PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ URVIȘ DE BEIUȘ
BISERICA CU HRAMUL
„ADORMIREA MAICII DOMNULUI”
Parohia Urviș de Beiuș este așezată pe malul drept al Crișului Negru, jud. Bihor,
întinzându-se pe minunatele dealuri și văi din apropierea Munților Codru-Moma. Localitatea
Urviș a fost atestată la 1487 sub forma Erwenyes, iar în 1828 și în 1851 ca Belényes –
Orvényes, aflându-se la altitudinea medie de 200m, pe substrat mai ales de roci triasice format
din calcare compacte, destul de dure, care se și exploatează în Dealul Bocșei, 305m altitudine.
Aparține comunei Șoimi, jud. Bihor, Protopopiatul Beiuș, Eparhia Oradiei, împreună cu
următoarele sate ale Oradiei: Dumbrăvița de Codru, Borz, Sânnicolau de Beiuș, Ursad și
Poclușa de Beiuș. Satul Urviș de Beiuș se află la 68 km distanță de municipiul Oradea și la
20km de Beiuș. În sat funcționează Școala gimnazială cu cls. I-VIII, o veche carieră de piatră
și a fost o Tabără de pionieri, închisă.
Parohia cuprinde un număr de 426 de suflete, la care se adaugă 11 neoprotestanți (5
baptiști și 6 penticostali). Locuitorii satului se ocupă cu creșterea animalelor, cultivarea
pământului, iar mulți tineri fiind angajați în întreprinderi și fabrici din orașele: Beiuș, Ștei și
Vașcău.
Niciun bătrân din parohie nu știe să fi auzit din moși sau strămoși despre timpul sau
împrejurările în care s-a construit biserica.
O legendă spune că terenul unde este construită azi biserica a fost în vecinătatea unui
boier, care nu suferea să calce nimeni cu piciorul pe pământul lui. O fetiță a fost mânată de
mama sa cu gâștele și, la un moment dat, gâștele au zburat în sus și s-au lăsat apoi pe
pământul boierului. Boierul, vrând să le prindă, gâștele au zburat în sus și s-au îndreptat spre
apa Crișului Negru, lăsându-se în apă. Fetița a alergat după ele și, vrând să le scoată, a căzut
de pe mal în apă și s-a înecat.
Boierul, auzind că fetița a murit din cauza lui, a construit pe cheltuiala proprie o
bisericuță. Mai târziu, la această biserică i s-a mai adăugat o parte cu pereți din lemn, formând
tinda bisericii, deasupra ei fiind construit și turnul din lemn, acoperit cu șindrilă, ca și tinda.
Cu timpul, acestea s-au deteriorat, necesitând reparații, determinând pe credincioși să
construiască în vara anului 1924, pereții din piatră. Biserica este în format de navă, cu altarul
de dimensiuni reduse, în formă de dreptunghi, tavanul drept, având o lungime de 18 m și
lățimea de 5 m.
În anul 1980, biserica a fost electrificată, după care în 1982 i s-au făcut reparații
capitale, centuri de beton, boltă, tencuieli interioare și exterioare. Între anii 1984-1986,
biserica a fost pictată în tehnica „fresco”, de către pictorul Buie Florian din Brusturi – Bihor.
În anul 1980, 3/4 martie, noaptea, niște indivizi necunoscuți au jefuit biserica, luând multe
obiecte, printre care: Evanghelia cirilică 1765, icoane pe sticlă ș.a.
1
Biserica are trei clopote de bronz în greutate de 75 kg, 150 kg și 500 kg. Cărțile vechi
de cult au fost predate la Protopopiatul Beiuș pentru păstrare în custodie, în baza procesului
verbal nr. 662 din 10 decembrie 1980, matricolele existente ale parohiei fiind din anii 1934 –
încoace.
Parohia a deținut două case parohiale vechi, în aceeași curte, prima fiind școală
profesională, construită înainte de anul 1900, iar a doua în anul 1936, ambele fiind demolate
după cumpărarea noii case parohiale cu etaj, de către credincioși, în anul 1994.
Biserica a fost înzestrată cu mobilier și veșminte, fiind târnosită la 10 septembrie
1995, de către [Link]. Ioan Mihălțan, alături de un frumos sobor de preoți, când s-a făcut și
binecuvântarea noii case parohiale.
La 2 octombrie 2005 a fost sfințit locul pentru noua biserică cu hramul „Sf. Ioan
Botezătorul”, în curtea casei parohiale, din încredințarea P.S. Sale Ioan, de către Ioan Balint
Nat – Protopopul Beiușului, cu soborul de preoți din împrejurimi.
În anul 2009 au început lucrările pe piatra de temelie a bisericii, finalizându-se
fundația la cota 0 în anul 2011, primăvara.
În vara anului 2015, iulie, se demarează construirea pereților de cărămidă.
Neavând date precise despre preoții care au activat în parohie, amintim doar numele
câtorva: Moga, Săliștean. Din anul 1933 până în anul 1980, cu activitatea neîntreruptă, a
activat preotul Petru Șonea??, iar din 1980, luna ianuarie, ziua 1, până în prezent, smerenia
mea, pr. ic. Stavr. IOAN M. POPA.
Sunt născut aici, în satul Urviș de Beiuș, la data de 18 decembrie 1953, din părinții
Moise și Samica.
După școala primară, am urmat cursurile Seminarului Teologic Caransebeș,
continuând apoi la Sibiu, Institutul Teologic de Grad Universitar.
Am fost hirotonit la preot la 15 septembrie 1975, la Oradea, pe seama Parohiei
Sânnicolau de Beiuș, filia Ursad.
Sunt căsătorit, soția mea este învățătoare și am două fiice.
Titlul lucrării de licență a fost „Caracterul eclezial al Sfintelor Taine”, susținut la
Teologia Dogmatică, sub îndrumarea P.C. Pr. Prof. Dr. Ioan I. Ică.
Cântăreți de seamă: Cadar Nicolae, Lobonț Moise, îngrijitor Marta Ioan, Marta
Teodor, Dumitraș Iosif.
Dacă în 1980 parohia avea peste 1200 de suflete, acum, în 2015, au rămas doar puțin
peste 400 de suflete.
Date de contact ale parohiei:
PAROHIA ORTODOXĂ URVIȘ
LOC. URVIȘ, Nr. 197/A
COM. ȘOIMI
JUD. BIHOR
