cât şi pentru aruncătoare.
(1) Obiectiv (Target) este termen fundamental folosit în planificarea sprijinului
prin foc. Obiectiv poate fi personalul, mijloacele de luptă sau o porţiune de
teren destinată şi numerotată în vederea lovirii. Obiectivele sunt de două
feluri: planificate şi neplanificate.
(a) Obiectivele neplanificate (Targets opportunity) sunt acelea care apar în
timpul acţiunilor şi pentru care nu au fost stabilite din timp date de tragere;
-30 -
(b) Obiective planificate (Planned target) sunt acelea pentru care elementele de
tragere au fost determinate din timp. Obiectivele planificate pot fi:
 Obiectivul programat (Scheduled target) reprezintă un obiectiv planificat
asupra căruia focul va fi executat într-un anumit moment. Obiectivele pot
fi programate la o oră anume sau la un anumit moment al desfăşurării
acţiunii, cum ar fi trecerea de la aliniamentul de contact la ofensivă. În cel
de-al doilea caz, centrul de conducere a focului (grupa de calculatori),
prin reţeaua de comandă, obţine informaţii despre evoluţia luptei.
 Obiective la cerere (On-call target) reprezintă obiectivul planificat pentru
care programarea din timp a executării focului nu a fost făcută şi asupra
căruia tragerea se deschide la cerere. Timpul necesar deschiderii tragerii
asupra acestor obiective este mult mai scurt decât cel necesar pentru
obiective neplanificate.
 Obiectivul prioritar (Priority target) reprezintă obiectivul asupra căruia
se execută tragerea în momentul în care se face cererea, întrerupând sau
amânând executarea focului asupra altor obiective. Obiectivul prioritar
este stabilit de către comandantul de arme întrunite care precizează
indicaţii specifice cum sunt: momentul în care obiectivul devine prioritar,
felul muniţiei, precizia şi efectul dorit.
 Foc de baraj (Final protective fires) este un serie de obiectiv prioritar.
Acest mod de executare a tragerii de către mijloacele de foc cu tragere
directă şi indirectă, previne sau opreşte o intervenţie a inamicului.
(2) Sistemul de numerotare al obiectivelor. Numărul obiectivului se compune
din două litere şi patru cifre ca de exemplu: AB3002
(a) Numărul obiectivului este indicele la care se adaugă toate celelalte date
despre acel obiectiv cum sunt: coordonatele, descrierea şi dimensiunile.
Planificatorilor focului şi mijloacelor de sprijin prin foc, inclusiv subunităţii
de aruncătoare, i se alocă un set de numere, acest lucru permiţând
recunoaşterea sursei care a stabilit oricare obiectiv.
(b) Grupul de cele două litere desemnează marea unitate şi unitatea cărora îi
aparţine obiectivul. Fiecare armată stabileşte prima literă pentru fiecare din
corpurile din compunerea sa.
(c) A doua literă (de la A-Z) se repartizează de către corp eşaloanelor
subordonate până la brigadă.
(d) Fiecărei brigăzi i se stabilesc blocuri de numere standard:
Numere Repartizate la
0001 – 1999 - Echipa de sprijin prin foc a brigăzii
2000 – 2999 - Ofiţerul cu sprijin prin foc de la primul batalion
3000 – 3999 - Ofiţerul cu sprijin prin foc de la al doilea batalion
4000 – 4999 - Ofiţerul cu sprijin prin foc de la al treilea batalion
5000 – 6999 - Alţi ofiţeri cu sprijin prin foc (când este cazul)
- Centrul de conducere a focului al divizionului care
7000 – 7999
execută misiunea de sprijin direct.
-31 -
- Obiective pentru misiunea de neutralizare a

8000 – 8999
artileriei inamicului.
9000 – 9999 - Obiective S.T.L.
(e) La eşalon batalion numerele se alocă astfel:

Numere Repartizate la
001 – 199 - Ofiţerul cu sprijin prin foc al batalionului
200 – 299 - Echipa de sprijin prin foc a Cp. 1 (A)
300 – 399 - Echipa de sprijin prin foc a Cp. 2 (B)
400 – 499 - Echipa de sprijin prin foc a Cp. 3 (C)
500 – 599 - Echipa de sprijin prin foc a Cp. 4 (D)
600 – 699 - Alte echipe de sprijin prin foc (după caz)
700 – 799 - Subunitatea de aruncătoare
800 – 899 - Se repartizează dacă este necesar
Exemplu:
- Batalionul - set numere - 3000 – 3999
- Subunitatea de aruncătoare - set numere - 3700 – 3799
- Brigada 2 - set numere - B3700 – B3799
- Corpul 1 - set numere - AB3700 – AB3799
(3) Semnul convenţional pentru obiective se foloseşte pentru a reprezenta

obiective pe hartă, scheme sau material transparent în funcţie de felul lor.
(a) Obiectiv punctual este un obiectiv al cărui front (lăţime) nu depăşeşte 200
m. Reprezentarea lui grafică este:
Semnul convenţional poate fi scos în
AB 3701 evidenţă atunci când este necesară reportarea
mai multor obiective apropiate. Încrucişarea
dreptelor reprezintă centrul obiectivului. În
lista cu obiectivele se prezintă natura şi alte caracteristici ale obiectivului.
(b) Obiectiv liniar. Lăţimea (frontul) obiectivului liniar este cuprinsă între 200
– 600 m. Un obiectiv a cărui lăţime depăşeşte 600 m nu poate fi lovit
simultan de focul subunităţii de aruncătoare. Pentru executarea misiunii este
necesară solicitarea focului altor subunităţi de tragere sau divizarea
obiectivului şi lovirea lui de către aruncătoare pe părţi. Un obiectiv liniar
este înscris în lista cu obiective specificând că coordonatele extremităţilor
sau coordonatele centrului, lăţimea şi orientarea obiectivului. Reprezentarea
lui grafică este:
AB 3701
-32 -
(c) Obiectiv rectangular. Lăţimea şi adâncimea lui sunt mai mari de 200 m. Un
obiectiv rectangular este înscris în lista cu obiective specificând
coordonatele celor patru colţuri sau coordonatele centrului ,lăţimea,
adâncimea şi orientarea obiectivului. Reprezentarea lui grafica este:
AB 3701
(d) Obiectiv circular - poate avea forma de cerc sau una apropiată de această
figură geometrică. Acesta se înscrie în lista cu obiective, specificând
coordonatele centrului şi raza. Reprezentarea lui grafica este:
AB 3701
(e) Foc final pentru consolidarea aliniamentului cucerit. Este foc cu prioritate,
similar obiectivelor liniare. Acestea se înscriu în lista cu obiective,
specificând felul lui şi subunitatea de artilerie căruia îi este repartizat.
Reprezentarea lui grafică este:
AB 3701 FFC
Bt. 1 Arc.
(f) Punctul de referinţă al obiectivului. Subunităţile şi unităţile de arme
întrunite folosesc acest termen pentru indicarea obiectivelor repartizate
armamentului cu tragere prin ochire directă. Detalii despre aceste obiective
se stabilesc în sistemul specific al tragerilor directe, inclusiv în ce priveşte
sistemul de numerotare. Toate aceste puncte se repartizează pe hartă şi luate
în considerare drept obiective prin simboluri standard cu numerotare şi o
listă specifică. Sunt înscrise în lista obiectivelor, iar în rubrica observaţii se
înscrie specificul lor.
(4) Grup de obiective (Group of targets). Un grup de obiective constă din două
sau mai multe obiective asupra cărora tragerea trebuie executată simultan.
Se repartizează grafic prin încercuirea obiectivelor componente şi
numerotate într-un sistem de litere şi cifre. Între cele două litere care sunt
repartizate brigăzii mecanizate se introduce numărul grupului de obiective.
Primul grup de obiective va avea numărul A1B iar al doilea grup de
obiective A2B. Faptul că mai multe obiective au fost incluse într-un grup,
nu interzice tragerea pe fiecare dintre ele luate individual. Divizionul de
artilerie este cel mai mic eşalon care poate planifica şi alcătui grup de
obiective. Obiectivele repartizate subunităţii de aruncătoare pot fi incluse
într-un grup de obiective. Reprezentarea grafică este:
2M1B
3421
3701
3422
-33 -
(5) Serie de obiective (Series of targets). Seria de obiective constă dintr-un

număr de obiective sau grupuri de obiective planificate pentru a executate
într-o succesiune anume şi într-un anumit moment al desfăşurării acţiunilor
unităţilor sau subunităţilor de arme întrunite. Se reprezintă grafic prin
încercuirea tuturor obiectivelor sau grupurilor de obiective care o compun şi
înscrierea unui anume cod. Faptul că mai multe obiective sau grupuri de
obiective au fost introduse într-o serie de obiective nu interzice tragerea
asupra fiecărui obiectiv sau grup de obiective luate separat. Cu toate că
obiectivele au fost incluse într-o serie, tragerea asuprea lor se execută
conform ordinii înscrierii lor în lista cu obiective sau în programarea orară
de executare a focului. Divizionul care execută misiunea tactică de sprijin
direct al acţiunilor brigăzii este cel mai mare eşalon care stabileşte şi
planifică o serie de obiective. Subunitatea de aruncătoare poate executa foc
conform planificării unei serii de obiective. Reprezentarea grafică este:
CAINE
A2B
AC3459
AC3431 AC4136
(6) Programul obiectivelor (Program of targets). Programul obiectivelor este

planificat printr-un număr de obiective care au aceeaşi natură. De exemplu,
toate mijloacele de apărare antiaeriană, toate punctele de observare sau
toate subunităţile de aruncătoare. Un anumit program se întocmeşte pentru
obiectivele care au aceeaşi natură. Executarea tragerii conform unui
program se execută la cerere într-un anumit moment sau când se derulează
o acţiune anume. Din momentul deschiderii sale, focul se execută conform
unei planificări orare întocmite din timp. Programul obiectivelor nu se
reprezintă grafic. Divizionul care execută misiunea tactică de sprijin direct
al brigăzii mecanizate este cel mai mic eşalon care planifică un program al
obiectivelor. Subunitatea de aruncătoare poate executa trageri în
conformitate cu programul obiectivelor.
-34 -
1
Comandantul Primeşte misiunea şi lista cu
de companie obiective întocmită de batalion.
2 primeşte indicaţii;
Of. cu sprijinul primeşte lista cu obiective;
prin foc al Cp. planifică focuri.
3 3
identifică obiective; Observatorii Ech. de control identifică obiective;
primesc indicaţii. înaintaţi a efectului trg. primesc indicaţii.
4 analizează datele despre obiectiv;

Of. cu sprijinul planifică focuri.
prin foc al Cp.
5
Comandantul aprobă.
companiei
8
Ech. de legătură a
6 armelor de sprijin
întocmeşte şi actualizează lista cu
Conexiune
Of. cu sprijinul
inversa
obiectivele prin foc al Cp.

8
Grupa. de conducere
a artilerie de sprijin
8
7
Subu. de aruncătoare
Of. cu sprijinul prin
a batalionului
foc al batalionului
8
Subu. de artilerie
antitanc mixte
8
P.C. a Dn . care
execută sprijin direct
Figura 3-2. Procesul de planificare a sprijinului

prin foc al artileriei la nivel companie.
PARAGRAFUL 3-7. Prelucrarea datelor despre obiective
-35 -
În vederea îmbunătăţirii planificării focului, observatorii înaintaţi ai fiecărui

pluton de infanterie observă şi raportează obiective suplimentare, în conformitate cu
ordinul comandantului de pluton. Observatorii înaintaţi transmit obiectivele
suplimentare ofiţerului cu sprijinul prin foc al companiei, care completează
planificarea focului întocmită conform planului de acţiune al companiei şi deciziei
comandantului ei privind sprijinul prin foc. Comandantul companiei trimite lista cu
obiective suplimentare echipei de sprijin prin foc a batalionului. O copie a listei este
trimisă la subunitatea de aruncătoare a companiei.
a) Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului analizează conţinutul listelor cu
obiective suplimentare primite de la companii, verifică veridicitatea datelor despre
obiective, elimină suprapunerile în situaţia în care acelaşi obiectiv este inclus în
listele cu obiective a două companii, adaugă obiective nou descoperit de statul major
al batalionului sau alte mijloace de cercetare şi întocmeşte, în formă finală, lista cu
obiectivele batalionului.
6
1 - În colaborare cu P.C. al Dn. care execută
Of. cu art. Statul major al B. sprijin direct
B/S3 planifică obiectivele.
6
P.C. a subunitatea de
aruncătoare a bata B.
Elimină 2 3 4 5 6
suprapunerile Of. cu Şeful S3 al Cdt. Of. cu sprijin P.C. a subunitatea de
art.B / S3 batalionului batalion prin foc al B. Art.At. Mx.
- verifică planul - aprobă planul
de sprijin prin foc 6
Grupa de conducere
a artileriei de sprijin
Cdt. batalion
Lista cu
obiectivele 6
Echipa de legătură a
armelor de sprijin
Figura 3-3. Procesul de planificare a sprijinului

prin foc al artileriei la nivel batalion.
b) Având la bază indicaţiile comandantului de batalion, ofiţerul cu sprijin prin

foc stabileşte ordinea de executare a tragerii asupra obiectivelor. El stabileşte
subunitatea de tragere cu care va fi lovit fiecare obiectiv, precum şi tipul muniţiei ce
va fi utilizată.
PARAGRAFUL 3-8. Planul de sprijin prin foc al batalionului

Comandantul batalionului poartă răspunderea asupra conţinutului planului de
sprijin prin foc. Planul este întocmit de către ofiţerul cu sprijinul prin foc pe baza
-36 -
ordinului de acţiune primit de la brigadă şi a indicaţiilor comandantului de batalion,

este avizată de ofiţerul S3 al batalionului şi se aprobă de către comandantul
batalionului (grupului de luptă). Planul include şi obiectivele repartizate a fi lovite de
către subunităţile de artilerie.
Comandantul companiei poartă răspunderea conţinutului planului de sprijin
prin foc. Planul este întocmit de ofiţerul cu sprijinul prin foc, în conformitate cu
ordinul de acţiune primit de la comandantul de batalion şi cu indicaţiile
comandantului de companie.
Un plan cu cât este mai simplu cu atât este mai bun. Comandantul trebuie să
repartizeze subunităţilor de artilerie o misiune specifică în fiecare etapă a acţiunilor.
Misiunea subunităţilor de artilerie trebuie să fie realistă şi foarte bine însuşită atât de
comandantul ei, cât şi de observatorii înaintaţi care-i vor cere focul.
a) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută foc asupra
obiectivelor planificate care i-au fost repartizate prin planul sprijinului prin foc,
conform planificării orare întocmită de ofiţerul cu sprijinul prin foc. De asemenea,
subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută foc pe obiective
neplanificate, în limita timpului şi a consumului de muniţie planificat, la cererea
echipelor de sprijin prin foc ale companiei, ofiţerului cu sprijinul prin foc al
batalionului sau al altor structuri.
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă nu are responsabilităţi în
ce priveşte planificarea focului, în afară de faptul că determină elementele de tragere
pentru direcţiile planificate şi se asigură că, prin acţiunile sale, ordinul de acţiune şi
indicaţiile comandantului de batalion sunt îndeplinite.
b. Pentru a se asigura că misiunile de foc repartizate subunităţii sale prin planul
sprijinului prin foc, sunt executate oportun şi precis, comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să aibă în vedere: cerinţele sprijinului,
dispunerea în teren a subunităţilor de tragere în concordanţă cu planul de acţiune al
batalionului sau companiei, mijloacele prin care va conduce subunitatea. În procesul
de planificare, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte
execută:
(1) analizează obiectivele repartizate aruncătoarelor prin planul de sprijin prin
foc pentru a se asigura că dispune de cantitatea de muniţie necesară
executării tragerilor asupra obiectivelor planificate şi neplanificate. Această
analiză include şi muniţie de iluminare şi fumizare pe care comandantul de
arme întrunite o va folosi intensiv;
(2) alege şi recunoaşte poziţiile de tragere care asigură condiţiile optime pentru
îndeplinirea misiunii, oferă posibilitatea concentrării focului, iar terenul
permite dispunerea aruncătoarelor;
(3) stabileşte împreună cu ofiţerul S3 al batalionului şi comandantul companiei
logistice modul de dispunere în teren şi itinerarele de acces pentru
aprovizionare cu muniţie şi alte materiale;
(4) colaborează cu ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului pentru pregătirea
executării tragerii în ce priveşte legarea topogeodezică şi asigurarea
-37 -
meteorologică, pentru a asigura precizia tragerii şi posibilitatea de a

concentra focul subunităţii, când plutoanele ocupă poziţii de tragere diferite.
PARAGRAFUL 3-9. Lista cu obiective a batalionului şi schema pe

material transparent
Lista cu obiectivele, schema pe material transparent şi instrucţiunile
(indicaţiile) privind sprijinul prin foc constituie elementele componente ale planului
de sprijin prin foc al batalionului. O copie a acestora este trimisă subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte pentru determinarea elementelor de tragere.
Astfel, fiecare subunitate de artilerie este în măsură să determine din timp elementele
de tragere pentru fiecare obiectiv planificat şi să reducă substanţial timpul necesar
deschiderii focului pe acestea. În varianta în care subunitatea ocupă poziţii de tragere
diferite pe plutoane sau diferite pentru obiectivele ce trebuie lovite pe timpul
sprijinului, este posibilă determinarea elementelor corespunzătoare fiecărei poziţii de
tragere pentru toate obiectivele planificate.
a. Schema pe material transparent (foaie de calc) conţine obiectivele planificate
pentru sprijinul acţiunilor batalionului şi măsurile de coordonare a focului, care au
fost stabilite sau planificate. Folosită împreună cu scheme pe material transparent al
acţiunilor, schema cu obiectivele planificate este un instrument de coordonare a
focului. Măsurile de coordonare a focului pe care le conţine schema vor fi transpuse
pe aparatul de conducere a focului din centrul de conducere a focului (echipa de
calculatori / calculator), pentru a compara dispunerea obiectivelor cu zonele în care
focul se execută cu restricţii.
Transpunerea obiectivelor de pe schemă pe harta cu acţiunile subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte, permite stabilirea locului în care se execută
focul în corelaţie cu locul de dispunere a trupelor proprii. Schema cu obiectivele, pe
timpul desfăşurării acţiunilor, trebuie comparată cu situaţia trupelor proprii, pentru a
stabili dacă ea corespunde planului de acţiune.
(1) Schema cu obiectivele batalionului conţine focuri planificate în corelare cu
planul de acţiune. Aceasta permite eliminarea suprapunerilor, asigurarea că
fâşia de acţiune este acoperită cu foc şi identificarea obiectivelor care
necesită măsuri de coordonare.
(2) Schema cu obiectivele conţine informaţii ajutătoare cum sunt: denumirea
schemei, date despre hartă conform căreia a fost întocmită şi date pentru
orientarea şi poziţionarea schemei pe hartă (linii de carou).
(3) Schema conţine toate obiectivele planificate pentru sprijinul acţiunilor
batalionului.
b. Lista cu obiectivele (Tabelul. 3-4) este principalul document din
compunerea planului de sprijin, prin care se transmit datele despre obiectivele
planificate. Lista cu obiective trimise subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte conţine toate datele despre obiectivele planificate în sprijinul acţiunilor,
specificându-se dacă sunt lovite de artilerie, artileria antitanc sau de aruncătoare.
Obiectivele repartizate aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte din organica
batalionului (companiei) au o specificaţie expresă în rubrica observaţii a listei cu
-38 -
obiectivele. Dacă timpul la dispoziţie nu permite transmiterea listei cu obiectivele

complete se întocmeşte o listă care conţine numai acele obiective care sunt repartizate
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte. Dacă nici această listă redusă nu
poate fi întocmită, lista obiectivelor trebuie să conţină cel puţin numărul, descrierea şi
coordonatele fiecărui obiectiv planificat. Trebuie acordată o atenţie deosebită
(remarcile fiind făcute în rubrica observaţii) obiectivelor din listă care solicită un
consum mare de muniţie. De exemplu, crearea unei perdele de fum cu durata de 15
min. în scopul forţării unui curs de apă este posibil să depăşească muniţia existentă în
unitatea de foc.
Tabelul 3-4
LISTA OBIECTIVELOR
Dimensiuni
Nr. Nr. Altitu- Orientare
Descrierea Coordonate Adân- Sursa Obs.
crt. obv. dine a obv. Front
cime
Arc. 82 mm în Obv. numai pt
1 AA3411 arcuncătoare
poziţie (4 piese)
Pr. expl.
2 AA3412 Infanterie 1600 400 50 For Prox
Pistă de ateriza- Grupa
3 AA3413 4800 1200 200 A1A
re pt. avioane
Raza 50%
4 AA3414 P.C.R. incendiare
800
Reglajul s-a
Foc final de
5 AA3415 340 1650 200 făcute cu focos
cosolidare regl. cu întârz.
Intersecţie de
6 AA3416 Reper
drum
(1) Numărul curent. Poate fi corespunzător numărului de obiective. Nu include

numărul repartizat obiectivului. Este utilizat numai ca măsură de evidenţă
a obiectivelor planificate. Numărul curent nu este niciodată utilizat în
cererile de foc.
(2) Numărul obiectivului. Fiecare obiectiv planificat primeşte un număr de
către cel care a stabilit obiectivul, cunoscut fiind faptul că fiecărui
element de sprijin prin foc care face planificarea focului primeşte un set
de numere. Şi subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte i se
repartizează un set de numere care este întrebuinţat de către centrul de
conducere a focului pentru înscrierea obiectivelor neplanificate la
terminarea tragerii sau pentru înscrierea reperelor de tragere.
(3) Descrierea obiectivelor planificate este obligatorie. Descrierea obiectivului
serveşte pentru stabilirea pe timpul analizei obiectivelor a cantităţii de
muniţie necesare, modului de executare a tragerii şi felului muniţiei care
va produce efectul scontat.
(4) Coordonatele. Pentru fiecare obiectiv în parte se înscriu coordonatele
rectangulare ale centrului său. Acestea se folosesc pentru determinarea
din timp a elementelor de tragere pentru obiectivele planificate. Pentru
obiectivele liniare, rectangulare şi circulare coordonatele înscrise în liste
sunt determinate pentru centrul fiecăruia dintre ele.
-39 -
(5) Altitudinea. Este distanţa pe verticală (în metri) la care se găseşte obiectivul
faţă de nivelul mării. Această valoare se foloseşte de centrul de conducere
a focului, pentru a determina elementele de tragere.
(6) Orientarea obiectivului este gismentul (azimutul) laturii lungi a obiectivului
liniar sau rectangular. Este utilizată alături de dimensiunile obiectivului,
pentru a determina fascicolul specific sau pentru a se stabili punctele de
cădere multiple la tragerea asupra obiectivelor de suprafaţă.
(7) Frontul. Frontul obiectivului este determinat de-a lungul laturii lungi a
obiectivului liniar şi rectangular. Jumătate din frontul obiectivului se
reportează în ambele sensuri de-a lungul orientării lui, pentru a-l reporta
pe planşetă.
(8) Adâncimea. Adâncimea obiectivului este determinată de-a lungul laturii
scurte a obiectivului rectangular. Jumătate din adâncime se reportează în
ambele părţi perpendicular pe orientarea obiectivului, pentru a-l reporta
pe planşetă.
(9) Raza. Este utilizată pentru a reprezenta mărimea obiectivului circular.
(10) Sursa şi precizia. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă nu
foloseşte informaţiile înscrise în această coloană.
(11) Observaţii. Rubrica se foloseşte pentru:
(a) a înscrie cantitatea de muniţie care va fi trasă asupra obiectivului;
(b) a înscrie faptul că obiectivul face parte dintr-un grup de obiective,
serie de obiective sau obiective programate;
(c) a înscrie subunitatea de tragere care va executa misiunea de foc;
(d) a înscrie timpul sau momentul în care se execută tragerea;
(e) a înscrie faptul că obiectivul este prioritar;
(f) a înscrie durata fumizării sau iluminării.
În rubrica observaţii se înscriu date despre un anumit obiectiv pentru care lista
nu are coloane.
(12) Transmiterea listei obiectivelor se face prin curier sau se înmânează
personal. Poate fi transmisă prin mijloace electronice cu luarea măsurilor
de precauţie necesare.
c. Alături de schema pe material transparent şi lista cu obiectivele, planul
sprijinului prin foc al batalionului mai conţine şi instrucţiunile de aplicare. Acestea
dacă nu sunt înscrise în conţinutul planului pot fi transmise verbal.
(1) Comandantul de arme întrunite este cel care hotărăşte modul de acţiune al
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte. El stabileşte felul în care va fi folosită
puterea de foc a aruncătoarelor /artileriei antitanc mixte, astfel încât misiunea primită
să fie îndeplinită. Comandantul batalionului transmite intenţia sa privind utilizarea
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte ofiţerului cu sprijinul prin foc, ofiţerului S3
şi comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, alături de alte
indicaţii. Indicaţiile comandantului de batalion care pot influenţa modul de pregătire
şi ducere a acţiunilor subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte sunt:
(a) restricţii în întrebuinţarea şi consumul de muniţie;
-40 -
(b) prioritatea în executarea focului acordată companiilor sau plutoanelor

subordonate;
(c) repartizarea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte asupra
obiectivelor prioritare la cerere;
(d) indicaţii privind lovirea obiectivelor sau gradul de lovire dorit;
(e) măsurile de coordonare a sprijinului prin foc stabilite;
(f) anticiparea modului de întrebuinţare a aruncătoarelor / artileriei antitanc
mixte (regrupării, resubordonării etc) pentru sprijinul acţiunilor viitoare;
(g) restricţii în întrebuinţarea mijloacelor de transmisiuni şi instrucţiuni
speciale;
(h) ordinea obiectivelor care urmează a fi lovite de diferite mijloace de lovire;
(i) indicaţii generale privind dispunerea aruncătoarelor / artileriei antitanc
mixte, astfel încât să se asigure condiţii pentru executarea misiunilor şi
siguranţa nemijlocită;
(j) instrucţiuni privind deplasările (manevra);
(k) cerinţe privind coordonarea acţiunilor;
(l) instrucţiuni privind utilizarea muniţiei de iluminare sau fumigene, mai ales
pentru acţiunile în localităţi (pentru subunitatea de aruncătoare);
(m) posibilităţile inamicului de a lovi cu foc subunitatea de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.
(2) Indicaţiile sau instrucţiunile pentru subunităţile de artilerie provin din
diferite surse. Ordinul de acţiune transmis în scris de la eşalonul batalion în jos poate
fi dat şi verbal. Comandanţii subunităţilor de artilerie trebuie să acorde o atenţie
deosebită paragrafului referitor la execuţie, concentrându-se asupra intenţiei
comandantului, planului de acţiune şi planului tragerilor. Indicaţiile referitoare la
obiectivele care urmează a fi lovite sunt înscrise în rubrica observaţii a listei cu
obiective.
d. Indicaţiile de aplicare (executare) pot fi prezentate şi sub forma programului
tragerilor, care prevede momentul în care se va executa focul asupra obiectivelor.
Programul tragerilor se întocmeşte pentru o serie de obiective, un obiectiv programat,
o pregătire de foc sau o contrapregătire. Programul tragerilor cuprinde momentul
începerii tragerii şi cantitatea de muniţie care va fi trasă sau momentul începerii
tragerii (deschiderii focului) şi durata tragerii (de exemplu: momentul deschiderii
focului H-5, durata 4 minute). Comandanţii subunităţilor de artilerie studiază
programul tragerilor, pentru a stabili cantitatea de muniţie necesară şi a determina
timpul de pregătire a tragerii pe obiectivul următor.
În procesul de planificare ofiţerul cu sprijinul prin foc alocă un minut
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte pentru trecerea de la un obiectiv la
altul în executarea focului. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte îşi potriveşte ceasul după cel al ofiţerului cu sprijinul prin foc şi execută focul
pe obiectivele repartizate conform programului tragerilor. Dacă cantitatea de muniţie
planificată pentru o anumită perioadă de timp nu a fost trasă în totalitate, subunitatea
de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă încetează tragerea pe acel obiectiv,
înregistrează elementele şi transportă focul, deschide tragerea pe următorul obiectiv
-41 -
respectând programul tragerilor. Orice obiectiv asupra căruia nu s-a executat tragerea
este raportat ofiţerului cu sprijinul prin foc.
Tabelul 3-5
PROGRAMUL TRAGERILOR
Număr de Ora când
Numărul
Numărul Subunitatea proiectile / obiectivul va fi
obiectivului
aruncător lovit
AB 2375 36 (a) H-19 la H-15
Subunitatea de
AB 3427 12 (a) H-14 la H-10
1 aruncătoare a
AB 2678 45 (a) H-11 la H-04
batalionului
AB 2352 36 (a) H-03la H+06
Observaţii:
a) Proiectil exploziv cu focos de proximitate;
b) 50% proiectil fumizare, 50 % proiectil exploziv, focos de proximitate;
c) 50 % proiectil exploziv, focos de proximitate, 50 % proiectil exploziv, focos întârziere.
e. Matricea de executare a sprijinului prin foc este o modalitate grafică

explicită şi uşor de folosit de repartizare a obiectivelor fiecărui mijloc de sprijin de
care dispune batalionul. Matricea prezintă care dintre obiective sunt importante
pentru obţinerea succesului în luptă de către batalion şi cine poartă responsabilitatea
executării focului asupra lor. Matricea prezintă repartizarea obiectivelor prioritare şi a
focului de baraj (final) pentru consolidarea aliniamentelor. Matricea prezintă poziţiile
de tragere ale subunităţii de aruncătoare şi manevra (deplasările ulterioare).
Tabelul 3-6
MATRICEA DE EXECUTARE A SPRIJINULUI PRIN FOC A
ACŢIUNILOR BATALIONULUI
Aliniamentul / Aliniamentul Aliniamentul Aliniamentul Aliniamentul Obiectiv
momentul misiunii 1 misiunii 2 misiunea 3 Albastru A
Grupare de forţe
Echipa/Compania A BB 3401 BB 0011

BB 0012
Obv. prioritar pt. aruncătoare
Echipa/Compania B BB 0001 BB 0001

BB 3003 Obv. prioritar pt. aruncătoare
Obv. prioritar pt. artilerie
BB 0010
Echipa/Compania C
Echipa/Compania D BB 0007 BB 0013 BB 0015

BB 3002 BB 0009 Grupul B1B
Obv. prioritar pt. artilerie
BB 0029
Grupă de cercetare BB 3004 BB 0017
BB 3001 BB 3111
Aruncătoare
Poziţia A1, A2 Poziţia B1 Poziţia B2,C1 Poziţia C2
-42 -
Aliniamentul / Aliniamentul Aliniamentul Aliniamentul Aliniamentul Obiectiv

momentul misiunii 1 misiunii 2 misiunea 3 Albastru A
Poziţiile de trageri pentru subunitatea
Organizarea artileriei pentru luptă Muniţie alocată
de aruncătoare
P.T. A1 (coordonate) 12 mis. ale Dn a 3 proiectile DPICM
A2 20 mis. ale Pl. a 6 proiectile explozive
Dn 4-5 (155 autopropulsate) sprijină direct P.T. B1 30 min. fumizare de artilerie
acţiunile Bg. 2 B2 20 min. fumizare de artilerie
P.T. C1 30 min. fumizare de artilerie
C2 30 min. fumizare de artilerie
Măsuri de coordonare a sprijinului prin foc Artileria de sprijin
Aliniamentul de coordonare a focului este - 4 ieşiri avion

Indicaţiile comandantului Bg. Pentru
instalat aliniamentul misiunii 2 apoi la - 4 zone de coordonare a sprijinului
executarea sprijinului
ordin succesiv următoarele aliniamente. aerian
Distrugerea artilerie A.A.
Neutralizarea elementelor de cercetare
Câmpuri de mine realizate de artilerie. Obiective deosebite de luptă
Lovirea subunităţilor de blindate şi
mecanizate
- artilerie A.A.
Pentru Bg. 2 sunt planificate două câmpuri - RAD.
de mine (coordonate) - pichetul mobil Cop. Ale B.I.
- geniştii.
Succesiunea comenzii: A, B, C, D, ofiţerul cu sprijinul prin foc, elementul de sprijinul prin foc al Bt. A devine ESF al Dn.
Măsuri de coordonare:
1.
2.
3.
f. Matricea de executare a sprijinului prin foc a companiei este un document

care vine în sprijinul execuţiei matricei batalionului. Matricea este întocmită de către
ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei şi comandantul plutonului de aruncătoare.
El se întocmeşte pentru ca toţi factorii de conducere din cadrul companiei să înţeleagă
planul sprijinului prin foc şi să-l execute chiar, şi în lipsa ofiţerului cu sprijinul prin
foc.
TABEL 3-7
MATRICEA SPRIJINULUI PRIN FOC AL COMPANIEI
Momentul Executarea
Obiectivul Coordonate Descriere
deschiderii focului De bază De rezervă
Cond. Pl .1 este
Fumizare punct de Of. cu sprijinul prin
BB 1001 gata să treacă de Pl. 1 I.
observare foc
aln. de plecare
BB 1002 Probabil Pl. (Gr.) Cond. Pl .2 şi 3 trec
Cdt. Cp. Pl. 2 I
(Grupul B1B) de infanterie aln. albastru
BB 3108 Cond. Pl .2 şi 3 trec
Poziţie antitanc Cdt. Cp. Pl. 2 I
(Grupul B1B) aln. albastru
Intersecţie de Dacă execută
BB 3109 Pl 2 Pl. 3 I
drumuri contraatac
-43 -
Momentul Executarea
Obiectivul Coordonate Descriere
deschiderii focului De bază De rezervă
Probabil poziţie Dacă execută foc Ofiţerul cu Locţiitorul /
BB 2102
aruncătoare din poziţie. sprijinul prin foc Şef stat major
Obiective foarte importante:
Acţiunea în situaţia
Prioritate în executarea focului

Depăşirea aliniamen- Depăşirea aliniamen- Muniţia disponibilă a
tului de plecare tului de albastru grupei de forţe
Artilerie Aruncătoare Artilerie Aruncătoare
Companie Pl. 1 I Pl. 1 I Pl. 2 I Pl. 2 I
Batalion Cp. A Cp. B Cp. A Cp. B
Brigadă Dn. 3-37 Dn. 3-37

Indicaţii:
1. Trageţi 4.2. proiectile fumigene de aruncător asupra obiectiv BB 1001;
2. Grupul de obiective B1B este obiectiv prioritar pentru artilerie;
3. Executaţi tragerea imediat asupra obiectivelor ZSU 23-4 şi SA-9
PARAGRAFUL 3-10. Cererea şi conducerea tragerilor aruncătoarelor /

artileriei antitanc mixte
Mijloacele de legătură prin fir sunt cele mai sigure pentru coordonarea şi
cererea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte. Centrul de conducere a
tragerilor (echipa de calculatori / calculatorul) al subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte se conectează, cât mai repede posibil, la reţeaua fir a batalionului sau
companiei. Rapiditatea desfăşurării acţiunilor pe câmpul de luptă modern impune cu
necesitate utilizarea reţelelor radio pentru coordonarea şi cererea focului
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte. Descrierea organizării şi utilizării reţelelor
radio şi legăturilor fir la nivel batalion şi companie prezintă comandanţilor
subunităţilor de aruncătoare / artilerie antitanc mixte reţelele disponibile pentru
planificarea şi coordonarea sprijinului prin foc cu echipele de sprijin prin foc ale
companiilor şi cu ofiţerul cu sprijinul prin foc şi pentru primirea (recepţionarea)
cererilor de foc.
a. Sunt şapte reţele importante pentru comandantul subunităţii de aruncătoare/
artilerie antitanc mixte a batalionului. El nu le foloseşte (în mod normal) pe toate, dar
el poate să intre în oricare dintre ele pentru a-şi îndeplini misiunea. Unele staţii din
reţelele artileriei funcţionează numai în modul digital de transmitere a datelor, motiv
pentru care comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte nu poate
încă opera prin intermediul lor.
(1) Reţeaua de conducere a divizionului care execută sprijinul direct al brigăzii
mecanizate este folosit de comandantul de divizion pentru a conduce
bateriile şi pentru a transmite informaţii tactice. Ofiţerul cu sprijinul prin
foc al batalionului operează în această reţea pentru a realiza planificarea
focului. Această reţea este folosită pentru a transmite ofiţerului cu sprijinul
-44 -
prin foc al batalionului lista cu obiective. Reţeaua este controlată de centrul

de conducere a tragerilor al divizionului de artilerie. Comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte a batalionului i se cere să
intre în această reţea atunci când planurile focului sunt controlate
îndeaproape de către brigadă.
(2) Reţelele batalionului de conducere a tragerilor este folosită de către echipele
de sprijin prin foc al companiilor şi observatorii înaintaţi pentru cererea
focului artileriei. Nici o altă informaţie nu se transmite prin această reţea.
Toate reţelele de conducere a tragerilor (F1, F2, F3) sunt realizate la nivel
divizion, câte una pentru fiecare baterie de tragere în care operează echipele
de sprijin prin foc şi ofiţerul cu sprijinul prin foc detaşaţi de la batalionul de
infanterie. Reţeaua este controlată de centrul de conducere a tragerilor
divizionului de artilerie. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte a batalionului urmăreşte când în această reţea se lucrează
prin voce.
(3) Reţeaua de conducere a companiei pentru coordonarea directă între
subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă, comandamentul
companiei şi ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei. Această reţea se
foloseşte numai în cazuri extreme pentru cererea focului aruncătoarelor /
artileriei antitanc mixte. Cererile de foc şi corecţiile pentru executarea
reglajelor pot bloca această reţea importantă. Reţeaua este controlată de
comandantul companiei. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte intră în reţeaua de conducere a companiei. În mod special,
atunci când unul din plutoanele din subordine este dat ca întărire sau sub
controlul operaţional al companiei.
(4) Reţeaua companiei de conducere a tragerilor este folosită de către ofiţerul
cu sprijinul prin foc al companiei pentru a conduce acţiunile observatorilor
înaintaţi. De asemenea, este folosită de către comandanţii de plutoane de
infanterie şi de către observatorii care nu aparţin artileriei, pentru a solicita
focul artileriei, artileriei antitanc sau aruncătoarelor de la ofiţerul cu
sprijinul prin foc al companiei. Reţeaua este controlată de către echipa de
sprijin prin foc a companiei. Această reţea este folosită atunci când
coordonarea şi planificarea sprijinului prin foc se execută prin radio, nu prin
activitate comună. De asemenea, este folosită pentru îndeplinirea misiunilor
de foc la cererea observatorilor înaintaţi din dispozitivul plutoanelor de
infanterie. Reţeaua se compune din staţiile radio ale observatorilor înaintaţi,
echipa de sprijin prin foc a companiei şi subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă a companiei. Ofiţerul cu sprijinul prin foc al
batalionului, la cerere, intră în această reţea pentru a coordona acţiunile cu
echipa de sprijin prin foc a companiei.
(5) Principala reţea pentru pregătirea şi conducerea tragerilor subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte a batalionului este reţeaua de
conducere a tragerilor alcătuită. Reţeaua se compune din staţiile
comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte, centrului
-45 -
de conducere a tragerilor subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc

mixte, ofiţerului cu sprijinul prin foc şi ai observatorilor înaintaţi şi se
foloseşte pentru cererea focului aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte.
(6) Întotdeauna comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte
a batalionului operează în reţeaua de conducere a batalionului. Când este
necesar, poate opera şi în reţeaua logistică a batalionului.
(7) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate executa
coordonarea acţiunilor şi conducerea tragerilor, folosind reţeaua fir a
batalionului. Reţeaua fir a batalionului se realizează în apărare, în ofensivă,
pe timp de noapte.
(8) Staţiile radio din dotarea subunităţii de aruncătoare /artilerie antitanc mixte
îi permit comandantului acestuia să intre (opereze) şi în multe alte reţele şi
să transmită informaţii şi altor staţii din cadrul batalionului.
(9) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă a companiei are în
dotare mai puţine staţii, iar reţeaua lor radio este mai simplă.
b. Comandantul companiei are la dispoziţie trei metode de control asupra
cererilor de foc al observatorilor înaintaţi. Comandantul companiei şi ofiţerul cu
sprijinul prin foc, în funcţie de gradul de pregătire şi experienţa observatorului
înaintat şi situaţia tactică, stabilesc dacă observatorii înaintaţi să transmită cererile de
foc la: echipa de sprijin prin foc a companiei (metoda centralizată), direct centrului
de conducere a tragerilor (echipei de calculatori / calculator) a subunităţii de
aruncătoare (metoda descentralizată) sau li se va stabili cui transmit cererea (metoda
prestabilirii). Ofiţerul cu sprijinul prin foc ţine evidenţa tuturor cererilor prin foc,
indiferent de metoda utilizată.
(1) Metoda centralizată este cea mai restrictivă din punct de vedere al acţiunilor
observatorului înaintat. Pentru lucru, observatorul înaintat trebuie să
dispună de o staţie radio care să opereze în reţeaua de conducere a tragerilor
din cadrul companiei. Când comandantul plutonului de infanterie are nevoie
de sprijinul mijloacelor de foc cu tragere indirectă, observatorul înaintat
repartizat acelui pluton transmite cererea de foc echipei de sprijin prin foc a
companiei, precizând coordonatele obiectivului şi descrierea acestuia.
Ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei analizează posibilitatea executării
misiunii de foc cerute de către subunitatea de aruncătoare a companiei, sau
transmite cererea de foc subunităţii de aruncătoare a batalionului sau
artileriei de sprijin. Dacă misiunea de foc poate fi îndeplinită de subunitatea
de aruncătoare a companiei poate aproba verbal executarea misiunii sau nu
transmite nici un răspuns ceea ce înseamnă aprobarea executării misiunii.
Subunitatea de aruncătoare a companiei, operează în reţeaua de conducere a
tragerilor companiei, prin care ofiţerul cu sprijinul prin foc al companiei
aprobă şi prelucrează cererile de foc din cadrul companiei. Dacă ofiţerul cu
sprijinul prin foc al companiei stabileşte că cererea de foc trebuie executată
de subunitatea de aruncătoare a batalionului, ordonă observatorului înaintat
să intre în reţeaua de conducere a tragerilor batalionului şi să transmită
cererea sa. După executarea misiunii, observatorul înaintat comută
-46 -
frecvenţa pe reţeaua de conducere a tragerilor companiei în care va opera în

continuare. Această metodă oferă ofiţerului cu sprijinul prin foc al
companiei posibilitatea unui control riguros asupra activităţii observatorilor
înaintaţi din cadrul plutoanelor de infanterie. Este metoda care necesită timp
îndelungat pentru executarea misiunii, dar care evită supraîncărcarea reţelei
radio.
(2) În cazul metodei descentralizate, observatorii înaintaţi din cadrul
plutoanelor de infanterie au dreptul să ceară focul artileriei sau
aruncătoarelor în funcţie de aprecierea lor. Observatorul înaintat nu trebuie
să ia legătura cu echipa de sprijin prin foc a companiei înaintate de a
transmite cererea de foc, dar echipa de sprijin prin foc urmăreşte modul de
executare a misiunii de foc cerute pentru a se asigura că tragerea se execută.
Astfel, echipa de sprijin prin foc a companiei poate să analizeze decizia
observatorului înaintat şi să ordone executarea misiunii de foc cerută. Atât
timp cât nu există o misiune de foc, observatorul înaintat operează în
reţeaua de conducere a tragerilor companiei. Cererea de foc este transmisă
de către observatorul înaintat direct centrului de conducere a tragerilor
(echipei de calculatori) a subunităţii de tragere pe care a stabilit-o pentru
executarea tragerea.
Ofiţerul cu sprijinul prin foc ascultă (urmăreşte) cererea de foc şi, dacă
nu intervine în convorbire, înseamnă că a aprobat decizia observatorului
înaintat. Ofiţerul cu sprijinul prin foc al batalionului acţionează în acelaşi
fel în cazul cererilor de foc ordonate subunităţii de aruncătoare a
batalionului. Atunci când plutoanele de tragere ale subunităţii de
aruncătoare ale batalionului se dispun într-o singură poziţie de tragere,
centrul de conducere a tragerilor (echipei de calculatori / calculatorul) a
plutonului 1 determină elementele şi transmite comenzile de tragere iar
centrul (grupa) plutonului 2 ţine evidenţa misiunilor de foc şi verifică
modul de determinare a elementelor de tragere. În cazul în care plutoanele
de tragere ocupă poziţii de tragere diferite, fiecare centru de conducere a
tragerilor determină elementele şi transmite comenzile de tragere plutonului
de care aparţine.
Subunitatea de aruncătoare dată ca întărire sau repartizată sub controlul
operaţional al companiei operează în reţeaua de conducere a tragerilor
companiei sau în reţeaua ordonată de comandantul companiei.
Avantajul acestei metode este oportunitatea executării focului în
sprijinul plutoanelor de infanterie, dar necesită observatori înaintaţi foarte
bine pregătiţi. Este dificil, în acest caz, pentru ofiţerul cu sprijinul prin foc
al companiei să controleze activitatea observatorilor înaintaţi. De multe ori
bătaia staţiilor radar (vor intra în dotare în viitor) din dotarea observatorilor
înaintaţi este insuficientă sau solicitările observatorilor suprasolicită reţele
(reţeaua). (Vezi Figura 3-8)
-47 -
Figura 3-8
CALEA DE TRANSMITERE A CERERII DE FOC LA ECHIPA DE SPRIJIN

