Premisiele conflictului 1989-1990

 1 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești,

numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii
române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
 31 august 1989: Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
 toamna: OSTK -urile organizează greve și mitinguri de protest împotriva limbii române și a
alfabetului latin.
 decembrie-ianuarie: Sunt organizate referendumuri la Tiraspol și Râbnița pentru obținerea
statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenești.
• 27 aprilie 1990: Tricolorul cu cap de bour este adoptat că steag național al RSS Moldovenești.
Sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste orașe.
• septembrie 1990: Sovietele locale din Tiraspol, Tighina și Râbnița au respins legea limbii de stat.
S-a inițizat o mișcare de nesupunere față de autoritățile statului moldovean.
• 2 septembrie 1990: Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaților poporului
din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
• 3 septembrie 1990: Sovietul Suprem al RSS Moldovenești creează instituția prezidențială și îl
alege ca președinte pe Mircea Snegur.
• 16 septembrie 1990: O adunare în semn de protest împotriva separatismului este organizată în
satul Lunga, Stînga Nistrului, lângă Dubăsari.
• 22 septembrie - 15 noiembrie 1990: Liderii separatiști, sprijiniti de formațiuni paramilitare proprii
și de trupe ale armatei sovietice, organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al
"Republicii Sovietice Socialistă Moldovenești Nistrene".
• 22 decembrie 1990: Mihail Gorbaciov , președintele URSS, semnează un decret prin care declara
nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria". În schimb,
măsurile luate de autoritățile de la Chișinău sunt infime și strict declarative.

Anul 1991

Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene".
Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o
impresionantă forță armată, constituită din:
 Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcției de apărare" a Transnistriei.
 Miliția, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcției de interne" a
"Republicii Nistrene".
 Detașamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflați la dispoziția executivelor locale.
Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale
gardiștilor fiind subordonați direct conducerii "Republicii Nistrene".Toate aceste formațiuni erau
înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la
Armata a 14-a rusă, sau de la unitățile OMON din Transnistria.
De partea separatiștilor s-a situat fățiș Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită
din:
 o divize motorizată
 2 regimente de artilerie
 un regiment de tancuri
 un regiment antitanc
 2 regimente de pontonieri
 un regiment de rachete
 o escadrila de elicoptere
Prin comparație, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un
efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, forțele armate.
 Martie 1992, începutul conflictului
 1 martie 1992: Gardiștii și cazacii au provocat un incident la o petrecere în Dubăsari, apoi au
atacat poliția moldovenească chemată în ajutor. Polițiștii au deschis focul, omorând un cazac,
după care s-au retras în sediu. Acest incident a servit drept pretext desființării ultimei secții
moldovenești de poliție dintr-un oraș transnistrean.
 2 martie 1992: Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoașterea
caracterului ilegal al autoproclamatelor "republici" nistreană și găgăuză.
3 martie 1992: Gardiștii și cazacii au atacat satul Cocieri, dar au fost respinși. Seara, a ajuns în sat
o unitate de poliție cu destinație specială, trimisă de la Chișinău și care traversase Nistrul pe
gheață.
4 martie 1992: Gardiștii și cazacii pătrund în satul Coșnița, atacând pe cei 15 polițiști, nevoiți să
deschidă focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardiști sunt trimise la Cocieri.
 12 martie 1992: Doi polițiști de la postul Ursoaia de pe șoseaua Tighina – Căușeni au fost atacați
dintr-un camion care transporta armament pentru separatiștii găgăuzi și pe care îl opriseră pentru
control. Un polițist a fost rănit, altul ucis.
 14 martie 1992: Gardiștii și cazacii arunca în aer podurile de la Vadul lui Voda, de lângă
Dubăsari, de pe șoseau Chișinău – Volgograd. Pozițiile moldovenești de lângă Roghi sunt atacate,
înregistrându-se 15 morți. În timpul noptii sunt atacate satele Coșnița și Gura Bîcului cu mine,
grenade și rachete.
 19 martie 1992: Parlamentul Moldovei propune un compromis, prezentând proiectul de acordare
statutul de zona economica libera Transnistriei și o modificare a adminstrației teritoriale.
 20 martie 1992: La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de
reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica
Moldova, România, Rusia, Ucraina.
 24 martie 1992: Se semnează unacord de încetare a focului. Se efectueaza un schimb de
prizonieri: secesioniștii eliberează 11 persoane, moldovenii, 18.
 29 martie 1992: Premierul Valeriu Muravschi acorda un nou ultimatum secesioniștilor, cerând
depunerea armelor în termen de 2 zile.
 31 martie 1992: Președintele Snegur trimite o telegramă companiei moscovite de
televiziune Ostankino, protestând contra modului de prezentare a conflictului, și altă telegramă
mareșalului Șapoșnikov, protestând împotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.

