Desfăşurarea războiului
In seara zilei de 1 martie 1992, gardistii si cazacii au provocat
un incident la o petrecere, apoi au atacat politia
moldoveneasca chemata in ajutor; politistii au deschis foc,
omorand un cazac, dupa care s-au retras in sediu. Acest
incident a servit drept pretext dislocarii ultimei sectii
moldovenesti de politie dintr-un oras transnistrean. Sediul
politiei a fost atacat de gardisti si cazaci, care i-au facut
prizonieri pe politisti, dezarmandu-i.
2 martie 1992 - Republica Moldova devine membru ONU,
ceea ce conduce la recunoasterea caracterului ilegal al auto-
proclamatelor "republici" nistreana si gagauza.
Este ziua in care incepe razboiul, prin declansarea
conflictului armat la Dubasari, printr-o diversiune a
separatistilor, despre a carei pregatire se stia de multa
vreme, dar pe care autoritatile statului moldovean nu au
incercat s-o dezamorseze.
Comitetul executiv raional si toti politistii din Dubasari s-au
retras in satul Cocieri, care a devenit un centru de rezistenta,
aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.
Gardistii au intrat in Cocieri, cu 2 blindate, deschizand foc
fara avertisment asupra trecatorilor. Au fost impuscati doi
tarani si o mama care mergea cu copilul de mana. taranii si
politistii au reusit sa-si procure, fara incidente, armament de
la o cazarma subordonata Armatei a 14-a.
Gardistii si cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la
Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Rabnita - constituind
"posturi de control " cu cate un blindat; astfel de posturi vor
fi create si pe soseaua Tiraspol-Dubasari si la barajul
hidrocentralei Dubasari.
3 martie - au fost blocate caile de acces dinspre Chisinau
spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii nationale;
gardistii si cazacii ataca satul Cocieri, dar sunt respinsi; seara
ajunge in sat o unitate de politie, trimisa de la Chisinau.
La 4 martie, orele 14, gardistii si cazacii patrund in satul
Cosnita, atacand pe cei 15 politisti, nevoiti sa deschida focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardisti sunt trimise la
Cocieri.
6 martie - "Comitetul de aparare a republicii sovietice
socialiste moldovenesti nistrene" a hotarat izolarea tuturor
politistilor care nu au depus juramant de credinta fata de
"republica"; in aceasta situatie erau 85 de politisti.
In noaptea de 12 - 13 martie, doi politisti de la postul
Ursoaia de pe soseau Tighina - Causeni au fost atacati dintr-
un camion - care transporta armament pentru separatistii
gagauzi - pe care il oprisera pentru control; un politist a fost
ranit, altul ucis.
La 13 martie, la Tighina, dupa desfiintarea sectiei
moldovenesti de politie (singura institutie care mai
reprezenta statul moldovean in oras), este inaugurata o
sectie de politie subordonata secesionistilor, constituita ca o
forma de putere sovietica; este infiintata o noua formatiune
paramilitara ilegala; gardistii ataca politistii din Cosnita,
ucigand unul si ranind mai multi; dimineata, 2 blindate ale
gardistilor au deschis foc de mitraliera asupra satului.
14 martie: Gardistii si cazacii arunca in aer podurile de la
Vadul lui Voda, de langa Dubasari, de pe soseau Chisinau -
Volgograd. Pozitiile moldovenesti de langa Roghi sunt
atacate, inregistrandu-se 15 morti;
La 15 martie, Smirnov semneaza un decret prin care se
creeaza o comisie de stat pentru ocrotirea sociala a
militarilor si persoanelor demobilizate, actiune menita a
atrage de simpatia militarilor, guvernul Moldovei face un
apel catre gardisti, pentru depunerea armelor pana la data
de 17 martie.
24 martie - Se semneaza un nou acord de incetare a focului;
se efectueaza un schimb de prizonieri: secesionistii
elibereaza 11 persoane, moldovenii, 18.
31 martie - presedintele Snegur tremite o telegrama
companiei moscovite de teelviziune Ostankino, protestand
contra modului de prezenatre a conflictului, si alta telegrama
maresalului Saposnikov, protesatnd impotriva zborurilor
avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.
Atacuri asupra populatiei civile Toate localitatile din
Transnistria, ramase fara politie, au ajuns la cheremul
cazacilor, gardistilor si delincventilor, de obieci beti mereu,
care atacau, jefuiau, violau, bateau si torturau populatia
romaneasca.
7 martie - Gurie Popa, primarul din Parata (Dubasari) , a fost
atacat in casa de un grup de gardisti si cazaci care, dupa ce
au tras rafale automate asupra casei, l-au batut si batjocorit.
Inginerul sef, Grigore Bulat a fost batut cu salbaticie.
Luna aprilie marcheaza implicarea fatisa a Rusiei si Armatei a
14-a rusa de partea separatistilor; intentiile clare ale Rusiei
sunt de a pastra Tighina drept cap de pod.
1 aprilie: politia moldoveneasca incearca liberarea orasului
Tighina, controlat de secesionisti; cad in lupta 8 politisti.
2 aprilie, gen. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a
adreseaza un ultimatum presedintelui Snegur, cerand ca
fortele moldovenesti sa se indeparteze la 15 km de Tighina.
2 aprilie - pe aeroportul militar Chisnau se semneaza un
acord de incetare a focului, intre primul ministru al
Moldovei, Muravschi, presedintele "sovietului suprem",
Maracuta si comandantul Armatei a 14-a rusa, Netkacev.
14-17 aprilie, semnarea protocolului grupului de lucru
pentru stabilizarea situatiei in Tighina: dezarmarea
formatiunilor para-militare, deminarea zonei, asigurarea
ordinii de catre politia moldoveneasca si militia separatista.
17 aprilie, la Chisinau are loc o noua reuniune cvadripartita
la care se adopta statutul comisiei mixte pentru controlul
respectarii incetarii focului, stabilindu-se un numar de 400
observatori care sa supravegheze linia ce separa politia
moldoveneasca de fortele rebele pe o lungine de 262 Km.
Pana la 15 mai, numai observatori din Moldova si România
ajunsesera in zona pentru supraveghere. Incetarea focului va
deveni efectiva la Tighina de-abia din 20 aprilie.
La 6 si 7 mai, este atacat cu rachete postul de politie de la
Cocieri.
In perioada 8 - 18 mai au loc atacuri asupra locuitorilor si
posturilor de politie de la Cocieri, Cosnita, Gura Bicului,
Dragalina, Dubasari-Pod, Roghi.
Inca din luna aprilie, incepe retragerea unor efective de
cazaci, de care chiar separatistii voiau sa se debaraseze, dat
fiind caracterul indisciplinat si turbulent al acestora. In
paralel, apar noi formatiuni paramilitare, ca Beretele Negre,
sosesc din Ucraina, memebri ai armatei ucrainiene de inspector. Şi-a pierdut viaţa la 19 mai 1992 în luptele de pe
autoaparare. platoul Coşniţa. Institutia Publica Gimnaziul Sinesti

