lect. univ. dr.

Dumitru Carabaş
Universitatea „Ovidius” Constanţa
Facultatea de Teologie Ortodoxă

Personalităţi ale clerului tomitan.

Protopopii Constanţei din perioada 1878-1923

Rezumat

În martie 1879, prin Decret domnesc „districtele de peste Dunăre (Tulcea şi Constanţa),
până la o dispoziţiune ulterioară se alipesc la eparhia Dunărei de Jos, pentru a se putea da curs
lucrărilor relative la administraţia bisericească din această parte” 1, în 1891 starea de fapt
devenind definitivă.
Protoieria Constanţa a avut în perioada de referinţă 8 protopopi care s-au întrecut în
administrarea vieţii bisericeşti, activitatea acestora oglindindu-se cel mai bine în numărul mare
de locaşuri de cult ridicate în această perioadă. Astfel, dintre cele 36 de biserici consemnate, la
1879, de arhimandritul Ieronim Ștefănescu2, am putut identifica doar 16 ridicate înainte de 1878,
iar în perioada de până la 1923 am consemnat 105 biserici.
Concepte cheie: Dobrogea, Constanţa, Tomis, protopopi, biserici.

Abstract

In March 1879 by Royal Decree "districts over the Danube (Tulcea and Constanta), to a
subsequent device later cling to Diocese of Lower Danube, in order to follow up the work
relating to church administration in this part" of the country, in 1891 the actuall state of facts
became final.
Constance deanery has eight archpriest or deans who competed in the administration of
ecclesiastical life, their work is best emphasized by the large number of places of worship built
in this period. Thus, of the 36 registered churches by the year of 1879, by Archimandrite Jerome
Stefanescu, we could only identify 16 rose before 1878 and until 1923 we recorded up to 105
new churches.
Key words: Dobrogea, Constanta, Tomis, archpriest, dean, churches.

1
Preot Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos 1864-1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi
Dunării de Jos, Galaţi, 1990, p. 15.
2
Ibidem, p. CXVIII.
 Introducere

Prin Tratatul de pace de la Berlin din 1 iunie – 1 iulie 1878 România este obligată să
cedeze Rusiei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail, primind în schimb Dobrogea. Astfel că, în
martie 1879, prin Decret domnesc „districtele de peste Dunăre (Tulcea şi Constanţa), până la o
dispoziţiune ulterioară se alipesc la eparhia Dunărei de Jos, pentru a se putea da curs lucrărilor
relative la administraţia bisericească din această parte” 3, în 1891 starea de fapt devenind
definitivă.
Conferinţa de Pace de la Bucureşti, ţinută în urma celui de-al doilea Război balcanic
(1913-1914), va aduce României Cadrilaterul, cu cele două judeţe Durostor şi Caliacra 4, ce vor fi
încorporate Episcopiei Dunării de Jos, ocazie cu care judeţul Brăila trece la Episcopia Buzăului5.
În martie 1923 se înfiinţează Episcopia Constanţei care va avea sub păstorire canonică
judeţele Constanţa, Durostor şi Caliacra, Episcopiei Dunării de Jos rămânându-i doar Covurlui şi
Tulcea6.
Cadrilaterul este pierdut în anul 1940, fapt pentru care Episcopia Constanţei va păstra
doar judeţele Constanţa şi Ialomiţa7.
Astfel, în perioada de referinţă, respectiv 1878-1923, Dobrogea, fie ea mică sau mare, va
fi păstorită, din punct de vedere al administraţiei bisericeşti, de către ierarhii Episcopiei Dunării
de Jos.
Perioada de interes pentru studiul de faţă este caracterizată de un avânt extraordinar
datorat preocupării administrației românești civile, dar și a interesului de care s-a bucurat viața
religioasă a dobrogenilor, indiferent de apartenența religioasă sau etnică.