PRIN FOC A COMPANIEI PRIN METODA CENTRALIZATĂ
1 Reţeaua de
conducere a focului
2
Echipa de sprijin
Divizionul de Comandantul prin foc ale batalionului
artilerie în întărirea companiei sau
sprijinului direct al echipe de sprijin
Bg. Mc. prin foc
1
Comanda subu. de art.

antitanc mixte a B.
2
Subunitatea de Subunitatea de aruncătoare

aruncătoare a dată ca întărire companiei
companiei (P.T.) sau comanda subunităţii de Comanda subunităţii
aruncătoare a companiei de aruncătoare a
batalionului
LEGENDĂ:
Transmite
Ascultă (verifică) Centrul de conducere a Centrul de conducere a

tragerilor plutonului 1 tragerilor plutonului 2
aruncătoare (echipa aruncătoare (echipa
calculatori) calculatori)
(3) În cazul metodei modului de acţiune (prestabilirii), ofiţerul cu sprijinul prin

foc al companiei raportează unuia/câtorva/fiecărui observator înaintat o
reţea de conducere a tragerilor cu care să opereze. Această variantă permite
-48 -
repartizarea aceleiaşi reţele pentru doi observatori înaintaţi. Repartizarea

reţelelor depinde de situaţia tactică concretă. Observatorul înaintat poate să
ceară atâtea misiuni de foc cât doreşte, iar toate reţelele sunt ascultate şi
verificate de echipa de sprijin prin foc a companiei. Dacă observatorului
înaintat i s-a aprobat tragerea folosind altă subunitate de tragere după
îndeplinirea misiunii trebuie să revină în reţeaua subunităţii de tragere care
i-a fost prestabilită.
Prestabilirea relaţiei observator înaintat-o anumită subunitate de tragere
se face pentru o anumită perioadă (etapă) a desfăşurării acţiunilor. Această
metodă asigură oportunitatea în executarea misiunilor de foc, un control
eficient din partea echipelor de sprijin prin foc a companiei şi previne
suprasolicitarea reţelelor radio.
c. Observatorii înaintaţi nu trebuie să fie conduşi toţi, în acelaşi timp, folosind
aceeaşi metodă. Cele trei metode de conducere a observatorilor înaintaţi se stabilesc
şi se combină în funcţie de situaţia concretă. De obicei, se foloseşte combinaţie a
două dintre metode, dar nici nu este exclusă folosirea celor trei în acelaşi timp. Pentru
a stabili varianta relativă dintre observatorii înaintaţi şi subunităţile de tragere,
comandantul companiei trebuie să ia în considerare următoarele:
(4) Conducerea descentralizată solicită, obligatoriu, observatorii înaintaţi foarte
bine pregătiţi;
(5) Plutonului care va avea nevoie de sprijin prin foc în timp scurt, îi va fi
repartizată subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă;
(6) Plutonului, care va avea misiunea cea mai dificilă, îi va repartizată
subunitatea de tragere care are posibilitatea să lovească obiectivele cu care
aceasta, probabil, se va confrunta;
(7) Observatorului, care are posibilitatea să observe câmpul de luptă cel mai
departe, i se va repartiza subunitatea de tragere cu bătaia cea mai mare;
(8) Fiecărui observator înaintat trebuie să i se repartizeze cel puţin o subunitate
de tragere;
(9) Nu numai observatorii înaintaţi au dreptul de a cere foc. Şi altor persoane li
se poate da dreptul să ceară focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte.
-49 -
Figura 3-9
CALEA DE TRANSMITERE A CERERII DE FOC LA ECHIPELE

DE CONDUCERE A TRAGERILOR (ECHIPE DE CALCULATORI)
ALE ORICĂREI SUBUNITĂŢI DE TRAGERE (METODA
DESCENTRALIZATĂ)
Divizionul de
artilerie în întărirea
sprijinului direct al
Bg. Mc. Reţeaua de
Reţeaua de conducere a
conducere a tragerilor a
tragerilor a batalionului
companiei
Echipa de sprijin prin

Comanda subunităţii de
foc a companiei
artilerie antitanc mixte a
batalionului

foc ale batalionului
aruncătoare a batalionului
Comanda subunităţii
de aruncătoare a
companiei
Echipa de conducere a Centrul de conducere a
tragerilor (echipa calculatori) a tragerilor Pl. 1 aruncătoare Centrul de conducere a
subunităţii de aruncătoare (echipa calculatori) tragerilor Pl. 2 aruncătoare
(echipa calculatori)
-50 -
Figura 3-10
METODA PRESTABILIRII
1 Divizion de artilerie în
întărirea sprijinului
direct al Bg. Mc.
Reţeaua de conducere Reţeaua de conducere

a focului batalionului 3 2 a focului batalionului

foc a companiei Comanda subunităţii de
artilerie antitanc mixte a
batalionului
Elemenete de sprijin prin aruncătoare a batalionului
foc ale batalionului
aruncătoare a companiei
Centrul de conducere a
Centrul de conducere a Centrul de conducere a
subunităţii de aruncătoare
tragerilor Pl. 1 aruncătoare tragerilor Pl. 2 aruncătoare
(grupa calculatori)
(echipa calculatori) (echipa calculatori)
LEGENDĂ
1 -
i s-a prestabilit o baterie de artilerie;
2 -
i s-a prestabilit subunitatea de aruncătoare a batalionului;
3
-
i s-a prestabilit subunitatea de aruncătoare a companiei;
PARAGRAFUL 3-11. Aprovizionarea cu muniţie
-51 -
Aprovizionarea cu muniţie pentru artileria batalionară trebuie făcută în funcţie

de priorităţile impuse de situaţia tactică: Comandanţii de arme întrunite realizează
aprovizionarea, folosind metoda alocării muniţiei, astfel:
a. consumul de muniţie solicitat. Ofiţerul cu conducerea acţiunilor
batalionului calculează pe baza estimării tipul şi cantitatea de muniţie pentru
artileria batalionară , necesară pentru o anumită acţiune de luptă sau etapă a
acesteia. El transmite această cerere la statul major al brigăzii mecanizate.
Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte este cel
care îl ajută pe ofiţerul cu conducerea acţiunilor batalionului să stabilească şi
să calculeze consumul de muniţie pentru acestea. Această cantitate de
muniţie determinată este în considerare pentru planificarea transporturilor de
aprovizionare de la locul de primire a muniţiei până în poziţia de tragere / pe
aliniamentul antiblindate.
b. consumul de muniţie controlat (limitat). Datorită schimbării dese a situaţiei
tactice şi dificultăţilor care pot apare în asigurarea logistică, cantitatea de
muniţie pentru aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate fi mai mică decât
consumul de muniţie solicitat. Chiar şi în aceste condiţii, aprovizionarea cu
muniţie trebuie centralizată. Fiecare comandant de arme întrunite, de la
comandantul de batalion în jos stabileşte un consum de muniţie exprimat în
lovituri (pe tipuri de proiectile) de aruncător / piesă antitanc şi instalaţie de
lansare a rachetelor antitanc dirijate pe zi. Comandanţii subunităţilor de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte planifică şi execută focul în funcţie de
acest consum controlat (limitat). Acest consum nu poate fi depăşit decât în
situaţii excepţionale, cu aprobarea comandantului eşalonului imediat superior.
Pentru sprijinul acţiunilor de luptă este mai eficientă reducerea numărului
misiunilor de foc şi executarea acestora cu norma de obiectiv completă decât
executarea unui număr mai mare de misiuni cu reducerea normei de obiectiv.
(1) Atunci când consumul de muniţie controlat (limitat) este mic (10 la 20
lovituri), numărul misiunilor de foc ale aruncătoarelor / artileriei antitanc
mixte trebuie limitate la acele misiuni care pot fi observate şi care
influenţează pozitiv acţiunile trupelor proprii (mijloacele blindate ale
inamicului, care ameninţă direct trupele proprii).
(2) Atunci când consumul de muniţie controlat (limitat) este mai mare (20 –
100 lovituri) misiunile de foc ale aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte
pot include şi misiuni în sprijinul acţiunilor cum sunt obiectivele planificate
fără reglaj prealabil al tragerii.
(3) Pe timpul desfăşurării acţiunilor de luptă împotriva unei manevre puternice,
consumul de muniţie solicitat poate fi de la 100 la 300 lovituri. Dacă în
această situaţie, se ordonă (impune) un consum de muniţie limitat,
comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să
raporteze periodic ofiţerului cu conducerea acţiunilor şi ofiţerului cu
sprijinul prin foc situaţia muniţiei.
-52 -
CAPITOLUL 4
ARTILERIA BATALIONARĂ
ÎN SPRIJINUL ACŢIUNILOR OFENSIVE
A cţiunile ofensive au ca scop principal nimicirea forţelor inamicului.

Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă, parte componentă
a grupării de forţe, participă la acţiuni ofensive. În cadrul acţiunilor ofensive
aruncătoarele / piesele de artilerie antitanc şi instalaţiile de lansare a
rachetelor antitanc dirijate sunt folosite pentru:
 neutralizarea, distrugerea sau suprimarea forţelor inamicului;
 să nu permită inamicului să-şi folosească resursele sau avantajul oferit de
teren;
 să oblige inamicul să ocupe anumite poziţii (aliniamente) avantajoase pentru
trupele proprii;
 să inducă în eroare inamicul prin acţiuni de înşelare şi diversiune;
 să reducă vizibilitatea câmpului de luptă pentru inamic;
 să ilumineze câmpul de luptă.
PARAGRAFUL 4-1. Sprijinul prin foc al acţiunilor ofensive

Acţiunile ofensive sunt caracterizate prin deplasări şi schimbări de situaţie
dese. Sprijinul prin foc trebuie să fie flexibil pentru a putea asigura continuitatea
focului. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută foc pe căile de
acces spre obiectiv, asupra obiectivului şi dincolo de acesta.
a. Aruncătoarele / piesele de artilerie antitanc şi instalaţiile de lansare a
rachetelor antitanc dirijate realizează acest lucru dispunându-se în poziţii de tragere
lângă aliniamentul de plecare / aliniament antiblindate nemijlocit înapoia
aliniamentului de atac, asigurând lovirea obiectivelor până la jumătate sau 2/3 din
bătaie / apoi făcând saltul în / pe poziţiile de tragere următoare / aliniamentul
următor. În cazul subunităţii de aruncătoare, de multe ori este mai avantajoasă o
poziţie de tragere acoperită decât asigurarea lovirii obiectivelor cu 2/3 din bătaie. O
poziţie de tragere acoperită cât mai aproape de aliniamentul de atac este cea mai
avantajoasă.
b. Aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc
dirijate asigură sprijinul pe timpul acţiunilor ofensive neutralizând, nimicind sau
suprimând inamicul pe timpul apropierii trupelor proprii de aliniamentul final de
coordonare, maschează deplasarea trupelor proprii creând perdele de fum,
neutralizează rezistenţa inamicului pe timpul atacului final şi izolează obiectivul.
c. Aruncătoarele şi mai ales piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a
rachetelor antitanc dirijate neutralizează sau suprimă apărarea inamicului în faza
finală a atacului printr-o pregătire de foc scurtă şi violentă executând tragerea asupra
personalului, mijloacelor blindate şi punctelor de observare. Focul aruncătoarelor /
-53 -
pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate este încetat sau
transportat în adâncime în momentul în care trupele proprii au ajuns la limita
spaţiului de siguranţă (200- 400 m).
d. După cucerirea obiectivului trupele proprii consolidează aliniamentul cucerit
în vederea respingerii unui eventual contraatac sau pentru a se pregăti în vederea
reluării acţiunilor ofensive. Aruncătoarele protejează trupele proprii pe timpul
consolidării aliniamentului cucerit nepermiţând afluirea rezervelor inamicului sau
participând la respingerea contraatacului executat de inamic.
PARAGRAFUL 4-2. Acţiuni ofensive

Există cinci acţiuni specifice ofensivei pe care subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă trebuie să le sprijine prin foc. În general, aruncătoarele /
artileria antitanc mixtă, sprijină aceste acţiuni în acelaşi mod.
a. Deplasarea spre aliniamentul de contact. Este acţiunea prin care se
stabileşte contactul cu inamicul, moment din care se dezvoltă acţiunile ofensive. În
această situaţie nu se dispune de date certe şi complete despre dispozitivul
inamicului.
(1) În acest caz aruncătoarele / artileria antitanc mixtă sunt, pentru
comandantul de arme întrunite, cel mai eficient mijloc de sprijin cu tragere indirectă,
respectiv trageri prin ochire directă (TOD). Modalităţile de deplasare ale
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte depind de distanţa care trebuie parcursă,
posibilitatea întâlnirii cu forţele inamicului şi indicaţiile comandantului de arme
întrunite. De pildă, în situaţia în care distanţa până la aliniamentul de contact este
mare, întreaga subunitate de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă se va deplasa în
urma, respectiv în cadrul subunităţii / unităţii de arme întrunite, depărtarea de aceasta
fiind dictată de locul în care se prevede contactul cu inamicul. În timp ce subunitatea
de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă se deplasează trebuie să fie în măsură ca în
cel mai scurt timp să ocupe poziţie de tragere şi să execute foc la cerere.
(2) Planificarea focurilor pe forme dominante de teren şi poziţii prealabile pe
care inamicul se poate dispune duce la reducerea timpului necesar deschiderii focului.
Vor fi stabilite misiuni de foc pe căile de acces spre obiectivul de cucerit, asupra
acestuia şi dincolo de el. În momentul realizării contactului cu inamicul, comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte întocmeşte în grabă un ordin
fragmentar privind sprijinul atacului executat de subunităţile de arme întrunite.
(3) Nu numai focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte trebuie planificat
ci şi deplasarea lor. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate fi dată
ca întărire unei companii care se află în capul coloanei batalionului, lucru care oferă
avantajul că aruncătoarele / artileria antitanc mixtă vor fi suficient de aproape de
inamic ca să poată deschide oportun focul.
b. Atacul în grabă (ofensiva din mişcare). Se execută utilizând întreaga
putere de foc şi acţiunile rapide pentru a exploata situaţia creată. De regulă, în
asemenea situaţie nu se dispune de timpul necesar planificării sprijinului prin foc.
Majoritatea misiunilor de foc executate de aruncătoare / piesele antitanc şi instalaţiile
de lansare a rachetelor antitanc dirijate vor fi obiective neplanificate. În unele situaţii
-54 -
pot fi utilizate obiectivele planificate pentru sprijinul apropierii, mai ales când
contactul cu inamicul s-a realizat în zona unde au fost planificate obiective.
(1) În momentul realizării contactului cu inamicul şi în conformitate cu decizia
comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte elaborează un
ordin fragmentar. El ordonă ocuparea unei poziţii de tragere acoperită / aliniament
antiblindate şi execută foc pentru sprijinul subunităţilor de arme întrunite. Dispunerea
şi folosirea eficientă a aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte permite subunităţilor
de arme întrunite executarea atacului susţinut.
(2) După executarea cu succes a atacului, aruncătoarele / piesele antitanc şi
instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate trebuie reaprovizionate cât mai
repede posibil. Această activitate trebuie să aibă loc în raioane de tip DELTA..
Reaprovizionarea diminuează eficienţa sprijinului pentru continuarea atacului,
respingerea contraatacului sau trecerea la apărare. Din acest motiv, pe timpul
reaprovizionării orice mişcare trebuie făcută cât mai repede posibil şi, de regulă,
succesiv, pentru a diminua vulnerabilitatea trupelor la un eventual contraatac.
c. Atacul planificat (ofensiva din contact). Necesită un timp mai îndelungat
pentru planificare, informaţii de cercetare detaliate şi un plan de acţiune detaliat care
include planul de sprijin prin foc.
(1) Subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte i se cere să execute foc
precis, eficient şi încadrat în timp asupra obiectivelor specifice. Focurile
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte ale companiei pot fi introduse în această
planificare sau pot fi menţinute să execute tragerea asupra obiectivelor neplanificate
care apar pe timpul desfăşurării luptei. Comandantul subunităţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte organizează pregătirea muniţiei şi rezolvă problemele privind
reaprovizionarea cu muniţie. Utilizarea muniţiei special destinată pentru misiunile din
pregătirea atacului permite subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte să
păstreze unitatea de foc pentru sprijinul acţiunilor ofensive.
(2) Un mod obişnuit de acţiune în ofensiva din contact este pătrunderea
(forţarea). Batalionul trebuie să-şi concentreze puterea de luptă asupra unui sector
îngust din frontul inamicului. Focul concentrat al mijloacelor cu tragere directă şi
indirectă în timp ce forţele atacatoare se apropie de limita dinainte (poziţiile înaintate)
ale inamicului. În unele puncte, înaintarea forţelor atacatoare maschează focul direct
al armelor de sprijin. Focul concentrat al aruncătoarelor obligă inamicul să se
adăpostească în timp ce subunităţile de infanterie atacă pentru a-l distruge.
Comandantul forţelor atacatoare conduc focul aruncătoarelor şi cer mutarea lui în
adâncimea dispozitivului inamic atunci când ajung la limita spaţiului de siguranţă.
Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să fie
pregătit să tragă mari cantităţi de muniţie pe obiective situate în apropierea trupelor
proprii. Aceasta solicită din partea comandanţilor subunităţilor de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte de la toate eşaloanele o planificare riguroasă şi o supraveghere
atentă a executării misiunilor de foc. Cantităţi mari de proiectile explozive sunt
necesare pentru a nimici apărătorul dispus în lucrări de apărare, precum şi a
blindatelor acestuia.
-55 -
(3) Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă contribuie la consolidarea

aliniamentului cucerit la fel ca şi în cazul atacului în grabă (ofensiva din mişcare).
d. Exploatarea succesului. Urmează unui atac a cărui scopuri au fost
îndeplinite. Îşi propune distrugerea apărătorului menţinând dezorganizarea forţelor
sale şi nepermiţându-i aprovizionarea şi regruparea trupelor. Exploatarea succesului
se realizează prin înaintarea rapidă şi acţiuni violente.
(1) În timpul acestei acţiuni se transmit ordine fragmentare. În cadrul acestei
acţiuni vor fi dese schimbări de direcţie. Pe câmpul de luptă vor fi depăşite grupuri de
luptători care reprezintă o ameninţare pentru subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă. Subunităţile de artilerie batalionară îşi iau propriile măsuri de
siguranţă şi apărare şi deseori poate fi implicată în luarea şi paza prizonierilor.
(2) În funcţie de ritmul de înaintare, subunităţilor de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte li se poate ordona să execute manevra (deplasarea) pe plutoane sau
întrunit în urma subunităţilor de infanterie. Multe misiuni de foc se pot executa
folosind metode expeditive de determinare a elementelor. În cazul pătrunderii în
adâncimea dispozitivului inamicului, comandantul subunităţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte trebuie să raţionalizeze consumul de muniţie deoarece
reaprovizionarea se va face cu dificultate.
e. Urmărirea. Este acţiunea care în mod normal decurge din exploatarea
succesului cu diferenţa că în acest caz efortul este concentrat pentru nimicirea
subunităţilor inamicului care se retrag. Necesitatea deplasării rapide, a asigurării
securităţii (siguranţă) şi problemele de reaprovizionare sunt valabile şi în cazul
urmăririi.
PARAGRAFUL 4-3. Alte acţiuni ofensive

Aceste acţiuni respectă regulile de ducere a ofensivei din mişcare şi din
contact.
a. Raidul. Este o acţiune executată de regulă de eşalonul pluton sau companie
de infanterie în teritoriu ocupat de inamic cu scopul de a obţine informaţii, de a
induce inamicul în eroare, de a distruge instalaţii din dispozitivul inamic sau de a
elibera personal din trupele proprii rămase în încercuire. Subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă a companiei sau batalionului poate fi dată ca întărire sau pusă
sub controlul operaţional al forţelor care execută raidul. Dacă forţele care execută
raidul se deplasează pe jos sau sunt transportate cu elicopterul, servanţii cară
aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate
şi muniţia. În această situaţie comandanţii pot ordona ca infanteriştii să transporte
lovituri de aruncător / piesă de artilerie antitanc.
b. Atacul cu obiectiv limitat (atacul în scop de cercetare). Este executat de o
grupare de forţe puternică pentru a obţine informaţii despre inamic, pentru a
descoperi dispunerea, tăria şi punctele slabe ale inamicului şi pentru a provoca o
reacţie din partea rezervelor şi a mijloacelor de sprijin prin foc. Comandantul care
ordonă această misiune trebuie să fie pregătit să intervină pentru a salva forţele
trimise sau să le exploateze succesul.
-56 -
(1) În ce priveşte activitatea comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie

antitanc mixte, în acest caz, este similară cu cea executată în cazul ofensivei
din contact. Se întocmeşte planificarea focului pentru ca să se asigure
oportunitatea misiunilor. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte trebuie să fie pregătit să se adapteze situaţiei care se poate
transforma în sprijinul retragerii, trecerea în grabă la apărare sau
exploatarea succesului forţelor.
(2) În funcţie de distanţa care trebuie acoperită cu foc, aruncătoarele / piesele
de artilerie antitanc pot fi singurele mijloace de sprijin cu tragere indirectă,
respectiv prin ochire directă ale comandantului forţelor care execută atac cu
obiectiv limitat. În acest caz comandanţii subunităţilor de tragere aleg şi
ocupă poziţii de tragere din care execută un sprijin continuu pe tot parcursul
executării misiunii.
(3) Manevra subunităţii se face pe plutoane astfel încât sprijinul prin foc să nu
fie întrerupt.
PARAGRAFUL 4-4. Sprijinul prin foc al ofensivei executat de artileria

batalionară
Comandanţii planifică focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte pe
formele de teren care vor fi traversate de către subunităţile de infanterie şi la flancuri
pentru a proteja trupele proprii. Dacă trupele proprii iau contact pe neaşteptate cu
forţele inamicului trebuie deschisă imediat tragerea de suprimare a acestora.
Subunităţile de aruncătoare / artilerie antitanc mixte stabilesc poziţii de tragere în
raioanele de regrupare pentru a evita un atac prin surprindere din partea inamicului.
a. Focurile pe căile de acces spre obiectiv pot fi împărţite în următoarele etape:
(1) Până la aliniamentul de plecare (de contact):
(a) Foc planificat asupra punctelor obligatorii de trecere, punctelor de trecere
peste obstacole naturale şi asupra poziţiilor din care inamicul, în special a
blindatelor acestuia, ar putea acţiona în sprijinul deplasării forţelor spre
aliniamentul de plecare.
(b) Obiective planificate care să sprijine acţiunile trupelor proprii în cazul unui
atac neprevăzut al inamicului.
(2) De la aliniamentul de plecare până la aliniamentul final de coordonare.
(a) Se execută trageri de fumizare pentru a reduce vizibilitatea în zona
obstacolelor care ar întrerupe acţiunea şi trageri cu proiectile explozive /
cumulative asupra mijloacelor de foc / tancurilor inamicului.
(b) Se planifică foc de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă în raioanele de
adunare a inamicului şi pe poziţiile de atac / punctele de sprijin pentru a
facilita executarea reglajului tragerii pe aceste puncte cunoscute.
(3) De la aliniamentul final de coordonare până la aliniamentul misiunii de
îndeplinit.
(a) Foc planificat pe adâncimea dispozitivului inamic şi pe căile de comunicaţii
pe care acesta se va retrage;
-57 -
(b) Trageri de fumizare şi cu proiectile explozive pe locul probabil de

dispunere a rezervelor inamicului pe raioanele în care probabil acesta se va
aduna (regrupa);
(c) Foc planificat pe căile de acces (de apropiere) şi pe aliniamentul probabil de
contraatac.
(d) Foc planificat şi neplanificat pentru asigurarea flancurilor unităţii şi
intervalelor dintre subunităţi.
b. Pregătirea de foc este un volum mare de misiuni de foc executate conform
unui plan orar pentru sprijinul unui atac (acţiuni ofensive). Pregătirea de foc se
împarte, de regulă, în trei etape. Tragerea începe la ora stabilită sau momentul în care
este solicitat de unităţile în folosul cărora se execută. Durata pregătirii depinde de
cantitatea de muniţie alocată şi de numărul obiectivelor planificate a fi lovite.
Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă nu au bătaia ca întotdeauna să tragă asupra
obiectivelor în toate cele trei etape ale pregătirii de foc, dar mijloacelor de lovire li se
repartizează misiuni de foc (obiective), care corespund caracteristicilor lor fără a fi
eliminate din procesul de planificare. Comandanţii planifică focul în funcţie de
regimul de foc al mijloacelor de lovire.
Pregătirea de foc a ofensivei cuprinde următoarele etape:
(1) Etapa I cuprinde misiunile de foc care vizează mijloacele de sprijin cu
tragere indirectă, staţii de radiolocaţie, punct control şi punctele de observare ale
inamicului. Acestor obiective le trebuiesc timp îndelungat pentru a-şi relua
activitatea. Aceste misiuni de foc diminuează posibilităţile inamicului de a executa
foc cu mijloace de tragere indirectă şi de a obţine date de cercetare despre trupele
proprii. Subunitatea de aruncătoare a batalionului poate juca un rol important în
această etapă a pregătirii de foc, dar nu şi cea de artilerie antitanc mixtă.
Comandantul pregătirii de foc îndeplineşte rolul de coordonator al sprijinului prin foc
şi antrenează focul aruncătoarelor din cadrul brigăzii asupra subunităţilor de
aruncătoare ale inamicului sau asupra grupelor de recunoaştere ale acestuia. În acest
fel subunitatea de aruncătoare este inclusă în acţiunile de neutralizare a artileriei
inamicului.
(2) Etapa a II-a cuprinde misiunile de foc care vizează obiective descoperite în
dispozitivul inamicului cum sunt: puncte de comandă, noduri de comunicaţii, raioane
de adunare şi rezerve. Scopul acestor misiuni este acela de a diminua posibilităţile
inamicului de a întări apărarea şi de a aduce forţe pentru a interveni pe direcţia
principală de ofensivă. Obiectivele (misiunile de foc) repartizate aruncătoarelor
depind de caracteristicile şi posibilităţile acestora.
(3) Etapa a III-a cuprinde misiuni de foc care vizează obiective dispuse pe
limita dinainte a apărării inamicului şi obiective care reprezintă o ameninţare directă
pentru trupele atacatoare. Scopul acestor misiuni de foc este acela de a suprima sau
orbi mijloacele cu tragere indirectă şi directă ale inamicului până când forţele
atacatoare s-au apropiat de acestea. Focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte
este adecvat acestei etape şi este deosebit de util asupra rezervelor dispuse în
contrapantă tancurilor care nu pot fi lovite eficient decât cu traiectorie verticală /
muniţie cumulativă.
-58 -
c. Focul la cerere se execută asupra obiectivelor planificate neîncadrate într-un

anumit orar. Obiectivele la cerere sunt planificate pentru a izola obiectivul în
întregime sau o parte din el, pentru a simula câmpul de luptă când acţiunile se
desfăşoară pe timp de noapte şi pentru a respinge un contraatac inamic.
d. Focul pentru consolidarea aliniamentelor şi în sprijinul reorganizării
(regrupării) este planificat pentru a proteja trupele proprii împotriva contraatacului
inamic. Focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte se execută pe căile pe care
inamicul se retrage şi pentru neutralizarea rezistenţei opuse de inamic pe timpul
retragerii.
PARAGRAFUL 4-5. Sprijinul altor tipuri de acţiuni

Din această categorie de acţiuni fac parte: trecerea prin dispozitivul de luptă al
altei subunităţi, realizarea joncţiunii forţelor, ieşirea din încercuire şi înlocuirea.
a. Trecerea prin dispozitivul de luptă al altei subunităţi (Depăşirea
aliniamentului menţinut de trupele proprii) este acţiunea care are loc în momentul
introducerii în luptă a noi forţe traversând dispozitivul subunităţilor sau unităţii din
contact cu inamicul sau atunci când trupele proprii se retrag prin dispozitivul
subunităţilor care menţin un aliniament în adâncime. Asemenea acţiune poate avea
loc în ofensivă, apărare sau în timpul retragerii.
(1) Pentru ca trecerea subunităţilor de aruncătoare / artilerie antitanc mixte prin
dispozitivul forţelor care menţin aliniamentul, să se execute repede şi fără dificultăţi
este necesară executarea recunoaşterii traseului şi o coordonare precisă a misiunii. În
această situaţie personalul subunităţii este grupat, sprijinul acţiunii este asigurat de
focul subunităţii care este depăşită, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă care trece nu are posibilitatea să execute foc decât în situaţii excepţionale sau
să reacţioneze la acţiunile inamicului. De regulă focul indirect şi direct al mijloacelor
subunităţii care menţine aliniamentul este integrat în planul sprijinului prin foc al
subunităţii care trece prin dispozitiv. Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă, echipele
de sprijin prin foc acţionează împreună pentru a simplifica coordonarea acţiunilor.
Adesea aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc
dirijate ale subunităţii care menţine aliniamentul asigură sprijinul subunităţii care
trece până la bătaia maximă a armamentului. În acest caz sunt importante măsurile
restrictive de coordonare a sprijinului prin foc. De asemenea, necesită coordonare,
utilizarea reţelelor de conducere a tragerilor. Subunitatea de aruncătoare utilizează
adesea reţeaua de conducere a tragerii aparţinând subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte din organica dispozitivului prin care se trece. Semnalele de cerere a
focului se schimbă, iar centrul de conducere a tragerilor (echipele de calculatori)
trebuie prevenite că pot primi cereri de foc de la subunitatea prin dispozitivul căreia
se trece.
(2) Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă a subunităţii care trece, asigură
sprijinul prin foc, ocupând poziţii de tragere / aliniamente succesive până când
aruncătoarele / piesele artileriei mixte ale subunităţii, prin dispozitivul cărora se trece
au posibilitatea să preia sprijinul acţiunii. În acest moment subunitatea de
aruncătoare/ artilerie antitanc mixtă trece prin dispozitiv întrunit sau pe plutoane.
-59 -
(3) Aruncătoarele / artileria antitanc mixte trec prin dispozitiv înaintea

subunităţilor de infanterie atunci când acestea sunt suficient de aproape pentru ca
aruncătoarele subunităţii prin dispozitivul cărora se trece au posibilitatea sprijinului
de la începutul acţiunii. După trecere, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă ocupă poziţia de tragere / aliniamente antiblindate şi sprijină trecerea
subunităţii proprii prin dispozitivul subunităţii care menţine aliniamentul.
b. Realizarea joncţiunii înseamnă întâlnirea forţelor care acţionează pe direcţii
care converg spre acelaşi aliniament sau acelaşi obiectiv. Asemenea acţiuni se pot
desfăşura când forţele acţionează pentru a lua contactul cu un raion ocupat de
desantul aerian, când se acţionează pentru scoaterea din încercuire a unor forţe sau
când direcţiile de acţiune ale unor unităţi / subunităţi diferite converg spre un obiectiv
oarecare.
(1) Această acţiune necesită stabilirea unor măsuri detaliate de coordonare a
focului, în special, aliniamentul de restricţionare a focului (aliniament de încetare a
focului) şi o planificare riguroasă a deplasării, a focului şi semnale precise de
recunoaştere. Ideală, în această situaţie este schimbul de ofiţeri de legătură între
subunităţile care îndeplinesc misiuni cu acest specific. În funcţie de situaţie, după
realizarea joncţiunii toate subunităţile care au desfăşurat acţiunea pot fi subordonate
unora dintre ele sau fiecare poate rămâne în subordinea eşalonului său.
(2) Acţiunile desfăşurate de comandantul subunităţii de aruncătoare/ artilerie
antitanc mixte sunt aceleaşi ca şi în cazul în care sprijină acţiunile unei subunităţi
care acţionează pe o direcţie convergentă sau ca şi în cazul apărării, când sprijină
acţiunile unei subunităţi care menţine aliniamentul. În ambele cazuri trebuiesc să
respecte măsurile restrictive de coordonare a sprijinului prin foc.
c. Ieşirea din încercuire este o acţiune ofensivă executată de forţe care au fost
încercuite de inamic. Această acţiune , în esenţă, constă din ruperea de către grupare
de forţe a aliniamentului de încercuire în vederea realizării unei breşe prin care să
iasă din încercuire restul forţelor proprii.
(1) Pe timpul pregătirii acţiunii, toate mijloacele de sprijin sunt puse sub
conducerea centralizată (unică) iar planul sprijinului prin foc se integrează în planul
de ieşire din încercuire. În această situaţie aruncătoarele / artileria antitanc mixtă
sprijină apărarea pentru menţinerea aliniamentului pe care forţele sunt încercuite şi
apoi sprijină atacul executat pentru ieşirea din încercuire. Capacitatea de a concentra
focul în momentul potrivit va fi condiţia hotărâtoare pentru necesitatea acţiunii de
ieşire din încercuire. Flexibilitatea focului este necesară deoarece focul
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte va fi executat la cerere în acelaşi timp cu
sprijinul atacului pentru ieşirea din încercuire.
(2) Misiunile de foc trebuiesc executate judicios astfel încât consumul de
muniţie să nu depăşească existentul până când reaprovizionarea va fi posibilă.
d. Înlocuirea reprezintă acţiunea prin care o subunitate / unitate, în timpul
luptei, este înlocuită de altele. Unitatea care înlocuieşte, preia misiunea şi raionul
(fâşia) de acţiune a celei înlocuite.
(1) Subunităţile de aruncătoare / artilerie antitanc mixte şi observatorii înaintaţi
execută înlocuirea după ce companiile de infanterie au încheiat această acţiune.
-60 -
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă rămâne pe poziţia de tragere /

aliniament, poate se execute focul până când acţiunea de înlocuire este aproape
încheiată după care este şi ea înlocuită. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă predă celei care o înlocuieşte documentele de planificare a sprijinului, fâşia de
tragere, lista cu obiectivele, schemele pe material transparent etc. Pot fi predate şi
plăcile de bază, locaşele, punctele de ochire, telefoanele şi legăturile fir realizate, sau
eventual schimbate. Predare sau schimbul acestor materiale trebuiesc precizate în
ordinul de acţiune al eşalonului imediat superior. Aceasta duce la scurtarea timpului
de executare a înlocuirii.
(2) Pentru a uşura acţiunea de înlocuire în perioada de întuneric sau de
vizibilitate redusă, este recomandată executarea recunoaşterilor pe timp de zi sau
noapte.
-61 -
CAPITOLUL 5
ARTILERIA BATALIONARĂ ÎN SPRIJINUL ACŢIUNILOR DE

APĂRARE
Apărarea permite trupelor proprii menţinerea (păstrarea) terenului,

câştigarea timpului, interzicerea pătrunderii inamicului într-o anumită zonă,
producerea de pierderi inamicului şi nimicirea inamicului aflat în ofensivă.
Succesul apărării se realizează prin riposte ofensive hotărâte, care au drept
scop preluarea iniţiativei acţiunii. Artileria batalionară participă la acţiunile de
apărare ca parte organică a subunităţilor / unităţilor de arme întrunite.
Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă asigură comandantului de arme
întrunite puterea de foc necesară contracarării acţiunilor inamicului şi
preluării iniţiativei în luptă. Artileria batalionară, în apărare, este utilizată
pentru:
 acţiuni de inducere în eroare a inamicului;
 mascarea prin crearea perdelelor de fum pentru protejarea acţiunilor
trupelor proprii şi reducerea vizibilităţii pentru punctele de observare
ale inamicului;
 neutralizarea personalului şi mijloacelor de foc ale inamicului, în
special a blindatelor acestuia;
 sprijinul contraatacului executat de trupele proprii;
 lovirea inamicului dispus în acoperiri şi interzicerea folosirii de către
inamic în folosul său a caracteristicilor terenului;
 iluminarea obiectivelor şi terenului;
 hărţuirea şi interdicţia acţiunilor inamicului.
PARAGRAFUL 5-1. Apărarea

Apărarea reprezintă acţiunile coordonate ale trupelor care au ca scop
respingerea atacului şi împiedicarea îndeplinirii de către inamic a obiectivului propus.
Scopul imediat al apărării este acela de a face atacul inamicului să eşueze.
Câmpul de luptă în cazul apărării se împarte în trei zone care sunt luate în
considerare de către comandantul de arme întrunite în procesul de planificare a
acţiunilor. (Figura 5.1)
ZONA DE SIGURANŢĂ
ZONA
ACŢIUNILOR PRINCIPALE
ZONA DE ADÂNCIME
-62 -
Figura 5.1
Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă nu va
planifica şi conduce acţiunile de sprijin în toate cele trei zone în acelaşi timp, dar el
trebuie să le cunoască pentru a înţelege planul acţiunilor.
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă va acţiona într-una din aceste
zone, dar nu este exclus să primească misiuni de foc şi în zonele adiacente acesteia.
PARAGRAFUL 5-2. Priorităţi în executarea focului şi obiective prioritare

