CONFLICTUL INTERETNIC DE LA TARGU-MURES

Conflictul interetnic de la Târgu Mureș s-a concretizat în confruntările grave care au

avut loc între 19 martie și 21 martie 1990 la Târgu Mureș, în urma cărora cinci oameni și-au
pierdut viața, sute de oameni au fost brutalizați și răniți, iar conviețuirea interetnică în Târgu
Mureș a fost alterată considerabil pentru o perioadă de timp.

În 20 ianuarie 1990 este dat publicității următorul comunicat. „În 18 ianuarie

reprezentanții birourilor executive județean și municipal al FSN, al Inspectoratului Școlar
Județean, precum și conducerile Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» și a Liceului „Bolyai
Farkas” au dezbătut posibilitățile satisfacerii propunerilor unor elevi și părinți. S-a ajuns la
următoarea hotărâre. Începând cu data de 1 septembrie 1990, Liceul „Alexandru Papiu
Ilarian” va funcționa cu limba de predare română, iar Liceul „Bolyai Farkas” cu limba de
predare maghiară”.

În 21 ianuarie se semnalează primele proteste ale elevilor români de la liceul “Bolyai

Farkas” și a părinților acestora împotriva separării stricte pe naționalități a celor două licee.
Câteva zile mai târziu a urmat protestul cadrelor didactice, secția română de la același liceu.
În același timp, elevii și profesorii maghiari solicitau ca această transformare să se facă
imediat. În susținerea acestui deziderat, elevii maghiari au intrat în grevă, gestul lor fiind
preluat de către studenții maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.

La data de 10 februarie 1990 la Târgu Mureș aproape 100.000 de etnici maghiari au

participat la un marș al tăcerii, ținând în mână o carte și o lumânare. Participanții cereau
reînființarea Universității Bolyai din Cluj, reorganizarea rețelei de școli cu predare în limba
maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară, un minister al naționalităților etc.

În data de 15 martie 1990 în localitățile cu o populație semnificativă maghiară are loc

sărbătoarea de comemorare a luptei de libertate, a 142-a aniversare a revoluției maghiare
antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestări și-au anunțat prezența și oficialități din
partea statului maghiar, existând și solicitări din partea autorităților maghiare ca la
manifestările comemorative să participe ambasadorul ungar la București.

Potrivit autorităților din România la aceste evenimente aniversare, în mai multe

localități din Ardeal, printre care Satu Mare și Târgu Mureș, cetățeni din Ungaria și cetățeni
de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne și drapele ungare, au
înlocuit inscripții în limba română și au instigat populația românească prin lozinci și cântece
provocatoare” .

Pe 16 martie 1990, la Farmacia nr. 28 din cartierul Tudor din Târgu Mureș a avut loc un
incident antiromânesc potrivit cotidianelor Cuvântul liber și Adevărul, care preluase o știre a
Agenției Rompres, șefa farmaciei, Kormoczy a înlocuit firma în limba română cu cea în limba
maghiară, refuzând, de asemenea să-i mai servească pe cetățenii români care au protestat.
Seara, Nagy Samuel a intrat într-o coloană de manifestanți români, rănind 14 persoane.

Câteva sute de etnici români din localitate s-au adunat în fața farmaciei și au scandat
lozinci antimaghiare. Au trecut la ștergerea inscripției în limba maghiară. Mai târziu au
început să-i agreseze pe etnicii maghiari. În acea zi au bătut un grup de reporteri din Ungaria
care au încercat să-i filmeze. Poliția a intervenit foarte târziu, iar la sosirea echipajului de
poliție, reporterii au fost conduși la Poliție.

