Despre satul Brănești din raionul Orhei se zice că ar fi o gură de rai: e baștina noastră cu atâtea

locuri pitorești și atâția oameni de omenie, săritori la nevoie încât s-ar putea spune că anume aici
s-a adunat toată frumusețea și bunătatea pământului nostru.

Pe aceste meleaguri în anii postbelici în familia Moraru la 22 ianuarie 1954 a văzut lumina zilei
un baiat pe nume Mihai. Într-o familie de țărani din Furceni, care apoi s-a mutat în s. Brănești,
r-ul Orhei, unde și-a petrecut copilăria și adolescența.

A crescut printre oameni binevoitori, atenți la nevoia altora, cu dragoste față de semeni –calități
pe care le-a purtat în suflet toată viața.

După absolvirea școlii (1968), a urmat studiile la școala Polivalentă Orhei (1971), din septembrie
(1971-1972) își face studiile la Tehnicumul Industrial din Chișinău, la 3 mai anul 1972 e chemat
în rîndurile Armatei Sovietice făcându-și serviciul militar în termen, în trupele de elită la
grănicerii de la Brest, pînă în 1974. Acolo a devenit starșina. Acasă a revenit, având la piept
insigna ”pentru serviciul impecabil în paza Frontierei de Stat”.

Din 1974 își face studiile la școala de poliție din Chișinău,. A absolvit cu mențiune școala medie
specială de poliție din Chișinău (1976) cu gradul de locotenent. Din iulie 1976 după absolvirea
școlii de poliție își începe activitatea în calitate de inspector al poliției criminale în comisariatul
de poliție Orhei. În anul 1978-1983 își face studiile la școala superioară de poliție ”Dzerjinski”
din or. Kiev. În anul 1985 a fost numit șef secție de poliție judiciară Orhei, mai apoi comisar-
adjunct al poliției municipale Orhei, a finisat Academia MAI din Ucraina (1987). Pe parcursul a
două decenii a activat ca inspector de la Cocieri. Prin ordinul nr. 336 ef. din 03.11.1988 este
numit ca comisar al CRP Hîncești, unde își face datoria față de stat și popor. A fost decorat cu
medaliile ”pentru serviciul impecabil” MAI, gr. II-III.

Pe parcursul anilor de serviciu operativ Mihai Moraru, a demonstrat cele mai frumoase calități de
străjer al ordinii publice, a fost unul dintre cei mai onești, cinstiți și curajoși comisari de poliție.
Aceasta a dovedit-o și în timpul operațiunilor militare ale Războiului pentru apărarea
Independenței și Integrității teritoriale ale Republicii Moldova, unde participă începând cu
operațiunile de la Podul de la Dubăsari. Mai apoi Comisariatului Raional Hîncești de Poliție i-a
fost sortit să apere Capul de Pod Coșnița.

Iată câteva evenimente descrise, care au avut loc în timpul acestor lupte semnificative la care a
participat eroul:

- Brigada de Poliție cu Destinație Specială ”Fulger” a colonelului Anton Gamurari a pornit