Pierderile Republicii Moldova Popa Ion Gheorghe Născut la 22 aprilie 1957 în oraşul
Nisporeni. În anul 1980 a absolvit Universitatea de Stat din
în războiul din Transnistria: „Numai faptele ne fac
Chişinău, facultatea de bibliografie şi biblioteconomie. A
a) Umane: lucrat un timp în calitate de şef al Secţiei de Arte la să cunoaștem ceea ce suntem”
- Morți – circa 802 Biblioteca Naţională din Chişinău. După satisfacerea (Molière)
- Răniți – peste 5000 serviciului militar, a activat în diferite domenii, ultima funcţie
- Refugiați – 108.000 fiind cea de şef de brigadă în satul Mileşti, Nisporeni. A
b) Materiale: luptat, în calitate de comandant de pluton, pe platoul
- Venitul național al Republicii Moldova (1991) – Coşniţa, unde şi-a pierdut viaţa la 6 iulie 1992. A fost 2martie 2021
15,4 miliarde ruble înmormîntat în cimitirul din satul Mileşti, Nisporeni.
- Pierderile economiei naționale – 12 miliarde ruble
Dumbravă Valeriu Ion Născut la 31 iulie 1969 în satul Comemorarea a 29 de ani de la
(cursul rublei din anul 1992) Cioreşti, Nisporeni. După absolvirea şcolii medii din stul natal
- Necesitățile refacerii localităților și obiectivelor îmbrăţişează profesia de sudor electric la Şcoala profesională începutul acțiunilor de luptă pentru
distruse – 15 miliarde ruble. tehnică din Nisporeni. Între anii 1987-1989 îşi satisface
serviciul militar. După demobilizare se angajează în Brigada apărarea integrității și independenței
cu destinaţie specială a Ministerului de Interne în calitate de
subofiţer. Participat la luptele de pe platoul Coşniţa. A fost Republicii Moldova (1991 - 1992)
ars de viu de către separatişti în automobil, în satul Gîsca,
Căuşeni. A fost înmormîntat în cimitirul din satul natal. E
decorat post-mortem cu ordinul „Ştefan cel Mare”.

Eroii căzuți pe cîmpul de luptă

Bulicanu Valeriu Gheorghe Născut la 11 noiembrie
1996 în satul Boldureşti, Nisporeni. Absolvent al şcolii medii
din localitatea natală. În anii 1984-1986 şi-a satisfăcut
serviciul militar.După revenire la vatră s-a angajat ca
magistru la Uzina Experimentală Mecanică din Chişinău.În
una din luptele de pe platoul Tighina, la 20 iunie 1992, a
căzut cu moarte de erou. Este decorat post-mortem cu
ordinul „Ştefan cel Mare”.
Ţernă Tudor Emilian Născut la 13 martie 1965 în satul
Ciuteşti, Nisporeni. După absolvirea în 1982 a şcolii medii din
satul natal, îşi continuă studiile la Şcoala Tehnică Militară din
Kaliningrad, iar din 1985 şi pînă în mai 1990 a lucrat în
calitate de tehnician-mecanic de reparaţie a avioanelor în
oraşul Kotelinikovo. În noiembrie 1990 a fost angajat în Pliant realizat de:
funcţie de inspector superior al Secţiei de Paşapoarte şi Vize, Consiliul elevilor;
ulterior fiind transferat în Secţia Poliţiei Judiciare ca Directorul adjunct pentru educație