Bordușani

Comunitatea de lipoveni începe să se formeze de prin secolul al XIX –lea așezându-se

treptat pe malul stâng al Brațului Borcea tocmai pentru că, la origine fiind pescari, din zona
râurilor Don și Nipru, și-au putut relua practicarea acestei meserii.
Între anii 1831-1837, un sat de lipoveni a existat între Bordușanii Mici și Lăteni, ulterior
amplasându-se pe malul Brațului Borcea până-nzilele noastre. Lipovenii vor continua să
supraviețuiască fără dificultate alături de localnicii din Bordușani aducând un plus în planul
diversității culturale.
Urmași ai staroverilor, (credincioșii de rit vechi) din Rusia care și-au părăsit patria în
secolele XVII-XVIII în urma schismei din Biserica Oficială Rusă, aceștia și-au păstrat limba,
obiceiurile și credința . Credința rușilor lipoveni este creștin-ortodoxă de rit vechi, păstrată încă
din timpul creștinării oficiale a Rusiei Kievene în anul 988 de către cneazul Vladimir
Sveatoslavici (980-1015). În prezent, slujbele se țin în biserică în slavona veche , iar
calendarul folosit este cel iulian (stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar, în anul 46 î.Hr.) și nu cel
gregorian (întocmit la sfârșitul secolului XVI, din ordinul papei Grigore al XIII-lea și adoptat în
prezent în toate țările Europei.
Cultul nu are organizat un sistem de învățământ teologic, preoții fiind aleși dintre acei
credincioși apți să oficieze serviciile religioase, cunoscători ai limbii slavone, în tipicul și
canoanelor bisericești existând reguli stricte privind portul, conduita și activitățile desfășurate
de aceștia, făcându-se astfel demni de respectul celorlalți. La vederea preotului, tineri sau bătrîni
trebuiau să se aplece în semn de respect față de preot. Preoților cărora le-a decedat soțiile, merg
la mănăstire.
Slujbele s-au ținut într-un lăcaș format dintr-o singură cameră mărit ulterior dar supus
adeseori pericolului inundațiilor la creșterea debitului apelor Brațului Borcea i-a determinat pe
enoriași să ridice o biserică a cărei piatră de temelie a fost sfințită la 18 iulie 2004. La slujbă au
participat Prea Sfinția Sa Mitropolitul Brăilei precum și un sobor de preoți din alte parohii de
rit vechi.
Formele bisericii sunt asemănătoare cu cele ale bisericii ortodoxe; altarul are formă
semicirculară orientat spre Est, particularitatea constând în prezența crucii cu sase extremități.
Semnul crucii se face cu două degete, simbolizând Mântuitorul în dublă ipostază:Tatăl și
Fiul.Pe lângă pictura bisericească consacrată în stil bizantin , este acceptată și pictura școlii
italiene. Destinația spațiilor fiind bine stabilită, altar , naos și pronaos. În spațiul situat în
imediata vecinătate a altarului este destinat numai bărbaților care știu să citească și să cânte în
slavonă.
O altă particularitate este portul bisericesc păstrat cu strictețe pănă-n zilele noastre. Icoanele
sunt amplasate pe un suport de lemn de formă triunghiulară numit bajnika situat in colțul
încăperii iar în fața icoanei este aprinsă obligatoriu candela deobicei agățată de tavan Singura
sărbătoare comună cu a localnicilor fiind Sărbătoarea Pștelui.
Specific locuințelor lipovenești este pecka, un cuptor unde se doarme pe timp de iarnă iar pe
duchavaia se gătește iar cea de a doua particularitate este baia care este separată de restul casei.
Construită de regula cu doua camere,una unde se face focul și se lasa hainele iar cea de a doua
cameră regasim vatra dreptunghiulară clădită din pietre de râu, înglobat în vatră un cazan pentru
apă caldă.La perete un pat din scânduri cu înălțimea de 1m de obicei,unde se stă,pietrele încinse
stropite cu apă pentru efect de saună.
 Majoritatea femeilor sunt casnice ocupându –se de creșterea copiilor și gospodărie,bărbații
păstrând pănă-n 1989 activitatea tradițională pescuitul. După această perioadă majoritatea
tinerilor au plecat să lucreze în diferite instituții sau au ales calea străinătății.
Privită în ansamblu , comunitatea ruso –lipovenilor îi putem

Biserica

Biserica se numește Sf. Nicolae și are hramulSf.Nicolae.Prima biserică a acestei Parohii a

fost zidită în anul 1758 pe cheltuiala locuitorilor.Era construită din gard de nuiele și bârne de
salcie,iar acoperișul ewra construit diin stuf, nu se deosebea de casele oamenilor.