în ajutor combatanților de la Coșnița. Dar nu a ajuns acolo, erau puține forțe de atac. De
 asta s-a folosit gardiștii care la amiaza zilei de 4 martie (ora 14:00) o grupă de 100,
înarmați și susținutți de trei taburi au intrat în Coșnița. Sectorul de poliție din sat, unde
erau doar 15 polițiști, au deschis focul din armele din dotare. Ultimii sub presiunea
atacanților au părăsit satul pentru a nu pune în pericol viața sătenilor. Atunci gardiștii au
purces la intimidarea sătenilor, au prins a jefui tot ce le cădea sub mîină. La 6 martie așa-
zisul societ suprem al rmn prin ”comitetul de apărare a republicii sovietice socialiste
moldovenești nistrene” a hotărît izolarea tuturor lucrătorilor de poliție de pe ”teritoriul
său” care nu au depus jurământul de credință față de rmn. În această situație au ajuns la
85 de polițiști. La 7 martie (ora 10:00), un autobuz cu gardiști înarmați s-a oprit în fața
casei primarului, din Pîrîta Gurie Popa. Gardiștii au tras cîteva rafale de armă automat
asupra casei, l-au scos pe primar din casă dezbrăcat. L-au urcat în autobuz, batîndu-l măr.
A fost bătut măr și președintele gospodăriei agricole ”Suvorov” din sat Grigore Bulat.
- La 13-14 martie pe noul platou de foc Coșnița au apărut polițiștii din Hîncești în frunte cu
locotenent-colonel de poliție, comisarul Mihai Moraru. Care într-un timp relativ scurt a
organizat apărarea localității și dotarea noului platou cu tehnica necesară. Apoi a plecat
cu noi forțe. La 15 martie a venit pe linia întîi. S-a prezentat la Statul Major al Platoului
de la Coșnița, unde a concretizat niște chestiuni. În jurul orei 12:00 a mers spre fermă.
Împreună cu comisarul s-a deplasat și căpitanul Andrei Litvac, polițiștii Petru Tacu
(ulterior cavaler al ordinului ”Ștefan Cel Mare)”. Între timp a sosit un automobil GAZ-
66, la volanul căruia era voluntarul Boris Dovgani din Părăta. Din unul din doturile celui
de-al doilea război mondial (era o placă memorială) s-a deschis un foc ucigător din
mitralieră. Polițistul Dumitru Cucereavîi a cerut permesiunea căpitanului Litvac de a
distruge cuibul de mitralieră, care parcă nu mai înceta să țăcănească cu metal ucigător.
- Dumitru Cucereavîi, luând două grenade, a început să se tîrîie spre abrazura dușmanului.
Gardiștii l-au observat și au îndreptat tot focul asupra polițistului. Dar era tîziu, deoarece
Cucereavîi a nimerit în afara razei de acțiune a mitralierei. La cîtiva metri de țintă
Dumitru Cucereavîi a aruncat o grenadă. O bubuitură a zguduit tot dotul. După ce s-a
imprăștiat fumul polițistul s-a îndreptat spre dot. Înăuntru a dat de 4 gardiști morți. A luat
2 arme mitraliere și a revenit pe poziție.
- O altă grupă a mers cu comisarul de poliție Mihai Moraru. Numai au dovedit să treacă
drumul că au fost atacați de gardiști, susținuți de 3 taburi. În timpul atacului cîțiva
polițiști au fost răniți. Atunci Mihai Moraru a ordonat retragerea polițiștilor și
transportarea răniților la punctul de comandă.
 - Rămînând de unul singur, locotenent-colonel Mihai Morau a început să respingă atacul
celora peste 100 de gardiști folosind rafale scurte, comisarul nu dădea voie dușmanului să
se apropie de locul unde se apăra. Lupta a durat vrio două ore.

Însă în această luptă crîncenă, Mihai Morau,cade eroic pe platoul de Foc Coșnița la 15 martie
1992, aparînd retragerea camarazilor de luptă.

În final, gardiștii și cazacii așa și n-au putut supune polițiștii și voluntarii care se apărau cu
îndîrjire și până la urmă s-au retras pe pozițiile inițiale.

La data de 24 august 1992, prin inițiativa Președintelui CR Orhei Andrei Calcea, comandantului
Gărzii Populare Orhei Boris Dodi și Prim-vicepreședintelui CR Orhei Vasile Stelea, în semn de
înaltă prețuire a bărbăției, curajului și eroismului, spiritului de sacrificiu manifestat în lupte
pentru apărarea Independenței și Integrității teritoriale a Republicii Moldova, conducerii iscusite
a operațiunilor militare – Locotenent colonel de poliție Mihai Moraru, a fost decorat post mortem
cu Ordinul ”Ștefan cel Mare și Sfînt”.

Numele lui Mihai Moraru, mai este încrustat, în marmora proaspătului monument ridicat în
memoria eroilor războiului din Moldova, dezvelit la 27 august 1998, de ziua Independenței
Republicii Moldova, în căpitala țării – orașul Chișinău.

