Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Facultatea de Istorie

Introducere în Istorie
-Lucrare de seminar-

Revoluția de la 1848

1
Roman Gheorghiță Anul I,Grupa H113
An universitar 2019-2020
 In Țarile Române s-au produs trei revoluții in anul 1848: revolutia din Moldova care a fost
inabușita de la inceput,cea din Muntenia, iar a treia in Transilvania. Anul 1848 era un an
revoluționar in toata Europa, iar mişcarile din statele europene au reprezentat prilejul, cadrul
general al izbucnirii revoluţiei romane. Cauzele revolutiei romane erau nationale existenta
regimurilor politice asupritoare ( suzeranitatea otomana şi protectoratul ţarist asupra Ţării
Româneşti şi Moldovei, stăpânirea habsburgică în Transilvania , Banat şi Bucovina); politice şi
sociale ,absenţa drepturilor şi libertătilor cetatenesti, existenţa privilegiilor sociale, lipsa unei
reforma agrare şi existenţa unor constrângeri pentru ţărănime ( iobagia în Transilvania, clăcăşia
în Ţara Românească şi Moldova). La revoluţie au participat burghezia, boierimea de orientare
democratică, orăşenimea, ţărănimea.

Incercarea de revoluție din Moldova .

In dimineața zilei de 27 martie, are loc la Iasi, intr-un hotel, o intrunire a tinerilor insufletiti
de idei nationale si reformatoare, la care iau parte insa si alte persoane: boieri mari si mici,
negustori si cativa liberi profesonisti.Se redacteaza un memoriu in 35 de puncte,Petiţiunea-
proclamaţiune1, care incepand prin “sfanta pazire a Regulamentului (organic) in tot cuprinsul
sau, fara nici o rastalmacire”, cuprinde, intre altele: “grabnica imbunatatire a starii locuitorilor
sateni”, imbunatatirea administratiei (justitie, armata, finante), reforma scolara, ridicarea
cenzurii, infiintarea unei garzi cetatenesti si dizolvarea Obstestii Adunari ca una ce fusese aleasa
ilegal. O delegatie se prezinta lui Mihail Sturdza, care, pentru moment, se preface a primi cele
mai multe dintre cereri, dar, pe urma, avand asigurat concursul garnizoanei din Iasi, ordona
arestarea capeteniilor miscarii. O parte din acestea urmau sa fie surghiunite peste Dunare, in
Turcia; cumparand insa, intr-ascuns, echipajul barcazului care trebuia sa-i treaca la Macin, ei
ajung la Braila, si aici, cu ajutorul vice-consulului englez local, isi redobandesc libertatea,
ajungand apoi, prin Transilvania, in Bucovina. Aici vin, direct din Moldova , si alti revolutionari.
Şase revoluţionari, printre care şi Vasile Alecsandri şi Alexandru Ioan Cuza au scapat de sub
escorta şi au ajuns în Transilvania, unde au participat la Marea Adunare Naţională de la Blaj. La
24 mai 1848 revoluţinarii moldoveni
2
participanţi la Adunarea de la Blaj au redactat cel mai
radical program al revoluţiei române,’’Prințipiile noastre pentru reformarea patriei’’2, cerând

1
Document emis de catre revolutionarii pasoptisti din Moldova in 1848
2
A fost elaborat la Brasov programul si a fost semnat de catre 14 revolutionari.
unirea Moldovei cu Ţara Românească şi împropietarirea ţăranilor fără despăgubire. In vara
anului 1848 se aflau in Bucovina Alexandru Cuza, viitorul domn, Costache Negruzzi, Dimitrie
Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Manolache Costache Epureanu, fratii Rosetti, fratii Sion,
intr-un cuvant-cei mai de seama tineri ai Moldovei. Sosi, de asemenea, si Mihail Kogalniceanu,
care nu fusese amestecat in miscare, dar care avusese un conflict cu fiul lui Mihail Sturdza si
parasise tara. Cu totii au fost prieteneste primiti de familia Hurmuzachi, in a carei casa, la
Cernauti, si apoi la mosie, la Cernauca, aflara ospitalitatea cea mai aleasa. Aici, in urma
consfatuirilor avute si cu ajutorul gazdei, refugiatii scot Gazeta Bucovinei, iar Mihail
Kogalniceanu publica in august 1848 Dorintele partidei nationale în Moldova, noul program al
tineretului moldovean revolutionar. Acest program, in 36 de puncte, se deosebeste mult de
cererile revolutionarilor din martie; mai intai, el e impotriva regulamentului organic si a
protectoratului tarist care “nu poate in nici un chip face fericirea tarii” se cere apoi autonomia
Moldovei, egalitatea civila si politica a tuturor cetatenilor, adunare alcatuita din reprezentantii
tuturor starilor sau categoriilor sociale, garantarea libertatii si a domiciliului, instructie gratuita,
renuntarea, din partea boierilor, la privilegii, la scutirea de contributii si la robii tigani,
desfiintarea clacii si fapt foarte important unirea Moldovei cu Muntenia este cheia bolţii fără de
care s-ar prăbuşi întreg edificiul naţional.