Viaţa bisericească sud-dobrogeană din perioada 1878-1923 – câteva date statistice

La 24 martie 1879 domnitorul Carol I adresează următoarele cuvinte Episcopului Iosif

Gheorghian Încredințându-ți, Prea Sfințite părinte al Episcopiei Dunării de jos, toiagul pastoral
al acestei eparhii, nu-mi ascund dificultățile pe care Prea Sfinția Ta le vei întâmpina în această
sfântă și înaltă misiune8.
La 1 mai același an, episcopul va numi ca protoiereu al Constanței pe economul Nicolae
Rășcan, iar la 1 iunie va numi, în mod provizoriu, pe Arhimandritul de scaun Ieronim Ștefănescu
ca revizor ecleziastic, pentru supravegherea reorganizării bisericii din Dobrogea9, căruia odată

3
Preot Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos 1864-1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi
Dunării de Jos, Galaţi, 1990, p. 15.
4
Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, vol. I, Bucureşti, 1983, p. 271.
5
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 15.
6
Ibidem, p. 16.
7
Ibidem, p. 16.
8
Pr. Ic. I Grigorescu, Constanța religioasă, în Zece ani de autonomie bisericească, editată de Eparhia Constanța,
Consiliul Episcopal, Tipografia Modernă, Călărași-Ialomița, 1936, p. CXIV.
9
Ibidem, p. CXV.

1
cu numirea, prin decretul respectiv, îi va impune aproape un program în 11 puncte, pe care îl
vom analiza în amănunt în cuprinsul lucrării finale.
În urma cercetării noii provincii, arhimandritul Ieronim Ștefănescu va ajunge la
următoarele concluzii:
În județul Constanța erau 36 biserici cu 40 preoți. Starea, în care se găsesc aceste
biserici în genere, vorbind afară de câteva excepții, este rea; cele mai multe din ele sunt făcute
din nuiele vălătuci, nereparate de mai mult timp, lipsite de cele necesare serviciului și
desgrădite. Multe din ele sunt numai niște care ordinare în care se află câteva icoane, ba una
este într-un mic hambar. Se întrețin din ofrandele poporenilor. Cimitirele sunt desgrădite.
Clericii aflători la aceste biserici sunt în număr de 40. Starea lor atât material cât și morală este
foarte rea; s-ar putea face însă o mică excepțiune cu câțiva clerici. În privința cunoștințelor
cerute de la servitorii bisericești, atât preoții cât și cântăreții nu posed nici un titlul de săvârșire
vreunui curs de învățătură seminarială (afară de doi preoți bulgari dar care nu recunosc
autoritatea bisericii române); există și câțiva care au făcut câte o clasă, două și trei prin
seminarele din România și care au trecut în Dobrogea, unde au fost hirotoniți. Aceștia sunt
preoți mai bunișori. Dar ceilalți sunt incapabili de chemarea lor, necunoscând nici orânduielile
bisericești; ba unii citesc de tot rău10.
De asemenea, arhimandritul arată că majoritatea bisericilor se aflau în asemenea stare
încât, din cele 36, doar 17 erau în condiții mai bune, restul fiind degradate încât nici nu se putea
săvârși în ele slujbele11.
În acest context cadrul normativ creat prin Legea pentru organizarea Dobrogei din 9
martie 1880 și Legea pentru regularea proprietății imobiliare în Dobrogea din 3 aprilie 1882 va
stabili ca fiecare localitate, cătun sau sat, să prevadă o suprafață pentru cimitir, va ceda gratuit
până la 10 ha pentru școala publică și 10 ha pentru întreținerea bisericilor sau a geamiilor.
Dintre cele 36 de biserici consemnate, la 1879, de arhimandritul Ieronim Ștefănescu12, am
putut identifica doar 16 ridicate înainte de 1878, astfel: Sinoe – 1853, Mangalia-Arsa – 1854,
Viile – 1856, Canlia-Izvoarele (Pîrjoiaia) – 1860, Istria – 1860, Ostrov – 1860, Satu Nou – 1861,
Canlia 1862, Gîrliţa – 1862, Ostrov-Bugeag – 1862, Oltina – 1864, Gîrliciu – 1865, Topalu –
1865, Saraiu – 1866, Pietreni – 1868, Ion Corvin-Mirceşti – 1872.
La care se mai pot adăuga următoarele 3 biserici datorită unor informații consemnate cu
prilejul Inventarului bunurilor cu valoare istorică, artistică și documentară din toamna anului
1967, astfel:
- biserica din Negureni - avem o informație, potrivit căreia din bătrâni (moș Dima și
Petru Mălureanu) se știe că la 1878 copii învățau în biserica veche, Sfântul
Haralambie;
- biserica din satul Oltina, Filiala Strunga - bătrânii spun că a existat o casă de
rugăciuni veche din 1836 care a fost dărâmată în 1934, iar pe vechea temelie de piatră
s-a construit casa de rugăciuni cea noua;
10
Ibidem, p. CXVI și CXVII.
11
Ibidem, p. CXVIII.
12
Ibidem, p. CXVIII.

