Conflictul din

Transnistria
 Transnistria
 Transnistria (rusă: Pridnestrovie,
numită oficial Unitățile
Administrativ-Teritoriale din
Stînga Nistrului) este o regiune
geografică din Republica Moldova
situată în estul (malul stâng)
râului Nistru.
Pozitionare geografica
 Statut politic
 Transnistria este privită la nivel
internațional ca o regiune a Moldovei,
dar și-a declarat independența sub
numele de "Republica Moldovenească
Nistreană", cu capitala la Tiraspol.
Acest lucru a provocat declanșarea
conflictului din Transnistria. Regiunea
are o populație majoritar slavă, care
se teme de reunificarea Moldovei cu
România.
 Organizare administrativă
 Din punct de vedere administrativ,
Transnistria este împărțită în 5 raioane:
 • Camenca (Каменка sau Kamenka),
 • Dubăsari (Дубоссарь sau Dubossari),
 • Grigoriopol (Григориополь),
 • Rîbnița (Рыбница sau Rîbnița),
 • Slobozia (Слободзея sau Slobodzeia).
și un municipiu:
 • Tiraspol (Тирасполь)
 Organizare administrativă
 Autoritățile separatiste al "Republicii
Moldovenești Nistrene" nu
controlează șase comune la est de
Nistru (Cocieri, Molovata Nouă,
Corjova, Coșnița, Pârâta și
Doroțcaia), însă controlează
municipiul Tighina (Bender) (cu satul
Proteagailovka inclus) și comunele
Gâsca și Chițcani, situate la vest de
Nistru.
 Populatia Transnistriei
Transnistria este locuită în majoritate
de moldoveni (40% după
recensământul din 1989 și 31.9%
după cel din 2004), și în proporții
relativ egale de ruși și ucraineni.
 Conflictul din Transnistria
Conflictul din Transnistria este un conflict
politic între Republica Moldova și Republica
Moldovenească Nistreană cu privire la
exercitarea controlului asupra raioanelor
Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița,
Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul
stâng al râului Nistru și orașul Tighina,
aflat pe malul drept al aceluiași râu.
Conflictul a început în anul 1992, imediat
după proclamarea independenței Republicii
Moldovenești Nistrene.
 Conflictul din Transnistria
 In definirea unui conflict ca fiind
interetnic, interconfesional,politic etc. este
important mobilul conflictogen si apoi
factorii care mentin conflictul in stare
activa sau pasiva. In cazul conflictului
transnistrean, mobilul a fost de la bun
inceput unul interetnic intre
moldoveni/romani si populatia de origine
slava (rusi, ucraineni).Practic acest mobil
este unul de aparenta deoarece justifica
prezenta Rusiei in regiune.
 Conflictul din Transnistria
 Odată cu izbucnirea conflictului din
Transnistria, autoritățile Republicii
Moldova de la Chișinău au pierdut
controlul acestei regiuni, care și-a
autoproclamat independența -
nerecunoscută internațional - cu
numele de Republica Moldovenească
Nistreană.
 Premise ale conflictului
În ultima parte a aniilor 1980, peisajul
politic al URSS era în plină schimbare
datorită politicii de perestroika întreprinse
de Mihail Gorbaciov, care permitea
liberalizarea politică la nivel regional.
Democratizarea incompletă a permis
naționalismului exclusivist să devină cea
mai dinamică doctrină politică. Unele
minorități naționale s-au opus schimbărilor
de clasă politică din Republica Moldova,
clasă dominată în perioada sovietică de
etnicii ruși.
 Premise ale conflictului
Oficializarea limbii majorității și
introducerea obligativității alfabetului
latin pentru scrierea acesteia a atras
proteste din partea vorbitorilor de
alte limbi decât cea română.
Problematica limbilor oficiale din
Republica Moldova a devenit foarte
spinoasă și a fost, probabil,
intenționat politizată.
 Premise ale conflictului
Neconcordonața cu noua politică s-a
manifestat într-un mod mai vizibil în
Transnistria, regiune în care etnicii
slavi (ruși sau ucraineni) erau
majoritari în zonele urbane.
Protestele față de guvernul
republican erau mai puternice aici.
 Războiul civil
 Pe 27 august 1991 Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat
Declarația de Independență a
Republicii Moldova, al cărei teritoriu
cuprindea și raioanele din stânga
Nistrului.
 Războiul civil
Parlamentul moldovenesc a cerut
guvernului URSS "să înceapă
negocierile cu guvernul moldovenesc
cu privire la ocupația ilegală a
Republicii Moldova și retragerea
trupelor sovietice de pe teritoriul
moldovenesc".
 Războiul civil
După ce Moldova a primit statul de
membru al ONU (2 martie 1992),
președintele moldovean Mircea Snegur a
autorizat o intervenție militară împotriva
forțelor rebele care atacaseră posturi de
poliție loiale Chișinăului de pe malul estic
al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele
sovietice, și-au consolidat controlul peste
cea mai mare parte din zona disputată.
 Războiul civil