Revolutia din Ţara Românească

In Muntenia, revolutia s-a bucurat, de la inceput, de mai mult succes decat in Moldova; una
din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei parti din administratie si armata.
In timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, in 1843, o societate politica secreta,
intitulata Dreptate-Fratie. Din ea faceau parte tinerii patrioti si progresisti, dintre care multi
studiasera in strainatate, mai ales la Paris . In capitala Frantei izbucnise revolutia la inceputul
anului 1848; conducatorii ei fagaduisera sprijin tinerilor munteni, in cazul cand se vor ridica
impotriva asupritorilor. Miscarea a izbucnit in tara, in ziua de 9 iunie 1848, la Islaz, in judetul
Romanati, ale carui autoritati, militare si civile, erau de partea revolutionarilor. S-a citit
Proclamatia de la Islaz3 in 22 de articole, alcatuita, in ce priveste fondul, de Nicolae Balcescu,
3
iar sub raportul formei, de Ioan Heliade Radulescu, in care se prevedea, ca revendicarile
esentiale: “Independenta…administrativa si legislativa pe temeiul tractatelor lui Mircea si
3
Este programul adoptat la 9 iunie 1848 de miscarea revolutionara din Tara Romaneasca.
Vlad V. si neamestec al nici unei puteri din afara in cele din intru ale sale”, “egalitatea
drepturilor politice”, suprimarea rangurilor sociale, improprietarirea taranilor,
“emancipatia manastirilor inchinate” locurilor sfinte, desfiintarea robiei. Nu se vorbea de
Unirea Principatelor. In acea zi, la Bucuresti, trei tineri trag cu pistolul asupra lui Gheorghe
Bibescu: acesta scapa insa numai cu spaima, epoletul oprind glontul. Peste doua zile, la 11 iunie,
multimea, la semnalul dat prin tragerea clopotului de mitropolie, incepe a se aduna; apar
steaguri, cocarde si esarfe tricolore; palariile se impodobesc cu penaje tricolore; in aclamatii si
urale, toti se indreapta spre palat. Bibescu stiind ca nu are sprijinul armatei - in cursul diminetii,
ofiterii in corpore venisera la palat, aratand ca vor apara tara de dusmani, dar nu vor varsa sange
de roman – semneaza, seara, noua constitutie – de fapt proclamatia – si accepta formarea unui
guvern provizoriu, a carui lista ii e prezentata de revolutionari. Cum insa a doua zi, 12 iunie,
consulul tarist, Gheorghe de Kotzebue, protesteaza formal impotriva noii oranduiri care desfiinta
de drept si de fapt Regulamentul organic, parasind Bucurestiul, domnul, cuprins de teama
nevoind sa ia asupra-si consecintele miscarii, abdica in dupa-amiaza zilei de 11 iunie si se
retrage, prin Campulung, in Transilvania. Anuntand acest fapt in ziua urmatoare, guvernul
provizoriu arata totodata tarii si noua sa componenţă, reconstituita, cuprinzand si pe cei de la
Islaz. In fruntea Guvernuuil provizoriu, organ suprem, prezidat de mitropolitul Neofit si
numarand ca membrii pe Heliade, Stefan Golescu, Tell, Magheru si, pentru cateva zile numai, un
mare negustor bucurestean Gh. Scurti. Vin apoi, imitand guvernul revolutionar francez,
“secretarii guvernului vremelnicesc”: C.A. Rosseti, N. Balcescu, A.G. Golescu si Ion C.
Bratianu, adica elementele tinere, cele mai dinamice . In sfarsit, “Ministerul vremelnicesc”
