Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogică de Stat ’’Ion Creangă’’

Facultatea Istorie şi Geografie
Catedra Geografie și Patrimoniu cultural

Eseu
Tema :
Existența bisericilor de lemn în localitatea natală

SUVAC SERGIU –masterat anul I

Grupa: Patrimoniu istoric și turism cultural

Chisinau, 2016
 Credința și cultura strămoșilor noștri nu le permitea să existe fără a se închina Domnului.În
practica istorică a neamului nostru românesc religia, și închinarea către tot ce este Sfînt
predomină secular. Aceste ritualuri de transmitere a unor semnale, de venerare a lui Dumnezeu
se făceau regulat. Problema principală era însă locul unde trebuia să fii cu trupul și sufletul.
Deaceea în fiecare localitate unde se aflau creștini ortodocși, crarea unui lăcaș de cult,
supranumit și Casa Domnului era principalul obiectiv al credincioșilor.Din practică cunoaștem că
piatra era considerată ca aducătoare de rele, de boli, ulterior că este a necuratului.Ca să se evite
orice speculație localnicii construiau biserici din lemn.

În localitatea mea de baștină satul Brănești raionul Orhei la fel a existat cîteva lăcașuri de
lemn care s-au păstrat în amintirea localnicilor doar cu potențialul loc unde se aflau. Chiar astăzi,
din necesitate de informație la acest capitol am vizitat cîteva persoane, cele mai în etate din
localitatea mea, care ar putea spune cu aproximație ce biserici din lemn au existat, am aflat poate
mai multe lucruri decît ma-m așteptat.Am aflat cu exactitate că încă de la începutul secolului al
XIX-lea pe teritoriul localității, chiar dacă era una mică au existat asemenea biserică, dat fiind
faptul că cimitirul satului nu a fost schimbat niciodată de la fondare și atestare a localității în
secolul al XVII-lea. Alte argumente că au existat biserici de lemn, susțin bătrînii, sunt
descoperirile de cărbuni arși în timpul săpării fundamentului bisericii actuale în 1928,de la cel
puțin două locașe arse anterior. Plus la acesta sunt crucile de piatră amplasate la mormintele
răposaților, care au peste 200 de ani. O altă dovadă concludentă a existării bisericilor de lemn în
localitate este afirmată de mai mulți bătâni, ar fi faptul că în preajma actualului lăcaș este situată
o construcție sub formă patrată înaltă de cca. 2,5 metri cu diametru de 2 metri, iar pe acesta
amplasată o cruce cu un an rau identificat de mine dar cred că era 1898, ceea ce spun bătrânii că
anume acolo era un pristolnic al unei biserici de lemn arsă în perioada sovietică, înainte de 1928.

Unele dovezi arheologice demonstrează că localitatea a fost strămutată de cel puțin 2 ori
din cauza distanței mari până la pământurile agricole ale țăranilor, dar și ale inundațiilor repetate
ale locuinților. Respectiv în vechile centre ale localității nu pot spune cu certitudine nici cei mai
în vîrstă persoane ale satului dacă a existat sau nu lăcașe dar afirmă că strămutîndu-se în acest
loc actual aproximativ în 1904-1910 localnicii au propus crearea unui lăcaș de cult ceea ce se
regăsește în mai multe declarații. Nu în ultimul rînd aș menționa că în jurul bisericii actuale se
regăsesc mai multe cruci ale unor preoți nerecunoscuți de localnici, ceea ce ar fi o ipoteză
precum că au dus rugăciuni în biserici de lemn vechi.

În concluzie aș putea spune că lăcașele de lemn sunt o dovadă clară a existenței unor
culturi vechi creștine. Interesul față de aceasă temă mi-a trezit mai multe semne de întrebare
referitor la istoria localității mele natale, dorind evident să elucidez anumite mistere ale istoriei
locale.