Comandantul de arme întrunite influenţează sprijinul prin foc stabilind
priorităţile în executarea focului pentru subunităţile subordonate sau stabilind
obiective care vor fi lovite cu prioritate.
Acordarea acestor priorităţi conferă sprijinului prin foc, flexibilitate,
oportunitate şi continuitate în acord cu situaţia tactică creată. În apărare, prioritatea în
executarea focului se acordă acelei companii care are condiţii pentru a stabili
obiective în dispozitivul inamic dispuse la cea mai mare distanţă. Pe măsură ce
inamicul se apropie prioritatea în executarea focului se transferă companiei care
închide calea principală de acces a inamicului sau se apără pe direcţia principală de
interzis a batalionului. În cazul în care pe o asemenea direcţie sunt dispuse forţe care
depăşesc valoarea unei companii, prioritate în executarea focului se acordă companiei
sau plutonului care are condiţii să observe şi să stabilească obiective din dispozitivul
forţelor inamicului care reprezintă ameninţarea cea mai mare pentru dispozitivul de
apărare. Pe măsura desfăşurării luptei subunitatea căreia i se acordă prioritate în
executarea focului se va schimba. Pentru a se asigura că inamicul cel mai periculos
este primul lovit cu foc, comandantul de arme întrunite trebuie să stabilească
priorităţile anticipat pe baza cererilor, pe care ulterior le poate schimba. Comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să aibă legătură
permanentă cu centrul de conducere al acţiunilor şi ofiţerul cu sprijinul prin foc al
batalionului pentru a cunoaşte în orice moment cărei subunităţi de arme întrunite i se
acordă prioritate în executarea focului.
a. Prioritatea în executarea focului
De regulă, prioritate în executarea focului se acordă iniţial subunităţii care
luptă pe poziţie înaintată, apoi putând fi transferată subunităţii care se apără pe
direcţia principală de interzis.
(1) Comandantul poate schimba, pe timpul desfăşurării acţiunilor, subunitatea
căreia i se acordă prioritate în executarea focului. El poate ordona
executarea focului aruncătoarelor /artileriei antitanc mixte cu prioritate
pentru a îmbunătăţi efectul tragerilor prin ochire directă. De pildă, focul
mijloacelor antitanc (A.G., R.A.D.) poate fi îmbunătăţit dacă aruncătoarele
creează perdele de fum cu scopul de a reduce vizibilitatea observatorilor
inamici, obligând blindatele să se regrupeze, iar desantul să debarce şi de a
canaliza acţiunile inamicului pe direcţia dorită de trupele proprii.
(2) Prioritate în executarea focului se acordă grupării de forţe care execută
contraatacul.
b. Obiective cu prioritate
-63 -
Obiectivele asupra cărora focul se execută cu prioritate se stabilesc pentru a

spori oportunitatea sprijinului prin foc. Obiectivul cu prioritate poate fi un obiectiv
izolat sau o suprafaţă de teren unde sunt dispuse forţe care reprezintă ameninţare
pentru trupele proprii. Comandantul de batalion stabileşte pentru aruncătoare /
artileria antitanc mixtă unul sau două obiective cu prioritate în afara celor repartizate
artileriei. Bateriilor de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă care au în compunere opt
piese, li se pot repartiza două obiective prioritare, câte unul pentru fiecare pluton.
Comandantul de companie stabileşte un obiectiv cu prioritate pentru plutonul de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă organic şi în lista sa cu obiective specifică acest
lucru în rubrica observaţii.
(1) Comandantul de batalion şi ofiţerul cu sprijinul prin foc trebuie să facă o
analiză atentă a obiectivelor înainte de a stabili obiectivele cu prioritate.
Obiectivele cu prioritate pot fi dispuse în fâşia subunităţii (companie sau
pluton) căreia i s-a acordat şi prioritate în executarea focului. Acest fapt
previne confuziile în situaţia în care subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă primeşte mai multe cereri de foc în acelaşi timp. Dacă a
apărut o neînţelegere (ca de exemplu atunci când prioritate în executarea
focului s-a acordat plutonului, care acţionează de pe poziţia înaintată, iar în
obiectivul cu prioritate a fost stabilit în fâşia de acţiune a companiei)
comandantul de batalion, ofiţerul cu sprijinul prin foc, ofiţerul cu
conducerea acţiunilor şi comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă trebuie să coordoneze astfel acţiunile încât să elimine
confuziile.
(2) Tragerea asupra obiectivului cu prioritate nu se execută întotdeauna cu
bombe explozive ci şi cu cele cumulative, cu mişcare lentă de rotaţie, de
iluminare, fumigene sau incendiare (pentru cele care le au în compunerea
unităţii de foc). Pe timp de noapte un aruncător din pluton poate fi destinat
să execute tragerea numai cu bombe de iluminare.
(3) Cu excepţia focului de baraj pentru consolidarea aliniamentului, pentru
obiectivele prioritare se stabileşte din timp consumul de muniţie. La cererea
observatorului înaintat, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă
execută tragerea asupra obiectivului prioritar, cu ritmul maxim posibil şi
consumul prestabilit. Apoi, centrul de conducere a tragerilor (echipa de
calculatori), în funcţie de informaţiile transmise de observatorul înaintat,
ordonă repetarea tragerii, transportul focului sau încetarea tragerii.
c. Foc de baraj pentru consolidarea aliniamentului este foc executat de
mijloace cu tragere directă şi indirectă, destinat să protejeze trupele proprii faţă de
atacul inamicului. Este focul care se execută, la cerere, imediat, având întâietate faţă
de oricare alt obiectiv indiferent de prioritatea lui. Focul de baraj diferă de celelalte
directive cu prioritate prin faptul că focul se execută cu ritmul maxim posibil până
când se ordonă încetarea tragerii sau până când s-a consumat numărul de bombe
(proiectile) stabilit a fi trase.
Deoarece bombele de aruncător au calibrul mai mic decât proiectilele de
artilerie, aruncătoarele pot executa foc mai aproape de trupele proprii decât artileria
-64 -
în condiţii de siguranţă. De aceea, focurile de baraj ale aruncătoarelor pot fi integrate

alături de focul armamentului cu ochire directă în aliniamentul final de protecţie.
Cadenţa de tragere ridicată a aruncătoarelor permite crearea unor adevărate bariere de
foc. Atribuirea focului de baraj se face ca şi cea a obiectivelor cu prioritate (câte unul
pentru fiecare pluton de aruncătoare). În timp ce aruncătoarele execută focul de baraj
nu au dreptul să întrerupă tragerea şi să transporte focul asupra aruncătoarelor
inamicului care trag asupra lor. Din acest motiv în această perioadă, trebuie să li se
asigure protecţie, altfel aruncătoarele trebuie să evite focul sau să execute misiunea
sub focul aruncătoarelor inamicului.
(1) Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă a batalionului
compusă din 8 piese poate executa două focuri de baraj, câte unul pentru
fiecare pluton de tragere. Comandantul batalionului stabileşte acest lucru
dacă terenul impune mai multe focuri de baraj decât au fost stabilite şi
numai dacă nu mai există la dispoziţie artilerie cărora să-i fie alocate.
(2) Comandantul companiei răspunde de stabilirea locului în care se va
executa focul de baraj de către aruncătoare şi de încadrarea (integrarea)
acestuia în aliniamentul final de protecţie al armamentului cu tragere
directă. Centrul de conducere a tragerilor raportează şi determină
elementele de tragere pentru focul de baraj din timp.
(3) Frontul (lăţimea) focului de baraj depinde de diametrul loviturii izolate în
care schijele produse de explozia bombei au efect (raza de efect).
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă execută tragerea în
cazul focului de baraj cu fascicul paralel sau adaptat pentru a acoperi
lăţimea lui. 8 piese Ar. 120 mm front 400 m (10 m front pentru
fiecare piesă antitanc şi instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate).
(4) Focul de baraj al aliniamentului este alocat (repartizat) companiei care are
poziţia cea mai ameninţată de inamic. Focul de baraj al aruncătoarelor /
artileriei antitanc mixte poate fi stabilit pe o cale de acces mai puţin importantă,
în acelaşi sector sau în altul. Odată repartizat unei companii, comandantul
acesteia stabileşte locul exact în care va fi executat focul de baraj, astfel încât
acesta să contribuie la îmbunătăţirea focului armamentului cu tragere directă.
Foc final al
aruncătoarelor
Aliniament final de
protecţie al
armamentului
automat
-65 -
Figura 5-2
(5) Focul de baraj al aruncătoarelor se planifică pe o cale de acces de-a lungul
căreia inamicul poate ataca. Focul poate fi dispus la orice distanţă faţă de
poziţiile trupelor proprii care să corespundă situaţiei tactice concrete dar
întotdeauna se dispune în limitele bătăii armamentului de infanterie (între
100 şi 400 m faţă de trupele proprii). Pentru siguranţa trupelor proprii
reglajul tragerii poate fi executat cu fiecare aruncător / piesă antitanc şi
instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate în parte.
(6) Cererea pentru deschiderea tragerii în focul de baraj se face de către
comandantul de companie sau de către comandantul de pluton stabilit de
către acesta. Dacă decizia deschiderii focului este lăsată comandantului
plutonului cel mai înaintat, acesta trebuie să precizeze observatorului
înaintat din fâşie să transmită cererea de foc pentru focul de baraj direct
centrului de conducere a tragerilor (echipei de calculatori) sau prin ofiţerul
cu sprijinul de foc. Când cererea este transmisă direct centrului de conducere
a tragerilor, comandantul plutonului de infanterie trebuie să-l informeze pe
comandantul companiei despre aceasta. Comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă raportează întotdeauna comandantului
despre deschiderea tragerii pe focul final de asigurare (baraj).
(7) În vederea transmiterii cererii / executării focului final de asigurare,
comandantul de companie şi comandantul subunităţii trebuie să dispună de
mijloace de transmisiuni sigure şi reţele radio de bază şi de rezervă. În
luptă mijloacele de transmisiuni nu sunt întotdeauna sigure şi din această
cauză trebuie să fie stabilite de la început toate posibilităţile de transmitere
a cererii de foc. Pe lângă reţelele radio sau direcţiile (reţelele) fir trebuie
stabilite semnale pentru care se pot folosi mijloace pirotehnice (cartuşe de
semnalizare).
(8) Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă execută tragerea focului final de
asigurare care le-a fost repartizat atunci când este nevoie. Din momentul
deschiderii tragerii asupra focului de baraj, aceasta se execută până la
ordinul de încetare sau până când a fost debitată întreaga cantitate de
muniţie stabilită. De regulă se întrebuinţează bombe explozive /
cumulative completate cu focos percutant. În momentul planificării focului
de baraj, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă,
în funcţie de cantitatea de muniţie disponibilă, stabileşte numărul de
lovituri care vor fi trase. Acestea vor fi pregătite din timp şi depozitate
separat, special pentru această misiune specială. Acest lucru va permite
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă să deschidă imediat
tragerea, într-un timp foarte scurt de la primirea cererii, timpul necesar
pregătirii muniţiei pentru tragere fiind eliminat. În situaţia în care
consumul stabilit prin cerere pentru focul de baraj este mai mare decât cel
pregătit, în timpul executării tragerii se pregătesc şi restul loviturilor.
-66 -
PARAGRAFUL 5-3. Sprijinul prin foc al apărării executat de artileria

batalionară
În apărare, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă
trebuie să înţeleagă şi să-şi însuşească modul în care se vor desfăşura acţiunile şi
intenţia comandantului de arme întrunite în ce priveşte utilizarea aruncătoarelor /
pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate. De aceste
elemente depinde modul în care aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de
lansare a rachetelor antitanc dirijate vor realiza sprijinul prin foc în diferite momente
ale apărării.
a. În apărare, focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte se execută asupra
forţelor inamicului care atacă pe jos sau îmbarcate pe mijloace blindate astfel:
(1) Împotriva infanteriei îmbarcată în mijloace blindate astfel:
(a) împotriva forţelor blindate tragerea se execută cu bombe explozive
completate cu focos de proximitate / proiectile cumulative şi rachete
antitanc dirijate, obligând tancurile şi vehiculele blindate să se retragă,
astfel reducându-se eficienţa în luptă;
(b) neutralizarea rachetelor antitanc dirijate ale inamicului în timpul deplasării
trupelor proprii;
(c) neutralizarea punctelor de observare mai ales cele care deservesc
armamentul antitanc;
(d) neutralizarea mijloacelor de apărare antiaeriană ale inamicului;
(e) neutralizarea aruncătoarelor inamicului.
(2) Împotriva infanteriei care atacă pe jos, aruncătoarele / artileria antitanc
mixtă se folosesc pentru:
(a) neutralizarea infanteriei care atacă pe jos dispusă la distanţe care depăşesc
bătaia armamentului cu tragere directă;
(b) pentru a lovi concentrările de trupe;
(c) pentru a acoperi spaţiile nebătute de către artilerie în faţa trupelor proprii;
(d) pentru a reduce mobilitatea inamicului şi pentru a-i canaliza acţiunile spre
raioane (poziţii) la care se doreşte angajarea luptei favorabile pentru trupele
proprii;
(e) pentru neutralizarea forţelor care creează breşe prin obstacolele create de
trupele proprii;
(f) pentru a reduce vizibilitatea în observarea câmpului de luptă de către
inamic, inclusiv pentru mijloacele cu laser;
(g) pentru a executa foc de baraj al aliniamentului menţinut de trupele proprii;
(h) pentru a împiedica inamicul să exploateze avantajul terenului;
(i) pentru a acoperi (proteja) obstacolele şi barajele create de trupele proprii.
(3) Împotriva infanteriei pe jos şi a celei îmbarcate pe mijloace blindate,
aruncătoarele / artileria antitanc mixtă se folosesc pentru:
(a) a masca deplasarea trupelor proprii între poziţiile de apărare;
(b) a izola subunităţi ale inamicului pe câmpul de luptă;
-67 -
(c) a ilumina zona în care inamicul este dispus sau se presupune că ar fi dispus
în vederea lovirii lui cu alte mijloace;
(d) a indica (marca) obiectivele care vor fi lovite de mijloace cu tragere directă
sau aviaţie, precum şi lovirea acestora.
b. Adesea focul subunităţilor de aruncătoare şi artilerie antitanc mixte sprijină
acţiunile forţelor dispuse în poziţie înaintată. Acestor forţe li se poate acorda
prioritate în executarea focului de către aruncătoare / piesele antitanc şi instalaţiile de
lansare a rachetelor antitanc dirijate, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă poate fi pusă sub controlul lor operaţional sau aruncătoarele / artileria antitanc
mixtă le pot fi date ca întărire. Focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte este
folosit pentru lovirea inamicului, care se apropie de la bătaia maximă a
armamentului, pentru a-i produce pierderi, pentru a-i interzice sau dezorganiza
înaintarea (deplasarea) şi pentru a sprijini ruperea luptei de către trupele proprii. Dacă
subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă ocupă poziţie de tragere /
aliniament antiblindate în faţa limitei dinainte a apărării, comandantul ei conduce
manevra (deplasarea) spre înapoi pentru ocuparea dispozitivului de bază.
Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă stabileşte şi
raportează planificarea în timp a manevrei, schimbarea modului de acţiune şi a
priorităţilor în executarea focului, itinerarul de manevră, locul de trecere prin
obstacolele şi barajele create de trupele proprii, semnalele de recunoaştere şi planul
de ocupare a poziţiilor de tragere / aliniamentelor (raioanelor) următoare.
c. O coordonare specifică a focului aruncătoarelor trebuie făcută atunci când
subunitatea sprijină acţiunile bateriei antitanc. Bateriei antitanc mixte i se poate
acorda cu prioritate focul aruncătoarelor sau i se poate pune sub control operaţional
un pluton sau piesă. Bateriei antitanc mixte, numai în cazuri excepţionale, i se dau ca
întărire aruncătoare. Comandantul bateriei antitanc şi comandantul bateriei de
aruncătoare trebuie să fie pregătiţi în aşa fel încât să-şi coordoneze activităţile şi să
execute tragerile fără a avea echipă de sprijin prin foc. Pentru că ambele subunităţi
sunt organice batalionului, acest lucru poate fi realizat. Aruncătoarele sprijină
acţiunile în lupta antitanc în diferite moduri:
(1) Tragerea cu bombe explozive asupra tancurilor le obligă să se regrupeze şi
reduce câmpul lor vizual, precum şi posibilitatea lor de a descoperi dispunerea
trupelor proprii. Loviturile de aruncător pot fi trase fuzant pentru a reduce
fumul şi praful din faţa obiectivului sau influenţează posibilitatea de executare
a tragerilor directe.
(2) Bombele fumigene pot fi folosite pentru izolarea elementului de comandă de
restul trupelor care pot fi apoi lovite mai uşor de către mijloacele antitanc.
Perdeaua de fum creată între bateria antitanc mixtă şi inamic permite acesteia
executarea manevrei pe un aliniament din adâncime. Toţi comandanţii care
acţionează în zonă trebuie să participe la coordonarea creării perdelelor de
fum. Comandantul subunităţii de aruncătoare trebuie să fie pregătit să înceteze
tragerea pentru crearea perdelei dacă vântul duce fumul într-o zonă nepotrivită
(nefavorabilă).
-68 -
(3) Bombele explozive şi fumigene se trag în cazul realizării unei ambuscade

antitanc şi în scopul de a acoperi retragerea subunităţii care a organizat
ambuscada.
d. În apărare, prima sarcină a aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţilor de
lansare a rachetelor antitanc dirijate este aceea de a executa foc cu bombe explozive /
diferite proiectile din unitatea de foc, oportun, eficace şi continuu în sprijinul forţelor.
Acest lucru este important de realizat în cazul apărării pe poziţie (menţinerii unei
poziţii, aliniament). În această situaţie, un pluton de aruncătoare / artilerie antitanc
sau instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate poate primi misiunea să sprijine
direct acţiunile unei companii.
e. Tragerile executate înainte de producerea atacului inamicului sunt destinate
pentru a zădărnici, dezorganiza, încetini şi slăbi atacul. Aceste trageri sunt:
(1) Trageri de hărţuire şi interdicţie. Restricţiile privind aprovizionarea cu
muniţie impun aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte un consum redus de
muniţie pentru tragerile de hărţuire şi interdicţie. Pe câmpul de luptă, tragerile
de hărţuire şi interdicţie executate oferă posibilitate inamicului să descopere şi
să lovească subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă. Împotriva
infanteriei care atacă pe jos aruncătoarele / artileria antitanc mixtă, execută
trageri de hărţuire şi interdicţie utilizând o cantitate mai mare de muniţie în
scopul de a încetini şi dezorganiza acţiunile inamicului în timp ce acesta îşi
concentrează forţele sau execută reaprovizionarea în vederea reluării
ofensivei. Tragerile de hărţuire executate de către aruncătoare / artileria
antitanc mixtă pot adesea împiedica inamicul de a organiza, la nivel batalion
sau regiment, observarea câmpului de luptă şi de a realiza legăturile fir
necesare conducerii. Dacă forţe sau coloane de aprovizionare ale inamicului
se deplasează pe un itinerar aflat într-o acoperire naturală, tragerile de
interdicţie executate de aruncătoare îi pot crea probleme deosebite. Tragerile
de hărţuire şi interdicţie, de regulă, se execută asupra unor obiective
neobservate şi de aceea în vederea asigurării preciziei şi siguranţei lor este
necesară o coordonare detaliată. Tragerea asupra acestor obiective se
pregăteşte adesea pe baza datelor transmise de patrulele de cercetare, aviaţia
de cercetare sau a altor mijloace de cercetare, de aceea tragerile de hărţuire şi
de interdicţie ale aruncătoarelor trebuie coordonate şi corectate de mijloacele
de cercetare şi corectare ale artileriei.
(2) Obiective planificate şi obiective neplanificate. În apărare focul se planifică
pe locul de dispunere a forţelor şi mijloacelor inamicului descoperit cert,
posibil sau suspect (apreciat). Aceasta nu înseamnă că se planifică un număr
nelimitat de obiective. Focul se planifică în primul rând pe obiective
localizate, selectate şi determinate cu certitudine, apoi pe cele suspecte de a fi
ocupate de inamic, ulterior pe cele posibile. În momentul în care inamicul
apare în apropierea unui obiectiv planificat aruncătoarele / artileria antitanc
mixtă execută tragerea asupra lui. Tragerea asupra inamicului dispus la o
anumită distanţă faţă de un obiectiv planificat se execută prin transport de foc
de la acesta.
-69 -
(3) Contrapregătirea. Această categorie de trageri se planifică atunci când atacul

inamicului este iminent. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă
execută tragerea, în cadrul contrapregătirilor asupra subunităţilor inamicului
aflate la contactul cu trupele proprii. Aruncătoarele pot executa trageri cu
bombe fumigene în raioanele în care dispunerea punctelor de observare ale
inamicului este posibilă. Trageri de iluminare se pot executa cu aruncătoarele
pentru a confirma sau infirma prezenţa inamicului în apropierea poziţiilor de
apărare atunci când aceasta nu oferă alţi indici de demascare. Focul asupra
aruncătoarelor inamicului în cadrul contrapregătirii este exercitat în totalitate
sau parţial de către subunitatea de aruncătoare.
f. Odată cu plecarea inamicului în ofensivă (atacul limitei dinainte)
aruncătoarele / artileria antitanc mixtă execută trageri în vederea dezorganizării
dispozitivului său, pentru a neutraliza mijloacele de foc şi blindate ale inamicului şi
pentru a nimici cât mai mult posibil din forţele inamicului. Obiectivele sunt
planificate în raport cu dispozitivul de apărare al trupelor proprii astfel:
(1) În faţa limitei dinainte a apărării pe inamicul sigur determinant sau
interpretat, pe căile de acces (apropiere) şi pe forme de teren dominante,
care pot fi folosite ca loc de dispunere a punctelor de observare.
(2) În faţa barajelor şi obstacolelor artificiale realizate de trupele proprii.
Aceste focuri sunt importante în apărare, deoarece orice baraj sau obstacol
neacoperit cu focul direct sau indirect al armamentului poate fi trecut de
către inamic prin culoare realizate. Tragerea cu bombe explozive
completate cu focos cu proximitate / proiectile explozive cu focos
percutant interzice apropierea inamicului şi realizarea culoarelor de
trecere. Este indicat ca această misiune să fie executată de către artileria
batalionară, deoarece ea este în permanenţă la dispoziţia comandantului de
batalion şi astfel asigură artileriei lovirea forţelor inamicului aflate dincolo
de baraj sau obstacol.
(3) Dacă inamicul a rupt apărarea, asupra lui se execută imediat foc. În situaţia
când trupele proprii se apără în tranşee (poziţii de apărare amenajate
genistic) asupra inamicului din contact se execută tragerea cu bombe
explozive echipate cu focos de proximitate / proiectile explozive. Aceasta
este o metodă eficientă, care se foloseşte (adoptă) în situaţii de urgenţă, dar
poate produce pierderi şi în rândul trupelor proprii. Focul planificat pe
poziţiile ocupate iniţial de trupele proprii este utilizat pentru sprijinul
contraatacului.
(4) În spatele poziţiilor de apărare focul se planifică pentru respingerea
atacului prin surprindere al inamicului în spatele (adâncimea)
dispozitivului de luptă. Focul planificat în interiorul dispozitivului de luptă
este destinat şi pentru sprijinul contraatacului executat pentru oprirea şi
nimicirea (neutralizarea) inamicului pătruns în dispozitivul propriu.
g. Sprijinul prin foc al contraatacului este similar celui al acţiunilor cu caracter
ofensiv cu deosebirea că priorităţile în executarea focului se repartizează atât
subunităţilor care menţin aliniamentul cât şi celor care execută contraatacul.
-70 -
Subunitatea de aruncătoare sprijină acţiunile subunităţilor care menţin aliniamentul,

(inclusiv bateriei artileriei antitanc mixte), în timp ce artileria sprijină acţiunile
subunităţilor care execută contraatacul.
PARAGRAFUL 5-4. Retragerea
Retragerea este o deplasare prin luptă organizată spre înapoi sau în altă direcţie
faţă de inamic executată cu aprobarea eşalonului superior. Retragerea poate fi impusă
de acţiunile inamicului sau poate fi executată deliberat. Retragerea este caracterizată
de o planificare centralizată a acţiunilor şi o execuţie descentralizată. Pe timpul
retragerii nu se angajează acţiuni decisive cu inamicul. Scopul retragerii este
păstrarea integrităţii forţelor până în momentul în care se creează condiţiile de
realizare a ofensivei.
Obiectivul principal al retragerii este acela de a produce inamicului cât mai
multe pierderi (atât cât permite situaţia). Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă
participă la acţiunea de retragere executând trageri în vederea neutralizării, nimicirii,
distrugerii, hărţuirii, lovirii, fumizării şi iluminării inamicului. Misiunile de foc ale
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte sunt asemănătoare cu cele executate în
apărare. Aruncătoarele pot crea perdele de fum care să mascheze trupele proprii şi pot
executa misiuni de foc care să inducă în eroare inamicul.
PARAGRAFUL 5-5. Sprijinul prin foc al artileriei batalionare pe timpul

retragerii
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă este un important mijloc
de sprijin prin foc la dispoziţia comandantului de arme întrunite. Focul aruncătoarelor
/ artileriei antitanc mixte poate fi folosit pentru a masca (cu fum) deplasarea
subunităţilor de pe un aliniament (poziţie) pe altul iar împreună cu subunitatea de
artilerie antitanc mixtă şi pentru a suprima mijloacele de foc ale inamicului, astfel
încât ruperea luptei să se poată executa cu pierderi cât mai reduse. Aprovizionarea cu
muniţie trebuie făcută astfel încât să permită folosirea pe scară largă a bombelor
fumigene. Focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte se foloseşte pentru a
interzice inamicului să lovească forţele proprii în timp ce se retrag.
a. Cele trei tipuri de acţiune în cazul retragerii sunt:
 Întârzierea – care schimbă importanţa spaţiului în favoarea timpului.
Contactul cu inamicul este menţinut dar se evită angajarea luptei.
 Deplasarea spre înapoi (retragerea) – trupele proprii în mod deliberat rup
lupta şi se deplasează spre înapoi. Această acţiune urmează întârzierea şi
precede regruparea. Poate fi executată sub sau în afara presiunii
inamicului.
 Regruparea – trupele proprii nu sunt în contact cu inamicul şi se
deplasează într-o zonă sigură (neameninţată de inamic).
b. În cazul acţiunii de întârziere sau al deplasării spre înapoi, deplasarea
(manevra) aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte trebuie astfel planificată
şi executată încât să fie în poziţie de tragere / aliniament atunci când focul
lor este necesar. Unde şi cum fac manevra aruncătoarele / artileria antitanc
mixtă depinde de distanţa la care se află faţă de limita dinainte, cât de
-71 -
departe faţă de subunitatea de arme întrunite se va dispune şi de intensitatea

acţiunilor inamicului. De regulă, subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă se dispune pe plutoane.
c. În cazul deplasării spre înapoi, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă trebuie să fie gata de tragere pentru a sprijini elementele de siguranţă.
Acţiunea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pe plutoane sau
piese este avantajoasă pentru sprijinul subunităţilor de arme întrunite care
execută deplasarea spre înapoi de pe un aliniament pe altul. Focul
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte trebuie executat astfel încât să i se
menţină intensitatea şi continuitatea pe tot parcursul acţiunii.
d. Un pluton (sau o piesă) poate fi dat ca întărire sau pus poate fi sub controlul
operaţional al subunităţii care asigură siguranţa deplasării sau a celei care se
află în contact cu inamicul. Dacă presiunea exercitată de inamic este mare,
întreaga subunitate de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate fi folosită
pentru sprijinul ruperii luptei.
-72 -
CAPITOLUL 6
TACTICI, TEHNICI ŞI PROCEDURI DE UTILIZARE A

ARTILERIEI BATALIONARE ÎN LUPTĂ
A rtileria batalionară, în luptă, poate fi folosită în diferite moduri, în

funcţie de situaţia creată pe câmpul de luptă. Comandantul
subunităţilor de aruncătoare şi artilerie antitanc mixtă trebuie să facă o
analiză profundă a concepţiei acţiunii şi să conducă subordonaţii în modul
cel mai potrivit pentru a răspunde prevederilor cursului optim al acţiunii.
Modul de utilizare al aruncătoarelor depinde de dotarea subunităţii, iar
comandantul este cel care decide procedeul de acţiune care corespunde pe
deplin situaţiei tactice.
SECŢIUNEA I
TACTICI DE ÎNTREBUINŢARE A SUBUNITĂŢII DE ARTILERIE
Comandantul de arme întrunite utilizează aruncătoarele şi artileria antitanc

mixtă în funcţie de rezultatul procesului de analiză a inamicului, trupelor proprii,
terenului şi condiţiilor de timp – anotimp, timpul la dispoziţie şi nu în ultimul rând a
misiunii primite.
Nu există nici o modalitate de utilizare a aruncătoarelor care să fie valabilă în
orice condiţii, fiecare dintre ele având avantaje şi dezavantaje. Comandantul de
batalion are trei opţiuni de utilizare a subunităţii de aruncătoare: întrunit, pe plutoane
de tragere sau pe piese. Comandantul companiei are două opţiuni de utilizare a
plutonului de aruncătoare şi artileriei antitanc mixte: întrunit sau pe piese. Un
aruncător / piesă antitanc sau instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate poate
fi dat ca întărire unui pluton de infanterie pentru o perioadă scurtă de timp sau pe
timpul îndeplinirii unei misiuni specifice.
PARAGRAFUL 6-1. Utilizarea întrunită a subunităţii de aruncătoare /

artilerie antitanc mixtă
În această modalitate de utilizare subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă acţionează din una sau două poziţii de tragere / aliniamente antiblindate şi
execută foc asupra fiecărui obiectiv sub comanda comandantului subunităţii
(locţiitorului acestuia). Atunci când întreaga subunitate este dispusă în aceeaşi
poziţie, poate executa mai multe misiuni de foc simultan. Deplasarea din poziţie de
-73 -
tragere / aliniamentul antiblindate, pe timpul manevrei, se poate face întrunit sau pe

plutoane. Plutoanele de tragere pot ocupa două poziţii de tragere / aliniamente
separate depărtate între ele la o distanţă de 300 de metri sau mai mare, situaţie în care
şansele inamicului de a lovi întreaga subunitate sunt minime. Condiţia care trebuie
îndeplinită este aceea ca toate aruncătoarele / piesele antitanc sau instalaţiile de
lansare a rachetelor antitanc să poată îndeplini misiunea de foc pe obiectiv. Poziţiile
de tragere / aliniamentul în care se va executa manevra trebuie să se afle la o
depărtare faţă de poziţia de tragere / aliniamentul anterior, care să-i permită
comandantului de subunitate controlul simultan asupra ambelor poziţii de tragere /
aliniamente. Separarea plutoanelor nu trebuie să fie un impediment în concentrarea
tragerilor ambelor plutoane asupra aceluiaşi obiectiv.
a. Concentrarea tragerilor presupune calculul elementelor de tragere de către
centrele de conducere a tragerilor (echipele de calculatori) pentru ambele
plutoane şi pentru acelaşi obiectiv. Dacă timpul la dispoziţie este scurt,
pentru lovirea aceluiaşi obiectiv, centrele de conducere a tragerilor
(echipele de calculatori) calculează elementele pentru ambele plutoane pe
acelaşi punct de reglaj. În acest fel, se realizează tragerea cu fascicolul
concentrat în raionul obiectivului. Dacă se solicită tragerea cu fascicolul
paralel (standard), centrul de conducere a tragerilor a plutonului 1 tragere
determină elementele pentru piesa de bază a plutonului pe punctul de reglaj
şi apoi calculează elementele pentru tragerea de efect. Centrul de conducere
a tragerilor (echipa de calculatori) a plutonului 2 reportează un punct de
reglaj imaginar la un interval al fasciculului (diametrul de efect al bombei)
în stânga sau în dreapta faţă de punctul pe care piesa de bază a executat
reglajul şi, în funcţie de acesta, determină elementele tragerii de efect.
Corecţiile de reglaj şi corecţiile meteorologice îmbunătăţesc precizia
tragerii plutonului 2 care nu a executat reglajul. (Figura 6-1)
Punctul pe care
Pl. 1 a executat Punctul de reglaj
reglaj imaginar
Piesa
de bază
Un singur punct de reglaj
Figura 6-1
-74 -
b. Ambele plutoane pot fi dispuse în aceeaşi poziţie de tragere / pe acelaşi

aliniament antiblindate. Acest lucru măreşte vulnerabilitatea subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă la focul artileriei inamicului, dar
sporeşte siguranţa nemijlocită şi uşurează conducerea subunităţii.
c. Când subunitatea se dispune întrunit într-o poziţie de tragere / pe un
aliniament antiblindat, unul dintre centrele de conducere a tragerilor (echipa
de calculatori) este cel care conduce focul subunităţii şi controlează reţeaua
de conducere a tragerii. Celălalt centru verifică datele de tragere,
determinate sau asigură continuitatea conducerii tragerii pe timpul
executării saltului pe plutoane în poziţiile de tragere / aliniamentele
antibilindate următoare. Centrul de conducere a tragerilor principal
transmite comenzile de tragere, stabileşte numărul de piese, tipul şi
cantitatea de muniţie cu care se va executa misiunea.
d. Când plutoanele ocupă poziţii de tragere / aliniamente diferite, fiecare
centru de conducere a tragerilor (echipa de calculatori) pregătesc elementele
de tragere pentru plutonul lor de tragere. Şi în această situaţie unul dintre
centre este principal. Dacă misiunea se execută cu unul sau două
aruncătoare (fumizare sau iluminare), centrul de conducere a tragerilor
principal stabileşte aruncătoarele din subunitate, care execută tragerea.
PARAGRAFUL 6-2. Utilizarea subunităţii de aruncătoare / artilerie

antitanc mixtă pe plutoane separate
În această situaţie fiecare pluton constituie subunitate de tragere separată,
acţionează semiindependent şi fiecare execută tragerea pe obiectivul sau în sectorul
repartizat lui.
a. De regulă, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă se utilizează
pe plutoane atunci când trebuie să acopere un sector de tragere larg. Fiecare
pluton este dispus astfel încât să acopere o parte din fâşia de acţiune a
batalionului. Astfel, în funcţie de distanţa până la obiectiv şi distanţa dintre
plutoane în poziţie de tragere / pe aliniamente obiectivele din fâşia
batalionului pot fi lovite cu unul sau ambele plutoane. Când acţionează
separat, fiecare pluton de tragere are centrul său de conducere a tragerilor
sau un calculator balistic.
b. Plutoanele de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă, în această variantă,
operează în reţeaua de conducere a tragerilor subunităţii. Observatorii
înaintaţi cer focul unui anumit pluton folosind codul (indicativul) acestuia.
În funcţie de mijloacele de transmisiuni la dispoziţie, fiecare pluton poate
opera în propria sa reţea (radio sau fir) de conducere a tragerii.
c. Comandantul subunităţii conduce deplasarea în vedere executării manevrei
ambelor plutoane. Deplasarea este coordonată cu desfăşurarea acţiunilor
părţii din compunerea batalionului pe care plutonul o sprijină. Dacă cele
două plutoane nu pot acoperi întreaga fâşie a batalionului pot executa
deplasarea simultan.
-75 -
d. Utilizarea subunităţii pe plutoane separate se foloseşte mai ales atunci când

companiile au front larg de acţiune sau acţionează pe direcţii separate
(independente). În acest caz, conducerea şi sprijinul logistic se execută
diferit.
PARAGRAFUL 6-3. Utilizarea subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă pe piese
În această variantă, unul sau mai multe aruncătoare / piese antitanc şi instalaţii
de lansare a rachetelor antitanc dirijate acţionează independent pe câmpul de luptă.
Aceasta se întâmplă atunci când este necesar sprijinul prin foc al unor misiuni
speciale, cum sunt:
 acţiunea elementelor de siguranţă sau pe poziţie înaintată;
 misiunea de iluminare cu o singură piesă;
 piesă nomadă;
 sprijinul ambuscadei antitanc sau al altor patrule;
 sprijinul retragerii în afara contactului cu inamicul.
a. Piesa care acţionează independent trebuie să fie însoţită de un calculator
(balistic) al centrului de conducere a tragerilor. Dacă mai multe piese
acţionează independent nu este posibilă însoţirea lor de câte un calculator
de conducerea tragerilor, de aceea comandanţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă trebuie să pregătească (determine) elementele de tragere.
b. Întreaga subunitate de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate să
acţioneze pe piese. Acest lucru nu este de dorit şi se foloseşte numai atunci
când terenul sau situaţia nu permite operarea altui mod de utilizare, ca de
exemplu:
(1) Atunci când unitatea sprijinită cere acoperirea unui front foarte larg, cum ar
fi misiunea de fumizare a frontului unui batalion care asigură flancul
corpului;
(2) În timpul acţiunilor în adâncimea dispozitivului pentru asigurarea protecţiei
(siguranţei) unor instalaţii speciale.
Aceste situaţii sunt rare. Dacă se poate asigura un sprijin adecvat prin utilizarea
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pe plutoane, se renunţă la
utilizarea ei pe piese. Utilizarea unei singure piese reduce efectul asupra obiectivului,
creează dificultăţi conducerii, oferă posibilitatea unor grupe mari ale inamicului să
scoată piesa din luptă şi creează probleme pentru asigurarea logistică.
c. Dacă plutonul companiei acţionează pe piese, fiecare aruncător / piesă
antitanc şi instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate este dat la
întărirea unui element luptător. Fiecare piesă de artilerie operează în reţeaua
radio a subunităţii pe care o sprijină sau în reţeaua ordonată de comandant.
Observatorii înaintaţi cer focul, precizând indicativul (codul) aruncătorului /
piesei antitanc, instalaţiei de lansare a rachetei antitanc dirijate care va
executa tragerea.
d. Dacă bătaia aruncătoarelor / pieselor antitanc, instalaţiilor de lansare a
rachetei antitanc dirijate asigură lovirea unui obiectiv, focul lor poate fi
concentrat asupra acestuia. Concentrarea focului, în acest caz, este dificilă
-76 -
datorită dispersării aruncătoarelor / pieselor antitanc, instalaţiilor de lansare

a rachetei antitanc dirijate şi a multitudinii de reţele radio folosite.
TEHNICI DE UTILIZARE
Mod de
Avantaje Dezavantaje
utilizare
- simplifică concentrarea focului; - vulnerabilitate faţă de focul artileriei
- utilă pentru comandantul batalionului; inamice;
- conducere simplă; - dispunerea în P.T. (pe aliniament)
Subunitate
- sprijin logistic simplu; poate fi influenţată de teren.
(Bt)
- conducerea tragerilor poate fi asigurată
întrunită
24 de ore;
- putere de foc maximă a subunităţii;
- asigură siguranţa şi op. aprop.
- reduce vulnerabilitatea la focul artileriei - conducere îngreunată;
inamice; - vulnerabilitate faţă de atacul terestru;
Pe plutoane
- mai puţin influenţată de teren. - probleme posibile în traficul radio;
în cadrul
- comenzile de tragere puţin mai
subunităţii
îngreunate;
- probleme logistice.
- vulnerabilitate redusă faţă de focul - efect mai scăzut asupra obiectivului;
artileriei; - conducere mai dificilă;
Separat pe - poate acoperi un front larg. - asigurare logistică mai dificilă;
plutoane - vulnerabilitate sporită faţă de atacul
terestru;
- concentrarea focului dificilă.
- vulnerabilitatea cea mai redusă faţă de - efect scăzut asupra obiectivului;
focul artileriei; - nu răspunde nevoilor cdt.de batalion;
- acoperă un front foarte larg; - foarte vulnerabilă la atacul terestru;
- asigură sprijin prin foc unei subunităţi - suportul logistic poate fi asigurat
Pe piese mici; numai prin subunitatea sprijinită;
- induce în eroare inamicul. - extrem de dificilă transmiterea
comenzilor de tragere;
- nu sunt suficiente mijloacele de
conducere a tragerii.
SECŢIUNEA A II-A
RECUNOAŞTEREA, ALEGEREA ŞI OCUPAREA
POZIŢIEI DE TRAGERE ŞI ALINIAMENTULUI ANTIBLINDATE
Condiţiile desfăşurării acţiunilor pe câmpul de luptă şi procedeul lovirii de

către artileria inamicului impun subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă
schimbări dese ale poziţiei de tragere / aliniamentului. Desele schimbări de dispozitiv
au implicaţii asupra continuităţii sprijinului prin foc şi de aceea necesită o
responsabilitate sporită privind misiunile de lovire a inamicului. Pentru reducerea
timpului necesar executării manevrei, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă trebuie să fie în măsură să execute recunoaşterea, alegerea şi ocuparea poziţiei
-77 -
de tragere în timp scurt şi în mod eficient. Acest lucru poate fi realizat printr-o
instruire corectă a subunităţii. Determinarea cu precizie a coordonatelor poziţiei de
tragere este o condiţie care influenţează precizia determinării elementelor de tragere.
Acestea se pot determina pe bază geodezică, pe baza hărţii folosind aparatele sau prin
procedee expeditive. De asemenea, se pot determina şi verifica folosind maşina de
legare topogeodezică sau dispozitivul G.P.S.
PARAGRAFUL 6-4. Recunoaşterea

Reprezintă activitatea prin care se stabileşte, în urma analizei, modul în care
terenul permite executarea misiunii de către subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă. Recunoaşterea trebuie să fie o activitate continuă, pentru ca sprijinul
prin foc să fie precis şi executat la timp. Recunoaşterea poziţiei de tragere se execută
de către comandantul subunităţii de aruncătoare şi trebuie planificată astfel încât să se
evite întreruperile în sprijinul prin foc. El primeşte noul raion al poziţiei de tragere /
aliniamentului sau alege şi propune el însuşi acest raion.
PARAGRAFUL 6-5. Tehnici şi proceduri de recunoaştere

Tehnicile de recunoaştere a poziţiei de tragere sunt: pe hartă, în teren şi din aer.
Cel mai bun mod de acţiune al comandantului de subunitate de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă este combinarea celor trei metode.
a. Recunoaşterea poziţiei de tragere executată pe hartă. Indiferent de metoda
utilizată, iniţial se execută stabilirea raionului poziţiei de tragere /
aliniamentului antiblindate şi a itinerarului de deplasare pe hartă. Această
metodă necesită timp scurt şi permite stabilirea itinerarelor de deplasare
utilizabile. Pe hartă se stabilesc şi locurile din teren unde inamicul poate
organiza şi executa ambuscade. În unele situaţii, recunoaşterea poziţiei de
tragere poate fi executată numai pe hartă. Există două dezavantaje ale
executării recunoaşterii numai pe hartă:
 este posibil ca harta să nu mai corespundă cu toate detaliile din teren;
 condiţiile reale ale drumului şi terenului din poziţia de tragere nu pot fi
stabilite cu exactitate.
Dacă există, este indicată folosirea fotografiei aeriene, deoarece fotografiile
sunt mai recente decât hârtiile, conţin mai multe detalii şi prezintă o imagine clară a
condiţiilor actuale ale terenului prin care se va trece.
b. Recunoaşterea executată în teren. Este tehnica cea mai bună şi cea mai des
utilizată, deoarece prezintă o analiză la faţa locului a terenului şi a căilor de
acces. Condiţiile terenului sunt influenţate de acţiunile inamicului (atac
N.B.C.), de anotimp şi de starea vremii. Dezavantajul acestei tehnici este
acela că necesită timp mai îndelungat decât celelalte.
c. Recunoaşterea executată din aer. Dacă există timp şi mijloace la dispoziţie,
informaţiile obţinute în timpul recunoaşterii aeriene sunt benefice pentru
alegerea căilor de acces şi a noului raion al poziţiei de tragere / aliniament.
Deşi este cea mai rapidă metodă, nu permite stabilirea condiţiilor solului pe
-78 -
itinerarul de deplasare şi în poziţia de tragere / aliniament. Această metodă

nu este întotdeauna la îndemâna comandantului subunităţii de aruncătoare.
PARAGRAFUL 6-6. Planificarea executării recunoaşterilor

Înainte de a fi executate, recunoaşterile trebuie planificate. În procesul de
planificare trebuie luate în considerare: misiunea, inamicul, terenul şi condiţiile de
timp – anotimp, trupele proprii şi timpul la dispoziţie.
a. Misiunea este principalul factor care se ia în considerare în cadrul
planificării, recunoaşterii, alegerii şi ocupării poziţiei de tragere /
aliniamentului. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie
să-şi îndeplinească misiunea, fără a fi influenţată hotărâtor de către
deplasările impuse de situaţie sau pentru realizarea siguranţei.
b. Inamicul. Situaţia inamicului trebuie înţeleasă şi cunoscută înainte de
executarea recunoaşterii, alegerii şi ocupării poziţiei de tragere /
aliniamentului, trebuie analizate dispunerea, intenţiile şi capacitatea forţelor
inamicului, în mod deosebit ale inamicului din zona de acţiune a subunităţii.
c. Terenul şi condiţiile de timp – anotimp. Comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să analizeze itinerarele care vor
fi folosite de către subunitate, distanţele şi timpul necesar executării
deplasării. Deplasarea în teren accidentat pe distanţe mari necesită o
planificare amănunţită, ordin de deplasare (marş) şi indicaţii de execuţie
detaliate. Efectele vremii şi anotimpului asupra terenului trebuiesc luate în
considerare pentru a putea executa o deplasare rapidă. Vremea influenţează
în mod deosebit vizibilitatea în teren (ceaţă etc.) şi practicabilitatea
itinerarelor (gheaţă, noroi etc.).
d. Trupele proprii. Puterea de luptă a subunităţii în fâşia cărora acţionează
aruncătoarele, piesele antitanc şi instalaţiile de lansare rachete antitanc
dirijate trebuie luată în considerare. Misiunea de luptă nu se schimbă, dar
se pot schimba forţele care o îndeplinesc. În funcţie de pierderile suferite şi
condiţiile des schimbătoare, este necesară realizarea corecturilor
(modificărilor) încă din faza de planificare.
e. Timpul la dispoziţie. Influenţează hotărâtor recunoaşterea, alegerea şi ocuparea
poziţiei de tragere / aliniamentului şi el se schimbă în funcţie de desfăşurarea
luptei. Timpul acordat iniţial trebuie corectat pe timpul execuţiei.
PARAGRAFUL 6-7. Grupul de recunoaştere