În dimineața de 19 martie la orele 8 s-a întrunit Biroul județean al CPUN, pentru o nouă
împărțire a atribuțiilor. Înspre ora zece, manifestanții români au solicitat demisia lui Kincses
Elod, a lui Tokes Andras, respectiv a lui Kiraly Karoly. Singurul prezent în Târgu Mureș era
atunci Kincses Elod. După prânz sub presiunea mulțimii, dar și a reprezentanților județenei
CPUN, Kincses a demisionat. În jur de ora 15, peste 100 de maghiari s-au adunat în fața
sediului partidelor din strada Bolyai nr. 30, unde era sediul mai multor partide politice (PNL,
PNȚ, etc.), dar și al UDMR, astăzi Curtea de Apel. Intenționau să-l reinstaureze pe Kincses. În
același timp, transportați cu mai multe autobuze de la Reghin, Hodac, Ibănești, Toaca, etc.,
românii s-au îndreptat spre Studioul de Radio Târgu Mureș. Era ora 16. Ajungând în dreptul
sediului partidelor, au atacat pe ungurii rămași în cladirea sediului UDMR.

În dimineața zilei de 20 martie, cele două tabere au început să se regrupeze, ajungându-

se ca în centrul orașului să se desfășoare două mitinguri spontane.

În jurul amiezii erau masați pe de o parte peste 10 mii de maghiari, inclusiv veniți din
Sovata și de pe Valea Nirajului, din Acățari, Miercurea Nirajului, Eremitu ce ocupau partea de
la Consiliul județean până la statuia lui Avram Iancu.

Pe cealaltă parte, 4000 de români, inclusiv veniți din Reghin și de pe Valea Gurghiului,
din Ibănești, Hodac, Toaca ce ocupau partea de la Consiliul județean spre Catedrala mică.

În jurul orelor 14, Prefectura și Primăria au fost ocupate de UDMR și maghiari. Între
timp, autobasculanta condusă de Marin Preda a capotat pe treptele Catedralei mici. Șoferul
a fost lovit cu pietre și a pierdut controlul mașinii, retezând un stâlp de înaltă tensiune care i-
a accidentat mortal pe Teodor Rusu, respectiv Kiss Zoltan, din comuna Gheorghe Doja.

În comuna Ernei, mai multe autobuze cu români de pe Valea Mureșului și a Gurghiului

au fost oprite, incendiate, iar pasagerii molestați.

La scurt timp o masă de cetățeni de etnie maghiară din valea Nirajului și Sovata, veniți
prin Eremitu, în jurul orei 20, coborând pe strada Bradului din Tîrgu Mures cu ajutorul a 3
camioane care au parcat in piața Bolyai și înarmați de asemenea cu bâte, topoare, cuțite și
alte obiecte contondente, în grup organizat, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac
și Ibănești.[2] Grupul maghiar a reușit să incendieze toate autobuzele cu care veniseră noii
combatanți și să-i agreseze pe săteni. În aceste momente tensionate Mihăilă Cofariu a fost
agresat. Unul din agresorii acestuia a fost cetățeanul român de etnie maghiară Barabás Ernő.
Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmare ale cameramanilor prezenți în
hotelul Grand, în fața căruia s-au desfășurat evenimentele.

În ziua următoare situația tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu
Mureș - Reghin, în localitățile Dumbrăvioara, Ernei și Sângeorgiu de Mureș cu scopul de a
împiedica venirea spre Târgu Mureș a populației de etnie română. Alte baraje au mai fost
instalate în municipiul Târgu Mureș și de asemenea pe ruta Târgu Mureș - Sovata, Râciu -
Târgu Mureș și Band - Târgu Mureș.[2]

În centrul Târgu Mureșului, ceea ce doar se prefigura nu a mai putut fi stopat.

Cordonul de milițieni neînarmați nu i-au putut opri pe români sa atace pe maghiari. Ca
urmare a atacului maghiarii care se aflau in fata prefecturii au fugit in prefectura si palatul
culturii. Conflictul ce începea să semene cu un masacru general a izbucnit în jurul orei 16-17.
S-au folosit drept arsenal de luptă sticle incendiare(coctailuri Molotov), bâte, furci, bile
metalice, topoare, sulițe cu vârf metalic, săbii Ninja.