2
 -biserica din satul Gîrlița, filiala Galița (Mănăstirea Dervent) - biserica veche exista la
1900 și avea hramul Sfântul Dumitru, ipoteza existenței unei biserici aici anterioare
chiar anului 1878 este întărită de consemnarea în inventarul din 1967 a unor icoane
din 1862 și 1863, precum și a unei Evanghelii, în bulgară, din 1854.
Astfel, se confirmă întru totul consemnarea arhimandritului Ieronim Ștefănescu, potrivit
căreia dintre cele 36 de biserici doar 17 erau în condiții mai bune, restul fiind degradate încât nici
nu se putea săvârși în ele slujbele13.
Pentru perioada 1878-1923 am identificat un număr de 105 biserici ridicate în județul
Constanța, prezentate sub formă tabelară pentru o vizualizare mai facilă, astfel:
Nr. Anul
PAROHIA FILIALA Protopopiat
crt. ctitoririi
1 Alimanu 1880 Adamclisi
2 Tariverde Nuntași 1880 Constanța
3 Dunăreni (Mîrleanu) 1882 Adamclisi
4 Ion Corvin 1882 Adamclisi
5 Mihail Kogălniceanu 1882 Medgidia
6 Mihai Viteazu 1883 Constanța
Sf. Apostoli Petru și Pavel
7 1883
Constanța Constanța
8 Cetatea 1884 Adamclisi
9 Tuzla 1884 Constanța
10 Nicolae Bălceascu 1886 Medgidia
11 Săcele 1886 Constanța
12 Vulturu 1888 Constanța
13 Cuza-Vodă 1890 Medgidia
14 Medgidia 1890 Medgidia
15 Pantelimon Runcu 1890 Constanța
16 Saligny Faclia 1890 Medgidia
17 Nistorești 1891 Constanța
18 Dunărea 1891 Medgidia
19 Bărăganu 1892 Constanța
20 Ciocîrlia 1892 Medgidia
21 Horia (Tichilești) 1892 Constanța
22 Tortomanu 1893 Medgidia
23 Corbu de Jos 1894 Medgidia
24 Negrești 1894 Constanța
25 Cerna-Vodă 1895 Medgidia
26 Pantelimon 1895 Constanța

13
Ibidem, p. CXVIII.

3
27 Seimeni 1895 Medgidia
28 Ciobanu 1896 Constanța
29 Dumbrăveni 1896 Constanța
30 Vîlcele 1896 Constanța
31 Gălbiori 1897 Constanța
32 Vulturu Dulgheru 1897 Constanța
33 Cochirleni 1897 Medgidia
34 Țepeș Vodă 1897 Medgidia
35 Cerchezu 1898 Constanța
36 Fîntînele 1898 Constanța
37 Saligny 1898 Medgidia
38 Viișoara 1898 Adamclisi
39 Chirnogeni 1899 Constanța
40 Topraisar Movilița 1900 Constanța
41 Peștera 1902 Medgidia
42 Coslugea 1903 Adamclisi
43 Dumbrăveni (Viroaga) Olteni 1903 Constanța
44 Horia (Tichilești) 1903 Constanța
45 Lipnița 1903 Adamclisi
46 Petroșani 1903 Adamclisi
Adormirea Maicii Domului II
47 1904
Constanța Constanța
48 Movila Verde 1904 Constanța
49 Pecineaga 1904 Constanța
50 Pietreni Hațeg 1904 Adamclisi
51 Rîmnic 1904 Constanța
52 Seimeni Seimenii Mari 1904 Medgidia
53 Băneasa 1904 Adamclisi
54 Almalău 1905 Adamclisi
55 Cotul Văii Albești 1905 Constanța
56 Horia (Tichilești) Cloșca 1905 Constanța
57 Sf. Andrei Constanța 1905 Constanța
58 Tîrgușoru 1905 Medgidia
59 Corbu de Jos Corbu de Sus 1906 Medgidia
Adormirea Maicii Domului I
60 1906
Constanța Constanța
61 Dobromir Dobromir Vale 1906 Adamclisi
62 Dobromir 1906 Adamclisi
63 Nistorești Colelia 1906 Constanța