Aprilie-Mai 1992, implicarea Rusiei

Luna aprilie marchează implicarea fățișă a Rusiei și Armatei a 14-a rusă de partea separatiștilor.
Intențiile clare ale Rusiei sunt de a păstra Tighina drept cap de pod.
 5 aprilie 1992: În orașul Tighina intră 20 de blindate ale armatei ruse, având arborate drapelul
Federatiei Ruse.
 14-17 aprilie 1992: Se semnează protocolul grupului de lucru pentru stabilizarea situației în
Tighina: dezarmarea formațiunilor paramilitare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de către
poliția moldovenească și miliția separatista.
• 17 aprilie 1992: La Chișinău are loc o nouă reuniune cvadripartită la care se adoptă statutul
comisiei mixte pentru controlul respectării încetării focului, stabilindu-se un numar de 400 de
observatori, care să supravegheze linia ce separa poliția moldovenească de forțele rebele, pe o
lungime de 262 km.
S-a hotărât dezarmarea forțelor paramilitare, repatrierea mercenarilor, accelerarea investigațiilor
procuraturii asupra acțiunilor criminale din zonă.
Încetarea focului va deveni efectivă la Tighina de-abia din 20 aprilie.
• mai 1992: În luna mai, au loc mai multe întruniri ale comisiei bilaterale Moldova – Transnistria,
sabotate deseori de atacuri ale forțelor militare separatiste asupra localităților, podurilor, șoselelor
și posturilor de radio controlate de autoritățile de la Chișinău.
 Încă din luna aprilie începuse retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatiștii voiau să
se debaraseze, dat fiind caracterul indisciplinat și turbulent al acestora. În paralel, apar noi
formațiuni paramilitare, ca Beretele Negre. Sosesc din Ucraina membri ai armatei ucrainiene de
autoapărare.
• 19 mai 1992: Când se credea că procesul de normalizare avansează, izbucneste din nou criza,
declanșată de un ordin trimis de generalul Graciov, ministrul apărării al Federatiei Ruse,
generalului Netkacev, comandantul Armatei a 14-a ruse. Ordinul prevedea că, în vederea apărării
Transnistriei, care e pământ rusesc, să fie completat armamentul din rezervele pentru mobilizare
și să fie pregătite pentru luptă toate unitățile militare ale Armatei a 14-a. O înscenare făcută la
Dubăsari, va furniza unitatilor Armatei a 14-a ruse pretextul de a iesi din cazărmi și de a ocupa
poziți de luptă alaturi de gardiști. Unități de tancuri și artilerie părăsesc garnizoana Tiraspol
îndreptându-se spre Dubăsari și alăturându-se gardiștilor.
• 21 mai 1992: Smirnov dă un decret prin care Armata a 14-a trece în subordinea "republicii
nistrene". Concomitent, se fac apeluri pentru mobilizarea parțială a rezerviștilor.
Terorizarea populației moldovene din Transnistria continuă: sunt arestate personalități din Frontul
Popular sub acuzația de terorism: Ilie Ilașcu, Ștefan Urâtu, Tudor Petrov-Popa, Andrei
Ivanțoc, Alexandru Leșco.Conducerea Republicii Moldova devine tot mai conciliantă față de separatiști.

Iunie – Iulie 1992, încetarea conflictului

Între timp, autoritățile ruse continuă să prezinte denaturat situația din Transnistria, acuzând Moldova
de agresiune, de încercare de exterminare sistematică a populației slave, iar România de livrari de
armament către Moldova.
 19 iunie 1992: La Tighina, situația devine explozivă: polițiștii moldoveni sunt atacați și uciși de
gardiști, sunt puse la cale mai multe înscenări și provocări, care vor tensiona situatia la maximum.
În urma unei astfel de înscenari, va fi declanșat un nou conflict armat: peste 1.200 de gardiști și
cazaci vor atacă unitatea de poliție a orașului; rachetele Alazan lansate asupra postului vor ajunge
și asupra gradinitei de copii aflata în apropiere. Noaptea târziu sosesc polițiști și voluntari dinspre
Varnița, pentru ajutorarea polițiștilor asediaț.
 Începe un război în toata puterea cuvântului, orașul Tighina fiind bombardat și atacat cu
armamant greu. În același timp sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia,
Coșnița. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei
ruse, iar orașul va fi invadat de armata și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-
va adresa președintelui Snegur un ultimantum prin care cere că forțele moldovene să înceteze
agresiunea, în caz contrar, armata trecând la atac. Însemna război declarat al Rusiei contra
Moldovei.
 20-21 iunie 1992: Continua invadarea orașului Tighina de către tancurile armatei ruse, care
arborează fără jenă steagurile Rusiei Orașul este bombardat de către separatiști. În ciuda acestor
fapte, tot Elțin acuză Moldova de agresiune, amenintând că armata rusă va fi obligată să
riposteze. În față reactiilor ezitante ale autoritățiilor moldovene, sute de voluntari din Transnistria
vor veni la Chișinău cerând arme pentru a luptă contra rebelilor. Au manifestat și în față
ambasadei ruse.
Agresiunea armatei ruse asupra Tighinei s-a soldat, până în dimineața de 22 iunie, cu aproximativ
200 de morți și 300 de răniți de partea polițiștilor și populației civile
moldovenești Bombardamentele au distrus fabrici, relee de comunicatii, locuinte. Presedintele
Federatie Ruse agresoare, Elțin, a refuzat orice contact telefonic cu Snegur. Atacurile și invaziile
secesioniștilor au determint un exod în masă al populației civile din zona de conflict.
 21 iulie 1992: Se semnează acordul de încetare a focului. Perfectat la Moscova
Pentru Republica Moldova                        MIRCEA SNEGUR
Pentru Federația Rusă                                BORIS ELŢIN