Recunoaşterea se execută de către comandantul subunităţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă sau persoana numită de către el. Sergentul (subofiţerul)
subunităţii sau al plutonului de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să fie în
măsură să execute recunoaşterile. Personalul grupului de recunoaştere trebuie să fie
cât mai restrâns numeric, dar aceasta nu trebuie să afecteze executarea activităţii. De
regulă, grupul de recunoaştere se compune din: comandantul subunităţii, un subofiţer
şi un şofer, dotaţi cu o maşină de legare topografică sau cu alt tip de aparatură, care să
asigure executarea măsurătorilor necesare.
-79 -
PARAGRAFUL 6-8. Alegerea poziţiei de tragere / aliniamentului

antiblindate
Pentru a permite îndeplinirea misiunii, poziţia de tragere / aliniamentul
antiblindate se alege în funcţie de următorii factori:
 asigurarea posibilităţii de îndeplinire a misiunii;
 situaţia tactică;
 bătaia;
 acoperirea cu foc a raionului obiectivelor;
 siguranţa apropiată;
 acoperirile existente în teren şi mascarea;
 natura terenului;
 comunicaţiile (legăturile);
 căile de acces.
a. Îndeplinirea misiunii este condiţia cea mai importantă. Poziţia aleasă /
aliniamentul trebuie să permită subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă să-şi îndeplinească misiunea.
b. Situaţia tactică. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă trebuie să-şi însuşească situaţia tactică, misiunea subunităţii / unităţii
sprijinite, dispunerea trupelor proprii şi acţiunile posibile ale inamicului. Pe
baza acestor date, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă se asigură că poziţia de tragere / aliniamentul ales permite executarea
sprijinului prin foc şi că asigură siguranţa subunităţii.
c. Bătaia maximă şi minimă este indiciul pe baza căruia se stabileşte dacă
subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate executa sprijinul
prin foc din poziţiile de tragere alese. Poziţia de tragere / aliniamentul ales
trebuie să asigure condiţii de lovire a inamicului dispus în faţa celor mai
înaintate elemente ale trupelor proprii la distanţe cuprinse între bătaia
minimă şi maximă a aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de
lansare a rachetelor antitanc dirijate. Aruncătoarele / piesele antitanc şi
instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate trebuie dispuse la o
distanţă înapoia trupelor proprii, care să le permită tragerea atât în faţa cât şi
în spatele punctului de sprijin de pluton.
d. Acoperirea cu foc a raionului obiectivelor. Dispunerea aruncătoarelor /
artileriei antitanc mixte poate asigura acoperirea cu foc a unei părţi sau a
întregului front al batalionului sau companiei. Pentru aceasta, comandantul
subunităţii trebuie să dispună aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile
de lansare a rachetelor antitanc dirijate în centrul fâşiei de acţiune / la unul
din flancuri sau pe o anumită direcţie, dar aceasta va avea implicaţii asupra
executării focului cu prioritate sau a tragerii asupra obiectivelor cu
prioritate. De aceea, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă trebuie să dispună aruncătoarele / piesele antitanc şi
instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate în acel loc din care poate
executa focul cu prioritate pentru o companie, sau asupra obiectivelor
-80 -
prioritare pe care le-a primit la nivel batalion de infanterie şi să acopere cu

foc cât mai mult posibil din frontul batalionului. Dacă în funcţie de
planificarea acţiunilor, în diferite etape, se schimbă subunitatea de
infanterie pentru care se execută focul cu prioritate, comandantul subunităţii
de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să aleagă o poziţie de tragere
din care să acopere cu foc fâşiile ambelor subunităţi sau să dispună
subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pe plutoane.
e. Siguranţa. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă pe câmpul
de luptă poate fi lovită cu substanţe toxice prin focul artileriei
aruncătoarelor, tancurilor şi atacul terestru sau avioane ale inamicului.
Toate acestea trebuie luate în considerare în momentul alegerii raionului
poziţiei de tragere / aliniamentul, astfel încât acesta:
 să nu permită mijloacelor cu tragere directă şi cu traiectorie curbă să
lovească subunitatea;
 să poată fi ocupat, fără ca inamicul să observe acest lucru;
 să ofere o acoperire şi mascare corespunzătoare;
 să existe căi de acces practicabile şi să permită stabilirea mai multor
itinerare de intrare şi ieşire din raion;
 să ofere obstacole naturale în acţiunile inamicului.
f. Creasta acoperitoare. Dispunerea în teren a aruncătoarelor nu trebuie să
influenţeze executarea tragerilor în vederea îndeplinirii misiunii.
(1) Posibilităţile de tragere sunt influenţate de existenţa copacilor sau clădirilor
pe direcţia de tragere, în imediata apropiere a poziţiei de tragere /
aliniamentului. Posibilitatea tragerii peste / pe lângă asemenea obstacole se
verifică aşezând aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a
rachetelor antitanc dirijate în poziţie de tragere / pe aliniament şi stabilind
dacă traiectoria corespunzătoare unghiului de înălţător maxim trece peste /
pe lângă aceste obstacole.
(2) Creasta acoperitoare se afla în faţa aruncătoarelor şi poate fi o formă de
teren, o clădire sau un grup de copaci. Posibilitatea tragerii peste creastă se
verifică aşezând aruncătoarele în poziţie de tragere, înregistrând înălţătorul
minim şi privind pe lungul ţevii aruncătorului spre înainte.
(3) Dacă obstacolele şi creasta acoperitoare nu permit tragerea asupra
obiectivelor dispuse pe întreaga bătaie a aruncătorului, se raportează
centrului de conducere a tragerilor (grupei de calculatori) înălţătorul minim
şi înălţătorul maxim între care tragerea este posibilă. Poziţia de tragere
trebuie astfel aleasă încât să permită executarea focului din spatele unei
creste acoperitoare. Dacă poziţia de tragere aleasă în spatele unei acoperiri
permite îndeplinirea misiunii restrângând câmpul de tragere vertical cu
valori mici, acestea nu se modifică.
g. Terenul din poziţia de tragere. Aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de
lansare a rachetelor antitanc dirijate trebuie dispuse pe un sol tare şi uscat pentru
ca placa de bază să nu se afunde în timpul executării tragerii. Dacă aruncătorul
este autopropulsat şi piesele antitanc, solul pe care se dispune vehiculul / piesa
-81 -
trebuie să asigure stabilitatea acestuia pe timpul tragerii. În caz contrar, terenul

de sub placa de bază se consolidează cu materiale din zonă. În teren îngheţat
trebuie săpat locaş pentru placa de bază. Atunci când temperatura mediului
ambiant scade sau creşte în jurul valorilor de îngheţ, servanţii trebuie să verifice
şi să se asigure că plăcile de bază nu au îngheţat în sol.
h. Legăturile. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să
aibă legăturile de transmisiuni care să asigure comunicarea cu subunitatea
sprijinită, iar subunitatea de tragere trebuie să aibă legături realizate cu
centrul de conducere a tragerilor (echipa de calculatori).
(1) Pe timpul recunoaşterii poziţiei de tragere / aliniamentului, se verifică
posibilităţile de realizare a legăturilor (de transmisiuni).
(2) Se iau toate măsurile împotriva mijloacelor de goniometrare a inamicului,
care ar putea descoperi locul de dispunere al subunităţii în funcţie de
emisiile radio. Folosirea antenelor direcţionale şi a legăturilor fir reduc
posibilităţile inamicului de a descoperi dispunerea aruncătoarelor. Sunt
utile dispozitivele de transmitere digitală a datelor şi mesajelor.
i. Căile de comunicaţie. Poziţiile de tragere / aliniamentele antiblindate
trebuie alese şi stabilite în apropiere a căilor de comunicaţii, fapt care
facilitează aprovizionare şi deplasarea subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte. După executarea activităţilor din poziţia de tragere / de pe
aliniamentul înainte de ocupare a acesteia, grupul de recunoaştere se
deplasează în poziţia următoare.
PARAGRAFUL 6-9. Activitatea grupului de recunoaştere

Grupa de recunoaştere se compune din personalul minim dotat cu materialele
necesare pentru a alege, recunoaşte şi a pregăti poziţia de tragere / aliniamentul
pentru ocupare. Grupul de recunoaştere însoţeşte pe comandantul de subunitate sau
persoana numită de către acesta şi îşi începe activităţile după ce locul poziţiei de
tragere / aliniamentul a fost stabilit. Atât în situaţia în care se dispune de timp
suficient, cât şi atunci când activităţile se execută în grabă, se stabilesc semnale de
alarmare şi conducere a grupului de recunoaştere. Semnalele, alături de compunerea
şi dotarea grupului de recunoaştere, se transmit prin ordine pentru recunoaştere.
a. În funcţie de situaţia tactică şi materialele disponibile, comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă stabileşte compunerea
grupului de recunoaştere. O variantă a compunerii şi dotării grupului de
recunoaştere este prezentată în tabelul de mai jos.
Compunere Dotare
Comandantul subunităţii, sergentul Autovehicul cu staţie radio
subunităţii sau sergentul plutonului. Hartă, busolă, binoclu, aparatură de
Calculator (sau operator la sistemul cercetare chimică şi de radiaţie, dispozitiv
automatizat de conducere a GPS dacă există (maşina de legare
tragerilor). topografică).
Radiotelefonist. Hartă, folie transparentă, raportor şi riglă.
Câte un servant din fiecare echipă Goniometru-busolă, cablu telefonic, mine
-82 -
de servanţi. antiinfanterie şi antitanc, trusă pentru

marcarea terenului contaminat.
Tablă de tragere
Ţăruşi, topor şi unelte genistice
Puncte de ochire şi jaloane
b. Principalele activităţi desfăşurate de personalul din compunerea grupului de
recunoaştere sunt prezentate în tabelul de mai jos. Dacă unul / una dintre
aruncătoare / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc
dirijate însoţeşte grupul de recunoaştere, acesta / aceasta se dispune în
poziţie de tragere / aliniament şi execută reglajul pe reperul de tragere.
Pe timpul lucrului înainte Pe timpul ocupării
Funcţia Pe timpul recunoaşterii
de ocupare poziţiei de tragere
Execută recunoaşterea Alege poziţia de tragere de Conduce ocuparea
poziţiei de tragere pe bază / aliniamentului poziţiei de tragere /
hartă. antiblindat. aliniamentului
Alege itinerarul de bază şi Determină (stabileşte) antiblindat.
cele de rezervă. gismentul de tragere Verifică legarea topo-
Întocmeşte ordinul de (direcţiei de bază). geodezică a poziţiei de
deplasare. Determină coordonatele tragere / aliniamentului
Transmite ordine perso- poziţiei de tragere / antiblindat.
Coman-
nalului subunităţii şi aliniamentului antiblindat.
dantul
grupului de recunoaştere. Întocmeşte planul ocupării
subunităţii
Conduce activitatea în poziţiei de tragere /
teren a grupului de aliniamentului antiblindat.
recunoaştere. Stabileşte locul aruncătoa-
relor / pieselor antitanc şi
instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate ,
grupei de calculatori şi a
colimatoarelor (G.B.).
Ajută pe comandantul Întocmeşte planul de Conduce acţiunile de
subunităţii pe timpul apărare apropiată. apărare apropiată.
recunoaşterilor. Alege locul de dispunere al Indică şi dirijează
Adună grupul de autovehiculelor. aruncătoarele / piesele
Locţiitorul recunoaştere. Stabileşte măsurile de antitanc şi instalaţiile de
comandan- Stabileşte măsurile de siguranţă. lansare a rachetelor
tului siguranţă. Instalează şi orientează antitanc dirijate spre
subunităţii colimatorul sau G.B. poziţia de tragere /
Măsoară deriva de bază. aliniamentului
Dă indicaţii referitoare la antiblindat.
ocuparea poziţiei de tragere
/ aliniamentului antiblindat.
Şoferul Ajută la realizarea şi Participă la realizarea Conduce subunitatea de
coman- menţinerea legăturilor măsurilor de siguranţă. aruncătoare / artilerie
dantului de radio pe timpul realizării Realizează legătura fir cu antitanc mixtă spre
pluton măsurilor de siguranţă. echipei de calculatori. poziţia de tragere /
Execută cercetarea chimică aliniamentul antiblindat.
-83 -
Pe timpul lucrului înainte Pe timpul ocupării

Funcţia Pe timpul recunoaşterii
de ocupare poziţiei de tragere
şi de radiaţii. Dirijează circulaţia
autovehiculelor.
Ajută la realizarea măsu- Participă la realizarea Conduce deplasarea
rilor de siguranţă. măsurilor de siguranţă. plutonului spre poziţia
Realizează legătura fir cu de tragere / aliniament.
echipei de calculatori.
Primeşte gismentul de
tragere (GDB), derivele de
bază şi coordonatele
Calcula-
poziţiei de tragere /
torul
aliniamentului antiblindat.
Introduce datele iniţiale în
calculator.
Recunoaşte itinerarul de
deplasare al plutonului de
aruncătoare / artilerie
antitanc mixt.
Participă la realizarea Participă la realizarea Conduc deplasarea
măsurilor de siguranţă pe măsurilor de siguranţă. aruncătoarelor / artileriei
timpul deplasării. Pregătesc poziţia de tragere antitanc mixte în poziţia
/ aliniamentul. de tragere / aliniament.
Primesc deriva de bază şi o Transmit ochitorului
raportează comandantului deriva de bază.
de aruncător / piese antitanc
şi instalaţie de lansare a
rachetelor antitanc dirijate
Servanţii
Recunosc căile de acces
către poziţia de tragere /
aliniament.
Participă la realizarea
legăturilor fir cu
aruncătoarele / pieselor
antitanc şi instalaţiilor de
lansare a rachetelor antitanc
dirijate.
c. În unele situaţii, grupul de recunoaştere poate fi însoţit de un aruncător /

piesă antitanc sau instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate cu
echipă de servanţi care în noua poziţie de tragere / aliniament, va fi
aruncător de bază.
d. Materialele din dotarea grupului de recunoaştere se pot încărca într-un
anumit autovehicul, care va pleca la recunoaşterea noii / noului poziţii de
tragere / aliniament.
e. Grupul de recunoaştere mai execută şi următoarele activităţi:
-84 -
(1) Recunosc şi marchează (cu indicatoare sau îndrumătorii de circulaţie) căile

de acces spre poziţia de tragere / aliniament. Dacă itinerarele de deplasare
stabilite din timp nu sunt aplicabile, şeful grupului de recunoaştere ia
legătura cu subunitatea şi raportează calea de acces aleasă.
(2) Verifică acoperirile oferite de teren atât pe timpul deplasării, cât şi în
poziţia de tragere / aliniament.
(3) În funcţie de timpul la dispoziţie, plantează câmpurile de mine şi instalează
obstacolele artificiale în poziţia de tragere / aliniament. Dispunerea
câmpului de mine se reportează pe harta comandantului subunităţii şi se
raportează centrului de conducere a acţiunilor batalionului.
(4) Utilizează aparatura de cercetare chimică şi de radiaţie pe timpul deplasării
şi marchează raioanele infectate sau contaminate, pe care le raportează
eşalonului superior. Reportează aceste raioane pe hartă şi alege itinerare de
ocolire a acestora.
(5) Stabileşte şi raportează timpul necesar ocupării noii / noilor poziţii de
tragere / aliniamente.
(6) Recunoaşte locurile favorabile de-a lungul itinerarului de deplasare unde se
pot ocupa de urgenţă poziţii de tragere / aliniamente.
f. După executarea recunoaşterilor, elementele componente ale grupului de
recunoaştere ocupă noua poziţie de tragere / aliniament, pe care o pregătesc
în funcţie de posibilităţile de care dispun, până în momentul când soseşte
subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă. Lucrul în poziţia de
tragere / aliniament se continuă după sosirea subunităţii.
PARAGRAFUL 6-10. Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului

antiblindate
Grupul de tragere ocupă noua / noul poziţie de tragere / aliniament şi îşi
continuă activitatea până la sosirea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte. Ocuparea poziţiei de tragere de către întreaga subunitate este o continuare a
activităţii grupului de recunoaştere.
a. Grupul de recunoaştere ocupă poziţia de tragere / aliniament executând:
(1) Clarificarea coordonatelor poziţiei de tragere / aliniamentul.
(2) Cercetarea raionului poziţiei de tragere / aliniamentul în vederea
descoperirii câmpurilor de mine, substanţelor toxice sau radioactive şi a
forţelor inamicului.
(3) Stabilirea măsurilor de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată.
(4) Marcarea cu jaloane a poziţiei de tragere / aliniamentul a aruncătoarelor /
pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
(5) Instalarea goniometrului busolă şi determinarea gismentului de tragere.
Direcţia de tragere se marchează cu jaloane.
(6) Dacă timpul la dispoziţie permite, se marchează locul şi direcţia de tragere
pentru toate aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a
rachetelor antitanc dirijate. Acest lucru se execută mai ales atunci când
ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului se execută noaptea.
-85 -
(7) Marcarea intrării şi ieşirii din poziţia de tragere / de pe aliniament.

(8) La sosirea în poziţia de tragere / pe aliniament îndrumă fiecare element
component al subunităţii pentru ocuparea poziţiei. Locul de dispunere al
grupei de calculatori (calculatorului) se alege înapoia poziţiei de tragere /
aliniamentului şi la mijlocul acesteia, pentru ca toate comenzile de tragere
să poată fi transmise fiecărui aruncător / piesă antitanc şi instalaţie de
lansare a rachetelor antitanc dirijate prin voce, dacă este necesar. Între
grupa de calculatori şi aruncătoare / piese se realizează legături fir pentru
transmiterea comenzilor de tragere.
(9) Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului de către fiecare aruncător /
piesă antitanc şi instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate şi
realizarea legăturilor fir cu grupa calculatori.
(10) Determinarea posibilităţilor de tragere peste creastă şi adâncimea acoperirii
(numai pentru subunitatea de aruncătoare).
(11) Realizarea măsurilor de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată.
(12) Realizarea măsurilor de mascare.
(13) Amenajarea amplasamentelor aruncătoarelor / pieselor antitanc şi
instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
(14) Recunoaşterea şi alegerea altor poziţii de tragere / aliniamente în cadrul
raionului de tip CHARLIE, dacă timpul la dispoziţie permite acest lucru.
Îmbunătăţirea datelor privind poziţia de tragere / aliniamentul se realizează
treptat, până în momentul părăsirii ei.
b. Înainte de părăsirea poziţiei de tragere / aliniamentului, comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să se asigure că:
(1) Statul major este informat asupra părăsirii poziţiei de tragere /
aliniamentului şi începerii deplasării (manevrei).
(2) În raionul poziţiei de tragere / aliniamentului s-au adunat documentele,
schemele pe material transparent sau alte documente secrete.
(3) Au deplantat minele din câmpurile de mine şi au demontat obstacolele.
(4) Au strâns dispozitivele de avertizare.
(5) Au strâns legăturile fir.
(6) Personalul care a asigurat paza şi siguranţa în poziţia de tragere este chemat
în cadrul subunităţii.
(7) Aruncătoarele autopropulsate sunt montate pe şasiul mijlocului de transport
(dacă s-a executat tragerea de pe sol).
(8) Muniţia care nu poate fi transportată, se trage (dacă situaţia tactică permite
acest lucru).
(9) În calculatorul subunităţii se introduc date corespunzătoare viitoarei poziţii
de tragere / aliniamente (dacă acestea sunt cunoscute).
(10) Aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor
antitanc dirijate sunt pregătite pentru mişcare.
(11) Dacă există timp la dispoziţie, amplasamentele folosite se acoperă şi se
maschează.
-86 -
PARAGRAFUL 6-11. Ordinul pentru deplasare

Înainte de începerea deplasării pentru recunoaşterea noii poziţii de tragere /
noului aliniament, comandantul subunităţii transmite personalului informaţii
referitoare la deplasare.
a. Ordinul pentru deplasare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
(1) Situaţia:
 Situaţia inamicului: acţiuni în adâncimea dispozitivului, principalele căi de
apropiere, activitatea inamicului aerian, locuri favorabile pentru organizarea
ambuscadelor.
 Situaţia trupelor proprii: schimbările în ce priveşte misiunile şi dispunerea
subunităţilor de arme întrunite şi ale artileriei de sprijin.
(2) Misiunea. Schimbările privind misiunea subunităţilor de arme întrunite.
(3) Execuţia:
 Concepţia acţiunii. Raionul poziţiilor de tragere / aliniamentelor antiblindate,
gismentul de tragere (GDB), itinerarul de deplasare, ordinea de încolonare,
punctul iniţial, punctul de primire a materialelor de aprovizionare şi termene.
 Măsuri de siguranţă.
 Raioane infectate sau contaminate cunoscute.
(4) Logistica. Locul şi ora servirii mesei, priorităţi privind întreţinerea
armamentului, aprovizionarea cu muniţie şi cu carburanţi lubrifianţi.
(5) Conducerea şi semnale
 Conducerea: schimbări de dispunere a punctului de comandă şi a locului
unde se află comandantul.
 Semnale: frecvenţa radio pe timpul deplasării, restricţii privind traficul radio
şi semnale pentru intrarea imediat în acţiune, ocupând poziţia de tragere /
aliniamentul, în halte sau lângă itinerar.
b. După primirea ordinului, şeful grupei de calculatori informează personalul
rămas în ce priveşte următoarele:
 Situaţia tactică;
 Căi de acces care pot fi folosite;
 Toate problemele care pot fi anticipate;
 Termene şi timp pentru deplasare.
PARAGRAFUL 6-12. Ocuparea poziţiei / aliniamentului pe timp de

noapte
Întunericul creează probleme în ce priveşte conducerea şi controlul acţiunilor şi
îngreunează executarea activităţilor de ocupare a poziţiei de tragere / aliniamentului.
Pentru ca activităţile pe timp de noapte să fie eficiente este necesară pregătirea lor din
timp şi instruirea corespunzătoare a personalului.
a. Pe timp de noapte creşte importanţa legăturilor fir. Capetele cablurilor
trebuie marcate pentru a putea fi corect identificate.
b. Îndrumătorii de circulaţie trebuie instruiţi şi instalaţi înainte de căderea
întunericului. Aceştia trebuie să fie dotaţi cu lanterne cu lumină de diferite
culori, cu care să transmită semnalele de dirijare a autovehiculelor.
-87 -
c. Pentru fiecare piesă şi subunitate se stabilesc coduri luminoase de

identificare (de exemplu piesa 1 – albastru, piesa 2 – roşu, piesa 3 – verde).
d. Utilizarea luminilor trebuie limitată la maxim şi regulile de folosire a lor
trebuie respectate cu stricteţe.
PARAGRAFUL 6-13. Procedee de ocupare a poziţiei de tragere /

aliniamentului antiblindate
Poziţia de tragere / aliniamentul se poate ocupa:
 când se dispune de timp suficient;
 când nu se dispune de timp suficient;
 în grabă.
a. Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului în condiţiile în care se dispune
de timp suficient este o activitate planificată, precedată de lucrul în poziţia
de tragere / aliniament a grupului de recunoaştere. Ocuparea poziţiei de
tragere / aliniamentului în această variantă poate avea loc pe timp de zi ca o
continuare a acţiunilor desfăşurate, pe timp de noapte ca o continuare a
activităţilor desfăşurate pe timp de zi sau pe timp de noapte, ca o continuare
a activităţilor desfăşurate pe timp de noapte. În această situaţie personalul şi
autovehiculele din compunerea grupului de recunoaştere este minim.
Activitatea intensă pe timpul recunoaşterii poate permite inamicului
descoperirea poziţiei de tragere / aliniamentului care urmează să fie
ocupată. Este indicat ca pregătirea poziţiei de tragere / aliniamentului să se
execute pe timp de zi şi ocuparea să se execute pe timp de noapte.
Pregătirea şi ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului pe timp de noapte
necesită timp mai mult decât în cazul desfăşurării activităţilor pe timp de zi.
În acest caz activitatea este planificată.
b. Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului în condiţiile în care nu se
dispune de timp suficient este o activitate planificată, diferenţa faţă de
prima variantă constând în timpul avut la dispoziţie. Acest tip de ocupare
are loc datorită modificărilor rapide ale situaţiei tactice sau circumstanţelor
neprevăzute. În această variantă grupul de recunoaştere execută activităţile
strict necesare pentru ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului şi
deschiderea tragerii.
c. Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului în grabă are loc atunci când o
cerere de foc este primită în timp ce subunitatea de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă este în deplasare. În această situaţie, poziţia de tragere /
aliniamentul se ocupă fără a fi pregătită în prealabil, în teren favorabil, în
apropierea căii de acces.
PARAGRAFUL 6-14. Ocuparea când se dispune de timp suficient

Coloana subunităţii este aşteptată în raionul ultimei acoperiri (raion de tip
BRAVO) sau la intrarea în raionul poziţiei de tragere / aliniamentului de către un
îndrumător de circulaţie, care o conduce până în apropierea locului de dispunere a
pieselor. De aici aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor
-88 -
antitanc dirijate sunt conduse spre locul ales de către servantul care a participat la
recunoaştere.
a. Fiecare servant care a participat la recunoaştere dirijează autovehiculele de
tracţiune pe direcţia gismentului de tragere şi transmite ochitorului deriva de bază.
b. Linia fir realizată din timp este folosită pentru comunicarea cu echipei de
calculatori.
c. Pe măsură ce activităţile de ocupare sunt executate şi există personal
disponibil, sergentul subunităţii realizează măsurile de siguranţă nemijlocită
şi apărare apropiată stabilite.
d. În cazul ocupării poziţiei de tragere / aliniamentului pe timp de noapte,
trebuie avute în vedere următoarele:
(1) Regulile de utilizare a luminilor trebuie respectate cu stricteţe. Pregătirea
amănunţită a poziţiei de tragere / aliniamentului este principala condiţie
care duce la evitarea la minim a folosirii luminilor pe timpul ocupării
poziţiei de tragere / aliniamentului. Intrarea în poziţia de tragere / pe
aliniament se face cu farurile stinse sau camuflate.
(2) Zgomotele produse trebuie reduse la minim posibil, deoarece distanţa de la
care acestea pot fi percepute este mai mare decât pe timp de zi.
(3) Timpul necesar ocupării poziţiei de tragere / aliniamentului pe timp de
noapte este mai mare decât pe timp de zi.
(4) Fiecare servant care a participat la recunoaştere trebuie să cunoască locul
aruncătorului / piesei antitanc şi instalaţiei de lansare a rachetelor antitanc
dirijate său în coloana subunităţii, pentru ca pe timpul ocupării să nu se
creeze blocaje ale autovehiculelor.
(5) Pentru dirijarea autovehiculelor se folosesc lanterne cu fante care să
micşoreze intensitatea luminii.
e. Vehiculele se deplasează în poziţia de tragere / aliniament numai dirijate de
către un îndrumător.
PARAGRAFUL 6-15. Ocuparea când nu se dispune de timp suficient

Timpul limitat pentru executarea recunoaşterii şi pregătirii poziţiei /
aliniamentului duce la mărirea timpului necesar ocupării poziţiei de tragere /
aliniamentului deoarece:
 timpul necesar părăsirii comunicaţiei de către autovehicule este mai mare;
 conducerea se face prin voce;
 direcţia de tragere nefiind marcată sau deriva de bază nefiind determinată,
ocuparea poziţiei / aliniamentului de către aruncător / piesă antitanc şi
instalaţie de lansare a rachetelor antitanc dirijate durează mai mult;
 timpul de pregătire al echipei de calculatori este mai mare deoarece, nu toate
detaliile iniţiale sunt cunoscute.
PARAGRAFUL 6-16. Activităţi care se executa după ocuparea poziţiei de

tragere / aliniamentului antiblindate
a. După ocuparea poziţiei / aliniamentului şi după ce subunitatea este gata
-89 -
pentru tragere se execută următoarele activităţi în ordinea stabilită de

comandantul subunităţii:
 îmbunătăţirea măsurilor de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată;
 îmbunătăţirea măsurilor de mascare;
 îngroparea sau suspendarea liniilor fir;
 amenajarea locaşurilor de tragere;
 executarea întreţinerii tehnice;
 revederea modului de acţiune stabilit;
 instruirea personalului;
 asigurarea cu materiale;
 realizarea legării topogeodezice la volum complet.
b. O atenţie deosebită se acordă pregătirii şi aprovizionării cu muniţie şi
realizării plinurilor de carburanţi. Aceste activităţi pot fi indici de
demascare, de aceea este indicat să se execute noaptea într-un raion de
susţinere logistică apropiat (raion de tip DELTA).
c. Grupul de recunoaştere trebuie să fie pregătit în permanenţă ca la ordin să
se deplaseze în viitoarea / viitorul poziţie de tragere / aliniament.
SECŢIUNEA A III-A
DEPLASAREA
Având la bază datele din planul de acţiune şi indicaţiile comandantului de arme

întrunite, comandantul subunităţii de aruncătoare întocmeşte planul de deplasare (de
manevră) care trebuie să fie în concordanţă cu planul tragerilor. Planul de deplasare
conţine poziţia de tragere / aliniament iniţială (de bază) şi poziţiile viitoare (de
rezervă) care urmează a fi ocupate pe timpul desfăşurării acţiunilor. Dacă timpul la
dispoziţie permite, comandantul subunităţii include în plan poziţii alternative şi
suplimentare. Planul conţine itinerarele de bază şi cele de rezervă pentru deplasarea
în poziţiile de tragere de rezervă planificate. Planul de deplasare (de manevră) se
întocmeşte conform hărţii pe material transparent.
PARAGRAFUL 6-17. Conducerea manevrei (deplasării)

Comandantul de batalion sau companie conduce manevra subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă în două tehnici:
a. În prima modalitate deplasarea (manevra) subunităţii se execută numai la
ordin. Ordinul de deplasare poate fi dat de către comandantul de batalion sau
acesta delegă pe ofiţerul cu conducerea acţiunilor sau pe ofiţerul cu sprijinul
prin foc.
(1) Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă este obligat
să raporteze în permanenţă centrului de conducere a acţiunilor, situaţia
subunităţii. Raportul trebuie înaintat cel mai târziu atunci când poziţia de
tragere / aliniamentul asigură lovirea inamicului în parametrii stabiliţi prin
ordin. Acest raport, permite comandantului luarea la timp a deciziei privind
-90 -
deplasarea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă. Comandantul

subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să cunoască
situaţia şi evoluţia luptei pentru a putea anticipa primirea ordinului de
deplasare şi pentru a se pregăti pentru executarea lui. Dacă deplasarea este
absolut necesară şi nu s-a primit ordinul de deplasare, comandantul
Raionul obiectivelor
78
62
P4
A6
A5
A4
P3
= =
P2
A3
A1 A2
P1
82
LD LD 56
A
Legendă:
P 1-4 – Poziţia de tragere de rezervă
A 1-4 – Poziţia alternativă
Itinerar de bază
Itinerar de rezervă
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă solicită aprobarea
executării manevrei.
Figura 6-2 Deplasarea subunităţii de aruncătoare
(2) Dacă legătura cu comandantul de batalion este întreruptă comandantul

subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă stabileşte momentul
executării manevrei, apoi caută mijlocul de comunicare prin care să-i
raporteze despre aceasta.
(3) Dacă nu poate restabili legătura cu comandantul de batalion, comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă transmite raportul referitor
la executarea manevrei prin intermediul unui comandant de companie sau
pluton de infanterie.
-91 -
b. În a doua modalitate, comandantul de batalion hotărăşte ca decizia privind

manevra subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă să fie luată de către
comandantul acesteia, astfel încât să fie gata să sprijine acţiunile în momentele
importante ale luptei.
(1) Planul de deplasare (manevră) realizat în funcţie de momentele importante ale
luptei are la bază etapele luptei, planificarea în timp a desfăşurării acţiunilor,
momentul trecerii diferitelor aliniamente sau semnale stabilite în timpul
cooperării. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă
trebuie să anticipeze desfăşurarea acţiunilor şi să pregătească din timp
executarea manevrei. Pentru a fi în măsură să realizeze acest lucru, el trebuie
să urmărească ordinele şi rapoartele transmise prin mijloacele de transmisiuni
şi, în funcţie de acestea, să deducă cursul acţiunilor. În cazul întreruperii
legăturilor trebuie să acţioneze pentru refacerea lor şi să obţină informaţii
despre desfăşurarea acţiunilor.
(2) În momentul schimbării situaţiei, care necesită schimbarea poziţiei de tragere /
aliniamentului, comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă informează despre aceasta centrul de conducere a acţiunilor şi solicită
permisiunea (aprobarea) pentru executarea manevrei.
PARAGRAFUL 6-18. Particularităţile deplasării (manevrei) în ofensivă,

apărare şi retragere
Rapiditatea desfăşurării acţiunilor pe câmpul de luptă modern obligă pe
comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte să fie pregătit în
permanenţă pentru executarea manevrei. Planificarea amănunţită şi detaliată a
manevrei permite executarea unui sprijin prin foc oportun şi eficient.
a. Pentru a sprijini acţiunile ofensive, planul de deplasare (manevră) trebuie să
permită schimbarea rapidă a poziţiei de tragere / aliniamentului şi executarea
unui sprijin oportun. El trebuie să fie flexibil şi adaptabil situaţiei concrete.
Procedura de deplasare depinde de situaţia inamicului, distanţa de tragere până
în raionul obiectivelor şi nevoia executării sprijinului prin foc neîntrerupt.
b. Planului de deplasare (manevră) în apărare i se pun aceleaşi condiţii şi cerinţe
ca şi în ofensivă. Şi în acest caz comandantul subunităţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte stabileşte poziţii de tragere / aliniamente alternative şi
suplimentare. De asemenea el trebuie să anticipeze desfăşurarea luptei şi să
planifice deplasarea astfel încât misiunea primită să poată fi îndeplinită.
c. Pe timpul retragerii, dispunerea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc
mixte poate fi pe plutoane sau chiar piese în funcţie de situaţia creată şi de
frontul care trebuie acoperit cu foc. Planificarea manevrei se realizează în
scopul asigurării continuităţii sprijinului prin foc. Planul, în acest caz, trebuie
să includă şi locurile în care aprovizionarea cu muniţie este posibilă (raioanele
de tip DELTA). Pentru ca aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de
lansare a rachetelor antitanc dirijate să poată executa manevra înaintea părăsirii
unui aliniament de către subunităţile de infanterie, între comandanţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă şi cei ai subunităţilor de infanterie trebuie
-92 -
să existe o cooperare şi colaborare continuă. Ruperea luptei de către infanterie

trebuie asigurată cu focul aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte.
d. După întocmirea planului de deplasare (manevră), grupul de recunoaştere se
deplasează în teren pentru a verifica căile de acces şi raioanele alese pentru
poziţiile de tragere / aliniamentele succesive. Apoi se deplasează în prima
poziţie de tragere / aliniament pe care o pregăteşte pentru ocupare.
e. Planul de deplasare (manevră) întocmit se multiplică pe material transparent şi
se înmânează comandantului sau ofiţerului cu conducerea acţiunilor
batalionului, ofiţerul cu sprijinul prin foc şi sergentului fiecărui pluton de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă sau şefului echipei de calculatori. Planul
este divizat pentru conducerea şi executarea manevrei subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte. Planul se modifică şi se îmbunătăţeşte pe
măsură ce situaţia tactică sau misiunea se schimbă. Deseori aceste schimbări
sunt datorate rezultatului recunoaşterilor.
SECŢIUNEA A IV-A
PROCEDURI DE DEPLASARE
Ordinul de acţiune al comandantului de arme întrunite conţine informaţiile

necesare pentru comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte în ce
priveşte utilizarea aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate. Procedura de deplasare folosită într-o anumită situaţie
depinde de:
 planul de acţiune al subunităţii sprijinite;
 acţiunile inamicului;
 practicabilitatea terenului;
 posibilităţile artileriei din sprijin.
PARAGRAFUL 6-19. Deplasarea întrunită a subunităţii de aruncătoare /

Deplasarea întrunită a subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte se
execută atunci când nu se prevede contactul iminent cu inamicul sau atunci când
artileria are posibilitatea executării sprijinului prin foc în timp ce aruncătoarele /
artileria antitanc mixtă se deplasează. În acest caz, toate aruncătoarele / piesele
antitanc, instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate din compunerea
subunităţii execută deplasarea simultan; este modalitatea cea mai rapidă de schimbare
a poziţiei de tragere / aliniamentului care are implicaţii asupra continuităţii sprijinului
prin foc. Dacă subunitatea primeşte misiune de foc în timpul deplasării ocupă în
grabă poziţie de tragere / aliniament în apropierea comunicaţiei. Întotdeauna
deplasarea din raionul de concentrare (raion de tip ALPHA) în raionul poziţiilor de
tragere (raion de tip CHARLY) se execută întrunit de către subunitatea de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.
-93 -
PARAGRAFUL 6-20. Deplasarea pe plutoane a subunităţii de

aruncătoare / artilerie antitanc mixte
În acest caz, un pluton este în poziţia de tragere / pe aliniament în timp ce
celălalt pluton este în deplasare. Numai după ce primul pluton este gata de tragere în
noua poziţie / pe noul aliniament, cel de-al doilea începe deplasarea. Această
procedură se utilizează atunci când este solicitat prin sprijin prin foc continuu din
partea aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte. Această metodă solicită un timp mai
îndelungat de schimbare a poziţiei de tragere / aliniamentului decât cea întrunită.
PARAGRAFUL 6-21. Deplasarea pe piese a subunităţii de aruncătoare /

Această metodă este similară deplasării pe plutoane, cu deosebirea că în
deplasare se găsesc una sau două piese în timp ce celelalte sunt în poziţie de tragere /
pe aliniament.
a. Din poziţia de tragere / de pe aliniamentul unde piesele sunt pregătite pentru
tragere unul sau două aruncătoare / piese antitanc şi instalaţii de lansare a
rachetelor antitanc dirijate execută deplasarea în noua poziţie de tragere / pe
noul aliniament. Grupa de calculatori execută deplasarea pe părţi în noua
poziţie de tragere / pe noul aliniament.
b. Piesele pot executa manevra succesiv sau alternativ. Deplasarea alternativă
se execută în timpul la dispoziţie până la termenul “gata pentru tragere” este
scurt, sau deplasarea succesivă se execută atunci când ritmul de deplasare
prin luptă al subunităţilor de infanterie nu este prea ridicat (rapid).
Deplasarea succesivă Deplasarea alternativă
Primul val
Al doilea val
Figura 6-3
SECŢIUNEA A V-A
MARŞUL
-94 -
Aruncătoarele / piesele de artilerie antitanc pot fi tractate sau transportate.

Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate executa marşul în coloană
independentă sau în cadrul coloanei unităţii din care face parte.
PARAGRAFUL 6-22. Marşul în coloană independentă

De regulă subunitatea execută marşul în cadrul coloanei unei grupări de forţe
dar pe distanţe mici poate executa marşul independent.
a. În cazul executării marşului pe jos subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc
mixtă aplică regulile valabile pentru subunităţile de infanterie.
b. În cazul executării marşului pe roţi comandantul subunităţii de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte are posibilităţi diverse de deplasare în câmpul tactic.
Fiecare opţiune are avantaje şi dezavantaje specifice. Procedura de deplasare se
stabileşte în funcţie de situaţia concretă în care urmează să se execute.
PARAGRAFUL 6-23. Marşul în coloană deschisă (intervale mari)

Marşul în coloană deschisă se execută de către subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă pe timp de zi. Atunci când există o reţea de drumuri cu trafic
redus, probabilitatea de întâlnire cu inamicul este redusă, când deplasarea trebuie
executată în timp scurt pe distanţe relativ mari. Intervalele dintre autovehicule, în
acest caz, sunt de aproximativ 100 de metri.
a. Avantaje:
 viteza de deplasare mare;
 flexibilitatea;
 solicită efort minim din partea şoferilor;
 vizibilitate sporită pe drumuri neasfaltate;
 reduce posibilitatea producerii coliziunilor;
 permite dispersarea autovehiculelor în cazul intrării într-o ambuscadă sau
coloana este atacată din aer.
b. Dezavantaje:
 coloana este mai lungă şi ocupă mai mult spaţiu pe drum;
 alte mijloace se pot intercala în cadrul coloanei;
 comunicarea în cadrul coloanei este dificilă;
 intervalele dintre autovehicule sunt dificil de menţinut constante.
PARAGRAFUL 6-24. Marşul în coloană închisă (intervale mici)

În această situaţie intervalele dintre autovehicule sunt mai mici de 100 de
metri. Pe timp de noapte şoferii trebuie să menţină o distanţă de 20-50 metri faţă de
vehiculul din faţă pentru a-i putea vedea clar stopurile. Pe timp de zi, această
procedură se foloseşte când deplasarea se execută în condiţii de vizibilitate redusă sau
în localităţi.
a. Avantaje:
 facilitează conducerea;
 lungimea coloanei este mai mică;
 permite concentrarea puterii de foc;
-95 -
 permite utilizarea la maxim a capacităţii drumului.

b. Dezavantaje:
 coloana este vulnerabilă la atacul şi observarea inamicului;
 dispersarea rapidă a autovehiculelor este dificilă;
 oferă inamicului posibilitatea să stabilească tipul şi tăria subunităţii care
se deplasează;
 viteza de deplasare este redusă;
 solicită efort din partea şoferilor;
 poate produce blocaje în punctul de sosire.
PARAGRAFUL 6-25. Infiltrarea (deplasare pe piese sau grupuri de piese)

În acest caz autovehiculele se deplasează individual sau în grupuri mici la
intervale de timp diferite. Această procedură necesită timp mai îndelungat pentru
executare şi îngreunează conducerea pe timpul marşului. Metoda este eficientă atunci
când inamicul dispune de mijloace de cercetare şi mijloace de lovire perfecţionate.
a. Avantaje:
 reduce posibilităţile de a fi observată de inamic;
 este potrivită pentru deplasarea în teren descoperit;
 oferă protecţie împotriva loviturilor din aer sau ale artileriei inamicului;
 se poate executa cu viteză mare;
 induce în eroare inamicul asupra tipului şi tăriei forţelor care se
deplasează;
 nu influenţează traficul pe calea de comunicaţie.
b. Dezavantaje:
 conducerea marşului este diferită;
 deplasarea individuală a autovehiculelor poate duce la rătăcirea lor dacă
itinerarul nu este bine cunoscut;
 grupurile mici sunt vulnerabile la atacul terestru;
 necesită timp pentru executare.
PARAGRAFUL 6-26. Marşul în afara căilor de comunicaţie

Deplasarea folosind această procedură se execută când artileria şi aviaţia
inamicului sunt foarte active şi când inamicul are posibilităţi sporite de descoperire a
coloanei. Deplasarea în acest caz se execută folosind proprietăţile de acoperire ale
terenului şi vegetaţiei de-a lungul lizierei pădurilor, de-a lungul văilor sau pe pantele
dinspre trupele proprii ale formelor de teren. Deplasarea se poate executa pe o cale de
comunicaţie iar în momentul în care coloana poate fi observată de inamic sau
aglomerarea autovehiculelor poate fi obiectiv pentru inamic, se continuă în afara căii
de comunicaţie.
a. Avantaje:
 reduce posibilitatea inamicului de a stabili tipul sau tăria coloanei;
 se execută în afara traficului pe căi de comunicaţie;
-96 -
 oferă protecţie împotriva atacului aerian şi al loviturilor artileriei

inamicului.
b. Dezavantaje:
 timpul necesar deplasării este mai mare;
 necesită recunoaşterea itinerarului de parcurs;
 natura solului poate crea dificultăţi în deplasare;
 urmele de roţi pot fi indici de demascare;
 când se traversează dispozitivul unei unităţi sau subunităţi sunt necesare
măsuri de coordonare şi cooperare.
c. În afara căilor de acces deplasarea se poate executa în coloana deschisă,
închisă sau prin infiltrare. Deplasarea se poate face întrunit sau pe grupuri
de piese. Dacă terenul permite subunitatea se poate deplasa în dispozitiv de
tragere ceea ce permite executarea oportună a misiunilor de foc primite pe
timpul deplasării.
PARAGRAFUL 6-27. Ordinul de marş

Conţinutul ordinului de marş depinde de timpul la dispoziţie, situaţia tactică şi
condiţiile de trafic. La ordin se anexează harta unei anumite porţiuni a terenului,
schiţe şi tabele. Prevederile din ordinul de marş au la bază datele obţinute ale
comandantului subunităţii în urma executării recunoaşterii itinerarului:
a. Situaţia
b. Misiunea
c. Execuţia
(1) Destinaţia – raionul în care se execută deplasarea.
(2) Organizarea – ordinea de încolonare şi compunerea coloanei.
(3) Instrucţiuni pentru coloana forţelor principale – punctul de plecare, punctul
iniţial, punctul de coordonare, raioane de staţionare, ora trecerii prin aceste
puncte, viteza de deplasare, itinerarul de deplasare, ordinea de trecere, acţiuni
şi măsuri ce trebuiesc întreprinse imediat în cazul producerii unor incidente.
d. Instrucţiuni cu caracter general – restricţii în ce priveşte utilizarea căilor de
comunicaţii, viteza maximă permisă, viteza admisă pentru autovehiculele
rămase în urmă, itinerarul de rezervă şi varientare, utilizarea luminilor
farurilor şi alte instrucţiuni privind disciplina marşului sau modul de acţiune
în caz de atac aerian sau terestru.
e. Instrucţiuni de conducere şi comunicaţii – utilizarea mijloacelor radio şi
agenţilor, precum şi semnale cu fanioane, furier, claxon sau braţele.
PARAGRAFUL 6-28. Planul de îmbarcare

Planul prevede procedura de îmbarcare al personalului şi de încărcare a
materialelor pe autovehicule. Se întocmeşte pentru fiecare autovehicul din coloană.
Folosind planul, fiecare echipă de servanţi (sau de altă natură) se îmbarcă şi încarcă
materialele în autovehicul într-o ordine anume. Planul conţine lista (inventarul)
materialelor încărcate în autovehicule. Pentru subunităţile din cadrul batalionului care
au aceleaşi obiective şi aceeaşi dotare, planul poate fi identic.
-97 -
PARAGRAFUL 6-29. Pregătirea marşului

La ordin subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă se pregăteşte
pentru executarea marşului, luând toate măsurile necesare pentru a preveni toate
neajunsurile posibile . Măsurile luate trebuie să asigure condiţiile de îndeplinire a
misiunii de foc primite pe timpul deplasării prin ocuparea în grabă a unei poziţii de
tragere / unui aliniament.
Principalele activităţi desfăşurate sunt:
 încărcarea materialelor;
 încărcarea întregii cantităţi de muniţie;
 încărcarea materialelor de mascare.
PARAGRAFUL 6-30. Măsurile de siguranţă a marşului

Măsurile de siguranţă a marşului subunităţii depind de situaţia tactică,
ameninţările posibile şi raionul poziţiilor / aliniamentelor care urmează a fi ocupate.
Trebuie realizate următoarele măsuri:
a. Pentru fiecare autovehicul trebuie numiţi doi observatori aerieni. Unul observă
spaţiul aerian spre înainte iar celălalt spre înapoia autovehicului.
b. Puştile mitralieră trebuie repartizate de-a lungul coloanei. Se vor stabili
sectoare de tragere pentru acestea atât spre dreapta cât şi spre stânga coloanei.
c. Se vor stabili responsabilităţile concrete şi sectoare de tragere pentru
personalul dotat cu armament automat astfel încât în caz de atac să fie
menţinută continuitatea focului.
d. Aparatura de cercetare NBC va fi dispusă în autovehiculul din capul coloanei.
Subunităţii i se pot repartiza şi alte asemenea aparate pe timpul marşului.
e. Autovehiculele care nu sunt dotate cu armament se intercalează cu
autovehiculele dotate cu armament pentru a putea fi apărate de un eventual atac
al inamicului.
PARAGRAFUL 6-31. Disciplina pe timpul marşului

Ofiţerii şi subofiţerii se îmbarcă în cadrul coloanei în acele autovehicule de unde
pot controla marşul în cele mai bune condiţii. Şefii de maşină trebuie să se asigure şi să
verifice modul în care personalul îmbarcat pe autovehicul a executat ordinele
referitoare la pregătirea şi executarea marşului. Personalul de conducere trebuie
distribuit proporţional de-a lungul coloanei pentru ca în cazul unui atac al inamicului
comandamentul să nu fie scos din luptă în totalitate. Şefii de maşină trebuie să observe
şi să execute semnalele, indicatoarele şi să respecte regulile de circulaţie.
a. Coloana trebuie să execute deplasarea fără întrerupere. Comandantul
subunităţii trebuie să numească personalul (conscript) şi mijlocul de
transport, care să ia personalul cu funcţii de conducere şi materialele strict
necesare îndeplinirii misiunii în cazul în care unul din autovehicule se
defectează. De regulă, autovehiculul defectat rămâne numai cu şoferul.
Dacă autovehiculul defectat nu poate fi reparat în timp util sau remorcat,
locul unde a rămas şi defecţiunea produsă se raportează comandantului.
-98 -
b. Obiectivul principal al disciplinei marşului este acela de a realiza

cooperarea şi lucrul în echipă a personalului care execută marşul. Lucrul în
echipă se referă la:
(1) Executarea tuturor acţiunilor în conformitate cu semnalele primite.
(2) Transmiterea cu promptitudine a tuturor semnalelor.
(3) Respectarea tuturor regulilor de circulaţie şi a indicaţiilor îndrumătorilor de
circulaţie.
(4) Utilizarea tuturor mijloacelor de mascare, dispunerea autovehiculelor,
folosirea mijloacelor fumigene pentru camuflaj şi alte măsuri de protecţie
împotriva atacului aerian, terestru şi cu mijloace N.B.C.
(5) Menţinerea vitezei, ordinii şi intervalelor ordonate în cadrul coloanei.
(6) Vigilenţă şi atenţie sporită pentru a observa şi recunoaşte indicatoarele de
circulaţie şi semnalele de conducere a marşului.
PARAGRAFUL 6-32. Măsuri de control şi coordonare a marşului

Pentru conducerea marşului se stabilesc semnale de conducere.
Semnalele pot fi comunicate în cadrul coloanei pe timp de zi cu fanioanele, iar
pe timp de noapte cu lanterne.
a. Punctul iniţial este un detaliu care poate fi identificat atât în teren cât şi pe
hartă. Primul autovehicul din cadrul coloanei trebuie să treacă pe la acest punct
la ora de începere a marşului. Comandantul subunităţii stabileşte calea de acces
şi timpul necesar pentru ca aceasta să ajungă la punctul iniţial. Dacă
subunitatea se deplasează în cadrul batalionului, faţă de punctul iniţial se
stabilesc de către comanda batalionului toate elementele marşului şi din acest
punct se preia comanda coloanei. De regulă, punctul iniţial se găseşte faţă de
locul de dispunere la o distanţă egală cu lungimea coloanei subunităţii / unităţii
care execută marşul.
b. Punctele de verificare sunt detalii care pot fi identificate uşor în teren şi pe
hartă. Sunt folosite pentru a raporta înaintarea coloanei pe itinerar şi pot fi
folosite ca puncte pe care se determină elementele de tragere în vederea
executării misiunilor de foc pentru apărarea coloanei.
c. Punctul de coordonare este un detaliu identificabil cu uşurinţă în teren şi pe
hartă. Ultimul autovehicul din coloană trebuie să treacă la o anumită oră pe la
acest punct. Comandantul subunităţii stabileşte calea de acces de la acest punct
spre noua poziţie (de tragere) / aliniament. Când subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă se deplasează în cadrul coloanei batalionului, din acest
punct comandantul subunităţii trimite un îndrumător din cadrul grupului de
recunoaştere, care în acest punct să aştepte coloana subunităţii şi apoi s-o
conducă în noua poziţie de tragere / spre noul aliniament.
d. Punctul de întâlnire este un punct în raionul poziţiei de tragere / aliniamentului,
unde îndrumătorii aşteaptă piesele şi le conduc la locul stabilit pentru ocupare.
e. Punctul de adunare este un detaliu identificabil în teren şi pe hartă. Este
punctul în care subunitatea se adună după respingerea unui atac executat de
-99 -
inamic. Asemenea puncte se stabilesc lângă sau pe itinerarul de rezervă spre

noua poziţie / noul aliniament.
f. Indicatoarele instalate de-a lungul itinerarului facilitează executarea marşului.
Acestea se instalează mai ales în intersecţii unde itinerarul de deplasare poate fi
greşit cu uşurinţă.
PARAGRAFUL 6-33. Haltele
Haltele se planifică înainte de începerea marşului. Opririle în halte
neplanificate trebuie să fie scurte.
a. Pe timpul marşului opririle în halte se fac la intervale regulate de timp sau în
locuri alese din timp pentru odihna personalului, verificarea autovehiculelor şi
a încărcăturii. În cazul marşurilor pe distanţe scurte nu se planifică halte.
b. Locul haltelor se stabileşte în zone împădurite, în localităţi sau în porţiuni de
drum cu serpentine deoarece acestea oferă coloanei mascare. Subunitatea de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să evite oprirea în apropierea
intersecţiilor, staţiilor de cale ferată sau a altor locuri, care pot fi identificate cu
uşurinţă de către inamic.
PARAGRAFUL 6-34. Proceduri de acţiune în situaţii de urgenţă

Pe timpul deplasării subunitatea este vulnerabilă la focul inamicului.
a. Măsuri de urgenţă în cazul unui atac. Modul de acţiune stabilit din timp reduce
vulnerabilitatea subunităţii. Stabilind măsurile de urgenţă şi modul de acţiune
în caz de atac comandantul subunităţii trebuie să ia în considerare următoarele:
(1) Situaţia inamicului – cu ce forţe şi mijloace va acţiona.
(2) Forţele şi mijloacele organice care vor participa la respingerea atacului.
(3) Forţe şi mijloace care vor interveni în subunităţii pentru a respinge atacul.
(4) Tipul mijlocului de comunicare care va fi utilizat: fanioane, staţii radio,
semnale cu braţele şi altele.
(5) Modul cel mai potrivit de respingerea a atacului.
b. Modul de acţiune în cazul deplasării sub focul artileriei inamicului. În această
situaţie se procedează la ieşirea cât mai repede posibil de sub focul inamicului,
raportarea situaţiei create eşalonului superior şi continuarea marşului. Dacă se
prevede deplasarea sub focul artileriei inamicului subunitatea de aruncătoare /
artilerie antitanc mixtă trebuie să execute deplasarea:
 în coloană deschisă sau prin infiltrare;
 pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă;
 în afara căilor de comunicaţie.
c. Modul de acţiune în cazul deplasării sub atacul aviaţiei. Pe timpul atacului
aerian întreg personalul disponibil trebuie să execute foc cu armamentul din
dotare asupra avionului inamic. Urmând exemplul autovehiculului în care se
află comandantul coloana măreşte viteza sau se opreşte. Dacă coloana se
opreşte autovehiculele se dispun proporţional pe ambele părţi ale drumului.
d. Modul de acţiune în cazul în care drumul este blocat de către inamic.
Mijloacele de foc trebuie să ocupe poziţie de tragere / aliniament în stânga şi
dreapta drumului pentru a neutraliza inamicul. Dacă inamicul nu poate fi
-100 -
neutralizat, subunitatea trebuie să rupă lupta. După ruperea luptei subunitatea

se reconstituie într-un punct de adunare, raportează situaţia şi continuă
deplasarea pe itinerarul de rezervă.
SECŢIUNEA AVI-A
DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE
(ARTILERIE ANTITANC MIXTE )
Atunci când comandantul subunităţii stabileşte dispozitivul de luptă pentru

aruncătoare / piese antitanc şi instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate trebuie
să ţină seama de misiune, inamic, teren, forţe şi timp la dispoziţie. Principala condiţie
pe care trebuie să o îndeplinească dispozitivul de tragere este îndeplinirea misiunii,
dar la stabilirea lui contribuie şi ceilalţi factori. Comandantul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să ţină cont de necesitatea dispersării
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte în poziţia de tragere / pe aliniament şi de
nevoia utilizării eficiente a acoperirilor oferite de teren şi a mijloacelor de mascare.
PARAGRAFUL 6-35. Dispunerea aruncătoarelor / pieselor antitanc şi

instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate în poziţie de tragere /
aliniament în funcţie de teren
În situaţia când se prevede lovirea poziţiei de către artileria şi aviaţia inamicului,
aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate
trebuie dispersate pe o suprafaţă cât mai mare posibilă, iar acoperirile şi posibilităţile
de mascare oferite de teren trebuie folosite la maxim. Această dispunere a pieselor de
artilerie fără a ţine cont de normele care precizează distanţa dintre piese şi influenţa
asupra fasciculului paralel poartă denumirea de dispunerea aruncătoarelor în funcţie de
teren. Acest mod de dispunere necesită determinarea modificărilor de direcţie pentru a
executa tragerea cu fascicul adaptat la frontul obiectivului.
Figura 6-4 – Dispunerea în teren a aruncătoarelor

Determinarea acestor modificări în direcţie necesită timp şi ele diminuează
oportunitatea focului pieselor de artilerie, dacă acestea nu au fost determinate din
timp, înainte de ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului pieselor de artilerie.
Deoarece aruncătoarele schimbă des poziţia de tragere / aliniament, în multe cazuri
-101 -
aceste modificări în direcţie nu pot fi determinate din timp. Utilizarea formularului de

dispunere a aruncătoarelor şi calculul modificărilor în direcţie sporeşte oportunitatea
focului aruncătoarelor dispuse în acest mod în poziţie de tragere / aliniament.
PARAGRAFUL 6-36. Dispunerea paralelă a aruncătoarelor / pieselor

antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate
Dispunerea paralelă a pieselor de artilerie înseamnă aşezarea lor în linie în
poziţia de tragere. Distanţa dintre acestea este egală cu diametrul suprafeţei de efect a
bombei explozive. Dispunerea paralelă a pieselor de artilerie se utilizează pentru
aşezarea în poziţie de tragere / pe aliniament a două sau mai multe aruncătoare / piese
antitanc şi instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate într-un teren care permite
dispunerea pieselor şi asigură condiţiile de acoperire şi mascare. În această situaţie
când piesele de artilerie trag cu aceleaşi elemente se obţine fascicul paralel. Acest
mod de expunere asigură acoperire maximă a unui obiectiv liniar. Poziţia de tragere
în care piesele sunt dispuse astfel constituie pentru inamic un obiectiv liniar, uşor de
lovit de către artilerie şi aviaţie. Din acest motiv, este dificil de realizat siguranţa
nemijocită şi apărarea apropiată a unei astfel de poziţii. O asemenea dispunere a
pieselor de artilerie este uşor de realizat mai ales în cazul ocupării în grabă a poziţiei
de tragere / aliniamentului.
40 m 40 m 40 m
Aproximativ 150 m (3 X 40 m)
Figura 6-5 - Formaţia paralelă

instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate în formă de W
Dispunerea pieselor de artilerie în formă de W înseamnă dispunerea lor
eşalonat în adâncime. Acest dispozitiv oferă siguranţă flancurilor subunităţii şi se
utilizează atunci când terenul oferă posibilităţi reduse de mascare şi acoperire. De
asemenea asigură lovirea eficientă a obiectivelor de suprafaţă.
20 m 20 m
30 m 30 m 30 m
-102 -
Figura 6-6 - Formaţie tip W cu patru aruncătoare

instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate în formă de romb
Dispunerea aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate în romb oferă posibilitatea unui pluton de patru piese să
execute foc pe orice direcţie şi din acest motiv se utilizează atunci când este necesară
executarea focului circular (60-00). Dispunerea grupată a pieselor oferă posibilităţi de
apărare apropiată, fiind eficientă atunci când se acţionează în teren accidentat.
Datorită distanţelor mici între piese, dispozitivul este expus atacului aviaţiei şi al
tragerilor artileriei adversarului. Acest dispozitiv poate fi adoptat în cazul luptei în
încercuire, în teren muntos şi în localităţi.
20 m
30 m 30 m
20 m
Figura 6-7 - Formaţia diamant

instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate în triunghi
Este o variantă a dispunerii aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de
lansare a rachetelor antitanc dirijate în cerc atunci când în poziţia de tragere a
plutonului se găsesc numai trei piese. Această formaţie oferă aceleaşi avantaje şi
dezavantaje ca şi dispunerea aruncătoarelor în romb.
15 m
30 m 30 m
-103 -
Figura 6-8 - Formaţia triunghiulară

instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate în formă de stea
Această formaţie se poate realiza cu bateria de tragere compusă din opt piese în
acelaşi scop ca şi dispunerea aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de
lansare a rachetelor antitanc dirijate în formă de romb sau triunghi.
35 m
40 m
Figura 6-9 - Formaţie tip stea cu 8 piese
Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să

cunoască avantajele şi dezavantajele fiecărui mod de dispunere a pieselor şi să ţină
cont de acestea pentru utilizarea eficientă a subunităţii.
-104 -
CAPITOLUL 7
MĂSURI DE APĂRARE ŞI PROTECŢIE

A UNEI POZIŢII DE TRAGERE PENTRU ARUNCĂTOARE /
ALINIAMENT ANTIBLINDATE
SECŢIUNEA 1
AMENINŢĂRI LA ADRESA ARUNCĂTOARELOR / PIESELOR ANTITANC
ŞI INSTALAŢIILOR DE LANSARE A RACHETELOR ANTITANC
DIRIJATE
C omandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie

să aibă în vedere un număr de ameninţări din partea inamicului asupra
poziţiei de tragere. Cele mai mari pericole pentru aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă sunt acţiunile de atac aerian, de atac terestru şi de focul
artileriei inamicului.
PARAGRAFUL 7-1. Ameninţări

Subunitatea de artilerie înfruntă focul intens al artileriei inamicului. Focul
artileriei inamicului are capacitatea de a reduce sau degrada sprijinul prin foc al
aruncătoarelor. De obicei, artileria inamicului are în dotare o baterie de cercetare de
artilerie sau un divizion pentru cercetarea obiectivelor. Inamicul foloseşte toate
metodele de cercetare optică, prin / de radiolocaţie şi de cercetare prin mijloace
acustice. De asemenea, aruncătoarele pot fi localizate cu ajutorul cercetării radio sau
prin alte mijloace de cercetare. Această gamă largă de mijloace de cercetare, alături
de cantitatea mare de artilerie, tancuri şi mijloace antitanc, pe care o are la dispoziţie
potenţialul adversar, sunt o ameninţare la capacitatea de acţiune a aruncătoarelor /
artileriei antitanc mixte.
a. În mod normal, aruncătoarele / artileria antitanc mixtă nu constituie o
prioritate pentru sistemele inamice de cercetare. Cu toate acestea, comandantul
subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să ia în considerare
folosirea lor de către inamic şi că acestea vor acţiona pentru a neutraliza
aruncătoarele.
(1) Observatorii (cercetaşii) care deţin telemetre cu laser pot localiza poziţiile
aruncătoarelor / pieselor dispuse pe aliniament de la o depărtare de până la
3 Km, cu o eroare de mai puţin de 50 m.
(2) Subunităţile de cercetare prin mijloace acustice pot utiliza senzori acustici
şi procesoare sofisticate pentru a determina poziţiile de tragere ale
aruncătoarelor / pieselor de artilerie de la o distanţă de 20 Km. Precizia
-105 -
localizării prin mijloace acustice diferă, dar nu pot localiza aruncătoarele

care execută foc cu o eroare de aproximativ 100 m.
(3) Radarul utilizat în lupta împotriva aruncătoarelor / pieselor antitanc şi
instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate este instalat pe şasiul
vehiculului inamic, şi are o bătaie de aproximativ 20 Km. Eroarea sa de
localizare este mică.
(4) Mijloacele de cercetare radio pot identifica şi localiza rapid transmiţătorii
radio. Comunicaţiile radio ale aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte pot
fi interceptate cu succes în 2 – 6 minute. Mijloacele de cercetare radio pot
localiza obiectivele cu o precizie de 300 m.
b. potenţialii adversari dispun de mijloace de artilerie şi aruncătoare grele, cu
calităţi deosebite. Datorită mărimii, bătăii şi tragerii verticale, aruncătoarele sunt cele
mai des utilizate mijloace de foc împotriva aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte,
iar mijloacele antitanc şi tancurile împotriva artileriei antitanc mixte.
c. Doctrina folosită de mulţi dintre potenţialii adversari presupune utilizarea
masivă a focului indirect înaintea atacului. Subunităţile de aruncătoare vor fi vizate în
special. Ca parte a batalionului, ele vor fi supuse focului inamicului. Unele armate
planifică executarea până la 450 lovituri asupra unei companii în timpul pregătirii de
foc cu o durată de 30 minute. Ultimele câteva din proiectile din misiunea de foc
executată asupra aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate pot fi incendiare / cu submuniţii. Pe lângă bombele
explozive obişnuite, unele mijloace de luptă inamice execută foc cu bombe cu putere
sporită de explozie sau care lansează proiectilele cu submuniţii. Pot fi utilizate şi
submuniţii explozive.
(1) Bombele incendiare conţin termit şi fosfor alb. Când aceste bombe
explodează, ele se fragmentează şi produc un fum dens din cauza
fosforului alb. Bombele cu termit explodează şi se dispersează corpi
incendiari.
(2) Bombele explozive îmbunătăţite sunt puternice, dar se fragmentează foarte
puţin. Ele sunt utilizate pentru neutralizarea şi dezorganizarea acţiunilor
aruncătoarelor pe şenile / instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate,
care sunt protejate de schije de către transportoarele blindate.
(3) Proiectilele (bombele) cu submuniţii, explodează deasupra solului şi
împrăştie grenade cu dublu efect. Acestea sunt fatale pentru efectivele
neprotejate. Proiectile (bombele) cu submuniţii sunt eficiente împotriva
transportoarelor blindate sau asupra poziţiilor neacoperite ale
aruncătoarelor / pieselor antitanc.
PARAGRAFUL 7- 2. Atacul terestru

Atunci când aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a
rachetelor antitanc dirijate sprijină acţiunile ofensive, cea mai mare ameninţare o
reprezintă întâlnirea întâmplătoare cu forţele inamice care au fost evitate (ocolite).
Când aruncătoarele / artileria antitanc mixtă sprijină acţiunile defensive, cea mai
mare ameninţare o reprezintă mijloacele de cercetare, forţele principale ale
-106 -
inamicului. Echipele de cercetare inamice pot întâlni din întâmplare aruncătoarele /

aliniamentele antiblindate sau pot primi misiunea de a localiza poziţiile
aruncătoarelor / pieselor antitanc. Din momentul în care echipele de cercetare
întâlnesc aruncătoarele / artileria antitanc mixtă ele le pot ataca sau le pot raporta
poziţiile pentru a putea fi distruse de focul artileriei sau de către forţele terestre ale
inamicului. Dacă aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor
antitanc dirijate sunt dispuse în locul în care a pătruns inamicul, ele pot fi atacate.
PARAGRAFUL 7- 3. Atacul aerian

Aviaţia inamicului nu reprezintă cea mai mare ameninţare, pentru aruncătoare
datorită faptului că este dificil să se descopere poziţiile de tragere ale aruncătoarelor
de către observatorii aerieni. Elicopterele militare sunt o ameninţare datorită
capacităţii lor de cercetare şi lovire. Multe armate deţin avioane care se pilotează de
la distanţă folosite special în acţiunile de cercetare.
a. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să se ascundă (să
se adăpostească) de aviaţia inamicului folosind măsuri pasive de apărare A.A.
Acestea trebuie să facă parte din măsurile obişnuite pentru siguranţa acţiunilor
aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc
dirijate.
b. De obicei, subunitatea de aruncătoarele / artileria antitanc mixtă nu este
implicată în apărarea activă A.A., în afara situaţiei în care este direct atacată de
aviaţia inamică, caz în care se conformează regulilor şi instrucţiunilor referitoare la
apărarea A.A. din instrucţiunile cu caracter permanent. Armamentul individual de
infanterie şi mitralierele sunt folosite pentru a asigura protecţia individuală împotriva
aviaţiei inamice, care zboară la joasă înălţime.
PARAGRAFUL 7- 4. Reguli de siguranţă şi protecţie

Exploatarea avantajelor create de terenul din zona acţiunilor este importantă
pentru a evita focul artileriei inamicului. Cele mai eficiente locuri de dispunere a
aruncătoarelor / artileriei antitanc mixte sunt: contrapantele acoperite şi mascate şi
adăposturile naturale, respectiv în locuri unde se asigură tragerea prin ochire directă,
în amenajări genistice, la margini de păduri etc. Acoperirile naturale oferă protecţie
împotriva focurilor şi mijloacelor de observare inamice şi ele pot fi un deal, o creastă
sau un mal (de râu). Acoperirile naturale sunt importante pentru aruncătoare / piesele
antitanc din cauza diferenţelor dintre traiectoriile tunurilor, obuzierelor, lansatoarelor
de rachete şi aruncătoarelor.
a. Traiectoria întinsă şi curbă a tunurilor, obuzierelor şi lansatoarelor de rachete
creează un spaţiu mort în spatele dealurilor şi clădirilor înalte. Aruncătoarele pot
ocupa poziţii în această zonă pentru a se proteja. Datorită traiectoriei verticale,
aruncătoarele pot executa foc din acoperiri naturale pentru a lovi obiectivele.
Acoperirile naturale pot reduce doar în parte bătaia maximă a aruncătoarelor.
Acoperirile naturale adânci protejează poziţiile aruncătoarelor de focul tunurilor şi
obuzierelor dar nu şi de focul aruncătoarelor inamice. Cu toate acestea, dacă
aruncătoarele inamice intenţionează să tragă asupra spaţiului mort, tehnic, ele sunt
-107 -
duse aproape de poziţiile trupelor proprii, devenind astfel vulnerabile la focul artilerie
proprii.
b. Acoperirile naturale adânci sunt greu de găsit în tern şes. De obicei, pot fi
găsite în teren mediu frământat. Acoperirile naturale adânci sunt uşor de găsit în teren
muntos sau în zonele cu clădiri. Clădirile mari creează spaţii moarte care se pot
întinde pe câteva străzi. Spaţiul mort creat de o clădire înaltă este de aproximativ trei
ori înălţimea clădirii pentru obuziere şi de aproximativ jumătate înălţimea ei pentru
aruncătoare. Mărimea spaţiului mort depinde de armament, lovitură, încărcătură,
bătaie şi diferenţa de altitudine dintre armament şi obiectiv.
c. Atunci când aruncătoarele sunt dispuse aproape de o clădire şi execută foc
cu înălţător maxim, vor fi protejate de focurile unuia dintre cele mai eficiente
mijloace de acţiune, artileria aruncătoare proiectile reactive (MLRS). Dacă
aruncătoarele sunt dispuse în spaţiul mort al unei clădiri, loviturile trase asupra lor
vor lovi clădirea sau nu vor trage pe aruncătoare şi vor lovi în spatele lor.
Aruncătoarele trebuie să se deplaseze cât mai aproape de clădiri, dar să-şi păstreze un
spaţiu pentru a executa foc pe deasupra clădirii.
d. Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă nu trebuie dispuse în apropierea
clădirilor cu suprafeţe mari de sticlă deoarece acestea s-ar putea sparge în urma
exploziilor. Spaţiul mort asigurat de clădirile mici nu oferă o poziţie bună
aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate,
dar le va proteja de schijele rezultate în urma exploziei proiectilelor în acea parte.
e. Dispunerea poziţiilor de tragere ale aruncătoarelor în spaţiul mort creat de un
deal sau o clădire, nu împiedică pe inamic să le localizeze dar sporeşte dificultatea
executării focului asupra acestora. Datorită traiectoriei verticale şi încărcăturilor
puternice, aruncătoare pot executa foc din spatele acoperirii naturale adânci asupra
majorităţii obiectivelor din fâşia de acţiune a companiei sau batalionului.
SECŢIUNEA A II-A
AMENAJAREA GENISTICĂ
Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă duc acţiuni de luptă complexe,

neîntrerupte şi des schimbătoare. Ele, de regulă, se opresc într-o poziţie doar pentru a
executa 1-2 misiuni de foc, după care continuă deplasarea. Alteori, pot ocupa o
poziţie de tragere înapoia unei acoperiri pentru câteva ore (zile) . Toate subunităţile
de infanterie şi aruncătoare / artilerie antitanc mixte execută amenajarea genistică a
dispozitivului lor şi continuă să-şi îmbunătăţească poziţia, atâta timp cât ocupă acel
dispozitiv. Dacă subunităţile de aruncătoare / artilerie antitanc mixte ocupă un
dispozitiv de luptă într-un punct de sprijin, ele realizează amplasamente şi adăposturi
pentru a rezista atacurilor terestre sprijinite cu foc. Pregătirea unor poziţii întărite
pentru aruncătoare / artilerie antitanc mixtă presupune timp şi material. Atunci când
este realizată manual, pregătirea poziţiilor întărite pentru aruncătoare / piese antitanc
şi instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate este un proces lent şi foarte
obositor. Atunci când sunt folosite mijloace de geniu, adăposturile sunt construite mai
-108 -
rapid, ceea ce face ca echipele de servanţi să fie mult mai odihnite şi să aibă o viteză
de reacţie mai bună.
PARAGRAFUL 7 – 5. Amenajarea genistică a poziţiei de tragere pentru

aruncătoare / piese antitanc tractate
Amenajarea genistică a poziţiei de tragere se execută în etape:
ETAPA I: Amplasamentul aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de
lansare a rachetelor antitanc dirijate.
ETAPA II: Amplasamentul aruncătoarelor / pieselor antitanc şi adăpostul
pentru servanţi.
ETAPA II: Amplasamentul aruncătoarelor / pieselor antitanc, adăpostul
pentru servanţi şi nişele pentru muniţie.
O poziţie săpată pentru aruncătoarele calibrul 81 mm / 60 mm are aceleaşi
dimensiuni ca cea pentru aruncătoarele de calibru 120 mm, dar cu mici diferenţe.
O poziţie standard pentru aruncătoare trebuie să aibă partea de jos netedă. Poate fi
construită complet sub pământ, parţial deasupra solului sau în întregime deasupra, în
funcţie de timpul şi materialele disponibile, de compoziţia solului în care se
intenţionează avantajarea poziţiei. Poziţiile sub nivelul solului oferă cea mai bună
protecţie. (fig. 7-1)
8 - 8,5 m
Sector pentru Poate lipsi dacă placa de
vizare spre P.O. bază se ancorează
Jalon pentru
ETAPA îndreptarea pe
I direcţia FBF
ETAPA II 3m -Ar. 82mm Loc

3,5m-Ar.120mm pentru ETAPA II
1,5 m
2,5 m grenade 2,5 m
Adâncime 3,75 m
1 – 1,5 m
MĂSURI ULTERIOARE
-sector de tragere circular;
-loc pentru grenade; ETAPA Loc pentru
-loc pentru lăzile cu muniţie; III 0,8 m muniţie
-jalon pentru îndreptarea pe
direcţia focului final de baraj;
-cale de acces. 2 metri
Figura 7-1 Amplasamentul aruncătorului
-109 -
Figura 7-2 Amplasamentul aruncătorului A.G.-9
a. ETAPA I. După ce a fost stabilit locul fiecărui aruncător / piesă antitanc

mixtă, se trasează amplasamentul şi se trece la săparea lui. Forma şi dimensiunile
amplasamentului sunt prezentate în figurile 7-1 şi 7-2. Parapeţii aflaţi deasupra
solului trebuie să aibă grosimea de 1m pentru a oferi protecţie împotriva focului
armamentului de infanterie şi schijelor. La construirea parapeţilor pot fi folosiţi saci
cu nisip, chituci, lăzi pentru muniţie umplute cu pământ, scânduri sau alte materiale.
Ochitorul trebuie să poată vedea punctele de ochire sau reperele îndepărtate.
b. ETAPA a II-a. Atunci când timpul permite, se construiesc adăposturi pentru
servanţi care oferă protecţie împotriva gloanţelor şi schijelor. Ele sunt construite
perpendicular pe direcţia de tragere şi au orificii pentru tragere poziţionate pe direcţia
sectoarelor de foc repartizate pentru armamentul de infanterie. Adăposturile au
adâncimea de 1,5 m, lăţimea de 1,5 m şi lungimea de 2,5 m. Trebuie să existe un
perete împotriva exploziilor alcătuit din saci cu nisip care să separe adăpostul
servanţilor de amplasamentul aruncătorului / piesei antitanc. Orificiile pentru tragere
pot fi făcute din lăzi de lemn pentru muniţie fără fund. Intrarea trebuie să fie cât de
mică posibilă. Adăpostul pentru servanţi poate fi construit din ţevi sau bârne aşezate
în semicerc şi apoi acoperite cu pământ. Greutatea acoperişului de protecţie împotriva
tragerilor nu trebuie sprijinită pe sacii de nisip. Se folosesc scânduri sau alte materiale
rezistente.
c. ETAPA a III-a. În această etapă se construiesc adăposturi pentru muniţii.
Adăposturile trebuie să aibă o lăţime de 2 m, o adâncime cât o ladă pentru muniţie şi
o înălţime cât două lăzi pentru muniţie puse una peste alta. Adăpostul este împărţit în
patru nişe, separate cu ajutorul lăzilor pentru muniţii aşezate unele peste altele. Lăzile
de muniţie formează podeaua pe care va fi aşezată muniţia. Lăzile de muniţie se
acoperă cu prelate de pânză sau cu folie de plastic, peste care se pune pământ sau saci
-110 -
cu nisip pentru a se forma un strat protector. Prelata poate să atârne şi peste

deschiderea adăpostului pentru a proteja muniţia de praf şi umezeală.
d. După ce s-a încheiat ETAPA a III-a de construcţie, servanţii vor face
finisarea lucrărilor.
(1) Adaugă încă o zonă de vizare pentru a permite ochirea pe o rază de 3600 .
(2) Sapă locaş pentru grenade (cel puţin unul), platforma circulară, lângă
perete, în formă de tranşee.
(3) Adaugă o intrare.
(4) Sapă o groapă, în afara platformei circulare, în apropierea adăpostului
pentru muniţie, pentru a depozita elementele de muniţie rămase de la
trageri.
(5) Marchează cu ţăruşi direcţia spre principalele obiective. Servanţii
marchează cu un semn distinctiv ţăruşul care corespunde focului de baraj
final pentru consolidarea aliniamentului cucerit. Aceşti ţăruşi sunt pentru
orientare, nu permit ochirea precisă ca şi punctele de ochire, dar pot fi
folosiţi în condiţii de vizibilitate redusă.
(6) Instalează legături prin fir de la poziţiile aruncătoarelor / pieselor antitanc
mixte până la centrul de conducere a tragerilor (echipa de calculatori).
(7) Pun saci cu nisip la baza punctelor de ochire fără a le deranja, pentru a le
proteja de focul inamic.
(8) Îngropă toate liniile fir realizate.
e. ETAPA a III-a de realizare a amenajării genistice a unei poziţii / aliniament
pentru aruncătoare / piese antitanc necesită 30 – 40 ore / om dacă două lucrări se
execută manual (în funcţie de tipul solului şi uneltele folosite). Timpul de executare
poate fi scurtat atunci când se folosesc unelte genistice. Pentru fiecare poziţie va fi
nevoie de următoarele cantităţi de material de fortificaţii (cantitatea exactă depinde de
adâncimea spărturii):
 6.000 de saci cu nisip;
 50 de lăzi de muniţie din lemn sau o cantitate echivalentă de scânduri;
 150 de ţăruşi.
f. Dacă timpul permite, se mai pot adăuga saci cu nisip pentru a îmbunătăţi
protecţia. Aceşti saci cu nisip trebuie bine aşezaţi şi fixaţi pentru a nu cădea peste
servanţi în timpul tragerilor inamicului.
PARAGRAFUL 7-6. Adăposturi pentru echipa de calculatori

Nu există o formă standard pentru adăpostul centrului de conducerea tragerilor
(echipa de calculatori).
a. Atunci când construiţi adăpostul centrului de conducere a tragerilor, faceţi
întotdeauna următoarele:
(1) Asiguraşi-vă că materialul utilizat este adecvat.
(2) Săpaţi cît mai adânc posibil.
(3) Menţineţi, reparaţi şi îmbunătăţiţi în permanenţă adăpostul.
(4) Verificaţi zilnic siguranţa adăpostului după o ploaie puternică şi după
executarea focului de către inamic.
-111 -
(5) Întăriţi săpăturile făcute în teren nisipos.