4
64 Topraisar 1906 Constanța
65 Murfatlar (Basarabi) 1906 Medgidia
66 Adam-Clisi 1907 Adamclisi
67 Cogealac II 1907 Constanța
68 Independența 1907 Constanța
69 Lumina 1907 Medgidia
70 Pietreni Deleni 1907 Adamclisi
71 Cotul Văii 1907 Constanța
72 Castelu 1908 Medgidia
73 Gîrliciu Esechioi 1908 Adamclisi
74 Hîrșova 1908 Constanța
75 Limanu 1908 Constanța
76 Negru Vodă 1908 Constanța
77 Plopeni 1908 Constanța
78 Gălbiori Balta Gești 1909 Constanța
79 Negureni 1909 Adamclisi
80 Viroaga 1909 Constanța
81 Palazu Mare (Ovidiu) 1910 Constanța
82 Crucea Stupina 1910 Constanța
83 Mircea-Vodă 1911 Medgidia
84 Negureni Rariștea 1911 Adamclisi
85 Vîlcele Darabani 1911 Constanța
86 Techirghiol 1911 Constanța
87 Gura Dobrogii 1912 Medgidia
88 Mereni 1912 Constanța
89 Rasova 1912 Medgidia
90 Vlahii 1912 Adamclisi
91 Țepeș Vodă Siliștea 1912 Medgidia
92 Dorobanțu 1913 Medgidia
93 Eforie Sud 1913 Constanța
94 Grădina Pantelimonu de Jos 1914 Medgidia
95 Mangalia Sf. Gheorghe 1914 Constanța
96 Mereni Osmancea 1914 Constanța
97 Nistorești Călugăreni 1914 Constanța
98 Zorile 1914 Adamclisi
99 Crișan 1915 Constanța
100 Peștera Izvoru Mare 1915 Medgidia
101 Sf. Gheorghe Constanța 1915 Constanța
102 Saligny Ștefan cel Mare 1915 Medgidia

5
 103 Tufani 1915 Adamclisi
104 Tîrgușoru Mireasa 1916 Medgidia
105 Dumbrăveni Furnica 1922 Constanța
Este evident că numărul bisericilor ridicate în această perioadă de aproape jumătate de
veac, 1878-1923, impresionează, mai ales dacă avem în vedere că pe lângă ridicarea locașului de
cult în sine au fost construite case parohiale, au fost achiziționate vase, odoare, cărți, veșminte
pentru cult și nu în ultimul rând, în majoritatea cazurilor, comunitățile s-au îngrijit și de stabilirea
unui teren destinat cimitirului.