Mai recent, în memoria lui Mihai Moraru la 26 martie 2004, a avut loc competiții sportive în
incinta liceului Onisifor Ghibu. La ele au participat 4 echipe de baschetboliști.

Înainte de competiții a răsunat Imnul de stat și s-a arborat Drapelul de stat al Republicii
Moldova. Către sportivi s-a adresat Andrei Calcea – președintele C.R. Orhei al U.P.C.M. 1991-
1992 RM , Ion Șerban – primarul orașului, Valentina Moraru, M. Tomacinschi – cavaler al
ordinului ”Ștefan cel Mare”, reprezentantul U.V.R.I. R.M.

Oratorii le-au amintit participanților despre acea perioadă tragică în istoria Moldovei, au povestit
despre cei care și-au îndeplinit cu cinste datoria de cetățean, fără a-și cruța viața.

După partea oficială, au urmat competițiile, în ciuda eforturilor depuse de veterani, adversarii lor,
deși mai tineri, au fost mai puternici și au cîștigat turneul.

Sportivii cîștigători, au donat banii d. Valentina Moraru care, l-a rîndul său, le-a dat cite un colac
în amintirea soțului erou.

La data de 22 ianuarie 2006, în s. Brănești, s-a inaugurat prima instituție de învîțământ din
republica Moldova, care poartă numele cavalerului Mihai Moraru.
Cintecul ”E liniște în codrul verde și în satul meu ”

E liniște în codrul verde și în satul meu

Dar nu demult s-a vărsat sânge pentru plaiul meu
Bărbații casele-au lăsat și Patria ne-au apărat
Războiul viața le-a curmat și i-a luat.

Să lupte pentru a mea țară s-a dus și Mihai,

Dar glontele hain și rău pe el nu l-a cruțat
Chipul lui tînăr și curat urme-n memorie-lăsat,
Căci pentru a-l nostru plai natal viața și-a dat.

Acum pe el noi îl slăvim și îl purtăm în gînd,

Căci a plecat prea tinerel de pe acest pământ,
Dar pentru noi el n-amurit, cu noi va fi Mihai oricând,
Și fapta lui o vom urma ca ceva sfînt.

Frunza codrului doinește

Despre toți eroii țării
Ce luptară vitejește
Ai tăriei și-a mândriei.

Doamne ce în ceruri ești

Te rugăm să ne păzești
Păzește țărișoara toată
Să nu mai fie iar trădată.
Eroii nosștri dorm cuminți
Cu gîndul la copii și la părinți
Cît mai suntem, cît mai trăim
Cu dragoste de ei să ne-amintim.

Cu simbolul credinței în suflet jurăm

Să fim demni de numele care-l purtăm
Acelui erou ce-a luptat pentru țară
Și fi-va de-a pururi-Mihai Moraru.

Elogiu postum (pentru Mihai Moraru)

Aici în mijloc de codru, printre pietre bătrîne,

Din sătucul natal cu nume Brănești,
În viață-și luase El zborul în lume,
Și ajunse om mare, comisar de Hîncești
Todeauna prezent și agil la datorie
Chiar de era ploaie, vânt sau ninsoare,
Pentru el munca însemna bucurie,
Plină de zbucium, torentă, cantr-o vîltoare,
Dar iată că pe neașteptate,
În prag de-o frumoasă primăvară,
Se zvoni o veste tristă și amară,
Prin micuța noastră Moldovioară
Sînteți la război chemați, să vă luptați între frați,
Pe malul nistrului tihnit și bătrîn,
Ce-și duce apele la vale dulce și lin,
A plecat și el într-acolo să se lupte cu cinste pentru Moldova,
Trecând prin sătucul unde se născuse,
Intră să-și vadă maicuța, că demult n-o văzuse,
Dar vorba-i fu scurtă, din treacăt
Se grăbea, spunând:
- Camarazii m-așteaptă,
Dar la noapte mă-ntorc, de-mi pun treburile toate la loc,
Sărutînd-o pe-obraz nici rămas bun nu a spus,
Grăbit eșit și s-a dus,
Sărmana măicuță ieși până la poartă,
Și plîngând, îl privi lung, încă odată...