(6) Fixaţi sacii cu nisip pentru construcţiile cu zid dublu şi pentru colţuri.
(7) Umpleţi sacii cu nisip până la trei sferturi.
(8) Construiţi la dimensiunile potrivite.
b. Când construiţi adăpostul centrului de conducere a tragerilor, nu faceţi
niciodată următoarele:
(1) Să nu supravegheaţi executarea lucrărilor.
(2) Să folosiţi nisip sau saci cu nisip pentru structură de sprijin.
(3) Să uitaţi să executaţi lucrările de mascare.
(4) Să duceţi vehiculele în apropierea săpăturii.
(5) Să umpleţi prea tare sacii cu nisip.
(6) Să omiteţi fixarea grinzilor de sprijin.
(7) Să nu respectaţi întocmai regulile de execuţie şi de protecţie a muncii.
(8) Să construiţi deasupra solului, în afara cazului când este absolut necesar.
PARAGRAFUL 7-7. Amenajarea genistică a poziţiei de tragere a

aruncătoarelor autopropulsate / instalaţilor de lansare a rachetelor
antitanc dirijate
Cu toate că transportoarele blindate pe şenile pentru aruncătoare / instalaţii de
lansare a rachetelor antitanc dirijate asigură protecţie împotriva armamentului de
infanterie şi schijelor de dimensiuni mici ele pot fi distruse de focul artilerie. Din
acest motiv şi pentru aceasta se realizează amplasamente.
a. Amplasamentul pentru un transportor blindat pe şenile pentru aruncătoare /
instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate este prea mare pentru a fi săpat
manual. Este nevoie de utilaje de geniu, uneltele fiind necesare la finisarea
amplasamentului.
b. Buldozerul sau un excavator pot fi folosite la săparea amplasamentului
pentru un transportor în 25 de minute. Acest amplasament trebuie să aibă dimensiuni
corespunzătoare, şi căi de acces la ambele capete. Transportorul trebuie să aibă
posibilitatea să se deplaseze în interiorul amplasamentului. Căile de acces, rampa de
intrare şi partea de jos a amplasamentului trebuiesc izolate.
c. Dacă timpul permite, amplasamentul poate fi îmbunătăţit. Părţile laterale pot
fi lărgite pentru a permite mişcarea în jurul transportorului. Adăpostul pentru muniţii
poate fi săpat într-una din părţile laterale ale amplasamentului pentru a depozita
muniţia suplimentară. În terenurile nisipoase, părţile laterale trebuiesc întărite pentru
a preveni prăbuşirea.
PARAGRAFUL 7-8. Reguli de protecţie a personalului

Pe lângă construirea adăposturilor de protecţie, comandanţii pot îmbunătăţi
protecţia individuală a membrilor subunităţii de aruncătoare / pieselor antitanc şi
instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
a. Poziţiile de tragere / aliniamentele dispuse în acoperiri naturale atent alese,
protejează trupele împotriva sistemelor de cercetare cu laser ale inamicului. În timpul
deplasării şi al acţiunilor, servanţii trebuie să poarte ochelari de protecţie laser.
-112 -
Ochelarii nu doar protejează ochii de lumina laser ci şi de schijele mici care ar putea
orbi personalul. Majoritatea rănirilor oculare sunt provocate de schije, de pietrele şi
pământul aruncat de suflul exploziilor.
b. Comandantul subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte trebuie să
ia în considerare ameninţarea permanentă a atacului cu mijloace NBC şi să
supravegheze nivelul de radiaţii. Efectivele trebuie să ţină la îndemână completul de
protecţie şi masca contragazelor, chiar dacă sunt incomode.
c. Personalul subunităţii trebuie să poarte întotdeauna casca şi vesta de
protecţie. Acestea asigură protecţia împotriva gloanţelor şi schijelor.
d. Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă deţine rareori o
ambulanţă. De aceea, personalul trebuie să fie instruit să acorde primul ajutor celor
răniţi. Subunitatea trebuie să aibă asigurată comprese, feşe, truse medicale etc. pentru
a putea trata soldaţii răniţi până când aceştia sunt evacuaţi.
e. Încărcăturile de azvârlire ale aruncătoarelor / pieselor antitanc ard rapid şi
cu o intensitate mare. Săculeţii cu pulbere sau căştile, în poziţiile aruncătoarelor / pe
aliniament, trebuiesc depozitate în siguranţă până în momentul în care vor fi folosite.
Muniţia care este pregătită pentru tragere trebuie depozitată în lăzi acoperite iar
elementele de muniţie rămase de la trageri, strânse şi apoi predate pentru a fi distruse.
SECŢIUNEA A III-A
ALTE METODE DE PROTECŢIE
Pentru a sprijini intenţia comandantului cu privire la focurile aruncătoarelor /

pieselor antitanc, subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să
zădărnicească eforturile inamicului de a o elimina. Acest lucru presupune să nu fie
descoperită atât timp cât este posibil, să-l inducă în eroare pe inamic în legătură cu
adevărata poziţie şi să se apere împotriva atacurilor inamicului.
PARAGRAFUL 7-9. Poziţii de aşteptare şi de tragere (aliniamentul

antiblindate)
Poziţiile de tragere / aliniamentul antiblindate (raioane de tip CHARLY) sunt
poziţiile din care aruncătoarele / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor
antitanc dirijate execută foc. Poziţiile de aşteptare (raion de tip BRAVO) sunt
amplasate într-o zonă acoperită şi mascată şi sunt ocupate de către aruncătoare /
piesele antitanc atunci când acestea nu execută misiuni de foc. Folosirea raioanelor de
tip CHARLY şi BRAVO este o metodă eficientă atunci când se prevăd acţiuni
intense ale artileriei inamicului. De exemplu, dacă singurul loc din care aruncătoarele
pot trage se află pe un drum iar în apropiere există un loc acoperit (de vegetaţie sau
alte detalii de teren) personalul subunităţii se retrage în această poziţie de aşteptare
până la primirea misiunii de foc următoare. Plăcile de bază pot fi lăsate în poziţia de
tragere sau pot fi folosite fanioane pentru a marca poziţiile. Punctele de ochire şi
goniometrul-busolă pot fi lăsate, instalate în poziţia de tragere.
-113 -
PARAGRAFUL 7-10. Mascarea

Mascarea poziţiei se realizează de-a lungul tuturor etapelor de executare a
amenajării genistice. Atunci când este posibil, poziţia este acoperită cu o plasă de
mascare înainte de începerea lucrului, pentru a feri, de observarea inamicului,
activitatea desfăşurată.
PARAGRAFUL 7-11. Trageri efectuate cu unghiul de înălţător şi

încărcătura cea mai mică
Tragerile executate cu unghi de înălţător şi încărcătură mică reduc şansele de
detectare a bombelor de aruncătoare / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate de către radarul de cercetare datorită caracteristicii
traiectoriei şi duratei de traiect. De asemenea, durata de traiect mai mică scurtează
timpul necesar executării misiunii de foc şi implicit influenţează viteza de reacţie a
aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
PARAGRAFUL 7-12. Deplasări frecvente

Deplasările frecvente sporesc protecţia faţă de focul artileriei inamicului, dar
pot micşora capacitatea aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate de a executa rapid focul.
Continuitatea sprijinului prin foc nu trebuie să fie afectată de frecventele
deplasări ale subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte. Sincronizarea şi
numărul deplasărilor sunt esenţiale pentru asigurarea protecţiei şi trebuie să se bazeze
pe instrucţiunile comandantului, pe situaţia tactică şi pe cunoaşterea mijloacelor de
cercetare de care dispune inamicul. Deplasarea frecventă are implicaţii asupra
timpului avut la dispoziţie pentru pregătirea tragerii şi necesită efort fizic din partea
echipelor de servanţi.
PARAGRAFUL 7-13. Executarea reglajului pe reperul de tragere dintr-o

poziţie de tragere
Executarea reglajului pe reperul de tragere dintr-o poziţie de tragere (alta decât
cea din care se va executa următoarea misiune de foc) reduce vulnerabilitatea
celorlalte poziţii de tragere din raionul CHARLY. Executarea reglajului pe reperul de
tragere cu un aruncător / piesă antitanc dintr-o poziţie de tragere şi utilizarea
rezultatelor reglajului pentru determinarea elementelor pe obiective, impune luarea
unor măsuri de comandă şi control şi de realizare a legăturilor.
PARAGRAFUL 7-14. Piesa nomadă

Piesa nomadă poate executa misiuni de foc şi reglaj din mai multe poziţii.
Utilizarea piesei nomade contribuie la mascarea unui raion de poziţie de tragere a
subunităţii şi la inducerea în eroare a inamicului în legătură cu numărul subunităţilor
de aruncătoare şi a numărului de piese participante la acţiuni. Subunitatea sau piesa
părăseşte o poziţie de tragere după încheierea misiunii, înscrie elementele făcând
astfel posibilă folosirea raionului de poziţii de tragere pe timpul desfăşurării
acţiunilor de către subunităţile de aruncătoare din fâşia respectivă de acţiune.
-114 -
PARAGRAFUL 7-15. Măsuri pentru creşterea preciziei tragerii şi

reducerea consumului pe timpul reglajelor
Subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate îmbunătăţi precizia
tragerii şi poate reduce consumul pe timpul reglajului în câteva proceduri. Acestea
micşorează ameninţarea adusă de mijloacele inamice de cercetare a obiectivelor. Mai
jos sunt prevăzute câteva mijloace:
 Dispozitive de poziţionare-localizare, cum sunt GPS şi sistemul de
navigaţie inerţial (M.L.T)
 Lovituri de reglaj;
 Calcularea corecţiilor datelor meteo;
 Cercetarea topo în grabă din puncte cunoscute pentru eliminarea erorilor pe
hartă.
 Utilizarea radarului de artilerie al forţei aliate pentru localizarea precisă a
poziţiei de tragere (coordonare cu ofiţerului cu sprijinul prin foc).
Cu toate că aceste proceduri reduc vulnerabilitatea, îmbunătăţesc eficienţa
focurilor şi economisesc muniţia, ele necesită mult timp şi este posibil să aibă nevoie
de sprijinul artileriei (echipe de cercetare topo, radar, date meteo).
PARAGRAFUL 7-16. Utilizarea mijloacelor de comunicaţii prin fir

Atunci când timpul le permite, şi se află într-o poziţie fixă, plutoanele pot
folosi mijloacele de comunicaţii prin fir. Acestea sunt recomandate pentru toate
tipurile de poziţii. Ele asigură o comunicare de încredere şi reduc emisia necontrolată
care rezultă în urma utilizării radioului. Însă amplasarea acestor mijloace ia mult timp
şi firele pot fi tăiate de inamic în cazul în care nu sunt îngropate.
PARAGRAFUL 7-17. Focuri masate

Masarea focurilor mai multor secţii este o metodă de a suprasolicita mijloacele
inamice de cercetare a obiectivelor. Ea poate reduce şi numărul de salve de care este
nevoie pentru a executa foc asupra unui obiectiv. Focurile masate de aruncătoare pot
fi greu de controlat şi este posibil să aibă nevoie de mai multe mijloace de
comunicaţie radio. Atunci când este posibil, secţiile masează focurile aruncătoarelor
executând misiuni de foc concentrat.
PARAGRAFUL 7-18. Poziţionarea aruncătoarelor în teren

În scopul de a îmbunătăţi capacitatea de supravieţuire pe câmpul de luptă,
plutonul de aruncătoare / artilerie antitanc mixt trebuie să profite din plin de
acoperirea naturală şi de mascarea oferită de terenul şi vegetaţia existentă. Atunci
când fiecare aruncător / piesă antitanc este poziţionat astfel încât să se potrivească cu
terenul, este nevoie de corecţii de tragere pentru a obţine un fascicul standard (de
traiectorii) în sectorul obiectivului. Aceste corecţii compensează poziţionarea în teren
a aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc
dirijate. Dacă fiecare aruncător / piesă antitanc execută foc cu aceeaşi încărcătură,
acelaşi unghi de ochire în înălţime şi în direcţie, fascicolul obţinut va fi paralel.
-115 -
Corecţiile de care este nevoie pentru a realiza un fascicul standard de traiectorii se

numesc corecţii pentru intervalul dintre aruncătoare / piese din teren [TMPC].
a. Amplasarea mijloacelor de foc. Pentru a determina corecţiile pentru
intervalul dintre aruncătoare / piese, trebuie cunoscută poziţia relativă a
aruncătoarelor / pieselor din pluton. Amplasarea mijloacelor de foc înseamnă
numărul de metri cu care mijlocul de foc este înaintea sau în spatele, la dreapta sau la
stânga centrului plutonului. Se măsoară pe o linie paralelă (înainte sau înapoi) şi
perpendiculară (dreapta sau stânga) pe azimutul amplasării. Schimbarea poziţiei
mijloacelor de foc poate fi determinată prin estimare, măsurarea distanţelor cu pasul
sau prin stabilirea câmpului tragere orizontal.
(1) Metoda estimării este cea mai puţin dorită. Cu ajutorul acestei metode,
comandantul plutonului sau secţiei estimează deplasarea către centrul
plutonului, perpendicular pe azimutul amplasării.
(2) Metoda măsurării distanţelor cu pasul este sigură pentru zonele cu întindere
mică, dar necesită mult timp. Comandantul plutonului măsoară distanţa
laterală de la aruncătorul de bază şi distanţa din faţa sau spatele
aruncătorului de bază.
(3) Metoda stabilirii câmpului de tragere orizontal este cea mai precisă şi
rapidă metodă de determinare a poziţiei aruncătorului.
b. Corecţiile pentru poziţia aruncătorului în teren. Centrele pentru conducerea
tragerilor de aruncătoare / artilerie antitanc mixte calculează corecţiile [TMPC] înainte
de ocuparea unei poziţii, atunci când este posibil, dar ele pot fi calculate şi după ocupare.
Corecţiile se aplică datelor de tragere ale fiecărui aruncător / piese astfel încât să se
realizeze fascicule acceptabile de traiectorii în sectorul obiectivului. Sunt calculate şi
aplicate de fiecare dată când plutonul de aruncătoare / artilerie antitanc ocupă o poziţie,
care este mai mare decât lăţimea fascicolului standard al aruncătorului / piesei sau mai
adâncă decât diametrul spargerilor realizate de muniţia explozivă.
c. Poziţii / aliniamente ocupate în grabă de către aruncătoare / piese antitanc şi
instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate. Atunci când pichetul mobil de cap
nu poate conduce o acţiune de cercetare (recunoaştere) a unei poziţii de aruncător,
deoarece timpul nu-i permite sau datorită ocupării de urgenţă a unei poziţii /
aliniament neamenajate, corecţiile nu pot fi calculate înainte ca aruncătoarele /
piesele antitanc să ocupe poziţia. Aşadar, poate fi folosită o metodă modificată de
poziţionare a aruncătoarelor / pieselor antitanc în teren, care permite în continuare
utilizarea la maximum a terenului. Ea asigură acoperirea şi mascarea plutonului,
precum şi un fascicol acceptabil al traiectoriei asupra obiectivelor.
(1) În scopul aplicării metodei modificate, plutonul ocupă poziţia /
aliniamentul, conformându-se şirurilor de copaci şi denivelărilor terenului.
Pluton păstrează o dispersare laterală între aruncătoare / piese, egală cu
diametrul spargerii realizate de muniţia explozivă a acelor aruncătoare.
(2) Se trasează o linie imaginară (linie de bază / referinţă) de-a lungul aruncătorului
/ piesei antitanc de bază, perpendiculară pe direcţia de tragere. Pornind de la
această linie, comandantul piesei determină distanţa până la aruncătorul său.
Aruncătoarele / piesele antitanc, altele decât cele de bază, vor fi pe aceeaşi linie,
-116 -
înainte sau în spatele aruncătorului / piesei de bază. Un membru al grupei poate

măsura distanţa de la linia de bază, iar comandantul grupei poziţionează
aruncătorul. Această distanţă este denumită corecţia pentru intervalul dintre
piese şi este înregistrată de către comandantul piesei pentru a putea fi folosită şi
în viitor. Este transmisă şi centrului pentru conducerea tragerilor pentru a putea
fi folosită în viitor la calcularea corecţiilor pentru sectoarele de tragere din
stânga şi din dreapta. Comandantul piesei aplică această corecţie pentru
intervalul dintre aruncătoare, precizat în comanda de tragere. Centrul pentru
conducerea tragerilor emite corecţia pentru o misiune de foc, în acelaşi fel ca şi
pentru poziţionarea aruncătoarelor în teren.
PARAGRAFUL 7-19. Planul siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate

Comandantul plutonului se asigură că subunitatea sa are siguranţa realizată în
totalitate. Indiferent de poziţia plutonului, secţiei sau piesei, apărarea poziţiei de un
atac terestru trebuie planificată, organizată de către comandantul plutonului şi
aplicată de către tot personalul subunităţii.
PARAGRAFUL 7-20. Planul de securitate şi coordonare

Atunci când este necesar, plutonului de aruncătoare / artileriei antitanc mixt i
se poate da o grupă de infanterie pentru îmbunătăţirea apărării. De asemenea,
plutonul de aruncătoare / artilerie antitanc poate fi dispus în apropierea unei companii
de rezervă sau a forţelor aliate, care-l pot ajuta să se apere. Dacă plutonul de
aruncătoare este poziţionat lângă o companie aliată, aceasta trebuie introdusă în
apărare. Astfel, compania poate organiza misiunile de siguranţă nemijlocită şi apărare
apropiată, în funcţie de misiune. Măsurile de coordonare cuprind următoarele.
 Localizarea poziţiilor principale, de rezervă şi suplimentare.
 Sectoarele de foc.
 Localizarea spaţiului mort dintre subunităţi / unităţi şi felul în care va fi el
acoperit.
 Semnale vizuale şi sonore.
 Localizarea posturilor de observare.
 Localizarea şi tipurile de obstacole care vor fi acoperite.
 Mărimea, tipul, ora plecării şi sosirii şi rutele pe care se vor deplasa
patrulele de cercetare.
PARAGRAFUL 7-21. Planul de apărare

Planul de apărare al comandantului subunităţii de aruncătoare / artilerie
antitanc cuprinde sarcini, care sunt îndeplinite în funcţie de priorităţi:
 Măsuri de siguranţă nemijlocită şi apărare apropiată.
 Locul poziţiilor de tragere a aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor
de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
 Stabilirea locului de dispunere a centrului pentru conducerea tragerilor.
 Măsuri preliminare de amenajare a poziţiei de tragere / aliniamentului
antiblindate.
-117 -
 Definitivarea amenajării genistice a poziţiei de tragere / aliniamentelor

antiblindate .
 Amplasarea obstacolelor; instalarea câmpului de mine.
a. Măsuri de siguranţă. Comandantul plutonului stabileşte măsurile de
siguranţă pentru plutonul său, astfel încât inamicul să nu-l poată observa sau lua prin
surprindere. El ia în considerare instrucţiunile cu caracter permanent ale companiei,
ordinele primite de la comandantul eşalonului superior, situaţia inamicului,
caracteristicile terenului şi condiţiile de vizibilitate.
(1) Posturile de observare sunt poziţionate în aşa fel încât să poată transmite
din timp căile de apropiere ale inamicului. Ele trebuie acoperite şi mascate,
iar căile ce duc sau vin dinspre ele trebuie mascate şi acoperite. Plutonul
foloseşte mijloace de avertizare, dacă există.
(2) Comandantul plutonului de aruncătoare / artilerie antitanc stabileşte măsuri de
siguranţă în cadrul poziţiilor de tragere ale plutonului. Ele sunt stabilite prin:
 Repartizarea sectoarelor de observare şi tragere.
 Poziţionarea mitralierelor de-a lungul căilor de apropiere ale inamicului.
 Colaborarea cu grupele învecinate sau alte subunităţi / unităţi.
 Poziţionarea posturilor de observare.
 Amplasarea obstacolelor (barajelor).
 Conducerea poziţiilor de alarmă.
Comandantul plutonului de aruncătoare / artilerie antitanc trebuie să
desemneze un număr de oameni care să fie mereu în alertă (pe poziţii). Numărul
acestora diferă în funcţie de situaţia inamicului, caracteristicile terenului şi
vizibilitate. În mod normal, un sfert din pluton trebuie să fie în continuă alertă. Atunci
când se aşteaptă un atac, tot plutonul este în alertă.
b. Poziţionarea pieselor. Atunci când poziţionează aruncătoarele / piesele
antitanc, comandantul plutonului se asigură că acestea pot asigura un sprijin de foc
indirect eficient. În mod normal, poziţiile de tragere / aliniamentul ale aruncătoarelor/
artileriei antitanc mixte sunt şi poziţiile din care se apără grupele. Dacă timpul le
permite, grupele pot pregăti poziţii suplimentare pentru a definitiva apărarea.
Comandantul plutonului repartizează fiecărei grupe sectoare de foc principale şi
secundare, iar comandantul grupei repartizează fiecărui militar sectoare de foc
principale şi secundare. Sectoarele de foc trebuie planificate astfel încât să se
intersecteze cu sectoarele de foc vecine. În planul de apărare sunt incluse mitraliere şi
armamentul antitanc uşor. Sectoarele de foc şi poziţiile mitralierelor trebuie să
acopere căile de apropiere ale infanteriei şi să execute foc razant de-a lungul frontului
plutonului. Sectoarele de foc ale mitralierelor trebuie să se intersecteze. Fiecare
mitralieră primeşte sectoare de foc principale şi secundare. Sectorul principal
cuprinde un aliniament continuu de baraj şi o direcţie principală de tragere.
c. Poziţii amenajate. Plutoanele trebuie să amenajeze întotdeauna poziţii /
aliniamentul pentru aruncătoare / piese antitanc. Totuşi, înainte ca comandantul să
hotărască că poziţiile plutonului vor fi amenajate genistic, comandantul trebuie să ia
în considerare avantajele şi dezavantajele corespunzătoare. Atunci când timpul şi
resursele nu sunt suficiente, se execută amenajarea sumară a poziţiilor. De exemplu,
-118 -
plutonul de aruncătoare nu poate amenaja o poziţie / aliniament, concomitent cu

executarea unei deplasări.
d. Obstacole. Atunci când timpul permite, plutonul îmbunătăţeşte măsurile de
siguranţă pentru poziţia aruncătorului / piesei antitanc amplasând sârme, mine şi alte
obstacole. Utilizarea obstacolelor şi minelor trebuie autorizate de către centrul pentru
operaţiuni tactice al batalionului.
PARAGRAFUL 7-22. Conducerea apărării

Prin înţelegerea tipului misiunilor pe care plutonul de aruncătoare / artilerie
antitanc le îndeplineşte şi prin cunoaşterea momentului şi felului în care plutonul
poate fi atacat, comandantul plutonului îşi poate organiza apărarea în funcţie de
ameninţări şi resurse. În timpul apărării, comandantul de pluton trebuie să:
 supravegheze pentru a se asigura că siguranţa este menţinută.
 controleze şi să conducă tragerea.
 mute soldaţii în cadrul poziţiei.
 asigure suficiente muniţii şi echipamente.
 reorganizeze şi să restabilească apărarea în pauzele operative din timpul
acţiunilor de luptă.
-119 -
CAPITOLUL 8
SUSŢINEREA LOGISTICĂ
A cest capitol dezbate aspectele susţinerii logistice care are implicaţii

directe asupra artileriei batalionare şi companiei de infanterie şi asupra
plutoanelor de infanterie moto. În esenţă, sprijinul de servicii se asigură că:
militarii din artileria batalionară dispun de posibilitatea să se deplaseze, să fie
hrăniţi, înarmaţi, îmbrăcaţi, că s-au executat măsurile de întreţinere şi
reparaţii şi li s-au asigurat materialele pentru luptă. Materialele de care
artileria batalionară are nevoie imediată sunt: muniţii, raţii de hrană,
carburanţi, lubrifianţi şi piese de schimb. Asemenea materiale sunt distribuite
artileriei batalionare prin unităţi şi subunităţi de logistică.
SECŢIUNEA I
SUBUNITĂŢI DE LOGISTICĂ
Subunităţile de logistică reprezintă gruparea vehiculelor, echipamentului şi

personalului de resort de la eşalonul de batalion şi mai mic. Subunităţile de logistică
de la batalion sunt compuse astfel încât să asigure sprijin eficient. În urma acestei
compuneri mijloacele de susţinere logistică ale batalionului au fost împărţite în
detaşamente de aprovizionare îndepărtate (field trains) şi coloane de aprovizionare
apropiate (combat trains).
PARAGRAFUL 8-1. Detaşamente de aprovizionare îndepărtate

Detaşamentele de aprovizionare îndepărtate constituie locul de depozitare a
celei mai mari părţi a muniţiilor, carburanţilor, alimentelor şi altor materiale ale
batalionului până când acestea sunt distribuite grupei de logistică.
a. Detaşamentele de aprovizionare îndepărtate al unei grupări de forţe sunt
compuse din popota batalionului, plutonul de întreţinere, majoritatea vehiculelor de
aprovizionare cu carburanţi şi muniţii de la plutonul de sprijin, punctul de comandă al
subunităţii logistice şi grupele de aprovizionare ale companiilor de infanterie.
b. Detaşamentele de aprovizionare îndepărtate sunt dispuse la aproximativ 15-
20 Km în spatele limitei dinainte a apărării (FLOT), în sectorul de sprijin al brigăzii.
PARAGRAFUL 8-2. Grupul de aprovizionare apropiată

Sunt alcătuite din ofiţerii S1 şi S4, grupa de prim ajutor a batalionului, personal
şi echipament de întreţinere, unele vehicule de transport ale plutonului de sprijin
încărcate cu carburanţi şi muniţii. Aceştia staţionează, de regulă, în raionul de
-120 -
aprovizionare (raion de tip DELTA), care se dispune înapoia raionului de tip

CHARLY la o distanţă de până la 1 km.
PARAGRAFUL 8-3. Cererile de materiale obişnuite de susţinere logistică
Cererile de materiale în cadrul susţinerii logistice reprezintă o problemă simplă
pentru subunitatea de aruncătoare / artilerie antitanc. Administratorul subunităţii de
aruncătoare / artilerie antitanc transmite cererile sale la punctul de comandă al
statului major al batalionului, la ofiţerul de modul S 4, care la rândul său indică /
ordonă comandantului companiei de susţinere logistică să trimită materialele.
a. Materialele de întreţinere şi reparaţii se solicită pe aceeaşi cale ca şi celelalte
materiale. Ofiţerul din modulul S4, care răspunde de baterie (sau subofiţerul)
stabileşte materialele de întreţinere şi reparaţii pentru pluton.
b. Plutonul de aruncătoare de la companie transmit toate cererile de asigurare şi
sprijin prin ofiţerul companiei şi subofiţerul companiei.
c. În timpul desfăşurării conflictului sprijinul va fi limitat la activităţi medicale
şi de întreţinere. Aprovizionarea de urgenţă se execută de către subofiţerul bateriei. În
timpul desfăşurării luptei (fie în atac, fie în apărare) subofiţerul de baterie urmăreşte
permanent reţeaua de comandă a companiei şi transmite sprijinul medical şi de
întreţinere înaintate de plutoanele de aruncătoare / artilerie antitanc. El informează
permanent subunităţile de aprovizionare apropiate prin radio sau curier.
d. Subofiţerul de baterie aprovizionarea răspunde de obţinerea şi livrarea
materialelor la baterie. El livrează materialele mici (reduse), dar pentru cele ambalate
la vrac depinde de mijloacele de transport ale plutonului de resort. Priorităţile de
livrare sunt stabilite de comandantul de baterie, dar desfăşurarea acţiunilor de luptă
impune că materialele din clasa III, V şi IX (carburanţi-lubrifianţi, muniţii şi piese de
schimb) sunt cele mai importante.
SECŢIUNEA A II-A
APROVIZIONAREA
Această secţiune cuprinde articolele de logistică, materialele de aprovizionare

în - şi în afara poziţiei, priorităţile de aprovizionare şi alte materiale diverse.
PARAGRAFUL 8-4. Operaţiuni de aprovizionare

Operaţiunile de aprovizionare sunt de trei feluri: obişnuite, de urgenţă şi de
aprovizionare a stocurilor. Fiecare metodă este alcătuită în cadrul procedurilor cu
caracter permanent de la companie şi repetată la instrucţie. Alegerea metodei se face
în funcţie de factorii care influenţează desfăşurarea operaţiunii, misiune, inamic,
teren, forţe şi timp la dispoziţie.
a. Operaţiunile obişnuite de aprovizionare – prin acestea se furnizează articole
de materiale din clasele I, III, V şi IX (hrană, CL, muniţii şi piese de schimb),
corespondenţa şi alte materiale solicitate în mod special. Aprovizionarea obişnuită se
face cel puţin o dată pe zi. Perioadele zilei în care vizibilitatea este scăzută constituie
perioada cea mai propice pentru furnizarea materialelor. Carburanţii şi lubrifianţii
trebuie furnizaţi cu orice ocazie. Serviciul logistic constituie metoda cea mai simplă
-121 -
şi eficientă de executare a operaţiunilor zilnice de aprovizionare. De obicei

subunitatea de aprovizionare este o coloană formată din subunităţi de logistică ale
unei grupări tactice. De obicei coloanele de aprovizionare trebuie să cuprindă în mod
anticipat toate materialele necesare artileriei batalionare pentru o perioadă anume (de
obicei 24 h până la următoarea operaţiune de aprovizionare).
b. Subofiţerii cu aprovizionarea de la baterie alcătuiesc coloana sub directa
conducere a comandantului de pluton sau ofiţerului din statul major al batalionului.
Înlocuirea militarilor şi transportul celor externaţi din spital se face tot cu vehicule ale
serviciului logistic. O dată ce compania logistică este pregătită de deplasare,
subofiţerul cu aprovizionarea integrează compania în coloane de aprovizionare
condusă de comandantul plutonului de sprijin. În cazuri de urgenţă, parte din
compania logistică poate fi trimisă individual şi se va întâlni cu subofiţerul de baterie
într-un anume punct prestabilit, de regulă raionul de tip DELTA.
c. Coloana de aprovizionare este aşteptată la punctul de eliberare a materialelor
(LRP) de către reprezentanţii subunităţilor de aprovizionare şi subofiţerii de la baterii,
precum şi de câte un subofiţer de la bateria de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.
Subofiţerul de la baterie:
 predă rapoartele obişnuite la reprezentanţii subunităţilor de aprovizionare;
 predă raportul cu termenele limită şi bunurile rechiziţionate la
reprezentantul punctului de colectare al unităţii respective;
 preia corespondenţa;
 aşteaptă sosirea coloanei de aprovizionare.
d. Subofiţerul de baterie sau reprezentantul său întâmpină coloana de
aprovizionare şi o îndrumă spre punctul de aprovizionare al bateriei.
PARAGRAFUL 8-5. Proceduri de aprovizionare

Subofiţerul de baterie stabileşte punctul de aprovizionare al acesteia, utilizând
fie procedura de aprovizionare în poziţie, fie procedura de aprovizionare în afara
poziţiei / raionului de tip DELTA. Comandantul sau un ofiţer, locţiitor al acestuia,
stabileşte modul de aprovizionare ce urmează a fi utilizat şi informează subofiţerul.
Subofiţerul de baterie informează la rândul său şoferul vehiculului asupra metodei de
aprovizionare ce urmează să fie utilizată şi informează pe comandantul bateriei că
este pregătit pentru executarea deplasării. Comandantul ordonă întregii baterii sau pe
rând, câte unui pluton, în funcţie de situaţia tactică, să execute aprovizionarea. Se
poate utiliza oricare din metodele de aprovizionare, dar metoda aprovizionării în
poziţie, este cea mai obişnuită.
PARAGRAFUL 8-6. Procedura de aprovizionare în poziţie

Constituie o metodă de furnizare a materialelor bateriei de aruncătoare /
artileriei antitanc mixte direct în poziţia acestuia. Vehiculul de aprovizionare se
deplasează la fiecare vehicul pentru a-l alimenta cu combustibil sau furnizează
muniţia în poziţia bateriei / pe aliniament.
PARAGRAFUL 8-7. Prepoziţionarea
-122 -
Prepoziţionarea constituie o metodă de aprovizionare în poziţie / pe aliniament, în

care materialele sunt furnizate într-o poziţie neocupată care urmează să fie utilizată în viitor
a. Muniţia este adesea prepoziţionată pentru bateria de aruncătoare / artilerie
antitanc mixtă, mai ales în apărare. Poziţia exactă şi cantitatea de muniţie
prepoziţionată fiecărei piese trebuie planificată cu mare grijă iar comandantul grupei
trebuie informat. Comandantul de baterie / reprezentantul subunităţii trebuie să
verifice poziţiile de prepoziţionare în cadrul acţiunilor de recunoaştere. Când se
prepoziţionează materialele, se va ţine cont de următoarele condiţii:
(1) Pentru muniţii este nevoie de remorci acoperite şi apărate. Dacă există
suficiente remorci acestea pot fi utilizate la prepoziţionarea muniţiei. Vehiculele ce
transportă aruncătoarele pot, apoi, transporta muniţia. Din locul prepoziţionării în
următoarea poziţie.
(2) Prin prepoziţionare se eliberează vehiculele de transport a materialelor,
astfel încât acesta să se întoarcă şi să aducă mai multă muniţie.
(3) Bateria de aruncătoare / artilerie antitanc nu poate asigura paza poziţiilor de
prepoziţionare şi, prin urmare, riscul ca muniţia să fie capturată sau distrusă este
foarte mare.
(4) Muniţia prepoziţionată trebuie să se afle la distanţă suficient de mare de
vehiculele şi poziţiile individuale astfel încât distrugerea ei să nu producă pierderi
forţelor proprii, dar în acelaşi timp trebuie să se afle suficient de aproape încât să fie
încărcate normal.
(5) Muniţia prepoziţionată trebuie dezambalată înainte de a fi încărcată sau
înaintea executării focului. Această operaţiune solicită mult timp şi în urmă rămân
cantităţi mari de deşeuri. De asemenea sunt necesare unelte de ridicare şi tăiere a
cutiilor / ambalajului de muniţii.
b. Consideraţiile în urma căror se stabileşte dacă se vor utiliza materiale din
depozit au loc în mod obişnuit la eşalon batalion. Când o poziţie cu materiale
depozitate a fost ocupată, se vor utiliza mai întâi materialele depozitate. În funcţie de
situaţie, acesta înseamnă că rezervoarele vehiculelor vor fi umplute imediat şi lăzile
de muniţii de la bordul vehiculelor vor fi umplute. Muniţiile rămase din depozit vor fi
trase înaintea muniţiilor de la bord.
PARAGRAFUL 8-8. Procedura de aprovizionare în afara poziţiei

Această metodă de aprovizionare este metoda cea mai puţin preferată, dar
există situaţii când nu poate fi evitată. Această metodă se utilizează când situaţia
inamicului sau terenul împiedică deplasarea vehiculelor neblindate în faţa poziţiei
bateriei.
a. Când se utilizează această metodă, vehiculele individuale se deplasează
înapoi sau printr-un punct central de realimentare cu carburanţi şi de aprovizionare cu
muniţii (în raion de tip DELTA). În funcţie de situaţia tactică, câte un vehicul din
baterie, chiar câte un pluton părăseşte poziţia, alimentează şi revine în poziţie. În
această metodă:
(1) Vehiculele aruncătoarelor / pieselor antitanc şi instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate circulă spre şi dinspre punctul de alimentare într-un singur sens.
-123 -
(2) Doar vehiculele care au nevoie urgentă de reparaţii se vor opri în sectorul
de reparaţii înainte să alimenteze.
(3) Dacă morţii, răniţii şi prizonierii nu au fost evacuaţi, sunt îndepărtaţi din
vehiculele plutonului, când acestea se opresc la punctul de realimentare.
(4) Vehiculele se alimentează cu materiale şi combustibili la fiecare punct.
(5) Grupele fac de serviciu prin rotaţie pentru a hrăni, prelua corespondenţa şi
materialele şi pentru a umple sau schimba canistrele cu apă.
(6) După ce toate vehiculele au executat aprovizionarea, se vor deplasa în
sectorul de adunare unde fiecare comandant de pluton sau subofiţerul va executa
inspecţia (dacă este timp la dispoziţie), iar aceştia vor raporta despre aceasta
comandantului de baterie.
Notă: Vehiculul de evacuare medicală este poziţionat la distanţă egală faţă de
punctele de aprovizionare. Acest fapt scade distanţa care trebuie parcursă de sanitari
cu targa, şi în acelaşi timp, asigură siguranţa eficientă în caz de foc sau explozii.
b. Înainte ca transportoarele să fie trimise la punctele de alimentare,
aruncătoarele / piesele antitanc sunt debarcate la sol. Dacă plutonul trebuie să se
deplaseze înainte de sosirea vehiculelor, aruncătoarele / piesele antitanc şi o parte de a
grupelor de servanţi sunt îmbarcate pe alte vehicule şi transportate în poziţia următoare /
pe aliniament. Personalul (militarii) trimis să realimenteze sunt informaţi cu privire la
cele mai probabile acţiuni. Aceştia trebuie să fie în măsură să utilizeze planul de
deplasare al plutonului / bateriei pentru a stabili coordonatele următoarei poziţii.
c. Transbordarea reprezintă o variantă modificată a aprovizionării în afara
poziţiei. Prin această metodă, bateria trimite câteva din vehiculele sale înapoi la
punctul de aprovizionare, acestea sunt încărcate şi revin pentru a aproviziona întreaga
baterie (sau pe plutoane).
d. Când transbordarea este metoda dorită, bateria debarcă aruncătoarele la sol
(dacă acestea sunt amplasate pe transportoare) şi trimite unul sau doi servanţi din
fiecare grupă, împreună cu vehiculul. Prin această metodă, toate aruncătoarele /
piesele antitanc sunt în măsură să execute foc.
PARAGRAFUL 8-9. Aprovizionarea de urgenţă

Ocazional, bateria de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate avea nevoie
urgentă de anumite materiale şi nu poate aştepta sosirea coloanei obişnuite de
aprovizionare. Pot fi solicitate orice tipuri de materiale, dar muniţia şi carburanţii sunt
cele mai frecvent solicitate. Compania logistică păstrează, de obicei, muniţie
încărcată în vehicule gata de deplasare pentru asemenea situaţii. Aprovizionarea de
urgenţă se execută adeseori în timpul desfăşurării acţiunilor în contact cu inamicul.
Acţiuni intense pot fi urmate de solicitări de muniţii de mai multe ori în cursul unei
zile.
PARAGRAFUL 8-10. Încărcături de bază

Comandantul stabileşte în mod obişnuit o cantitate standard de provizii care
vor fi ţinute la îndemână. Aceasta se numeşte încărcătură de bază şi reprezintă
cantitatea de materiale care comandantul crede că este necesară până la aprovizionare
-124 -
iniţială. Încărcătura de bază depinde de media materialelor cerute spre aprovizionare

în unitatea de timp şi durata de timp până la următoarea aprovizionare. Încărcătura de
bază se limitează la tot ceea ce poate fi transportat, dar nu neapărat într-un singur
transport. Încărcăturile de bază pentru bateria de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă
trebuie verificate în detaliu de comandantul acesteia, revăzute de ofiţerii S 3 şi S4 şi
aprobate de comandantul de batalion. Încărcăturile de bază sunt împărţite în
încărcături de luptă (transportate în vehiculele bateriei) şi încărcătura vrac
(transportată în vehiculele companiei logistice).
a. Încărcăturile de bază cele mai frecvente sunt: hrana, articole de echipament
(îmbrăcăminte) şi materiale de construcţie, carburanţi-lubrifianţi, acumulatori şi
muniţii.
b. Încărcătura de luptă în cazul muniţiilor reprezintă de fapt muniţia care este
transportată la bordul vehiculelor din bateria de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.
c. Încărcătura de bază pentru muniţii se stabileşte în funcţie de misiune,
inamic, forţe, teren şi timp la dispoziţie (METT-T). Încărcăturile de bază pentru
aruncătoare / piesele antitanc şi instalaţii de lansare a rachetelor antitanc dirijate sunt
modificate constant de către comandantul de batalion pe baza situaţiei batalionului.
Acesta prezintă capacitatea de încărcare atât pentru vehiculele de luptă, cât şi
pentru mijloacele de sprijin. Coloana cu încărcătura de bază prezintă un exemplu cu
numărul şi tipul loviturilor. Coloanele cu încărcătura de bază şi încărcătura vrac
prezintă capacitatea de lovire luată în ansamblu, deoarece proporţia timpului de
muniţii depinde de situaţia în discuţie).
d. Experienţele ultimelor conflicte regionale au indicat faptul că o combinaţie
de muniţii în procent de 70% bombe explozive, 20% bombe incendiare sau fumizare /
cumulative şi 10% bombe de iluminare / mişcare lentă de rotaţie este cea mai
flexibilă. Aceste procente trebuie modificate de către comandant pe baza
posibilităţilor de asigurare cu muniţii şi a misiunii.
e. În anumite ocazii, cantitatea de muniţii livrată bateriei de aruncătoare /
artilerie antitanc mixte este strict limitată. Aceasta se cheamă cantitate limitată de
muniţii (CSR) şi are rolul de a limita numărul loviturilor / piesă / zi. Cantitatea
limitată de muniţii se impune din două motive: pentru păstrarea muniţiei şi pentru a
preîntâmpina lipsa muniţiei în cazul unei anumite acţiuni de luptă.
f. În timpul procesului de planificare a sprijinului prin foc, trebuie acordată o
importanţă deosebită cerinţelor (solicitărilor) de muniţii. Comandantul de baterie sau
subofiţerul acesteia trebuie să fie prezent pentru a estima tipul şi cantităţile de muniţii
ce vor fi solicitate. De exemplu, dacă misiunea va fi iluminare pe timp de noapte,
atunci în poziţiile aruncătoarelor trebuie aduse bombe de iluminare suplimentare.
Dacă misiunea este una de apărare (ziua sau noaptea) trebuie să existe suficiente
lovituri explozive şi incendiare. În oricare dintre situaţii, comandantul bateriei de
aruncătoare trebuie să ia legătura cu comandanţii sprijiniţi şi să-i informeze asupra
anumitor constrângeri referitoare la muniţii.
PARAGRAFUL 8-11. Materiale de aprovizionare obişnuită
-125 -
Comandantul companiei logistice răspunde de asigurarea cu materiale

obişnuite în cantităţi mari. Acest tip de materiale sunt solicitate de obicei ambalate
stoc (vrac) şi împărţite în transporturi pe plutoane.
a. Ofiţerul sau subofiţerul direcţional pentru subunităţile de artilerie solicită
raţiile de hrană pentru întreaga baterie de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă.
Mesele calde sunt pregătite într-un punct central (bucătăria batalionului) şi
transportate în faţă la punctul logistic de distribuire. Câte un militar din fiecare pluton
întâmpină vehiculul şi-l ghidează la zona de servire a mesei. Asigurarea hranei calde
şi a hranei semipreparate se realizează în două moduri:
(1) Hrana poate fi adusă soldaţilor direct în poziţie. Pentru păstrarea eficienţei,
e nevoie de un plan de servire a mesei. De obicei, jumătate din soldaţi mănâncă în
timp ce cealaltă jumătate păstrează măsurile de siguranţă şi de pregătire pentru
executarea tragerii.
(2) Grupele se pot deplasa o anumită distanţă, de obicei câteva sute de metri, la
locul de servire a mesei (în cadrul raionului de tip DELTA). În asemenea cazuri,
planul de servire a mesei este deosebit de important pentru asigurarea continuă a
sprijinului de foc. În mod obişnuit, nu trebuie să lipsească din poziţie mai mult de 1/3
din efectivul echipei de servanţi.
b. Materialele care pot fi înlocuite de piesă sunt cerute prin subofiţerul bateriei,
care răspunde de acestea.
(1) Piesele de artilerie care necesită reparaţii sunt livrate împreună cu hrana,
carburanţii şi muniţia. Alte piese solicitate, trebuie să se afle în articolele obligatorii
ale bateriei sau urmează să fie livrate.
(2) Bateria de aruncătoare / artilerie antitanc mixtă poate transporta unele
materiale în vehiculele proprii (de exemplu becuri, detonatoare şi alte piese de
schimb).
c. Carburanţii şi lubrifianţii sunt livraţi bateriei de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte cu cisternele batalionului. Cisternele fac parte din compania logistică a
batalionului. Cisternele livrează atât carburant cât şi ulei de motor, vaselină şi antigel.
Ca si în cazul altor materiale, cisternele alimentează bateriile de artilerie după cum
urmează:
(1) În poziţie: Cisterna se deplasează la vehiculul aflat în poziţie, îl alimentează
şi trece apoi la următorul.
(2) În afara poziţiei: Acest procedeu implică deplasarea vehiculelor bateriei în
raionul DELTA, la punctul de alimentare şi, după alimentare, revine în poziţie. Când
această activitate este în desfăşurare, aruncătoarele / piesele antitanc sunt dispuse la
sol. Şoferul şi şeful de maşină se vor deplasa cu maşina la punctul de alimentare.
Restul echipei de servanţi îşi va îndeplini atribuţiile din poziţiile de tragere / pe
aliniament.
d. Când se deplasează, bateria trebuie să fie în măsură să alimenteze vehiculele
de la punctul logistic de distribuţie, în timp ce se îndreaptă spre o nouă poziţie de
tragere / noul aliniament.
PARAGRAFUL 8-12. Materiale diverse
-126 -
Solicitarea cantităţii de materiale necesare la momentul potrivit reprezintă o

sarcină grea pentru comandantul de baterie şi pentru subofiţeri. Ei trebuiesc să
planifice în avans, astfel încât de la baterie să nu lipsească nici un fel de materiale,
care ar afecta îndeplinirea misiunii.
a. bateriile de acumulatori, altele decât cele ale vehiculelor şi cele reîncărcabile
se află sub controlul grupei de transmisiuni a bateriei. Ca şi muniţiile, fiecare baterie
are o rezervă de baterii de acumulatori la îndemână. Înlocuirea bateriilor de
acumulatori trebuie solicitate şi acestea se livrează împreună cu alte materiale.
Depozitarea, utilizarea şi înregistrarea bateriilor de acumulatori a devenit un factor
foarte important odată cu introducerea în dotare a dispozitivelor moderne cum ar fi
agenţii de avertizare N.B.C. şi dispozitivele de vedere pe timp de noapte.
b. Hărţile sunt solicitate la fel ca şi celelalte materiale. Hărţile nesecrete se
obţin de la ofiţerul S4 de la batalion, pe baza cerinţelor stabilite de ofiţerul S2.
Acestea se distribuie, fie pe calea obişnuită, fie de la ofiţerul S3 la comandantul
bateriei.
c. Sacii de nisip şi alte materiale de construcţie a obstacolelor intră în categoria
materialelor de construcţii şi vor fi furnizaţi la cerere sau în funcţie de necesar.
SECŢIUNEA A III-A
ÎNTREŢINERE
Fiecare baterie de artilerie are o grupă de întreţinere. Această grupă trebuie să

asigure sprijin flexibil, oportun şi de calitate.
PARAGRAFUL 8-13. Vehicule

Când un vehicul este avariat sau scos din funcţiune, comandantul de baterie
sau subofiţerul acesteia sau şeful grupei solicită sprijin de întreţinere de la ofiţerul sau
subofiţerul din modulul S4 care răspunde de baterie.
a. După ce solicitarea a fost făcută, acesta relatează ofiţerului problema şi
poziţia vehiculului avariat. Ofiţerul sau subofiţerul se vor asigura apoi că sprijinul
cerut este trimis. În anumite cazuri, în special dacă există un număr mare de vehicule
defecte bateria va trebui să remorcheze un vehicul cu un altul (sau se va asigura
mijloc de remorcare de la compania logistică a batalionului).
Recuperarea aruncătoarelor / pieselor antitanc, instalaţiilor de lansare a
rachetelor antitanc dirijate bateriei se realizează de grupa de întreţinere şi reparaţii a
batalionului sau de grupa de recuperare a plutonului de întreţinere de la batalion.
PARAGRAFUL 8-14. Armament

Armele defecte sunt trimise la armurierul bateriei de la subunitatea logistică a
acesteia. Piesele de armament defecte sunt transportate cu vehiculele plutonului sau
cu un vehicul de aprovizionare care se întoarce. Armurierul poate înlocui anumite
piese componente, dar problemele grave sunt rezolvate de către compania logistică a
batalionului sau în alte structuri de profil de la nivel brigadă sau corp de armată.
Bateria de sprijin direct păstrează o grupă de sprijin de întreţinere, care să fie în
-127 -
măsură, să se deplaseze la punctele înaintate ale acesteia şi să facă reparaţii pe loc.

