Declatia de Independenta a Moldovei

,,REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI

DEMOCRATIC,LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ
NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI
NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNICAL
DEVENIRII SALE NAŢIONALE.” 1

Declarația de independență a Republicii Moldova este unul dintre pilonii definitori ai

statalității acestei țări și reprezintă un demers decisiv pentru respingerea sistemului
totalitar la care a fost supus poporul în ultima perioadă istorică. Această declarație
reprezintă expresia voinței suverane a poporului de a constitui un stat democratic,
suveran și independent, denumit Republica Moldova, fundamentat pe principii politico-
juridice, universale, naționale și istorico-culturale.

Ea afirmă și recunoaște independența Republicii Moldova, respectând atât principiile

istorice ale construcției statale, cât și legătura cu normele dreptului internațional. Din
1991, Republica Moldova, un stat democratic, format din cetățeni liberi și independenți,
și-a reorganizat în mod corespunzător și solid calea de a-și construi o societate nouă și
modernă, fundamentată pe princiii solide de drept, în cadrul marii familii de drept de tip
romano-germanic.

Pentru a înțelege etapele procesului de elaborare a Declarației de independență, precum și

scopurile acesteia și contextul în care au acționat autorii săi, vom explora evenimentele
trecute și vom extrage înțelesuri istorice relevante. Această dimensiune istorică își trage
rădăcinile în anul 1918, când, la 24 ianuarie, tânărul stat numit Republica Democratică
Moldovenească a proclamat prima Declarație de independență, desprinzându-se astfel de
Imperiul Rus, evenimentul fiind precedat de proclamarea statului la 2 decembrie 1917.
Declarația de independență are o semnificație deosebită în clarificarea unei chestiuni
sensibile, și anume formarea și evoluția statalității Moldovei.2

În anul 1988, a început Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării în RSS

Moldovenească (MDR), având ca obiective democratizarea societății prin introducerea
unor libertăți sporite. Acestea includ autonomia pentru RSS Moldovenească, acordarea
cetățeniei RSSM, îmbunătățirea condițiilor pentru dezvoltarea culturii moldovenești,
restabilirea funcțiilor sociale ale limbii moldovenești și revenirea la alfabetul latin,
înlocuit abuziv cu cel chirilic de către autoritățile comuniste după ocuparea Basarabiei de

1
Constitutia Republicii Moldova, ,,Declaratia de independenta” , p.11;
2
Andrei Smochina, ,, DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ DIN 27 AUGUST 1991 – ACT DE TEMELIE AL REPUBLICII
MOLDOVA”, p.150;
către URSS. În timp, Mișcarea pentru susținerea restructurării a evoluat către o mișcare
de emancipare națională, avansând și alte revendicări, inclusiv dreptul la suveranitate.
Frontul Popular din Moldova, înființat pe 20 mai 1989, a avut un rol semnificativ în acest
proces. Totuși, aceste mișcări nu erau acceptate de mulți lideri ai URSS. În perioada
1989-1991, în Chișinău, au avut loc mai multe manifestații de stradă, soldate cu arestări
și confruntări cu forțele de ordine.

În Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSSM), în paralel cu opoziția față de

mișcarea de emancipare națională a reprezentanților Partidului Comunist al Moldovei, au
apărut și alte organizații care se opuneau cerințelor de natură națională. Acestea includ
Mișcarea Unitate-Edinstvo (condusă de A. Lisețki), Gagăuz Halkî (condusă de S.
Bulgac), Asociația Cultural-Socială a Bulgarilor „Vozrojdenie” (condusă de I. Zabunov),
precum și grupurile de inițiativă de la diverse complexe industriale din Chișinău, Bălți,
Tiraspol și Râbnița. În anul 1990, în Chișinău au avut loc mai multe evenimente
semnificative: alegeri libere în Sovietul Suprem al RSSM, adoptarea drapelului și stemei
de stat, modificarea denumirii republicii din RSS Moldovenească în RSS Moldova,
instituirea unei comisii pentru elaborarea Constituției, adoptarea Declarației de
suveranitate la 23 iunie 1990 și alegerea președintelui RSS Moldova la 3 septembrie
1990. Pe de o parte, se observă un proces de democratizare a societății moldovenești și o
întoarcere la valorile naționale, iar pe de altă parte, Moscova a încurajat separatismul în
Moldova, conducând la declararea Republicii Sovietice Socialiste Găgăuzia și a
Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene.