Protopopii Constanţei din perioada 1878-1923

Înainte de a dezbate despre protoiereii Constanţei din perioada 1878-1923 suntem nevoiţi
de realitatea istorică şi de activitatea cu totul deosebită desfăşurată de cel care a deţinut oficiul
respectiv încă din 15 mai 187514, să-l amintim pe părintele Dimitrie Chirescu (1875-1879).
Începând cu data de 15 mai 1875 şi până în toamna anului 1878, preotul Dimitrie
Chirescu, onorat cu rangul de protopresbiter al Eparhiei Dristor (Silistra), a deţinut funcţia de
protopop al părţii de sud a Dobrogei (judeţul Silistra Nouă, care a avut sediul mai întâi la Rasova
şi apoi în Cernavodă)15.
Preotul Dimitrie Chirescu a înfiinţat şcoli la Aliman, Cochirleni, Seimeni, Topalu,
Dunăreni, Vlahi, Urluia, Cernavodă, unde a construit chiar şi sediul şcolii16.
Protopopul, Nicolae Răşcanu (instalat la Constanţa la 29 aprilie 1879), care va colabora
cu preotul Chirescu, numit de către episcopul Iosif Gheorghian al Dunării de Jos subprotoiereu al
judeţului Constanţa, la 1 mai 1879. Într-o scrisoare adresată în 1879 Ministerului Cultelor,
prefectul judeţului Silistra Nouă, generalul Cartili, cu contribuţia poetului Alexandru
Macedonski, director al acelei prefecturi, scria cuvinte elogioase la adresa preotului Chirescu:
"Pe lângă calităţile unui bun preot, întruneşte şi pe cele ale unui bun român, fiind sub fostul
regim otoman singurul apărător în mijlocul populaţiunei creştine din această parte a Dobrogei,
astfel că oricine poate astăzi să-şi dea seama despre aceasta văzând că majoritatea locuitorilor din
Cernavodă n-a uitat că e română, că are o biserică şi o şcoală care totdeauna a fost întreţinută şi
chiar de curând reparată cu cheltuiala acestui preot"17.
În anul 1869 va sprijini înfiinţarea Societăţii române pentru cultură şi limbă din Silistra,
având drept scop apărarea drepturilor dobrogenilor şi înmulţirea numărului de şcoli proprii. Ea
reuşește să coordoneze instituţiile şcolare într-o singură circumscripţie şi obţine dreptul ca o
parte dintre membrii săi, printre care şi laicul, la vremea respectivă, Dimitrie Chirescu, alături de

14
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 109.
15
Eugen Drăgoi, Un om devotat spiritualităţii dobrogene, în Ziarul Lumina, 22 august 2011,
http://ziarullumina.ro/un-om-devotat-spiritualitaii-dobrogene-6289.html - accesat 20.09.2015.
16
Ionuţ Druche, Slujitori ai Bisericii – întemeietori de şcoală românească în Dobrogea, în Lumină lină, nr. 1,
decembrie 2010, p. 28.
17
Eugen Drăgoi, op. cit. - accesat 20.09.2015.

6
Costache Petrescu, Dimitrie Chirescu, preoţii Cristu Zaharia şi Anghel Sachelarie să
îndeplinească funcţia de revizor şcolar18.

Protopopul Nicolae Răşcanu (1879-1884)

Episcopul Melchisedec Ştefănescu îl numeşte protopop al judeţului Constanţa în
primăvara anului 1879, fiind primul protoiereu, după revenirea Dobrogei 19 la ţară.
Nicolae Răşcanu s-a născut în 1852, în comuna Răşcani, judeţul Vaslui. Absolvent
merituos al seminarului teologic din Ismail (1872), atrage atenţia episcopului Melchisedec, care
îl numeşte diacon la Catedrala Episcopală din Ismail şi copist în cancelaria eparhială. În 1878
este hirotonit preot.20
Ca protopop, s-a stabilit la Cernavodă. Cu sprijinul şi sub supravegherea sa, în răstimpul
celor cinci ani de protopopie, s-a reuşit zidirea a peste 20 de biserici în judeţ. Pentru ridicarea
unei catedrale în Cernavodă a iniţiat o loterie publică, împreună cu preotul Chirescu. Din
nefericire moare, la 29 februarie 1884, la Galaţi, în vârstă de 32 de ani. 21
Părintele Gheorghe Rădulescu, în lucrarea sa „Starea religioasă a Dobrogei în decursul
vremurilor”, îi caracteriza astfel pe preoţii fraţi Răşcanu: „Ambii preoţi foarte pricepuţi şi a căror
blândeţe şi iscusinţă a contribuit foarte mult la înfrăţirea popoarelor şi la întărirea în ei a
spiritului evanghelic. Ei au fost acei apostoli ai Bisericii, care, de la o parte a provinciei la
cealaltă, o străbăteau zi şi noapte, pentru a vedea nevoile fiecăruia şi a vindeca rănile acolo unde
le găseau. Se vede, însă, că spinoasa lor sarcină nu era tocmai aşa uşoară, că, după vreo câţva ani,
cel de la Constanţa moare”. 222324

Protopopul Anastase Frimu (1884-1888)

Fost preot la biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Galaţi, despre perioada păstoririi
sale ca protoiereu al Constanţei, deocamdată, nu avem multe informaţii. Consemnăm doar faptul
că se retrage ca preot la Cernavodă, iar apoi la Episcopia Argeşului, ca arhimandrit de scaun,
unde trece la cele veşnice25.