Dacă piesa defectă nu poate fi reparată de grupa de sprijin, va fi evacuată la o unitate
de profil de la eşaloanele superioare.
PARAGRAFUL 8-15. Echipamentul de comunicaţii
Centrul de conducere al tragerii reprezintă centrul de control al aruncătoarelor /
pieselor antitanc mixte, bateriei şi batalionului. Acesta trebuie să dispună întotdeauna
de mijloace de comunicaţii. Comandanţii de baterii şi subofiţerii vor înlocui staţiile
radio defecte din vehiculele centrului de conducere a tragerilor (FDC) sau din
vehiculele lor cu staţiile radio din transportoarele blindate. Aruncătoarele de pe
transportoare / instalaţiile de lansare a rachetelor antitanc dirijate, piesele de artilerie
antitanc pot fi dirijate şi prin alte metode, dar pierderea legăturii de comunicaţii cu
eşalonul superior sau subunitatea sprijinită este de neacceptat.
a. Staţiile radio şi alte mijloace de comunicaţii (transmisiuni) care nu
funcţionează sunt predate plutonului de transmisiuni de la batalion. Acestea vor fi
reparate fie la batalion, fie în unităţi de profil de la eşaloanele superioare. Bateriei i se
va elibera un altă staţie radio din rezervă, dacă există.
b. Echipamentul de vedere pe timp de noapte se predă de asemenea plutonului
de transmisiuni al batalionului pentru efectuarea reparaţiilor; toate celelalte articole
care trebuie (re)calibrate (ca de exemplu GPS, dozimetre şi dispozitive de măsurare a
radiaţiilor) sunt predate la plutonul de întreţinere al batalionului.
c. Când un articol este predat fie pentru executarea întreţinerii, fie a
reparaţiilor, se eliberează o fişă de predare (etichete de schimb, formulare DA 2402)
pentru a arăta că plutonul a predat un articol spre întreţinere sau reparaţie. Când
articolul este gata reparat, fişa de predare se înapoiază plutonului de întreţinere.
PARAGRAFUL 8-16. Echipamentul aruncătoarelor / pieselor antitanc,

instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate
Pentru aruncătoare / piesele antitanc şi instalaţiile de lansare a rachetelor

antitanc dirijate, verificarea canalului ţevii şi a blindajului se realizează de grupa de
întreţinere. În situaţii de luptă, o grupă de întreţinere armament de la batalionul de
infanterie execută reparaţiile necesare. De asemenea, acesta poate înlocui piesele
defecte sau uzate şi dispune de un aruncător / piesă antitanc de rezervă care poate
înlocui altul care necesită reparaţii.
a. Când goniometrul este defect, acesta se livrează subofiţerului cu
aprovizionarea bateriei şi se dispune repararea acestuia de către grupa de întreţinere
sau se achiziţionează altul nou.
b. Aparatele de ochire defecte, calculatoarele balistice sau planşetele sunt
predate subofiţerului cu asigurarea materialelor companiei, care solicită înlocuirea
acestora şi le distribuie subunităţii.
PARAGRAFUL 8-17. Recuperarea echipamentului defect

Există mai multe căi de recuperare a echipamentului defect:
 Utilizând mijloace organice de transport;
-128 -
 Utilizând vehicule de aprovizionare care se întorc;

 Solicitând mijloace de transport de la batalion.
Cea mai dorită metodă este de a trimite echipamentul defect într-un vehicul de
aprovizionare (asigurare) , care se întoarce la bază (în scopul utilizării eficiente a
tuturor mijloacelor).
SECŢIUNEA A IV-A
ASIGURARE MEDICALĂ
Acest capitol prezintă sprijinul medical pentru bateriile de artilerie de la

companie şi batalion, evacuarea răniţilor, priorităţi de evacuare şi raportarea morţilor
şi răniţilor.
PARAGRAFUL 8-18. Plutonul de aruncătoare / artilerie antitanc mixt

al companiei
Companiilor de infanterie li se asigură sanitari, unul la fiecare pluton de infanterie
şi un sanitar pentru fiecare stat major de companie. Plutoanele de aruncătoare / artilerie
antitanc mixte de la companie beneficiază de sprijin medical de la comanda companiei
sau de la plutonul de infanterie, în funcţie de situaţie. Morţii şi răniţii sunt transportaţi în
vehicule de asigurare cu materiale, goale sau cu ambulanţa companiei.
PARAGRAFUL 8-19. Bateria de aruncătoare de la batalion

Fiecare baterie de artilerie de la batalion are sanitar în organizare. Deoarece
bateria de artilerie nu are infirmerie, aceasta solicită evacuarea prin reţeaua
administrativă / logistică, direct de la infirmeria batalionului, care se află la
subunităţile de aprovizionare. Morţii şi răniţii pot fi transportaţi de urgenţă cu
vehiculele de aprovizionare care se întorc.
Notă: . Răniţilor li se va acorda primul ajutor de către personalul de salvare din
cadrul bateriei, după care vor fi internaţi la infirmeria batalionului.
PARAGRAFUL 8-20. Evacuarea medicală

Acest paragraf se încadrează în prevederile STANAG 32-04. Când un rănit
trebuie evacuat iar singura alternativă este solicitarea de sprijin, cererea de evacuare
se face utilizând condiţiile de gravitate. Următoarele categorii de evacuări medicale
se realizează în funcţie de condiţiile de gravitate a cazului cu respectarea prevederilor
STANAG 30-24. Gradul de gravitate a stării pacientului se stabileşte de felcer sau,
dacă acesta nu este, de către ofiţerul sau subofiţerul prezent.
a. Prioritate I. – Se utilizează pentru cazurile care trebuie evacuate cât mai
repede posibil, maximum 2 ore pentru a salva pacientul.
b. Prioritate I A. – Chirurgie. Se utilizează pentru pacienţii care trebuie supuşi
unei intervenţii chirurgicale pentru a fi salvaţi.
c. Prioritate II – Se utilizează atunci când pacientul trebuie evacuat în maxim
4 ore sau altfel starea sa va deveni: urgenţă.
-129 -
d. Prioritate III – Rutină. Necesită evacuare, dar starea pacientului nu este

estimată să se deterioreze în mod serios în următoarele 24 de ore.
e. Prioritate IV – Recomandat. Se utilizează atunci când evacuarea este
recomandată din punct de vedere medical, dar nu reprezintă o necesitate.
PARAGRAFUL 8-21. Raportarea răniţilor şi a capacităţii de luptă
Raportarea răniţilor şi a capacităţii de luptă începe de la eşalon grupă (piesă).
Raportarea pierderilor se face cât mai curând după incident, de către comandantul de
grupă (piesă), care raportează subofiţerului de la pluton. Acesta raportează în scris
subofiţerului de companie, care la rândul său predă formularele la centrul
administrativ / logistic. Imediat ce situaţia permite, subofiţerul de la pluton
completează formularele DA 1156 şi DA 1155 pentru fiecare rănit. Aceste formulare
sunt strânse de subofiţerul de la companie, care le predă centrului administrativ /
logistic al batalionului.
-130 -
ANEXA A
ORDINE, FORMULARE ŞI MATERIALE
SUPLIMENTARE
P rocedurile de lucru pentru statul major şi formatul ordinelor sunt

stabilite în regulamentul AN-2 şi SMO 50027/2001. Deşi aceste formate
ale ordinelor sunt scrise, comandanţii de plutoane şi secţii vor primi în mod
normal ordine verbale de la comandantul de baterie şi le vor transmite, la
rândul lor, tot verbal, subunităţilor de care răspund. Ordinul va fi însoţit de
liste ale obiectivelor, folii transparente cu schema acţiunilor, machete ale
terenului şi matrici de execuţie.
A – 1 ORDINUL PRELIMINAR
Ordinele preliminare prezintă subordonaţilor informaţii, în timp util, despre
acţiunile care urmează să se desfăşoare. Aceste ordine dau timp subordonaţilor să se
pregătească. Ordinul trebuie să fie scurt, dar complet. Utilizând formularul standard
de cinci paragrafe pentru întocmirea ordinelor se va asigura faptul că nu s-a omis
nimic. În cele din urmă, este prezentat un model de ordin preliminar.
1. SITUAŢIA
În acest paragraf se va face o scurtă descriere a situaţiei inamicului şi a trupelor
proprii; Forţele ataşate subunităţii sau detaşate de la aceasta.
2. MISIUNEA
Se utilizează misiunea reformulată rezultată din analiza misiunii.
3. EXECUTAREA
a. Echipe speciale sau organizarea pentru luptă a subunităţii.
b. Uniforma şi echipamentul comun tuturor (modificări faţă de procedurile de
operare standard).
c. Armament special, muniţie sau echipament (diferite de cele cuprinse în
procedurile de operare standard).
d. Instrucţiuni speciale pentru comandanţii subordonaţi.
e. Calculul timpului. Trebuie să cuprindă cel puţin:
(1) Ora estimată de deplasare;
(2) Data şi locul unde se dă ordinul de acţiune;
(3) Ora probabilă de începere a acţiunii;
(4) Orele de executare a inspecţiilor şi a articolelor care vor fi inspectate,
altele decât cele prevăzute în procedurile de operare standard;
(5) Orele de executare a contraatacurilor şi acţiunile care vor fi repetate la
antrenamente.
-131 -
f. Instrucţiuni generale suplimentare în funcţie de necesităţi sau conform

procedurilor de operare standard.
4. SPRIJINUL LOGISTIC
a. Carburanţi, lubrifianţi, muniţie, hrană, echipament şi alte materiale.
b. Dispunerea subunităţilor de aprovizionare.
c. Evacuarea medicală / adunarea răniţilor.
d. Asigurarea topogeodezică.
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
a. Orice schimbări faţă de ierarhia de comandă obişnuită.
b. Orice schimbări faţă de instrucţiunile obişnuite de folosire a comunicaţiilor
sau semnalelor standard.
c. Cerinţe speciale de comunicaţii.
MODEL DE ORDIN PRELIMINAR VERBAL
Situaţia. Inamicul a revenit în poziţiile de apărare pregătite în grabă de-a

lungul drumului RĂŞINARILOR şi îşi întăreşte poziţiile. Brigada noastră atacă
pentru cucerirea înălţimii din stânga drumului (se indică în teren). Gruparea de forţe
va ataca pentru cucerirea dealului 408 (coordonatele) 19 ora 06.00.
Misiunea. Iniţial vom asigura sprijinul de foc al atacului dintr-o poziţie de
tragere situată în apropierea localităţii POPLACA (coordonate).
Ora de desfăşurare a acţiunii. Trebuie să fim gata pentru deschiderea focului
nu mai târziu de ora 05.45. Ne deplasăm în punctul de plecare aproximativ la ora
03.00
Instrucţiuni generale şi speciale. Plutonierul major Popa se întâlneşte cu
comandantul plutonului logistic la punctul logistic de distribuţie (coordonatele) în 30
minute pentru dirijarea camioanelor de muniţii către poziţia noastră. Măsurile de
siguranţă sunt acum intrate în funcţiune. Măsurile de protecţie N.B.C. vor intra în
funcţiune în termen de o oră. Grupul de recunoaştere înaintat va recunoaşte poziţiile
de tragere. Grupul de recunoaştere va pleca la ora 02.00. Va fi organizat de către
comandantul de pluton, dar conducerea grupului va reveni plutonierului major
Simion. Grupul de recunoaştere va fi însoţit de o grupă topografică cu o maşină de
legare topografică. Grupa topografică va fi aici la miezul nopţii. Aceasta nu va putea
să ne deservească decât o scurtă perioadă de timp după care trebuie să se întoarcă.
Tăcerea radio se aplică de la orele 24.00.
Data şi ora transmiterii ordinului de acţiune. Vă voi da ordinul de acţiune
aici la ora 22.00. Cât timp lipsesc vreau ca grupele să repete ocuparea poziţiei
pregătită în grabă şi pregătită din timp. Vreau ca centrul de conducere a tragerilor
(FOC) să repete operaţiunile pentru deschiderea focului în cazul ocupării în grabă a
poziţiei de tragere.
A – 2 ORDINUL DE ACŢIUNE
Ordinul de acţiune oferă comandanţilor subordonaţi informaţii esenţiale pentru
îndeplinirea misiunii. Ordinul de acţiune se va întocmi pe un formular structurat pe
-132 -
cinci paragrafe pentru a organiza ideea şi pentru că din ordin să nu lipsească nimic.
Pentru explicarea ordinului pe lângă hartă se folosesc schema şi macheta terenului.
Organizarea pentru luptă:
Plutonul 1 Plutonul 2 (+) Plutonul 3
2 echipe antitanc Grupa 1 / Plutonul 1
Secţia antitanc (-) Ofiţer 1 la comandă
Secţia 82 mm
1. SITUAŢIA
(Organizarea pentru luptă a companiei sau batalionului pentru îndeplinirea
misiunii este prevăzută la ordinul de acţiune, astfel încât subordonaţii cunosc ce
mijloace vor avea pe timpul acţiunii)
a. Situaţia inamicului
(1) Compunere, dispunere şi valoare.
(2) Activităţi recent executate.
(3) Capacităţi.
(4) Variaţia de acţiune cea mai probabilă a inamicului. Pentru clasificarea
descrierii situaţiei inamicului se vor include scheme şi folii transparente
cu situaţia inamicului.
b. Situaţia trupelor proprii
(1) Misiunea şi concepţia de luptă a batalionului.
(2) Misiunea unităţii din stânga.
(3) Misiunea unităţii din dreapta.
(4) Misiunea unităţii din faţă.
(5) Misiunea unităţii de adâncime sau din spatele acestora.
(6) Misiunea rezervei batalionului.
(7) Misiunea subunităţilor care sprijină batalionul, dacă acestea influenţează
misiunea subunităţilor de aruncătoare.
c. Ataşări şi detaşări. Schimbări în organizarea pentru luptă pe timpul
operaţiei. De exemplu, dacă organizarea pentru luptă se schimbă pe timpul
etapei de consolidare a unui atac, se vor încadra în acest paragraf.
2. MISIUNEA
Se prezintă scopurile şi obiectivele misiunii. Acest paragraf trebuie să răspundă
întrebărilor: cine, ce, când, unde şi de ce. Răspunsul la întrebarea unde este dat de
coordonatele terenului. Dacă se utilizează denumirile obiectivelor, acestea sunt
adăugate suplimentar în paranteză.
3. EXECUTAREA
a. Concepţia luptei
Acest paragraf descrie modul în care comandantul intenţionează să
îndeplinească misiunea. La nivel companie va fi întotdeauna inclus subparagraful
referitor la executarea manevrei şi a misiunilor de foc. Tot aici se va utiliza folia
(schema) cu concepţia operaţiei.
(1) Manevra. Acest paragraf trebuie să se concentreze aspra acţiunii decisive.
La nivel companie, paragraful referitor la manevră, care evidenţiază misiunile
fiecărui pluton şi secţie se identifică în mod normal cu efortul principal nu mai
-133 -
necesită informaţii suplimentare. Dacă este nevoie, comandantul poate aduce

explicaţiile necesare în paragraful concepţiei operaţiei (paragraful 30)
(2) Misiunile de foc. Acest paragraf descrie modul în care comandantul
intenţionează să folosească focul aruncătoarelor pentru sprijinirea acţiunilor
batalionului (companiei). În acest paragraf se formulează scopul urmărit prin
executarea focului, posibilitatea executării misiunilor de foc şi alocarea obiectivelor
cu prioritate. De asemenea, acest paragraf poate cuprinde lista obiectivelor, matricea
de executare a focului şi folia cu obiectivele.
(3) Amenajarea genistică. Adesea, în special în acţiunile de apărare, acest
paragraf trebuie să conţină concepţia de întărire a poziţiilor. Când subunitatea de
aruncătoare este sprijinită de o subunitate de geniu, comandantul subunităţii de
aruncătoare stabileşte modul de întrebuinţare a mijloacelor de geniu. El poate să facă
acest lucru stabilind prioritatea sa pentru asigurarea genistică (protecţia, blocarea
căilor de acces ale inamicului către poziţia de tragere şi asigurarea căilor de acces ale
subunităţilor de aruncătoare) şi prioritatea pentru asigurarea genistică a secţiilor.
b. Sarcini pentru secţii şi grupe.
Acest paragraf prezintă sarcinile / restricţiile fiecărei secţii. Fiecare subunitate
subordonată va avea un paragraf separat.
c. Instrucţiuni de coordonare
Acestea constituie atribuţiile şi restricţiile şi limitările care se aplică pentru
două sau mai multe unităţi subordonate. Dacă aceste instrucţiuni nu sunt valabile
pentru toate subunităţile subordonate, atunci acele subunităţi care trebuie să se
conformeze instrucţiunilor, trebuie precizate clar.
4. SPRIJINUL LOGISTIC
Acest paragraf asigură informaţiile de logistică, necesare pentru sprijinirea,
susţinerea unei unităţi în timpul operaţiunii.
a. Probleme generale. Asigură informaţiile referitoare la poziţiile actuale şi
viitoare ale (sub)unităţilor de aprovizionare.
b. Echipament şi servicii. Se poate alcătui un alineat separat pentru fiecare
categorie de aprovizionare, în funcţie de cerinţe.
c. Evacuarea morţilor şi răniţilor.
d. Diverse.
5. COMANDĂ ŞI COMUNICAŢII
a. Comandă. Acest paragraf necesită poziţia personalului important şi a
personalului C2 în timpul desfăşurării operaţiunii şi modificările făcute la procedeele
cu caracter permanent, cum ar fi modificarea ierarhiei de comandă sau planul
standard de comunicaţii prin fir.
b. Comunicaţii. Prin acest paragraf se precizează cerinţele importante
referitoare la comunicaţii cum ar fi tăcerea radio în faţa aliniamentului de plecare,
semnale specifice pentru anumite acţiuni, semnale de urgenţă / vizuale pentru
acţiunile importante şi informaţii privind utilizarea aparaturii de comunicaţii.
CONFIRMARE. Se utilizează numărul mesajelor.
ANEXE:
A – Folii de informaţii / informaţii.
-134 -
B – Folia cu concepţia / schiţa concepţiei operaţiei.

C – În funcţie de cerinţe: marş, deplasare cu vehicul / barcă, atac aerian sau
trecerea unui curs de apă.
EXEMPLU DE ORDIN DE ACŢIUNE VERBAL AL COMANDAN-

TULUI SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE A BATALIONULUI
1. SITUAŢIA
a. Forţa inamicului. Elementele regimentului 238 infanterie moto au stabilit
poziţii de apărare în zona (sectorul) noastră. Cea mai probabilă poziţie este punctul de
sprijin de companie în imediata apropiere a Dealului 408. Forţele inamicului au o
capacitate de luptă de 80% iar moralul acestora este bun. Forţele sunt dotate cu
transportoare blindate tip BMP – 2 şi tancuri T – 80 şi sunt în măsură să execute
lovituri cu armament chimic şi foc împotriva aruncătoarelor. Se estimează că se vor
apăra din poziţia actuală.
b. Forţe proprii. Gruparea operativă 2 – 79 infanterie atacă la 090600
octombrie pentru a cuceri Dealul 408 Brigada a 2-a atacă pe flancul drept, în acelaşi
timp pentru a cuceri Dealul 446. Gruparea operativă 2 – 77 atacă în acelaşi timp pe
flancul nostru stâng pentru a cuceri Dealul 409. Divizionul 1/Bg.1Mc.(de sprijin
direct) (obuziere cal.152mm) va asigura sprijin brigăzii. Divizionul 2/Bg.18 Artilerie
(tunuri-obuziere cal.152mm) va constitui sprijin general de întărire a divizionului
1/Bg.1Mc.
c. Forţe ataşate şi detaşate. Doi medici cu ambulanţa vor fi ataşaţi plutonului
de aruncătoare.
2. MISIUNE
Vom sprijini gruparea operativă atacând cu o pregătire de foc de 10 minute la
început, pe data de 09.10 06.10 pentru a neutraliza mitralierele inamicului şi
armamentul antitanc şi pentru a neutraliza focul din poziţiile sale înaintate. Ne vom
pregăti apoi să executăm o misiune de tragere cu fumizare pentru a împiedica punctul
de observare pe dealul 410 al inamicului să observe (să cerceteze) direcţia de
înaintare a companiei A din gruparea operativă a forţelor proprii. După aceea, vor
răspunde cererilor de executare a focului în sprijinul atacului final şi întăririi poziţiei
pe dealul 408.
3. EXECUTARE
a. Concepţia luptei
Intenţia. Intenţionez să sprijin acest atac ocupând pe timp de noapte prima
noastră poziţie de tragere; vom utiliza metodele obişnuite ale grupului înaintat. Vom
poziţiona piesa nr. 3 pe un deal în apropierea poziţiei inamicului, dar nu deasupra ei.
Când se începe executarea pregătirii de foc de 10 minute, fiecare piesă va executa
cinci lovituri (trei de explozie, două de fumizare) cât mai repede posibil, echilibrând
piesele între lovituri. După aceea se va executa câte o lovitură la fiecare 15 secunde
până la ordinul de încetare a focului. Imediat vom schimba direcţia de tragere asupra
obiectivului care trebuie acoperit cu fum. Vom executa perdele de fum timp de 25 de
minute. Pentru aceasta vom utiliza aproape toate loviturile de fumizare rămase. După
-135 -
misiunea de fumizare, vom reveni la datele cu pregătirea de foc şi ne vom pregăti să

executăm foc de neutralizare în scopul sprijinirii atacului final. Noi ne vom deplasa
înainte pe spaţii păstrând o secţie în poziţie în orice moment să execute foc. La prânz
ar trebui să ne regrupăm (întâlnim) în a doua poziţie de tragere. Acolo ne vom
alimenta şi ne vom pregăti pentru misiunea următoare.
(1) Manevre. Ne vom deplasa din poziţia actuală la 09.10 04.15 în scopul
atingerii punctului de plecare cu coordonatele NB553326 la data de 09.10 04.20.
Deplasarea se va face pe traseul ROŞU la poziţia iniţială de tragere în apropierea
punctului de coordonate NB569328. Plutonul trebuie să fie pregătit să execute foc cel
târziu la 09.10 06.00. Deplasarea la poziţiile următoare se va face la ordin, eşalonat
pe secţii. Secţia condusă de sergentul Ionaşcu se va deplasa prima. Fiecare secţie va
trece pe la punctul obligatoriu nr. 3 spre poziţia următoare. Poziţiile următoare,
punctele obligatorii de trecere şi căile de acces sunt prezentate pe folia planului de
deplasare. Iniţial ne vom deplasa în spatele echipei B din centrul sectorului
batalionului. Echipa A înaintează pe partea stângă şi echipa de tancuri urmează
echipa A.
(2) Misiunile de foc. Echipa A dispune de prioritate de tragere cu obuzierul de
152 mm. Echipa B dispune iniţial de prioritate de tragere cu aruncătoarele, apoi
echipa A va avea prioritate de tragere după ce a preluat conducerea. Echipa B are un
obiectiv cu prioritate chiar în apropierea aliniamentului de plecare. Orice misiuni de
tragere de urgenţă se execută cu lovituri explozive şi de fumizare pentru a acoperi
deplasările echipelor înaintate. Plutonul va participa la etapa finală de pregătire
începând cu ora 06.20 şi apoi va schimba direcţia de tragere înspre direcţia nord unde
vom executa misiuni de fumizare. Vom executa foc la cerere pe timpul etapei de
consolidare şi reorganizare a batalionului.
b. Centrul de conducere a tragerii
(1) Gismentul direcţiei de bază din poziţia de tragere de bază este 31-00.
Gismentul direcţie de bază pentru a doua poziţie este 26-00.
(2) Obiectivul cu prioritate pentru echipa B este NB573310. Se va lovi cu două
lovituri explozive şi două lovituri de fumizare pentru fiecare aruncător. Plutonul
trebuie să fie pregătit să repete misiunea.
(3) În jurul oraşului SIBIU există o zonă interzisă pentru tragere, vezi folia
pentru limitele sale. Această zonă interzisă pentru tragere trebuie inclusă în
calculatorul balistic al aruncătorului.
(4) Plutonul trebuie să fie pregătit pentru operaţiuni pe piese după ocuparea
poziţiei iniţiale de tragere.
c. Secţia întâi. (Se poate alcătui la eşalon piesă, dacă este necesar). Se
deplasează din poziţia iniţială în cea de-a doua (vezi folia). Raportează când este
pregătită de executarea focului.
d. Secţia a doua. (Se omite dacă nu există instrucţiuni speciale).
e. Sergentul / subofiţerul de la pluton. Coordonează activitatea pe piesă cu
locţiitorul comandantului de pluton pentru măsurile de control privind circulaţia în
timpul trecerii aliniamentelor. Mergeţi cu secţia a doua.
f. Instrucţiuni de coordonare.
-136 -
(1) Grupul de recunoaştere pleacă la 08.10 1800. Raportează din această

poziţie cu 10 minute înainte de plecare. (Personalul care ia parte şi echipamentul este
precizat în procedurile cu caracter permanent).
(2) Măsurile de apărare tip doi intră în acţiune acum. Monitorizarea începe la
09.10 03.00.
(3) Raportaţi sosirea la toate poziţiile de tragere.
(4) Raportaţi când sunteţi gata de executare a tragerii.
(5) Raportaţi consumul de muniţie la terminarea pregătirii de foc.
4. SPRIJIN LOGISTIC
a. Consumul de muniţie controlat intră în vigoare la 09.10 00.01 .
(1) lovituri explozive – 45 lovituri (acestea nu cuprind muniţia pentru
pregătirea de foc).
(2) Lovituri de iluminare – 18 lovituri.
(3) Lovituri de fumizare / incendiare – 20 lovituri.
b. Vom depozita muniţia pentru pregătirea de foc (50 lovituri/aruncător) în
poziţia iniţială de tragere. Grupul înaintat va începe să pregătească muniţia pentru
tragere. Se trage mai întâi muniţie pentru pregătirea de foc şi se completează unitatea
de foc a rezervei. Din poziţia iniţială de tragere se va pleca cu lăzile de muniţie pline.
c. Punctul de distribuţie logistic al grupării operative se află în punctul
NB570346. Vehiculele de transport a muniţiilor vor fi întâmpinate şi conduse la
poziţiile noastre. Asigurarea cu muniţii se va face din nou în poziţia finală de tragere.
d. Mijloacele de aprovizionare ale companiei sunt dispuse în punctul
NB570330, în spatele dealului 502.
e. Punctul de adunare a răniţilor este în punctul NB579340 lângă vechiul
hambar.
f. Punctul de adunare al prizonierilor de război este în punctul NB577338, în
curte.
g. O rezervă de raţii de hrană pentru trei zile pentru fiecare om trebuie
solicitate înainte de 08.10 23.30. Asiguraţi-vă că toate cisternele de apă şi combustibil
sunt pline.
5. COMANDĂ ŞI COMUNICAŢII
a. Comandă.
(1) Cu noi merge iniţial cu prima secţie a centrului de conducere a tragerilor,
apoi voi merge în recunoaştere în poziţiile următoare.
(2) Dacă eu sunt rănit, plutonierul major Milea va prelua comanda.
(3) Ierarhia de comandă:
Subofiţerul de pluton
Şeful secţiei 1
Şeful secţiei 2
(Următorii militari în ordinea gradului)
b. Transmisiuni.
(1) Instrucţiunile pentru operaţiunile speciale, Index 8-15, Ediţia A sunt în
vigoare.
-137 -
(2) Semnalul de urgenţă pentru încetarea focului indirect este un cartuş de

semnalizare cu două stele roşii, urmat de altul cu o stea verde.
(3) Tăcerea radio se aplică de la 09.10 05.00 la 09.10 06.30.

Anexa A: Lista obiectivelor şi folia cu obiectivele (omisă).
Anexa B: Folia cu manevra.
Anexa C: Folia cu planul de deplasare (omis, vezi capitolul 3).
-138 -
A – 3 ORDINUL FRAGMENTAR
Acestea asigură schimbări în timp util la ordinele existente. Problemele la care

se face referire într-un ordin complet pot fi omise atunci când acestea nu s-au
modificat, când nu sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii, când pot întârzia
transmiterea sau dacă la momentul transmiterii sunt incomplete sau inaccesibile.
Ordinele fragmentare sunt utilizate de obicei pentru eliberarea instrucţiunilor sau
modificărilor la un ordin de operaţii curent în timpul desfăşurării operaţiunii.
MODEL DE ORDIN FRAGMENTAR, VERBAL AL COMANDANTUL

SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE
Situaţia. Atacul grupării operative s-a desfăşurat cu succes. Gruparea operativă

a primit ordin să continue atacul în direcţia sud spre oraşul AGNITA. Inamicul
întârzie şi se pare că îşi întăreşte poziţiile în imediata apropiere a oraşului AGNITA.
Modificări la organizare. Nu sunt.
Ordine către subordonaţi. Centrul de conducere a tragerilor nr. 1 – Ofiţerul cu
sprijinul prin foc trimite prin curier o nouă listă a obiectivelor – veţi sta acolo până la
sosirea acestuia. Dacă curierul nu ajunge până la ora 12.00, vă deplasaţi în poziţia
Charlie. Raportaţi noua voastră poziţie ofiţerului cu sprijinul prin foc.
Secţia 1 – Continuaţi să asiguraţi sprijin din poziţia în care vă aflaţi acum. Vă
deplasaţi în poziţia Charlie, când secţia doi este pregătită de executarea focului şi nu
mai târziu de ora 12.00.
Secţia 2 – Vă deplasaţi imediat în poziţia Charlie pe drumul de lângă râu. Ne
vom întâlni acolo. Subofiţerul de pluton – Ofiţerul S4 trimite muniţia în poziţia
noastră actuală. Dacă soseşte la timp, veţi asigura secţiei 1 imediat muniţia necesară.
În caz contrar duceţi toate vehiculele în poziţia Charlie unde veţi asigura cu muniţii
ambele secţii.
Sprijin de foc. Compania A are prioritate de tragere pentru aruncătoare.
Prioritatea focului de artilerie este asigurată companiei B.
Instrucţiuni de coordonare. Mă voi afla la ofiţerul cu sprijinul prin foc timp de
10 – 20 minute. Mă voi alătura plutonului în poziţia Charlie la ora 12.30.
-139 -
A – 4 ANEXE LA ORDINE
Ordinele pot fi suplimentate prin: folii, schiţe cu concepţia acţiunii, matrici de

execuţie şi programe ale operaţiilor.
a. Folii. Foliile sunt utilizate pentru a indica atât informaţiile referitoare la
forţele proprii cât şi cele referitoare la inamic, cum ar fi: sprijinul de foc indirect,
schema manevrelor, depozitelor logistice şi planul de deplasare. Toate aceste
informaţii se pot transcrie pe o singură folie, cu condiţia ca aceasta să fie clară. Foliile
se schiţează ţinând cont de proporţiile la scară şi utilizând simbolurile din AN - 3 (fig.
A-2). Informaţiile prezentate pe folie, cu excepţia misiunii nu trebuie respectate în
ordinul de acţiune sau în ordinele fragmentare. Foliile pot fi combinate cu misiunea
în scris şi matricea (modelul) de executare (ambele scrise pe folie) încât să
alcătuiască un ordin de acţiune complet.
b. Schema cu concepţia luptei. Zona (sectorul) de acţiune al companiei sau
zona obiectivelor este adeseori atât de redusă încât pe hartă la scara 1:50.000, foliile
nu sunt suficient de clare. Comandantul trebuie să alcătuiască apoi o schiţă a
concepţiei sau un model al terenului care să servească aceluiaşi scop. El va începe
prin schiţarea terenului sau zonei de operaţii sau a zonei obiectivelor. Comandantul
face schiţe reproducând cu mâna liberă caracteristicile dominante ale terenului de pe
harta militară. Detaliile cum ar fi vegetaţii sau trăsăturile specifice de teren sunt
adăugate pe baza recunoaşterii şi a unei examinări mai amănunţite a hărţii. Situaţia
inamicului, schema manevrelor, executarea focului, mobilitatea precum şi alte date
care sunt solicitate, sunt adăugate. Dacă este posibil sincronizarea unităţilor în timp şi
spaţiu este reprezentată utilizând simboluri grafice modificate (explicate printr-o
legendă) care indică ordinea de desfăşurare a acţiunilor.
c. Matricea (modelul) de executare. Matricea (modelul) de executare prezintă
atribuţiile cele mai importante şi evenimentele într-o matrice. Această matrice se
utilizează pentru a ajuta comandantul în timpul executării misiunii ca şi pentru a
suplimenta folia operaţiilor şi ordinul verbal. Matricea de executare nu înlocuieşte
ordinul de executare a misiunii pe care comandantul îl dă subordonaţilor săi, ce ajută
la mai buna înţelegere a caracterului misiunii de către subordonaţi.
d. Programul operaţiei. Programul operaţiei este o listă secvenţială a
activităţilor desemnate prin numire. Un program al unei operaţii se deosebeşte de un
cod prin aceea că fiecare număr reprezintă un indiciu pentru mai multe acţiuni, chiar
dacă numărul este adesea un raport şi nu un ordin. De exemplu, Plutonul 2 ajunge în
poziţia de sprijin şi raportează 101; ofiţerul cu sprijinul prin foc care răspunde de
companie cere foc de neutralizare iar plutonul 1 începe imediat deplasarea în poziţia
de atac. Programele operaţiilor pot fi utilizate separat sau împreună cu matricele de
executare.
-140 -
ANEXA B
MĂSURI DE SIGURANŢĂ ÎN DESFĂŞURAREA
OPERAŢIUNILOR
A cţiunile întreprinse cu scopul de a împiedica inamicul să afle informaţii

referitoare la poziţiile, planurile, intenţiile şi operaţiunile proprii se
numesc măsuri de siguranţă ale operaţiunilor. La eşalon de pluton, secţie şi
piesă de artilerie, măsurile (de siguranţă a operaţiilor) cuprind camuflajul şi
mascarea, siguranţa personalului, disciplina mascării luminilor şi zgomotelor
şi siguranţa comunicaţiilor (securitatea transmisiunilor).
SECŢIUNEA 1
MĂSURI DE CAMUFLARE, MASCARE
ŞI SIGURANŢĂ A PERSONALULUI
Utilizând eficient măsurile de camuflaj şi mascare, plutoanele şi piesele de

artilerie pot îngreuna foarte mult sarcina inamicului de a-i descoperi şi de a executa
foc precis asupra lor. Măsurile de siguranţă a personalului includ paşii întreprinşi de
plutoanele, secţiile şi piesele de artilerie cum ar fi ocuparea posturilor de observare,
perioada de pregătire şi amplasarea de mijloace de siguranţă locală (siguranţa
nemijlocită şi apărarea apropiată).
B – 1 MĂSURI DE CAMUFLARE
Mijloacele de camuflare pentru vehiculele de transport ale aruncătoarelor &
pieselor de artilerie antitanc şi instalaţiilor de lansare a rachetelor antitanc dirijate pot
fi fixate pe acestea cu ajutorul cablurilor sau frânghiilor. Mijloacele de camuflare se
vor utiliza pentru a distorsiona contururile, în special marginile unui vehicul şi pentru
a masca forma pătrată a acestuia. Materialele de camuflare (plasele de mascare) nu
trebuie să împiedice executarea focului sau deplasarea aruncătorului. Se pot utiliza
materiale naturale cât şi artificiale.
B – 2 POSTURI DE OBSERVARE
Instalarea punctelor de observare revine de obicei comandantului subunităţii.
Posturile de observare au rolul de a observa flancul şi culoarele (intervalele) de
trecere dintre poziţiile proprii. Acestea asigură anunţarea timpurie a forţelor proprii
privind înaintarea inamicului. Când un comandant de pluton instalează un post de
observare, el trebuie să explice în amănunt militarilor din postul de observare ce să
facă, ce acţiuni să întreprindă dacă inamicul este descoperit, când şi cum să revină în
poziţia plutonului.
-141 -
B – 3 MĂSURI DE PREGĂTIRE A ACŢIUNILOR ÎN ZORI ŞI ÎN

AMURG
a. Aceste măsuri constituie garanţia că subunitatea este gata de acţiune şi că
fiecare militar se adaptează condiţiilor de modificare a luminozităţii naturale. Această
pregătire se execută cu cel puţin 30 de minute înainte şi după ora răsăririi şi apunerii
soarelui.
b. Procedurile standard de operare ale unităţii trebuie să cuprindă toate
acţiunile (activităţile) ce trebuie întreprinse în timpul acestor perioade şi trebuie să
includă următoarele:
 Pregătirea muniţiei pentru obiectivele cu prioritate.
 Îndreptarea aruncătoarelor pe direcţia (de tragere asupra) obiectivelor cu
prioritate.
 Pregătirea muniţiei de iluminare (seara).
 Pregătirea mijloacelor de comunicaţii care funcţionează între centrul de
conducere a tragerilor, observatori înaintaţi şi comandament.
 Pregătirea calculatorului balistic.
 Verificarea personalului dacă este treaz, echipat şi gata de acţiune (luptă).
 Verificarea alimentării cu carburanţi a vehiculelor şi asigurarea cu muniţia
necesară.
 Pregătirea armamentului (individual) pentru a fi utilizat.
 Verificarea dacă vehiculele sunt încărcate, mai puţin piesele care se află în
poziţia de tragere şi sunt gata pentru începerea deplasării la ordin, în cel mai
scurt timp.
c. La lăsarea întunericului se vor executa următoarele activităţi:
 Pregătirea aparatelor de vedere şi ochire pe timp de noapte.
 Testarea (verificarea) luminilor de control de la panourile de comandă.
 Stingerea tuturor luminilor din interiorul vehiculelor.
 Instalarea filtrelor roşii sau albastre / verzi la lanterne.
 Verificarea punctelor de ochire pe timp de noapte şi a îndreptării pieselor.
 Motoarele vehiculelor trebuie lăsate să meargă suficient (dacă situaţia
tactică permite) astfel încât bateriile să fie încărcate până când plutonul
trece la executarea măsurilor de veghe şi menţinere a liniştii în poziţiile de
tragere.
B – 4 VEGHE
În timpul perioadelor cu vizibilitate limitată şi de acalmie în timpul luptei,
observarea trebuie menţinută fără a expune poziţiile proprii. Pentru aceasta plutonul
poate utiliza măsurile de veghe. Aceasta este o măsură de apărare care constă în
reducerea tuturor zgomotelor care ar putea fi descoperite de inamic. Veghea permite
forţelor proprii de cercetare să audă mai bine zgomotele făcute de inamic. Motoarele
vehiculelor şi staţiile radio sunt oprite.
-142 -
SECŢIUNEA A II-A
DISCIPLINA (MASCĂRII) ZGOMOTULUI ŞI LUMINII
Cele mai bune măsuri de securitate a acţiunilor pot fi compromise, pe timpul

nopţii, dacă subunitatea nu respectă regulile de disciplină a zgomotului şi normele de
mascare a luminii.
B – 5 DISCIPLINA (MASCĂRII) ZGOMOTULUI

Zgomotele vehiculelor sunt cel mai uşor detectate de inamic şi cel mai greu de
controlat. Pentru a reduce zgomotul pot fi folosite mai multe metode:
a. Reducerea la maxim a deplasărilor pe timp de noapte deoarece motoarele
autovehiculelor şi şenilele transportoarelor pot fi auzite de la distanţă mare.
b. Evitarea zgomotelor de motor inutile, cum ar fi turaţie mare la relanti sau
deplasarea cu viteză.
c. Folosirea telefoanelor pentru transmiterea comenzilor de tragere şi a
informaţiilor de la centrul de conducere a tragerilor (FDC) la piesă.
d. Închiderea trapelor de acces ale transportoarelor înainte de lăsarea
întunericului, dacă este posibil. Atunci când trebuiesc închise pe timpul
nopţii nu se trântesc.
e. Utilizarea sacilor de nisip în jurul generatoarelor pentru atenuarea
zgomotului acestora.
B – 6 DISCIPLINA (MASCĂRII) LUMINII