"Trupele românești au sosit în Târgu Mureș, dar nu au protejat maghiarii de atacul

instigat de Vatra Românească în „Martie negru” din anul 1990." (Citat din sursă)

În jurul orei 18, primele tancuri ale Diviziei 6 Tancuri și-au făcut apariția în zonă. Aprobarea
de intervenție pentru aplanarea conflictului a fost dată târziu, iar încăierarea generală și
scenele de coșmar erau deja consumate. Au fost așezate două rânduri de tancuri, sub
comanda col. Ștefan Damian, între cele două părți combatante. Prezența Armatei nu a
calmat spiritele, dar violența atacurilor în valuri a scăzut în intensitate. În jurul orelor 22-23,
grupurile au început să se împrăștie. Conflictul se încheiase. S-a dat ordin să fie blocate toate
intrările în oraș, să fie legitimate toate persoanele, oprite și verificate mașinile care încercau
să intre și să iasă din oraș. Situația era sub aparent control.

Revenind la Mihăilă Cofariu presa națională și internațională a prezentat în primă fază

un caz din centrul Transilvaniei unde agresorii români au bătut mai mulți cetățeni maghiari
printre care și un cetățean de etnie maghiară îmbrăcat într-un pulover verde. Imaginile
șocante[judecată de valoare] prezentate atunci îl aveau în prim plan pe cel îmbrăcat în verde
și menționau ura cetățenilor români față de tot ce are legătură cu ungarii inclusiv culoarea
verde prezentă pe steagul Ungariei.

Imaginile filmate de un cameraman irlandez au fost redate și comentate până în

momentul în care a fost dezvăluită identitatea celui bătut chiar și atunci când era căzut la
pământ și nu mai mișca: un român din Ibănești. Ulterior, analizând filmele prezentate
agresorul a fost identificat în persoana lui Barabás Ernő. La scurt timp după evenimentele din
20 martie acesta a părăsit România, fugind în Ungaria.

Singurul adevăr de necontestat până în acest moment al acestor evenimente e că doi

oameni au fost nenorociți: în 19 martie Suto Andras este rănit și își pierde un ochi, iar pe 20
martie Mihăilă Cofaru este bătut până aproape de moarte.Rezultatul acestor confruntări
poate fi descris astfel în date: 5 morți - 2 români și 3 maghiari, 278 de răniți. O biserică
ortodoxă incendiată, iar sediul local al partidului UDMR vandalizat.

Rezultatul oficial al anchetei este următorul: 30 de persoane au fost trimise în judecată,

iar alte 21 au fost arestate, în cursul urmăririi penale - 12 romi, 8 maghiari și un român.
Tribunalul a pronunțat sentințe de penalizare pentru mai multe persoane: unguri (1) și romi
(7). Procurorul Liviu Moica, cel care s-a ocupat de acest caz a declarat câțiva ani mai târziu:
„Am audiat o grămadă de victime, martori, dar nu am avut condamnați. 1-2 incendiatori s-au
spânzurat, 4-5 au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu AN (autor
necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred ca se va mai face nimic” [3]

La 1 septembrie 1992 a fost emisă o sentință de executare a 10 ani de închisoare,

pentru Ernő Barabás, cel care l-a agresat pe Mihăilă Cofariu. În februarie 2007 Tribunalul
Mureș a emis un mandat de arestare european pe numele lui Ernő Barabás. [4] Deși
autoritățile române l-au condamnat pe Ernő Barabás pentru tentativă de omor și ultraj
contra bunelor moravuri, fiind aflată adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului,[4]
autoritățile maghiare Nu doresc extrădarea acestuia, Kincses Elod, avocatul părții urmărite,
afirmând: „După mine, Barabás Ernő nu va fi arestat, fiindcă organele maghiare nu-l vor
extrăda”[4].