Protopopul Radu Mircea (1888-1893)

18
Răzvan Limona, Populația Dobrogei în perioada interbelică, Semănătorul, Editura online, august 2009, p. 31.
19
Preot Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos…, p. 104, 109; Econ. Gh. Rădulescu Starea
religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor, Bucureşti, 1904, p. 125; Pr. Eugen Drăgoi, Aspecte ale vieţii
bisericeşti din Episcopia Dunării de Jos …, p. 286.
20
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 109; Ionuţ Druche, Protopopii judeţului Constanţa, în Lumină lină, nr. 2, mai
2011, p. 15.
21
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 109; Ionuţ Druche, op. cit., p. 15.
22
Ionuţ Druche, op. cit., p. 15-16.
23
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 109; Econ. Gh. Rădulescu, op. cit., p. 125.
24
http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/index.php/stiri/443-protopopul-nicolae-rascanu-primul-protopop-al-
judetului-constanta-1879-1884
25
Ionuţ Druche, op. cit., p. 15-16; Ioan Muşat, Istoricul oraşului Cernavodă, Bucureşti, 1938; Econ. Gh. Rădulescu
Starea religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor, Bucureşti, 1904 ….

7
 În perioada 1886-1888 fusese director al cancelariei Episcopiei Dunării de Jos. Conform
celor consemnate de Părintele Rădulescu se pare că a contactat o boală de stomac în drumurile
prin Dobrogea, iar în anul 1893 moare într-un spital din Bucureşti. Anterior fusese paroh la
biserica Mihai-Vodă din Bucureşti26.

Protopopul Gheorghe Rădulescu (1893-1902)

A păstorit protoieria Constanţa din iunie 1893 până în mai 1902, îngrijindu-se de
ridicarea mai multor locaşuri de cult, precum şi de ridicarea nivelului de instruire al preoţilor 27.
În timpul său este finalizată şi sfinţită catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, la 22 mai 1895,
de către episcopul Partenie Clinceni, devenind primul preot paroh al acesteia (1893-1928)28
Se va îngriji, totodată, şi de propria pregătire, frecventând Facultatea de Teologie din
Bucureşti, definitivându-şi studiile cu teza de licenţă „Starea religioasă a Dobrogei în decursul
vremurilor”, o monografie foarte apreciată la vremea respectivă, care devine lucrare de referinţă
în domeniu29.
La aceeaşi instituţie de învăţământ, respectiv Facultatea de teologie Ortodoxă din
Bucureşti va obţine şi titlul de doctor30, cu calificativul „magna cum laude”, în anul 1920, cu
teza „Studiu istoric asupra celor dintâi veacuri creştine”, avându-l ca îndrumător pe profesorul
Dragomir Demetrescu31.
Va preda la gimnaziul clasic de băieţi, care devine Liceul „Mircea cel Bătrân”, iar în anul
1923, când episcopul Ilarie Teodorescu va înfiinţa Seminarul eparhial din Constanţa „Sfinţii
Împăraţi Constantin şi Elena”, acesta îl va numi director, fiind şi profesor de Morală32.

Protopopul Gheorghe Niculescu (1902-1904)

În perioada 1902-1904 a slujit la catedrala „Sfinţii Apostoli Pentru şi Pavel”, fiind
totodată şi protoiereu. A fost hirotonit preot la 7 septembrie 1902 de către episcopul Pimen
Georgescu (1902-1909), care îi era rudă, pe seama parohiei Cocargea (în prezent Pietreni) din
judeţul Constanţa. La 1 octombrie 1902 devine protopop, funcţie pe care o va îndeplini până la 1
octombrie 1904 când va face schimb cu protoiereul de Tulcea, părintele Ioan Grigorescu,
păstorind amândoi până în iulie 191033.
Este absolvent al Seminarului „Veniamin” din Iaşi (1898) şi licenţiat al Facultăţii de
Teologie din Bucureşti (1902) cu teza „Sfântul Epifanie, episcopul Slaminei”34.