alcatuit din Nicolae Golescu, “ministrul dinlauntru “ sau de interne, Ion Campineanu, “ministrul
dreptatii”, Ioan Voinescu II, “ministrul treburilor din afara sau de externe”, C.N. Filipescu,
“ministrul finantei”, Gh. Nitescu, “obstescul controlor”, controlorul I. Odobescu, “ministrul de
razboi”, Heliade, “ministrul instructiei publice”, Scarlat Cretulescu, “comandantul gvardiei
nationale”, Constantin Cretulescu, “presidentul sfatului orasenesc” – apoi va fi Cezar Bolliac, si
Margarit Mosoiu, “seful politiei”. In aceiasi zi, adica la 14/26 iunie, guvernul revolutionar da si
primele sale decrete: desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor boiereşti, înfiinţarea unei armate
4
naţionale pusă sub comanda lui Gheorghe Magheru, decretarea Tricolorului ca steag naţional,
înfiinţarea “Comisiei Proprietăţii” pentru rezolvarea problemei agrare. La insistenţa Rusiei,
Poarta intervine prin trimiterea unui comisar în Principate, Soliman pasa, care era un om relative
moderat printre oamenii de stat otomani. Delegaţia română i-a propus acestuia sa se inlocuiasca
guvernul revoluţionar cu o locotenenta domneasca( consiliu alcatuit din 6 ministri). La incepul
Soliman a refuzat motivând ca era acelasi govern revoluţionar ascuns sub un nou nume. Ulterior
a acceptat locotenenţa. Turcii au intervenit si l-au inlocuit pe Soliman cu Fuad Effendi cunoscut
pentru duritatea sa. La 6 / 18 septembrie 1848 a avut loc la Bucuresti o adunare unde s-au ars
copii ale Regulametului Organic şi portetul lui Pavel Kiseleff.. În aceste conditii , o armată
condusă de Fuad Effendi a ocupat Bucureştiul, zdrobind pe Dealul Spirii rezistenţa pompierilor
conduşi de Pavel Zăgănescu ( 13/ 25 septembrie 1848). În urma luptei din Dealul Spirii,
revoluţia din Ţara Românească a fost înfrântă, revoluţionarii au fost arestati, iar regimul
Regulamentului Organic este reintrodus. Scurta perioada de trei luni cat a durat revolutia in
Muntenia a avut totusi urmari insemnate. Ea a produs o miscare a maselor, o zguduire a
societatii, in special a clasei privilegiate, a facilitat patrundera ideilor de reforma sociala, care-si
vor gasi mai tarziu expresia in dispozitiile din 1858 ale Conventiei de la Paris (egalitatea tuturor
in fata legilor, suprimarea titlurilor nobiliare) si in legile din 1863-1864 ale lui Cuza si
Kogalniceanu: securizarea averilor manastiresti, improprietarirea taranilor si legea
invatamantului. Pe de alta parte, prin influenta exercitata, in mai mare masura asupra
revolutionarilor din Moldova, care formuleaza, utilizand proclamatia in 22 de puncte, programul
din august, si in mai mica masura asupra revolutionarilor din Transilvaniei, ea contribuie la
intarirea si adancirea ideii de unitate nationala. In sfarsit, prin propaganda in Apus a fruntasilor
exilati, ea determina un puternic curent de opinie publica si guvernamentala in favoarea
Principatelor, curent care-si va dovedi eficacitatea cu prilejul incheierii Tratatului si apoi a
Conventiei de la Paris (1856, respectiv 1858). Nu este, prin urmare, exagerat a afirma ca
revolutia munteana de la 1848 sta la baza Romaniei moderne, ca ea a influentat puternic,
principal si politic, aceasta dezvoltare, ca “pasoptistii” au binemeritat de la patrie.

