Relaţiile internaţionale contemporane se

caracterizează prin dificultatea soluţionării unor

conflicte de diferite tipuri:
teritoriale
 regionale;
 politice;
interetnice.

Ca prim instrument în rezolvarea s

au aplanarea conflictelor sunt folosite : medierea
şi negocierea.
 Procesele politice care au dus la proclamarea
independenţei Republicii Moldova au provocat
în acelaşi timp şi separatismul din partea de est a
ţării.
Deşi, în 2021, se împlinesc deja treizeci ani de
independenţă a Republicii Moldova, aceasta este
pătată de conflictul din regiunile de est
(Transnistria) care, decurgând cu intensitate
diferită în diferite perioade, rămâne încă
nesoluţionat.
Scopul acestei lucrari il reprezinta studierea eficienţii negocierii şi medierii în
soluţionarea conflictelor internaţionale, în general şi al cazului conflictului
transnistrean, în particular.
 Obiective:

• Studierea teoretică a principalelor concepte: negociere, mediere,

conflict
• Sintetizarea principalelor avantaje ale medierii în rezolvarea
conflictelor internaţionale;
• Analizarea în practica internaţională a particularităţilor medierii;
• Identificarea rolului a negocierii şi medierii în soluţionarea conflictelor
• Identificarea impedimentelor şi avantajelor negocierilor;
• Studierea documentelor în baza cărora s-au desfăşurat negocierile;
• Analiza specificului conflictului transnistrean;
• Particularităţile internaţionalizării conflictului;
• Analiza rundelor de negocieri în format multilateral;
• Analizarea realitaţilor şi perspectivelor procesului de negociere în
cadrul soluţionării conflictului transnistrean;
• Identificarea conjucturilor favorabile soluţionării conflictului
transnistrean din perspectiva procesului de negocieri.
 Elementul esenţial în definirea unei negocieri îl constituie
"credibilitatea angajamentelor asumate, seriozitatea
făgăduielilor făcute la încheierea acordului dintre părţi". În
concepţia lui Arthur Lall - negocierea reprezintă "procesul de
abordare a unei dispute sau situaţii internaţionale prin
mijloace paşnice, altele decât cele juridice sau arbitrare, cu
scopul de a promova sau realiza o anumită înţelegere,
îmbunătăţire, aplanare sau reglementare a disputei sau a
situaţiei între părţile interesate".
 Soluţionarea prin mijloace paşnice, prin negocieri,
constituie o garanţie a păcii, deoarece:
a)Numai în cazul în care un diferend este rezolvat prin
asemenea mijloace se ajunge la o reaşezare stabilă a
relaţiilor puse în pericol ca urmare a litigiului
apărut;
b) In cursul unor reglementări paşnice se realizează
apropierea părţilor aflate în diferend, ca urmare a
unei mai bune înţelegeri a cauzelor care au generat
conflictul, determinând deteriorarea raporturilor
dintre cele doua state;
c) Recurgera la mijloace paşnice reprezintă o condiţie
majoră a redobândirii încrederii între cele două
parţi, zdruncinată de apariţia stării conflictuale.
 O alta formă de soluţionare a direndelor şi
conflictelor este medierea.
Medierea este o „formă de acomodare
menită să rezolve conflictele şi sa găsească
eventual solutţi.”
Medierea ca activitate permanentă
presupune un mediator care poate ajuta la
atingerea unui rezultat de succes, începînd prin
faptul să stabilească sau să refacă procesul de
comunicare dintre părţi, pentru a facilita
soluţionarea conflictului. Imparţialitatea şi
neutralitatea pot fi considerate condiţii esenţiale
pentru un mediator.
Rolul negocierilor în teoria conflictului

Managementul conflictelor se bazează pe

teoria conflictelor și studiile de pace și include
etape distincte în procesul de gestionare cum ar
fi: prevenirea, aplanarea conflictelor, acțiuni
privind menținerea păcii și dezvoltarea socială
postconflict.
Primul pas în soluționarea conflictelor este
înțelegerea mecanismelor care condiționează
declanșarea lor
Negocierea este o caracteristică pentru
strategia de stabilizare a conflictului
De regulă, negocierile trec următoarele etape:
iniţiativa de a incepe negocierile (poate parveni de
la un stat sau un grup de state),
inţelegerea propriu-zisă privind negocierile
(timpul, locul, nivelul şi statutul delegaţilor sau
imputerniciţilor la negocieri etc.),
pregătirea negocierilor (procedura, principiile
etc.),
negocierile propriu-zise, elaborarea actului final
al negocierilor.
 Tipuri de negociere :

• negocierea distributiva (caştigător/perdant

sau victorie/înfrângere);
• negocierea integrativă
(câştigător/câştigător sau victorie/victorie) sau
• negocierea rațională, un tip de negociere
care nu pune în cauză o poziție părților sau
intereselor subiective ale acestora.
• Conflictul transnistrean reprezintă o problemă
importantă care își are rezultatele sale cu o
răspîndire multidimensională. Rezolvarea
acestui diferend , pentru că ca conflict în viziunea
mea acesta s-a terminat in vara anului 1992 , va
constitui un pas important în calea dezvoltării
Republicii Moldova ca stat integru european ,
capabil să asigure condiții bune de trai
cetățenilor săi precum și o perspectiva
integraționist-europeană.
• Negocierile purtate in vederea aplanării
acestui conflict au o importanță foarte mare,
întrucît reprezintă unica metodă (care a epuizat-
o pe cea militară) de a pune capăt divergențelor
între Tiraspol și Chișinău.
 Cîteva etape care au avut un specific propriu de
preocupare asupra conflictului și care au avut
propriile viziuni asupra procesului de negocieri, și
care sunt :
• Primele încercări de internaționalizare a
conflictului
• Perioada 1992-1999
• Perioada 2001-2009
• Succesele în procesul de negocieri în 2010
• Concluzii