26
Ionuţ Druche, op.cit., p. 15-16; Econ. Gh. Rădulescu, op.cit., p. 14.
27
Preot Eugen Drăgoi, op.cit., p. 109.
28
Arhim. Cosma Mitu, Ionuţ Druche, Chipuri de preoţi ai Catedralei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din
Constanţa în secolul XX, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2015, p. 6, 9.
29
Ibidem, p. 10.
30
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 110.
31
Arhim. Cosma Mitu, Ionuţ Druche, op. cit., p. 9-11.
32
Ibidem, p. 12.
33
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 106.
34
Ibidem, p. 106.

8
 Va ajunge episcop al Buzăului, cu numele Ghenadie35.

Protopopul Ioan Grigorescu (1904-1910)

Absolvent al cursului inferior al Seminarului din Galaţi şi bursier al Seminarului Central
din Bucureşti (1896) şi licenţiat al Fcaultăţii de teologie din Bucureşti cu teza „Viaţa şi
activitatea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan”. La 1896 va fi hirotonit diacon pe seama
Mănăstirii Pasărea, iar la 1 septembrie 1902 este numit preot la Nalbant şi protoiereu la Tulcea36.
În perioada 1904-1920 va sluji la Catedrala „Sfinţii Apostoli Pentru şi Pavel”37.
După 1 aprilie 1920 este preot la „Adormirea Maicii Domnului - I”din Constanţa, iar
după 1923 va ocupa funcţia de director al cancelariei eparhiale, „post în care desfăşoară o
laborioasă activitate administrativă, dovedindu-se a fi la înălţimea încrederii ce i se acordase”38.

Protopopul Toma Protopopescu (1910-1927)39

Numit protoiereu la 1 iulie 1910, părintele Toma Protopopescu era, la vremea respectivă,
paroh al bisericii din Hârşova. Se pare că Episcopul Nifon Niculescu (1909-1921) îl cunoştea de
pe vremea când activa ca funcţionar în cancelaria Mitropoliei din Bucureşti, în cadrul
administraţiei Casei Şcoalelor40.
Teza de licenţă „Simonia din punct de vedere canonic” a fost apreciată la acea vreme. De
asemenea, impresionează traducerile din limba franceză41.
A avut o activitate susţinută, atât pe plan religios, cât şi naţional. Era un preot cu
prestanţă şi de o exemplară blândeţe42.

Concluzii
35
Ibidem, p. 106.
36
Ibidem, p. 106
37
Arhim. Cosma Mitu, Ionuţ Druche, op. cit., p. 26.
38
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 106; Scrisoare a preotului Mihail Buric de la parohia Cuv. Parascheva din
municipiul Constanţa.
39
Lista protopopilor de la Protopopiatul Constanţa o găsim ca atare la Preot Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de
seamă la Dunărea de Jos 1864-1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1990, p. 111, cu
menţiunea că pentru Pr. Toma Protopopescu se precizează doar anul în care a început activitatea ca protoiereu,
respectiv 1910, de altfel autorul nu precizează nici anul morţii ci consemnează „Toma Protopopescu (1871-?)” la p.
110 din lucrarea citată. Astfel că anul în care a încheiat activitatea de protoiereu al judeţului Constanţa, respectiv
1927, l-am consemnat în urma discuţiilor purtate cu domnul Ionuţ Druche .
40
Preot Eugen Drăgoi, op. cit., p. 110; Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Dosar 2267/1910, p. 1.
41
Ibidem, p. 438-444.
42
Ibidem, p. 110.