Pe măsură ce mișcările de emancipare națională câștigau tot mai multă influență, opoziția
acestora din partea Moscovei a crescut. La începutul anului 1991, în statele baltice a avut
loc o confruntare directă între dorința populației autohtone de a obține libertate,
democrație și independență și autoritarismul sovietic, care dorea menținerea URSS. La 10
ianuarie 1991, Mihail S. Gorbaciov a adresat o notă ultimativă Sovietului Suprem al
Lituaniei, cerând „restaurarea constituției sovietice în țară și revocarea legilor considerate
neconstituționale de autoritățile unionale”. În urma confruntărilor de stradă dintre forțele
de ordine și populația civilă de la Vilnius, în zilele de 11-13 ianuarie 1991, au fost ucise
14 persoane și peste 600 au fost rănite. Câteva zile mai târziu, forțele speciale au ucis
patru protestatari la Riga. Marea Britanie a fost una dintre primele puteri din Occident
care a condamnat acțiunile militare de la Vilnius și Riga, susținând „reformele, nu
represiunile”, și a condamnat conducerea URSS pentru încercarea de a ascunde
evenimentele din Lituania. În RSSM, forțele democratice au reacționat și la 13 ianuarie
1991, la Chișinău a avut loc un miting al Alianței Naționale pentru Independență „16
Decembrie”, unde s-a condamnat agresiunea sovietică împotriva Lituaniei. Protestele din
statele baltice au dus la ieșirea acestora din componența URSS, astfel încât independența
Lituaniei a fost declarată la 11 martie 1990. Spre deosebire de Lituania, Letonia sau
Georgia, RSS Moldova a evitat confruntările cu victime. La 4 februarie 1991, Petru K.
Lucinschi a fost nevoit să demisioneze din funcția de prim-secretar al CC al PCM, fiind
înlocuit de Grigore Eremei. În contextul schimbărilor din statele baltice și al mișcărilor
din interiorul Moldovei, Frontul Popular din Moldova a cerut Parlamentului, în cadrul
mitingului din 10 mai 1991, adoptarea Declarației de Independență și a unor legi privind
cetățenia, privatizarea, Banca Națională, partidele, presa, introducerea valutei naționale și
naționalizarea averii PCM, precum și adoptarea Codului funciar. Până în vara anului
1991, situația în URSS era tensionată. Astfel, în perioada 18-21 august 1991, la Moscova,
a avut loc o tentativă de lovitură de stat organizată de un grup conservator, cu intenția de
a preveni destrămarea URSS, cunoscută sub numele de „puciul anti-Gorbaciov”. La 18
august 1991, Ghenadi I. Ianaev, vicepreședintele URSS, a semnat un decret prin care își
asuma exercitarea atribuțiilor de președinte al URSS începând cu 19 august 1991. La 21
august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o declarație condamnând
acțiunile de la Moscova și calificând lovitura de stat drept „o gravă crimă de stat
îndreptată împotriva suveranității republicilor, care poate aduce popoarelor prejudicii
enorme”. Încercarea ilegală de preluare a controlului asupra puterii de către unii membri
ai guvernului sovietic din august 1991 a accelerat colapsul acestui imperiu și a declanșat
o serie de declarații de independență: 24 august – Ucraina, 27 august – Republica
Moldova, 31 august – Uzbekistan și Kârgâzstan si 9 septembrie – Tadjikistan.3

Prin urmare, putem concluziona că Declarația de independență reprezintă un moment de

debut într-un nou parcurs pentru poporul nostru, fundamentat pe următoarele aspecte:

 stabilește că Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic,

având libertatea de a-și determina prezentul și viitorul fără intervenții externe, în
conformitate cu aspirațiile sacre ale poporului în contextul istoric și etnic al
dezvoltării sale naționale13;
 conturează direcțiile democratizării Republicii Moldova, promovând libertatea,
independența și unitatea națională, consolidarea statului de drept și tranziția către o
economie de piață cu implicații practice.4

3
,,Enigmele Istoriei” – Operatiunea ,,Eldorado Canyon” , anul II, NR. 11 (23), 30 noiembrie-23 decembrie 2021;
4
Andrei Smochina, ,, DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ DIN 27 AUGUST 1991 – ACT DE TEMELIE AL REPUBLICII
MOLDOVA”, p. 154;