ESEU:

MOLDOVA SUVERANĂ ȘI INDEPENDENTĂ – IDEAL ȘI

REALITATE
Din istorie cunoaștem că Basarabia mereu a în permanență sub controlul/
suzeranitatea altor state: Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Țările Române, Uniunea
Sovietică. Dar începând cu anii 1985, din cauza politicii inițiate de Mihail
Gorbaciov, s-au amplificat acțiunile poporului basarabean de a trăi liber.
S-au înregistrat mai multe etape de afirmare a conștiinței naționale. Astfel, prima
din acestea au fost manifestațiile în centrul Chișinaului pentru stabilirea limbii
Române ca limbă de stat și trecerea de la grafia chirilică la grafia latină.
Mișcările democratice erau oficialitzate la 20 mai 1989, grupul de inițiativă fiind
numit Frontul Popular, care puneau sub semnul întrebării monopolul Partidului
Comunist. Astfel pe acest fond, la 27 august 1989, în Chișinau, s-a desfasurat
Marea Adunare Nașionala, la care au participat aproximativ 700 000 de oameni,
unde a fost decisă instituirea limbii române ca limbă de stat, și trecerea la grafia
latină. Iar data de 31 august 1989 a fost declarată ca sărbătoarea - Limba noastră.
O altă etapă de obținere a suveranității a fost democratizarea țării, care a accelerat
in 1990 , când s-au desfașurat alegeri pentru Sovietul Suprem, președintele căruia a
devenit Mircea Snegur, pe 27 aprilie 1990. Iar la data de 23 iunie a fost adoptată
Declarația cu privire la Suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Un
pas de detașare de regimul totalitar și de stabilire a democației a fost redenumirea,
la 23 mai 1991 a RSMM îm Republica Moldova.
În vara anului 1991, cele 15 republici a fostei URSS și-au declarat independența.
În 1994 a fost adoptată Constituția, care este încă în vigoare.
Au avut loc numeroase lovituri de stat care militau întoarcerea Uniunii Sovietice
și nedorința de instaurare a independenței.
Conflictul dintre autoritățile moldovenești și transnistrene, care a început în 1989,
în 1992, a dus la o confruntare armată și la numeroase victime de ambele părți.
Luptele au fost oprite datorită intervenției Rusiei. În prezent, securitatea în zona de
conflict este asigurată de Forțele comune de menținere a păcii din Federația Rusă,
Republica Moldova, Republica Moldova Pridnestroviană și observatori militari din
Ucraina. În cursul numeroaselor negocieri mediate de Rusia, Ucraina și OSCE, nu
a fost încă posibil să se ajungă la un acord cu privire la statutul Transnistriei;
relațiile dintre părțile la conflict rămân tensionate.
În opinia mea declararea independenței a fost un pas riscant dar necesar, în urma
căruia noi am avut mult de pierdut, dar totuși mai multe de câștigat.