Revoluția din Transilvania

. In Transilvania, revolutia a durat mai mult si pe langa caracterul ei social, a avut si unul
national. Tineretul progresist maghiar, in cadrul miscarilor care izbucnesc in acest an, 1848,in
5
cuprinsul imparatiei austriece si anume la Viena, in Italia si in Boemia, se ridica sub conducerea
lui Lajos Kossuth si proclama Ungaria independenta; totodata hotarasc anexarea Transilvaniei la
noul stat maghiar. Romanii nu puteau admite, evident, acest lucru; pe de alta parte, voiau
drepturi egale cu ale celorlalte nationalitati din Transilvania. De aceea, ei hotarasc, la randul lor,
convocarea unei adunari in care sa discute toate problemele care-I priveau. Adunarea se tinea,
intr-adevar, in zilele de 3/15 - 5/17 mai 1848, langa Blaj, pe o campie care de atunci s-a numit
Campia Libertatii. In urma unor cuvantari tinute in cadrul Adunarii, s-a votat o rezolutie in patru
puncte prin care “natia romana se declara si se proclama… de sine statatoare si … parte
intregitoare a Transilvaniei, pe temeiul libertatii egale”si “depune juramantul de credinta
catre imparat si catre patrie “. Adunarea a votat în unanimitate documentul intitulat Petiţiunea
Naţionala, un program politic radical , discursul fiind citit de Simion Barnuţiu. Se cerea :
reprezentare proportionala in toate ramurile de conducere si in administratia tarii, libertatea
presei si a intrunirilor, scoli de tot felul si o universitate etc. Se protesteaza apoi solemn
impotriva unirii cu Ungaria, facuta fara consultarea romanilor. Din motive strategice, pentru a
evita o intervenţie militară austriacă, se afirma fidelitatea faţă de împărat, iar problema unitătii
naţionale nu a fost inclusă în program, însă pe Câmpia Libertăţii s-a strigat “Noi vrem san e
unim cu ţara”. Un rol important în organizarea Marii Adunari Naţionale de la Blaj si a
revoluţiei aici în general l-au avut Simion Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Avram Iancu, Andrei
Şaguna etc.Cererile românilor au fost trimise împăratului şi Dietei de la Cluj. Dieta de la Cluj a
votat însă unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar împăratul a fost de accord cu acest act, învrăjbind
cele două naţiuni.. Au început ciocniri violente între maghiari şi românii din Transilvania, care
nu doreau să se supună administraţiei maghiare. În multe localitaţi s-a tras cu arma şi au avut loc
măceluri. În septembrie 1848 a avut loc o a treia Adunare la Blaj, la care au participat ţăranii
români organizaţi militar de Avram Iancu. Adunarea s-a transformat într-o veritabilă tabară
ţărănească. S-a trecut la organizarea politică şi militară a Transilvaniei pe baze noi. Provincia a
fost împărtită în 15 prefecturi fiecareia corespunzându-I câte o legiune, având în frunte pe Avram
Iancu. S-a constituit Comitetul Naţional cu sediul la Sibiu , care juca rolul unui veritabil guvern
românesc. La 4 martie 1849 s-a publicat la Viena o nouă constituţie imperială prin care se
restabilea autonomia Transilvaniei şi se admitea existenţa naţională a românilor. În aceste
condiţii guvernul revoluţionar maghiar a făcut apel la generalul polonez Iosef Bem, care
restrânge zona de apărare românească la Munţii Apuseni, care a devenit un bastion de apărare de
6
necucerit. Pe teritoriul cucerit, nobilimea maghiară a dezlănţuit o cruntă represiune împotriva
ţăranilor români. S-au organizat adevărate “ tribunale de sânge” conduse de Lajos Csany.
Împăratul austriac Franz Iosef a cerut ajutorul armatei ruseşti pentru a învinge revoluţia
maghiară, ceea ce a condus la înţelegerea dintre liderii revoluţiei române şi cei ai revoluţiei
maghiar. S-au purtat tratative între cele doua părţi-română şi ungară- prin intermediul deputatului
roman Ioan Dragoş. Guvernul maghiar a purtat tratative la Debreten, între Nicolae Bălcescu şi
Lajos Kossuth. Sub presiunea ofensivei ţariste , guvernul maghiar a acceptat sa semneze la 2/ 14
iulie 1849 “ Proiectul de Pacificaţie”, semnat prea târziu , astfel încât armata maghiară a fost
silita sa capituleze în fata fortelor austriece şi rusesti la Siria. Prin proiect se recunostea dreptul
românilor de a-şi folosi limba română în administraţie, independenţa Bisericii Ortodoxe.
Revoluţia a fost înfrântă în Transilvania, fiind reinstaurata stăpânirea habsburgică asupra
Transilvaniei şi Ungariei. Revoluţia româna a fost parte a revoluţiei generale europene, însă a
avut trăsături specifice. A avut un caracter democratic- prin revendicările politice şi participarea
populaţiei, naţional- prin idealurile susţinute, unitar- prin cauze, revendicări asemănătoare şi
colaborarea dintre revoluţionarii din provincii diferite. Cu toate că a fost înfrântă de marile
puteri, revoluţia a accentuat consţiinţa de sine a naţiunii române şi a stabiliti cadrul de
modernizare a societăţii româneşti şi de constituire a statului naţional unitar roman.

Bibliografie ;

Lucrari speciale

1.Iscru G.D, Revoluția Romană din 1848-1849 ,Bucuresti, Editura

Nicolae Bălcescu,1997

2.Platon Gheorghe,Geneza Revoluției Române de la

1848,Iasi,Editura,Junimea,1980.
7

3 Berindei Dan ,Revolutia Română din 1848-

1849,Bucuresti,Editura,Enciclopedica,1998.
8