Iluzia votantului si credinta in relevanta personala

In present, s-a inregistrat o scadere a prezentei la vot cu cca 50 % in SUA, in acest send COmisia
Federala Electorala prezinta catre populatie scenario care contureaza importanta unui singur vot in
modificarea votului. Totusi, toate aceste scenarii sunt vechi (au avut loc in sec 19), in conditiile in
care numarul alegatorilor era de doar 10 mii si aceștia alegeu reprezentanții în Camera
reperzentanților. Din acea perioadă, nu s-a inregistrat nici o situație în care să se facă diferența cu un
vot.
Un act individual de vot este definit ca o investtie către un rezultat dorit făcută de un cetățean care
măsoară beneficiile așteptate în raport cu costurile votului, iar pentru ca investiția să fie considerată
rațională, probabilitatea rezultatului aar trebui sa fie mai mare decât 0. Iar, după cum a fost
demonstrat la alegerile prezinteiale din SUA din 2000, rezultatele alegerilor ar fi mai degraba
denaturate din cauza numararii gresite a voturilor decat de comportamentul unui singur alegator
(votant).
Mai mult decat atat, actiunea de votare implica timp și efort, iar modelul clasic al alegerii rationale
nu explica rationamentul din spatele acestei actiuni, adica de ce individul ar accepta să se angajeze
intr-o activitate cu astfel de responsabilitate, fără a primi ceva in schimb.
În această situație apare si DILEMA BUNURILOR PUBLICE, care reflectă conflictul dintre
interesul individului de a evita costurile votului și interesul colectiv în conservarea sistemului
democratic. În această situație, votul este dezirabil social, nu și individual. In incercarea de a explica
fenomenul votului, unii teoreticieni au presupus că indiferent de rezultatul alegerilor, unii indivizi
pot aduna beneficii de pe urma votării, de ex. prin reflectarea părerilor și opiniilor politice proprii
sau exercitarea datoriei de cetățean responsabil. Foarte putini insa s-au orientat spre partea
mecanismelor psihologice din spatele acestor decizii. In acest text vor fi adresate 2 mecanisme:
Iluzia votantului si Credinta in relevanta personala (credința că voturile individuale contează
indiferent de valoarea lor predictivă pentru comportamentul altora).
”Iluzia Votantului” apare atunci când oamenii își proiectează propriile intenții, fie de a vota, fie de
a se abtine, mai puternic in legatura cu cei asemanatori lor, decit cu cei diferiti. Deoarece această
diferență de proiecție inspiră un optimism mai mare cu privire la rezultatul alegerilor atunci când se
are în vedere votul, mai degrabă decât abținerea, mulți oameni pot alege să voteze.
Quattrone și Tversky au sugerat că alegătorii își consideră propriile decizii ca fiind colective ale
deciziilor altor milioane de alegători care împărtășesc preferințele lor politice. Aceștia au atribuit
iluzia votantului credinței că această iluzie ar putea induce/ motiva oarecum pe alții să voteze.
”Credința în relevanța personală” - oamenii tind să își atribuie acțiunile unor decizii proprii,
necătând la faptul că statistica poate prezice comportamentul unei majorități a indivizilor.
ne-am aștepta că dacă oamenii cred că voturile lor contează, percepția lor că un vot va fi irosit va fi
scăzută și încrederea lor în votarea viitoare ar fi ridicat în două seturi de circumstanțe. 1.dacă
rezultatul este pozitiv și persoana a votat, el sau ea ar putea specula că rezultatul ar fi putut fi
nefavorabil dacă s-ar fi abținut. 2. dacă rezultatul este negativ și persoana s-a abținut, s-ar putea
întreba dacă victoria ar fi fost posibilă dacă ar fi votat. Dimpotrivă, atunci când nu există
oportunități de raționament contrafactual, percepțiile asupra irosirii sunt în mare parte ridicate, iar
încrederea în votarea viitoare este cel mai probabil redusă.
Studiul 1 - exploră posibilitatea că iluzia votantului este mai puternică printre earlier voters decât
între late voters. pentru a testa această teorie a fost asociat fiecare rezultat colectiv cu fiecare
comportament. Pentru fiecare dintre cele patru scenarii posibile, participanții au evaluat gradul în
care vor experimenta sentimentul că au pierdut un vot, încrederea lor în votul în următoarele alegeri
și gradul regretului și satisfacției lor.
REZULTATE: Dimensiunea iluziei votantului a fost relativ modestă din cauza că dorința socială de
votare a constrâns aria intențiilor de vot. În ceea ce privește relevanța personală, dacă consideră că
voturile lor contează, este mai puțin probabil ca indivizii să creadă că voturile lor sunt risipite după
victorie și vot, sau după înfrângere/pierdere și abținere.
O perspectivă alternativă este că răspunsurile anticipate urmează un calcul afectiv simplu. Oamenii
se așteaptă să se simtă bine (regret scăzut, satisfacție ridicată) după ce acționează conform unei
dorințe sociale (adică votul) sau după ce au primit vești bune (victorie).
Studiul 2 - exploră credința în relevanța personală într-un context realist, implicit alegerile
prezidențiale din SUA, an 2000. Participanții au fost rugați să-și imagineze situația în care alegerile
erau în viitor și le-a fost oferită opțiunea de alegere dacă au participat la vot sau s-au abținut, în
situații de câștig și pierdere. Astfel, au fost înregistrate abateri a două măsuri critice: risipa și
încrederea, și două hedonice: regretul și satisfacția.
Concluzii: atât în cazul scrutinelor, cât și a altor dileme cooperative, proiecția socială are un rol
predictiv, întrucât indivizii își pot proiecta alegerile proprii asupra altor membri ai grupului lor
social. Pe scurt, atât iluzia alegătorului, cât și credința în relevanța personală sunt potențial raționale,
dar nu în modul prevăzut de modelul tradițional de alegere publică.
concluzia 1. la orice nivel, cu cât nr electoratului crește, cu atât prezența la vot scade.
2. unii votanți au un comportament strategic, în funcție de rezultatul așteptat al alegerilor
3. prezența la vot crește ( voter turnout increases with the expected closeness of the race)