Subunităţile de artilerie trebuie să exercite o disciplină strictă în folosirea
luminilor şi focului deschis. Centrele de conducere a tragerilor (FDC) trebuie să fie
camuflate. Farurile autovehiculelor trebuie folosite cât mai puţin. Dacă sunt necesare
focuri, acestea trebuiesc menţinute mici şi ascunse (adăpostite). Arderea
încărcăturilor de azvârlire rămase de la tragere se execută pe timp de zi.
SECŢIUNEA A III-A
MĂSURI DE SIGURANŢĂ PENTRU MIJLOACELE ELECTRONICE
ŞI DE COMUNICAŢIE
Comunicaţiile, în special comunicaţiile radio, sunt utilizate pentru conducerea

subunităţilor de artilerie. Forţele inamicului combină cercetarea de transmisiuni
(cercetarea pentru determinarea direcţiei – radio-goniometrarea), bruiajul,
dezinformarea şi tragerile pentru descoperirea şi neutralizarea artileriei proprii.
Folosirea eficientă a acestor măsuri poate avea repercusiuni asupra posibilităţii de
îndeplinire a misiunii de către subunităţile de artilerie.
B – 7 DISPOZITIVE ELECTRONICE
Echipamentul de radio-goniometrare (cercetare) al inamicului poate localiza
orice staţie radio care transmite, dacă există o linie de vizibilitate directă între
-143 -
dispozitivul de radio-goniometrare şi staţia radio. Când staţia radio transmite cu

putere redusă dintr-o poziţie acoperită, capacitatea inamicului de localizare a
emiţătorului este redusă simţitor. Legăturile fir, antenele direcţionale şi curierii sunt
mijloace care pot fi descoperite cu dificultate de către inamic. Măsurile de siguranţă
ale comunicaţiilor prezintă o importanţă deosebită pentru centrul de conducere a
tragerilor (FDC). Acestea cuprind:
a. Utilizarea parolei de recunoaştere pentru a avea certitudinea că celelalte
staţii de comunicaţii sunt ale forţelor proprii.
b. Utilizarea doar a codurilor aprobate.
c. Stabilirea perioadelor când întregul echipament radio este oprit.
d. Restricţionarea utilizării emisiei radio când este impusă tăcerea radio.
e. Impunerea unei discipline de reţea şi a procedurilor de radiotelefonie. Toate
staţiile dintr-o reţea trebuie să utilizeze indicative de apel şi parole
autorizate.
f. Alegerea poziţiilor de amplasare a staţiilor astfel încât între acestea şi
inamic să existe o acoperire naturală (un deal).
g. Utilizarea antenelor direcţionale, atunci când este posibil.
h. Utilizarea pe cât posibil a legăturilor fir.
B – 8 ANTENE
Pentru a neutraliza capacitatea de radio-goniometrare (descoperire, detectare) a
inamicului, comandanţii trebuie să utilizeze antenele din dotare în mod corect.
Antenele improvizate pot fi utilizate pentru a extinde bătaia echipamentului de
comunicaţii radio şi pentru a restrânge direcţiile de transmisie (propagare). Dacă sunt
corect instalate, antenele improvizate sporesc capacitatea mijloacelor de comunicaţii
când se acţionează în condiţiile unui mediu de război electronic.
a. Antena baston se poziţionează vertical când se execută transmisia. Antena
nu trebuie să stea pe sol sau să fie legată de un alt obiect.
b. Dispozitivul (emiţătorul) de emisie trebuie să se afle la distanţă suficientă
de centrul de conducere a focului. Aceasta se poate realiza prin acţionarea
staţiei de la distanţă.
c. Antena direcţională se utilizează pentru reducerea posibilităţilor de
descoperire de către inamic. Antenele direcţionale emit semnalul spre
destinaţia dorită. Utilizarea antenei direcţionale impune instalarea staţiei în
poziţie fixă şi cunoaşterea poziţiei staţiei destinatare. Această metodă poate
fi utilă în apărare sau direcţii radio între două staţii fixe. De exemplu,
plutonul de aruncătoare al batalionului poate utiliza aceste antene pentru a
păstra legătura cu punctul de comandă al batalionului.
B – 9 MĂSURI ANTIBRUIAJ
Operatorii radio utilizează procedeele antibruiaj pentru a reduce efectele
bruiajului inamic. Procedeul de bază este următorul:
PASUL 1 – Se descoperă cauza interferenţelor. Operatorul nu poate presupune
imediat că staţia radio este bruiată, deoarece semnele de bruiaj sunt asemănătoare
-144 -
altor tipuri de interferenţe radio / radar. Prin îndepărtarea antenei receptorului se

poate stabili dacă interferenţa este externă sau dacă e generată de receptor. Dacă
interferenţa scade odată cu îndepărtarea antenei, atunci interferenţa are cauze externe
şi poate fi considerată bruiaj.
PASUL 2 – Se continuă operarea cu excepţia cazului în care se ordonă
închiderea staţiei radio. Transmisiile radio se vor desfăşura în mod obişnuit şi mai
departe după ce bruiajul a fost descoperit astfel încât inamicul să nu-şi dea seama de
rezultatele bruiajului său.
PASUL 3 – Se trece la o putere de emisie mai mare.
PASUL 4 – Se utilizează alte mijloace de comunicaţie.
PASUL 5 – Se repoziţionează staţiile radio / antenele pentru a reduce la minim
semnalele de bruiaj.
PASUL 6 – Se utilizează o antenă direcţională.
PASUL 7 – Se trece pe o frecvenţă alternativă, atunci când se obţine aprobarea
(doar în cazul în care celelalte soluţii au fost epuizate).
Toţi operatorii trebuie să raporteze bruiajul la eşalonul superior. Acest raport se
transmite prin alt mijloc de comunicaţie, prin fir sau curier.
-145 -
ANEXA C
RAPOARTE
Î n condiţiile câmpului de luptă modern, rapoartele furnizează

comandanţilor de la diferite eşaloane informaţiile pe baza cărora îşi vor
alcătui la rândul lor, planurile şi vor lua deciziile corespunzătoare.
Procedurile standardizate de raportare economisesc timp, asigură informaţii
complete şi previn apariţia confuziei. Modelul de transmitere a rapoartelor
variază în funcţie de informaţiile transmise, echipamentul din dotare,
cerinţele locale, configuraţia terenului şi pericolul reprezentat de războiul
electronic ale inamicului. Oricare ar fi metoda de raportare, trebuie impuse
măsurile de securitate a comunicaţiilor. Orice raport care conţine informaţii
referitoare la unităţile proprii va fi codificat sau transmis prin mijloace de
comunicaţii sigure.
C – 1 RAPOARTE PLANIFICATE
Subunitatea de aruncătoare înaintează atât rapoarte planificate cât şi
neplanificate. Rapoartele planificate sunt rapoarte care se repetă la intervale stabilite
şi pe care comandamentele superioare le aşteaptă. Rapoartele neplanificate se
transmit doar când situaţia tactică impune acest lucru. Rapoartele, în special cele
planificate, nu trebuie transmise verbal. Uneori un raport scris este mult mai util.
Comandantul de pluton sau de grupă utilizează formularul DA 4004 pentru a
transmite mesaje scrise (figura C-1). În acest registru se face automat o copie pentru
emiţător.
SPECIFICAŢII MODUL DE
RAPORT CATEGORIA
raport de raport de TRANSMITERE
___ pag. din _____ luptă informare
De la:
Către:
Conţinutul raportului.
Semnătura expeditorului Data şi ora
Semnătura primitorului Categoria
Figura C-1 Formular pentru raport
C – 2 RAPOARTE DUPĂ OCUPAREA POZIŢIEI DE TRAGERE

Comandantul de pluton transmite raportul după ocuparea poziţiei de tragere la
centrul de conducere tactică cel puţin odată la 24 de ore sau ori de câte ori se
deplasează. Procedurile standard pot prevedea că aceste instrucţiuni să fie înaintate
mai des. Eşaloanele superioare stabilesc un formular pentru acest tip de raport.
Raportul după ocuparea poziţiei de tragere include următoarele:
-146 -
a. Dacă plutonul sau secţia şi-a ocupat poziţia de tragere şi este gata de
executare a focului.
b. Coordonatele plutonului sau ale secţiilor.
c. Gismentul direcţiei de bază.
d. Numărul pieselor gata de tragere.
e. Bătaia maximă posibilă din această poziţie de tragere.
f. Prioritatea pentru focurile aruncătoarelor.
g. Orice restricţie de tragere din această poziţie de tragere.
C – 3 RAPOARTELE CU SITUAŢIA UNITĂŢII / SUBUNITĂŢII
Procedurile standard ale batalionului precizează rapoartele de personal şi
aprovizionare necesare a fi înaintate de către plutonul de aruncătoare, precum şi
formatul lor. De asemenea, se precizează orele de raportare şi perioada care trebuie
cuprinsă în fiecare raport (figura C-2 şi C-3)
ALPHA: Unitatea care raportează (intrări separate pentru subunităţile ataşate).
BRAVO: Forţe numite.
CHARLIE: Forţe autorizate (aprobate).
DELTA: Morţi în misiune.
ECHO: Răniţi în misiune
FOXTROT: Dispăruţi în misiune.
GOLF: Pierderi prin capturare.
HOTEL: Totalul pierderilor dintr-o zi.
INDIA: Pierderi din afara luptei.
JULIET: Pierderi din domeniul administrativ.
NOTĂ: Rubricile LIMA - QUEBEC nu se completează la eşalon de companie.
SIERRA: Înlocuiri.
TANGO: Reveniţi în subunitate.
UNIFORM: Prizonieri de război capturaţi.
Figura C-2 Exemplul de raport de personal
RÂNDUL 1: Unitatea care raportează __________________________________

RÂNDUL 2: Raţii de hrană:
a. cantitatea existentă
b. cantitate necesară
RÂNDUL 3: Combustibili:
RÂNDUL 4: Muniţie:
a. explozivă
1. cantitatea existentă
2. cantitate necesară
b. de fumizare
c. de iluminare
d. Unităţile confirmă lista pentru a cuprinde tipurile de muniţii
frecvent utilizate.
-147 -
RÂNDUL 5: Apă:
RÂNDUL 6: Alte articole:
a. articolul:______________________________________
b. articolul:______________________________________
c. Unităţile confirmă lista pentru a cuprinde lipsurile de articole
utilizate frecvent şi care nu se află deja pe listă.
RÂNDUL 7: LOCUL, DATA ŞI ORA LA CARE
SE AŞTEAPTĂ LIVRAREA ___________________________
Figura C-3 Exemplul de raport logistic
C – 4 RAPORTUL CU SITUAŢIA MUNIŢIEI

Comandantul plutonului de aruncătoare transmite rapoartele cu situaţia
muniţiei aruncătoarelor la ofiţerul cu operaţiile şi la ofiţerul cu sprijinul prin foc.
Ofiţerul cu operaţiile şi ofiţerul cu sprijinul prin foc utilizează aceste rapoarte pentru
a se informa în permanenţă asupra situaţiei în permanentă schimbare a plutonului şi
pentru a echilibra focul aruncătoarelor cu cel al artileriei de sprijin. Dacă
aprovizionarea cu muniţii se face cu unele restricţii, comandantul plutonului de
aruncătoare trebuie să transmită aceste rapoarte mai des. Procedurile standard de la
batalion stabilesc formatul şi perioada pentru care se întocmeşte raportul.
C –5 RAPOARTE NEPLANIFICATE
Rapoartele neplanificate au un grad de urgenţă superior celor planificate.
Rapoartele neplanificate se transmit atunci când situaţia se modifică în mod
semnificativ sau când are loc un eveniment pentru care trebuie alcătuit un raport.
Câteva exemple de rapoarte neplanificate sunt: Raport de descoperire (SPOTREN),
Raportul de situaţie (SITREP), raportul pentru incidente datorate muniţiei
(SHELREP), Raportul cu situaţia aruncătoarelor (MORTREP) şi Raport de bruiaj şi
ascultare (MIJIREP).
a. Plutonul utilizează raportul de descoperire (SPOTREP) pentru a raporta
informaţiile despre inamic. Formularul cu raportul de descoperire este stabilit de către
eşalonul superior.
-148 -
MĂRIMEA
Mărimea forţei inamice observate
ACTIVITATEA
Activitatea desfăşurată de inamic în momentul observării
DISPUNEREA
Locul unde era dispus inamicul
UNITATEA
Unitatea căreia îi aparţine inamicul, marcajul pe vehicule,
însemne deosebite pe uniforme sau echipament special care ar putea duce
la identificarea tipului unităţii inamice
ORA
Ora observării inamicului
ECHIPAMENTUL
Echipamentul purtat, transportat sau utilizat de inamic
Figura C-4 Exemplul de raport de situaţie
b. Plutonul utilizează raportul de situaţie (SITREP) pentru a raporta situaţia

tactică a plutonului pentru o anumită perioadă. Formularul şi perioada de raportare
sunt precizate de către procedurile standard de la batalion (figura C-5).
ALPHA: Activităţile şi poziţiile inamicului.
BRAVO: Situaţia şi poziţia proprie.
CHARLIE: Administraţie.
DELTA: Probleme generale.
ECHO: Evaluarea comandantului.
Figura C-5 Exemplul de raport de situaţie
c. Raportul pentru incidentele datorate muniţiei nu are o formă prestabilită.

Comandantul plutonului de aruncătoare înaintează un asemenea raport când are loc un
incident care implică muniţia de aruncătoare. Incidentele, caracteristicile, exploziile
timpurii, defecţiuni de focoase, probleme de încărcături de azvârlire etc. sunt raportate
ofiţerului cu operaţiile şi ofiţerului cu sprijinul prin foc. Dacă incidentul este serios, se
suspendă executarea focului cu acel lot de muniţie, dacă situaţia tactică permite (fig. C-6).
-149 -
RÂNDUL 1: Unitatea care raportează incidentul.
RÂNDUL 2: Data şi ora incidentului.
RÂNDUL 3: Locul incidentului.
RÂNDUL 4: Tipul muniţiei implicate.
RÂNDUL 5: Numărul modelului.
RÂNDUL 6: Numărul lotului.
RÂNDUL 7: Natura incidentului.
RÂNDUL 8: Numele persoanelor (militarilor) care au luat

cunoştinţă de incident.
Figura C-6 Exemplul de raport privind lovirea subunităţii

de către artileria inamicului
d. Plutonul de aruncătoare alcătuieşte şi înaintează acest raport de fiecare dată

când este atacat cu lovituri de artilerie sau aruncătoare. Acest raport constituie un pas
important în planificarea focului împotriva artileriei inamicului de către eşalonul
superior. Comandantul de pluton exercită analiza gropilor proiectilelor ori de câte ori
este posibil pentru a furniza informaţii detaliate pentru raportul privind lovirea
subunităţii de către artileria inamicului (SHELREP, figura C-7).
ALPHA: Indicativul unităţii.
BRAVO: Poziţia observatorului.
CHARLIE: Direcţia de explozie sau a sunetului exploziei.
DELTA: Ora la care a început tragerea.
ECHO: Ora la care s-a încheiat tragerea.
FOXTROT: Dispunerea raionului lovit de proiectile.
GOLF: Număr, tip şi calibru.
HOTEL: Tipul focului (de baraj, de hărţuire sau de reglaj

pe reper de tragere).
INDIA: Numărul loviturilor.
-150 -
JULIET: Durata de la observarea luminii/flăcării/piesei la

auzul sunetului.
KILO: Pagube.
Figura C-7 Exemplul de raport privind lovirea subunităţilor

de către artileria inamicului
e. Plutonul de aruncătoare trebuie să înainteze un raport cu situaţia

radiolocatoarelor (MIJREP) ori de câte ori are loc un incident. Formularul pentru
acest tip de raport este întocmit de eşaloanele superioare. Atunci când comandantul
de pluton observă inamicul, utilizează armament cu energie direcţionată, cum ar fi
telemetrul laser, el trebuie să înainteze un asemenea raport.
-151 -
ANEXA D
TIPURI DE RAIOANE POSIBIL A FI OCUPATE DE CĂTRE
SUBUNITĂŢILE DE ARTILERIE
1. RAIONUL „A” (ALFA) – raion de mobilizare, dispunere, odihnă, etc. În

cadrul acestuia, subunitatea îşi asigură operaţionalizarea (menţinerea acesteia).
Este raionul în care se vor desfăşura următoarele activităţi:
- mobilizarea şi completarea subunităţii, conform Instrucţiunilor
specifice;
- operaţionalizarea subunităţii conform programelor întocmite anterior;
- odihna personalului, etc.
2. RAIONUL „B” (BETA) – raion de aşteptare, al ultimei acoperiri, etc. În
cadrul acestuia, subunitatea îşi asigură pregătirea parţială pentru executarea unei
misiuni de foc.
- darea ordinului de acţiune;
- pregătirea parţială a piesei pentru tragere (funcţie de timpul la
dispoziţie):
o integritatea şi funcţionarea corectă a tuturor ansamblurilor şi
mecanismelor piesei, realizarea sigură a blocajelor;
o fixarea legăturii elastice la leagăn şi la brăţara ţevii şi dacă nu sunt
scurgeri de lichid;
o starea canalului ţevii, a închizătorului şi funcţionarea acestuia;
o funcţionarea mecanismelor de ochire;
o funcţionarea echilibroarelor;
o starea şi funcţionarea aparatelor de ochire;
o dacă indicatorul de recul funcţionează corect.
- pregătirea parţială a muniţiei pentru tragere (funcţie de timpul la
dispoziţie):
o lotizarea muniţiei;
o curăţarea loviturilor;
o controlul proiectilelor şi tuburilor cartuş.
- verificarea şi reglarea aparatelor de ochire;
- determinarea corecţiilor individuale ale pieselor şi întocmirea
tabelului centralizator;
- organizarea siguranţei nemijlocite şi apărării apropiate;
- adunarea şi coordonarea subunităţii (subunităţilor) înainte şi după
executarea tragerii, etc.
3. RAIONUL „C” (CHARLIE) – raionul poziţiilor de tragere. În
cadrul acestuia se stabilesc poziţiile de tragere posibile, iar subunitatea îşi
-152 -
asigură pregătirea pentru executarea unei misiuni de foc. Raionul se notează cu

„Cn”, unde n = 1, 2, …
- recunoaşterea şi alegerea poziţiei de tragere;
- lucrul în poziţia de tragere înainte de ocuparea poziţiei;
- ocuparea poziţiei de tragere;
- lucrul în poziţia de tragere după ocuparea poziţiei;
- executarea tragerii;
- părăsirea poziţiei de tragere;
- o parte din activităţile prevăzute a se executa în raionul „B” etc.
4. RAIONUL „D” (DELTA) – raionul de realizare a susţinerii logistice, de
regrupare, etc. În cadrul acestuia se asigură aprovizionarea (încărcarea, alimentarea)
subunităţii cu muniţii, carburanţi, lubrifianţi, executarea reparaţiilor mici, regruparea
unităţilor (subunităţilor) după executarea unor misiuni de foc, etc.
O schemă de principiu cu dispunerea acestor raioane şi a modului în care se
ordonă ocuparea acestora în cadrul ordinului de acţiune este prezentată în figura D-1.
Pentru a nu se face confuzie între denumirea raioanelor şi denumirea
aliniamentelor focului de baraj se vor folosi pentru raioane denumiri din alfabetul
internaţional (alfa, beta, charlie, delta, etc.).
În ordinul de acţiune:
- se indică itinerarul de deplasare, intervalul de timp în care este
repartizat subunităţii respective itinerariul indicat;
- nu se mai indică ce anume se execută în fiecare raion, deoarece
acestea sunt stabilite, iar comandantul subunităţii va executa, în funcţie de
timpul avut la dispoziţie, activităţile conform algoritmului prezent.
-153 -
APĂRARE
9 – 12 Km
C1 C2 C3 C4
3 Km RAION „C”
„C” CHARLIE
C6
C5
DELTA D2 D3
D1
„D” RAION „D”
D5
D4
B1 B3
B4 RAION „B”
B2
B6
BETA
B5
C2 C3
RAION „C”
C4
C1 C5
CHARLIE
A2
A1
● RAION „A”
ALFA
„A”
-154 -
ANEXA E
ACŢIUNILE ARUNCĂTOARELOR / PIESELOR ANTITANC,
INSTALAŢIILOR DE LANSARE A RACHETELOR ANTITANC
DIRIJATE ÎN LOCALITĂŢI
A runcătoarele / artileria antitanc mixtă sunt importante pentru realizarea

sprijinului prin foc indirect / direct în timpul operaţiunilor pe teren
urban. Focul indirect / direct al artileriei terestre a fost rareori disponibil
infanteriei şi acţiunilor de luptă din oraşe, datorită mascării oferite de clădiri
şi imposibilităţii de observare. Aruncătoarele / artileria antitanc mixtă au
câteva avantaje distinctive de-a lungul operaţiunilor pe teren urban. Ritmul
crescut de foc, unghiul mare de cădere şi bătaia scurtă minimă oferă secţiilor
de aruncătoare stabilitatea de a masa puterea de foc asupra anumitor poziţii
ale inamicului în cadrul spaţiilor restrânse din teren urban. Versatilitatea
focului de aruncătoare este îmbunătăţită de utilizarea focoaselor inteligente şi
a câtorva tipuri de bombe. Aruncătoarele pot fi folosite pentru a masca,
neutraliza, respinge sau ilumina în timpul operaţiunilor în teren urban.
E-1. Alegerea poziţiei de tragere

Alegerea poziţiilor pentru aruncătoare depinde de mărimea clădirilor, a
terenului urban şi de misiune.
a. Poziţiile de tragere acoperite se aleg în grădini, livezi, curţi, pieţe, stadioane
sau la marginea localităţii. La alegerea poziţiilor de tragere trebuie să se determine,
cu atenţie, înălţătoarele minime. Este recomandată utilizarea structurilor existente
pentru poziţiile acoperite (de exemplu: garaje, pasaje de trecere pe deasupra
autostrăzilor sau clădirile administrative) care permit protecţie maximă şi pot fi
camuflate mai uşor. Dacă camuflarea e realizată corect, cresc şansele de
supravieţuire. Atunci când aruncătorul trebuie să execute foc la peste 885 miimi
pentru a trece peste adăpost frontal, se reduce ameninţarea inamicului cu foc de
contrabaterie. Aceste principii pot fi folosite atât în ofensivă cât şi în apărare.
b. Aruncătoarele nu trebuie fixate direct în beton; pot fi folosiţi saci cu nisip
drept tampon.
(1) Se vor realiza două sau trei straturi (de saci cu nisip);
(2) Aşezaţi-i lângă un perete sau o bordură;
(3) Trebuie să fie la o distanţă de cel puţin înălţimea unui sac de nisip de placa
de bază.
c. Se poate realiza un parapet din moloz pentru poziţiile de tragere.
d. De obicei, aruncătoarele nu sunt amplasate pe clădiri, deoarece nu pot fi
acoperite şi camuflate. Nu trebuie plasate nici în interiorul clădirilor care au
acoperişurile deteriorate, doar în cazul în care s-a verificat rezistenţa structurii.
-155 -
Presiunea prea mare poate răni efectivele, iar şocul asupra podelei poate slăbi sau
distruge rezistenţa clădiri.
e. Poziţiile pentru trageri prin ochire directă se aleg în clădirile (construcţiile,
instalaţiile industriale) de la colţurile străzilor (aleilor) şi înapoia zidurilor din piatră.
Pentru executarea tragerii se fac ambrazuri care se maschează minuţios. Pereţii
clădirilor se întăresc cu saci de nisip (pământ) şi cu alte materiale. Dacă este necesar,
se taie pomii şi se dărâmă unele clădiri.
Poziţiile de tragere pentru subunităţile de rachete antitanc dirijate se aleg astfel
încât să poată executa focul de-a lungul străzilor şi pieţelor.
E-2. Mijloace de comunicaţii

Este nevoie de utilizarea la maxim a mijloacelor de comunicaţii prin fir, a
mesageriilor şi semnalelor vizuale.
a. Mijlocul principal de comunicaţii folosit între observatorii înaintaţi şi echipa
de sprijin prin foc, pentru conducerea tragerilor, aruncătoarelor şi artileriei antitanc
mixte este cel prin fir.
b. Nu este indicat să se folosească mijloace de comunicaţii radio FM în zonele
urbane. Structurile clădirilor reduc frecvenţele radio, dar antenele pot fi montate pe
acoperişuri sau la înălţime. O altă metodă este utilizarea mijloacelor de retransmitere
prin radio. O soluţie practică este utilizarea sistemului de comunicaţii permanent
existent în localităţi pentru a îmbunătăţi capacitatea de legătură în cadrul
dispozitivelor.
E-3. Interferenţa magnetică

Toate instrumentele magnetice sunt afectate în zonele urbane din cauza
structurilor de oţel ale clădirilor, cablurilor electrice sau automobilelor. Exemplele
(modelele) de distanţă minimă pentru utilizarea aparatelor goniometrice M-2 vor fi
dificil de aplicat. Această problemă poate fi rezolvată prin obţinerea unor gismente
pentru un punct de ochire îndepărtat. Din acest gisment se scade gismentul modificat
cu 30-00 iar diferenţa se înregistrează pe tamburul mişcării înregistratoare. Marcaţi
diferenţa pe scara roşie şi deplasaţi piesa până când reticulul vertical al aparatului de
ochire se află pe punctul ochit. Unele caracteristici, cum ar fi direcţia străzii, pot fi
folosite drept punct de ochire îndepărtat.
E-4. Puncte de ochire

Pot fi amplasate în poziţie verticală, în lăzile de muniţie sau în canistre umplute
cu nisip dacă partea frontală este acoperită cu beton sau asfalt. Pot fi folosite şi
punctele de ochire naturale, cum sunt marginile clădirilor sau stâlpii de iluminare.
E-5. Muniţie explozivă

Tragerile cu muniţie explozivă sunt foarte mult utilizate în timpul operaţiunilor
militare din zonele urbane. Aruncătoarele sunt folosite în acţiunile de hărţuire şi în
cele de interdicţie. Una din cele mai importante contribuţii o au la interzicerea
acţiunilor de aprovizionare, a celor de evacuare şi de întărire a sectorului inamic din
-156 -
adâncime. Cu toate că focul aruncătoarelor este deseori îndreptat asupra drumurilor şi

altor zone neacoperite (deschise), dispersarea naturală a focurilor indirecte vor duce
la multe lovituri asupra clădirilor. De aceea comandanţii trebuie să planifice cu
atenţie focul aruncătoarelor din timpul operaţiunilor din zonele urbane.
a. Muniţia cu grad mare de explozie dă rezultate bune atunci când este trasă
asupra clădirilor cu structuri uşoare din oraşe, mai ales bombele calibrul 120 mm, dar
nu este eficientă asupra clădirilor cu fundaţii din beton din oraşele mari.
b. Muniţia cu grad mare de explozie utilizată în acţiunile de luptă din zonele
urbane ar fi indicat să aibă focos de cap. Trebuie evitată folosirea focoaselor de
proximitate deoarece natura zonelor cu clădiri va cauza funcţionării premature a
focosului de proximitate. Acesta este indicat de folosit în atacul obiectivelor cum ar fi
posturile de observare de pe acoperişul clădirilor.
c. De-a lungul celui de-al doilea Război Mondial şi a recentelor conflicte din
Orientul Mijlociu a fost utilizată foarte mult muniţia explozivă pentru aruncătoare în
timpul operaţiunilor militare din zonele urbane cu scopul de a nu permite inamicului
să folosească străzile, parcurile şi pieţele.
E-6. Muniţie de iluminare

În timpul atacului, loviturile de iluminare sunt planificate să explodeze
deasupra obiectivului astfel încât să pună trupele inamice în lumină. Dacă se va face
lumină în spatele obiectivului, trupele inamice vor fi mai degrabă în umbră decât în
lumină. În timpul acţiunilor de apărare, loviturile de iluminare vor exploda în spatele
trupelor aliate pentru a le pune în umbră, iar pe trupele inamice în lumină. Clădirile
reduc eficienţa iluminării deoarece creează umbră. Atunci când se doreşte iluminarea
continuă, observatorul înaintat şi centrul pentru conducerea tragerilor trebuie să se
afle în strânsă legătură astfel încât să se producă efectul dorit, prin iluminarea
porţiunii de deasupra poziţiilor de apărare pe măsură ce trupele inamice se apropie
de clădiri.
-157 -
ANEXA F
PROCEDURILE STANDARD DE OPERARE PENTRU
SUBUNITATEA DE ARUNCĂTOARE / ARTILERIE ANTITANC
MIXTĂ – INSTRUCŢIUNI CU CARACTER PERMANENT
P rocedurile standard de operare sunt un set de instrucţiuni care au putere

de ordin. Ele conţin domenii care se pretează la standardizare fără a le
reduce eficienţa.
F-1 SCOPUL
Procedurile standard facilitează şi accelerează acţiunile prin:
 Reducerea numărului, lungimii şi frecvenţei ordinelor de luptă;
 Simplificarea pregătirii şi transmiterii ordinelor de luptă;
 Stabilirea priorităţilor în absenta unor instrucţiuni specifice;
 Simplificarea instruirii;
 Promovarea lucrului în echipa şi înţelegerea între comandanţi şi trupe;
 Înştiinţarea subunităţilor recent sosite (sau ataşate) de procedurile standard
folosite de subunitate;
 Reducerea confuziei şi greşelilor.
F-2 CONŢINUTUL PROCEDURILOR STANDARD

Procedurile standard de operare la nivel pluton şi piesă trebuie să cuprindă şi
procedurile standard ale eşalonului superior dacă acţiunea la care se referă nu
necesită detalierea mai mare la aceste nivele. Procedurile standard pentru bateria de
aruncătoare / artilerie antitanc mixtă trebuie să se potrivească cu toate punctele din
procedurile standard pentru batalion şi companie. Practic, orice problemă legată de
acţiunea plutonului poate fi introdusă în procedurile standard ale subunităţii.
Multe instrucţiuni se referă la efectivele şi echipamentul din subunitatea
respectivă, altele la tactici, tehnicile şi procedurile care vor fi folosite. Comandanţii
pot stabili procedurile standard astfel încât acţiunea să fie cea mai eficientă iar
subunitatea să fie foarte bine pregătită pentru luptă. Procedurile standard pot fi
modificate doar la ordin.
Probleme ce pot fi cuprinse în procedurile standard ale bateriei:
 Procedurile standard ale eşaloanelor superioare.
 Echipamentul de protecţie şi ţinuta.
 Rapoartele planificate şi neplanificate.
 Măsurile de comandă şi control.
 Instrucţiunile privind organizarea pentru luptă. Lanţul de comandă.
 Responsabilităţile personalului de serviciu de la aruncător / piesa antitanc şi
instalaţia de lansare a rachetelor antitanc dirijate.
-158 -
 Ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului în grabă; (vezi ANEXA 7).

 Apărarea antiaeriana şi observatorii aerieni.
 Sprijinul de servicii în luptă; asigurare cu combustibili şi aprovizionare cu
alimente.
 Reasigurarea cu muniţii, măsuri de depozitare şi mânuire.
 Responsabilităţile personalului cheie.
 Mijloacele de comunicaţii.
 Acţiunile de protecţie NBC.
 Sarcini şi compunerea grupurilor de recunoaştere.
 Controlul elementelor rătăcite.
 Instrucţiunile privind prizonierii de război.
 Operaţiuni de marş şi de deplasare în coloană.
 Instrucţiunile pentru raioanele de adunare.
 Acţiunile în condiţii de vizibilitate redusă.
 Priorităţile de lucru, formatul ordinelor parţiale, de avertizare şi de acţiune.
 Ocuparea poziţiilor de tragere.
 Modul de acţiune la primirea semnalelor de înştiinţare şi alarmare.
 Acţiunile de răspuns la focul aruncătoarelor.
 Marcarea căilor de acces şi ale zonelor contaminate.
 Rapoartele privind pierderile de efective.
 Măsurile de siguranţă şi rapoarte privind riscurile ce vor fi întâmpinate.
 Măsurile de prim ajutor şi serviciul sanitar de campanie.
F-3 CENTRUL PENTRU CONDUCEREA TRAGERII

Comandantul bateriei de aruncătoare / artilerie antitanc mixte şi cel al centrului
pentru conducerea tragerii trebuie să stabilească instrucţiuni clare şi detaliate cu
privire la activităţile din centrul pentru conducerea tragerii şi la comenzile pentru
executarea focului. Deplasările în zadar, discuţiile inutile, dezordinea şi dublarea
efortului duc la pierderea timpului şi la greşeli în timpul misiunilor. Trebuie învăţată
terminologia specifică pentru comenzile de executare a focului şi pentru ordinele
centrului pentru conducerea tragerii şi apoi folosită fiecare misiune de foc. Trebuie
încurajate discuţiile şi fluxul listei de informaţii în centrul pentru conducerea tragerii,
dar discuţiile ambigue şi terminologia obişnuită diminuează eficienţa acţiunilor de
luptă. Trebuie standardizată comunicarea dintre centrul pentru conducerea tragerii şi
piese, precum şi cele dintre servanţi. Astfel se câştigă timp, se evită neînţelegerile şi
se comunică eficient cu personalul plutonului.
-159 -
ANEXA G
EXEMPLU AL FORMATULUI (MODEL) ESTIMĂRII
MISIUNEA: elementele constitutive ale misiunii şi scopul în funcţie de care toţi factorii sunt
luaţi în considerare.
1. ANALIZA MISIUNII
ÎNTREBARE/FACTOR CONSIDERAŢII/DEDUCŢII CONCLUZII
DE CE?
1.a. Intenţia comandanţilor Pe timpul analizei misiunii se
superiori: stabilesc:
(1) 2 eşaloane mai sus; Cum trebuie să fac ca acţiunea - orientarea statului major;
(2) 1 eşalon mai sus. mea să sprijine direct - clarificări (se cer de la
comandantul meu nemijlocit eşalonul superior);
(1 eşalon mai sus), luând în -informaţii necesare luării
considerare intenţia sa şi deciziei.
intenţia comandantului său (2
eşaloane mai sus)?
b. Rolul meu în planul său.
CE?
Ce elemente constitutive ale
2. Elementele constitutive ale misiunii – inclusiv cele
misiunii. implicite – trebuie îndeplinite
pentru realizarea misiunii?
3. CÂND?
a. Timp (inclusiv fixurile); Ce limitări sunt asupra
b. Spaţiu; libertăţii mele de acţiune?
c. Resurse. Până când este necesară luarea
deciziei?
4. Schimbări ale situaţiei S-a schimbat situaţia din
tactice momentul primirii ordinului?
a. Misiune neschimbată - Nimic schimbat - Nici o schimbare, misiune

confirmată
b. Misiune modificată - Schimbare minoră - Aceeaşi misiune, acelaşi plan
(schimbată) - Schimbare semnificativă - Aceeaşi misiune, plan nou
- Schimbare majoră - Posibil, o nouă misiune şi un
nou plan. Lămuriri de la
comandantul nemijlocit şi dacă
nu este posibil, acţionează în
sprijinul efortului său
principal, luând în considerare
intenţia sa.
-160 -

5. Indicaţiile comandantului Ce trebuie hotărât? Exemplu: forţe şi mijloace,
- Informaţii necesare luării Cine va verifica şi ce, dacă lovitura principală etc.
deciziei şi înlocuirii planului de comandantul în persoană nu va
acţiune (în scopul concentrării finaliza estimarea?
efortului statului major); Care este timpul necesar
- Indicaţii referitoare la finalizării estimării şi pregătirii
întocmirea planului; şi întocmirii planului de acţiune?
- Clarificări (la eşalonul
superior). TRANSMITEREA
ORDINULUI
PRELIMINAR!
2. EVALUAREA FACTORILOR
6. Mediul, inamicul şi trupele
proprii Pe timpul evaluării
A. MEDIUL factorilor se identifică
a. Terenul: (stabilesc):
- consideraţii generale; - măsurile necesare
- puncte cheie; îndeplinirii misiunii;
- fâşia de acţiune a - limitări (constrângeri);
unităţii - concluzii cheie
- flancul stâng; (principale).
- flancul drept;
- centru.
b. Căi de acces (de
comunicaţie)
- Trupe proprii:
- accesibilitatea terenului
(căilor);
- obstacole;
- puncte dominante;
- distanţe;
- posibilităţile inamicului
de observare a căilor de
acces proprii.
- Inamic:
- accesibilitatea terenului
(căilor);
- obstacole;
- puncte dominante;
- distanţe.
Se analizează (estimează) şi
influenţa posibilă a stării
vremii asupra căilor de acces
(de comunicaţie).
c. Vremea:
- implicaţii asupra mijloacelor
de cercetare (inclusiv influenţa
zi/noapte);
- implicaţii pentru acţiunile din
aer.
-161 -

B. INAMICUL:
- organizare;
- dotare;
- susţinere logistică;
- tactica (analiză doctrinară);
- scopuri şi intenţii posibile;
- dispozitiv de luptă;
- puncte tari şi puncte slabe
(inclusiv centrul de greutate);
- cursurile probabile de
acţiune.
C. TRUPE PROPRII
1. Flancul stâng, flancul drept
şi unităţile din adâncimea
dispozitivului de luptă, precum
şi cele din fâşia de siguranţă
(poziţia înaintată, siguranţa de
luptă), când este cazul).
2. Posibilităţile propriei unităţi
(subunităţi):
- organizare şi dotare;
- dispozitiv de luptă;
- restricţii asupra angajării
(introducerii) în luptă;
- puncte tari şi puncte slabe.
3. Alte structuri.
4. Forţe aeriene.
5. Forţe navale (maritime sau
fluviale).
6. Susţinerea logistică:
- distanţe;
- cerinţe;
- durată.
7. Norme de consum (analiză
sau evaluare în termeni
generali).
7. Asigurarea acţiunilor şi
protecţia trupelor:
- realizarea surprinderii;
- mascarea şi înşelarea
inamicului;
- măsurile generale de
asigurare a acţiunilor şi
protecţia trupelor, precum şi a
celor specifice armelor.
8. Timp şi spaţiu:
- fixuri de timp;
- încadrarea în timp a propriilor
activităţi şi evaluarea
posibilită-ţilor în timp şi spaţiu
ale propriei unităţi;
-162 -

- posibilităţile în timp şi spaţiu
ale inamicului;
- limitări în timp şi spaţiu.
9. Alţi factori importanţi De exemplu regulile de angajare.
(care au relevanţă în viziunea
comandantului).
10. Centralizarea măsurilor
necesar a fi luate pentru Forţe
îndeplinirea misiunii: Măsura (mijloace) Obs.
a. Esenţiale necesare
b. Opţionale (a) (b) (c)
3. COMPARAREA CURSURILOR DE ACŢIUNE

11. Care este (sunt) elementul
(elementele) comun (e)
cursurilor de acţune.
12. Cursul de acţiune nr. 1 -
concepţia luptei – inclusiv
efortul principal şi schemă.
a. Raportul de forţe;
b. Avantaje;
c. Dezavantaje.
13. Cursul de acţiune nr. 2 – Pentru unităţile şi subunităţile
concepţia luptei – inclusiv de artilerie, relevanţă deosebită
efortul principal şi schemă. îl are raportul de forţe în guri
a. Raportul de forţe; de foc de artilerie şi
b. Avantaje; aruncătoare, precum şi
c. Dezavantaje. determinarea posibilităţilor
14. Cursul de acţiune nr. 3 – AT.
concepţia luptei – inclusiv
efortul principal şi schemă.
a. Raportul de forţe;
b. Avantaje;
c. Dezavantaje.
15. Compararea cursurilor de
acţiune.
4. DECIZIA COMANDANTULUI
16. Decizia
a. Selectarea (alegerea)
cursului optim de acţiune;
b. stabilirea concepţiei luptei
(intenţia, CE?, UNDE?,
CÂND?, CUM? şi efortul TRANSMITEREA
principal. ORDINULUI
PRELIMNAR
5. ELABORAREA PLANULUI DE ACŢUNE
-163 -

Artileria Batalionara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Artileria Batalionara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instructiuni de întrebuintare a artileriei batalionare în lupta

CAPITOLUL 1 - SUBUNITĂŢILE DE ARUNCĂTOARE ŞI ARTILERIE ANTITANC

CAPITOLUL 2 - COMANDA ŞI CONTROLUL...........................................................................8

CAPITOLUL 3 - COORDONAREA ŞI PLANIFICAREA SPRIJINULUI PRIN FOC..........20

SECŢIUNEA I-RELAŢIILE DE SUBORDONARE ALE SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE / ARTILERIE

SECŢIUNEA A II-A-PLANIFICAREA SPRIJINULUI PRIN FOC..........................................................................25

CAPITOLUL 4 -ARTILERIA BATALIONARĂ ÎN SPRIJINUL ACŢIUNILOR

CAPITOLUL 5 - ARTILERIA BATALIONARĂ ÎN SPRIJINUL ACŢIUNILOR DE

CAPITOLUL 6 - TACTICI, TEHNICI ŞI PROCEDURI DE UTILIZARE A ARTILERIEI

SECŢIUNEA I-TACTICI DE ÎNTREBUINŢARE A SUBUNITĂŢII DE ARTILERIE.........................................73

SECŢIUNEA A II-A-RECUNOAŞTEREA, ALEGEREA ŞI OCUPAREA POZIŢIEI DE TRAGERE ŞI

SECŢIUNEA A IV-A-PROCEDURI DE DEPLASARE..............................................................................................93

SECŢIUNEA AVI-A-DISPOZITIVUL DE LUPTĂ AL SUBUNITĂŢII DE ARUNCĂTOARE (ARTILERIE

CAPITOLUL 7 - MĂSURI DE APĂRARE ŞI PROTECŢIE A UNEI POZIŢII DE

SECŢIUNEA 1-AMENINŢĂRI LA ADRESA ARUNCĂTOARELOR / PIESELOR ANTITANC ŞI

SECŢIUNEA A II-A-AMENAJAREA GENISTICĂ.................................................................................................108

SECŢIUNEA A III-A-ALTE METODE DE PROTECŢIE.......................................................................................113

CAPITOLUL 8 - SUSŢINEREA LOGISTICĂ...........................................................................120

SECŢIUNEA A IV-A-ASIGURARE MEDICALĂ.....................................................................................................129

PARAGRAFUL 8-19. Bateria de aruncătoare de la batalion....................................................................................129

ANEXA A -ORDINE, FORMULARE ŞI MATERIALE SUPLIMENTARE..........................131

ANEXA B -MĂSURI DE SIGURANŢĂ ÎN DESFĂŞURAREA OPERAŢIUNILOR............141

SECŢIUNEA A II-A-DISCIPLINA (MASCĂRII) ZGOMOTULUI ŞI LUMINII.................................................143

SECŢIUNEA A III-A-MĂSURI DE SIGURANŢĂ PENTRU MIJLOACELE ELECTRONICE ŞI DE

ANEXA D - TIPURI DE RAIOANE POSIBIL A FI OCUPATE DE CĂTRE

ANEXA E - ACŢIUNILE ARUNCĂTOARELOR / PIESELOR ANTITANC,

ANEXA F - PROCEDURILE STANDARD DE OPERARE PENTRU SUBUNITATEA DE

ANEXA G - EXEMPLU AL FORMATULUI (MODEL) ESTIMĂRII ..................................160

P entru obţinerea succesului în luptă, subunităţile şi unitatea de arme

PARAGRAFUL 1-1. Rolul bateriei de aruncătoare şi bateriei de artilerie

În apărare, acest mijloc de foc trebuie:

(3) bombe de iluminare - sunt destinate pentru iluminarea terenului şi a

PARAGRAFUL 1-2. Principiile acţiunilor artileriei batalionare

luptă. Utilizând proiectile fumigene, aruncătoarele limitează posibilităţile inamicului de

PARAGRAFUL 1-3. Întrebuinţarea subunităţilor de aruncătoare şi

c. Focul aruncătoarelor contribuie substanţial la desfăşurarea luptei cu

PARAGRAFUL 1-4. Caracteristicile aruncătoarelor şi pieselor de artilerie

PARAGRAFUL 1-5. Elementele de sprijin prin foc

subunităţile de arme întrunite cât şi cu artileria din organica diferitelor eşaloane

P rin activităţile de comandă şi control trebuie să iasă în evidenţă

PARAGRAFUL 2-1. Atribuţiile personalului de conducere

b. Şeful biroului operaţii şi instrucţie, care este şi ofiţerul cu conducerea

Ofiţerul cu sprijinul prin foc nu are autoritate de comandă asupra subunităţilor

(13) conduce ocuparea poziţiei de tragere / aliniamentului antiblindate; verifică

(4) supraveghează realizarea măsurilor de siguranţă nemijlocită şi

(2) raportează, când este necesară schimbarea poziţiei de tragere, din

(24) supraveghează realizarea măsurilor de protecţie NBC şi cele de

PARAGRAFUL 2-2. Activitatea pentru pregătirea şi desfăşurarea

a. Primirea misiunii – primirea ordinului preliminar. Misiunea poate fi

– consideraţii asupra cursurilor de acţiune posibile:

PARAGRAFUL 2-3. Ordine de acţiune

d. Ordinul fragmentar (Fragmentary order – FRAGO) este transmis pentru a

F ocul aruncătoarelor şi al pieselor şi instalaţiilor antiblindate este o

Relaţiile de subordonare şi cele privind sprijinul prin foc pentru aceste

Companiei care acţionează pe direcţia principală i se poate repartiza subunitatea de

(2) Subordonarea temporară asigură oportunitatea executării focului în sprijinul

PARAGRAFUL 3-2. Relaţii în cadrul sprijinului prin foc.

2. Unitatea căreia i s-a

precizeze momentul sau perioada în care, în timpul desfăşurării acţiunilor, obiectivul

Dispunerea subunităţii de aruncătoare / artilerie antitanc mixte care execută

Tragerile indirecte distrug, nimicesc sau neutralizează obiective din

PARAGRAFUL 3-3. Scopul tragerilor indirecte.

Subunitatea de aruncătoare, deşi are bătaia armamentului mică, execută trageri