La 21 iulie 1992 a fost semnat un

acord de încetare a focului.
 Urmări
Chiar și după încetarea focului, Rusia a
continuat să ofere regimului separatist
sprijin militar, politic și economic,
permițându-i să supraviețuiască și
conferindu-i un anumit grad de autonomie
fata de Moldova. Generalul Lebed,
comandantul Grupului Operațional Rus
(ROG, fost Armată a 14-a) începând cu
iunie 1992, s-a purtat deseori ca un
politician transnistrean și a declarat că
armata sa ar putea să ajungă la București
în două ore.
 Urmări
OSCE are deja de mulți ani o misiune
de observație la fața locului și
încearcă să ghideze negocierile
privind rezolvarea conflictului.
Trupele rusești staționează în
continuare pe teritoriul moldovenesc,
în pofida obligațiilor asumate de
Rusia la summit-urile OSCE din 1999
și 2001.
 Consecintele conflictului in
Transnistria
 Beneficiind de o liniste relativa, de
vecinatatea unui oras port agitat din toate
punctele de vedere cum e Odessa, de
proximitatea UE si de o frontiera
permeabila in toate directiile, Transnistria
s-a transformat intr-o zona off-shore a
CSI-ului devenind o gazda primitoare
pentru afacerile dubioase ale gruparilor
mafiote din Rusia, Ucraina, Belarus,
Republica Moldova.
 Memorandumul Kozak
În iulie 2002, OSCE, împreună cu
mediatori ruși și ucraineni au semnat
un document care conținea premise
pentru reunificarea Moldovei într-o
federație. Neconcordanțe
fundamentale asupra împărțirii
puterilor au făcut imposibilă aplicarea
acestui document.
 Caracteristici ale conflictului
 Combatanți : Republica Moldova cu
suport limitat oferit de Romania CONTRA
Republica separatistă Transnistria,
Armata a 14-a de gardă sovietică,
voluntari ruși, voluntari ucrainieni cu
suportul limitat oferit de Rusia
 Pierderi : 279 combatanți morți, 400 de
civili CONTRA 823 transnistreni 7
soldați ruși morți
 Situatia actuala in context
international
 Medvedev şi Ianukovici pregătesc un
statut special pentru regiunea
separatistă de dincolo de Nistru. In
viziunea lor, Republica Moldova şi
regiunea Transnistreană ar trebui să
fie o singură ţară, cu armată şi zonă
economică unică. Acest lucru este
mentionat în declaraţia semnată de
preşedinţii Rusiei şi Ucrainei.
 Interesul Rusiei in Transnistria
 Conflictul este de esenta geopolitica
deoarece serveste Moscovei drept
instrument pentru a mentine
controlul asupra Republicii Moldova
in general.
Interesul Ucrainei in Transnistria
 Transnistria este un mijloc al Kievului
de a actiona asupra Rusiei, aici
vazandu-se clar interesul Ucrainei in
mentinerea conflictului transnistrian.
Moscova intelege ca separatismul
transnistrian poate exista atata timp
cat permite Kievul.
 Interesul SUA in Transnistria
 Republica Moldova prezinta pentru
americani un interes periferic. In
fond, prezenta militara rusa din estul
republicii Moldova si relatiile moldo-
romane sunt cele doua subiecte de
interes real pentru americani in zona.
 Interesul UE in Transnistria
 UE manifesta fata de Republica
Moldova un interes modest.
 Republica Moldova face parte din
proiectul politicii de vecinatate a UE,
dar aspiratia acestei tari de aderare
la UE pare a fi, cel putin pentru
moment, greu realizabila.
 NATO-GUAM: un parteneriat de
perspectiva?
 Gruparea celor patru natiuni rebele
din CSI – Georgia, Ucraina,
Azerbaidjan si Republica Moldova –
numita GUAM, este inca putin
cunoscuta la vest de Prut. In mare
parte, acest lucru se datoreaza
faptului ca, dupa mai bine de 10 ani
de la constituirea sa, GUAM-ul inca
n-a reusit sa devina o structura
functionala.