9
 Viaţa bisericească din judeţul Constanţa din perioada 1878-1923 se remarcă printr-o
activitate extraordinară demonstrată de numărul mare de biserici şi edificii ecleziale ridicate
acum.
Este evident că această operă edilitară nu putea fi realizată fără aportul unor
administratori locali, aşa cum am văzut că s-au exprimat protopopii nominalizaţi de noi succint
în studiul nostru.
Enumerarea bisericilor ctitorite în această perioadă strict cronologic evidenţiază
activitatea fiecărui protoiereu în parte, fără a mai fi necesar ca, în stadiul actual al cercetării să
mai facem alte sublinieri sau nuanţări, ne vom mărgini la a preciza că, pe lângă activitatea
edilitară, aceştia aveau în vedere pregătirea preoţilor, dar şi instruirea populaţiei, implicându-se
în fondarea şcolilor din comunităţile respective.
Astfel, în perioada de referinţă, judeţul Constanţa a avut 7 protopopi, la care îl putem
adăuga şi pe părintele Dimitrie Chirescu, mai ales pentru activitatea sa de organizare a
învăţământului românesc.
Toţi preoţii amintiţi aici sunt personalităţi deosebite ale Tomisului care şi-au pus
amprenta netrecătoare asupra comunităţii păstorite cu rezultate nepieritoare, dacă ar fi să ne
raportăm fie numai la cele peste 100 de lăcaşuri de cult ctitorite în această perioadă sub
îndrumarea acestor preoţi ce nu au uitat îndemnul Mântuitorului „dar îndrăzniţi. Eu am biruit
lumea” (Ioan 16,33).
Ne impresionează activitatea şi dăruirea acestor păstori cu atât mai mult cu cât anul
acesta suntem chemaţi să medităm în special asupra acestor fapte având în vedere că 2015 a fost
declarat de către Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române anul omagial al misiunii parohiei şi
mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete
din eparhii, în contextul în care anul acesta, Biserica Ortodoxă Română aniversează o serie de
evenimente importante din istoria ei, după cum urmează:
- 130 de ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (aprilie 1885);
- 90 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (februarie
1925);
- 60 de ani (octombrie 1955) de la proclamarea canonizării unor sfinţi români (ierarhi,
călugări) mari păstori de suflete din provinciile româneşti:  Sf. Ierarh Calinic de la Cernica,
episcopul Râmnicului;
- Sf. Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei, precum şi Sf.
Cuvioşi Mărturisitori Visarion şi Oprea etc.;
- 10 ani (septembrie şi decembrie 2005) de la proclamarea canonizării unor sfinţi români
(ierarhi, călugări) mari păstori de suflete din provinciile româneşti: Sf. Ierarh Dosoftei,
mitropolitul Moldovei (la 14 octombrie 2005); Sf. Cuvios Onufrie de la Vorona (la 9 septembrie
2005); Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani (la 3 decembrie 2005) etc.
Anexe: Protopopii Constanţei 1878-1923

10
Părintele Dimitrie Chirescu (1875-1879)
Protopopul Anastasie Frimu (1884-1888)

Protopopul Radu Mircea (1888-1893)

Protopopul Nicolae Răşcanu (1879-1884)

11
Protopopul Gheorghe Rădulescu (1893-1902)
Protopopul Ioan Grigorescu (1904-1910)

Protopopul Gheorghe Niculescu (1902-1904) Protopopul Toma Protopopescu (1910-1927)

12
 Bibliografie

Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului – dosarele fiecărei biserici întocmite cu ocazia

Inventarului bunurilor cu valoare istorică, artistică și documentară din toamna anului 1967.
Arhivele Naționale Serviciul Constanța, Fondul Primăria Constanței;
Arhivele Naționale Serviciul Constanța, Fondul Prefectura Constanței;
Situația Generală a Eparhiei – subdiviziuni administrative - personalul, Împărțirea
județului Constanța pe proto-circumscripții, în Zece ani de autonomie bisericească, editată de
Eparhia Constanța, Consiliul Episcopal, Tipografia Modernă, Călărași-Ialomița, 1936.
Pr. Claudiu Cosmin BRUTARU, Ionuţ DRUCHE, Viaţa preotului Nicolae Paveliu,
ctitorul bisericilor „Adormirea Maicii Domnului - I” şi „Sfântul Gheorghe” din Constanţa,
Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2014.
Preot protoiereu Vasile CÎRLAN, Ionuţ DRUCHE, Ferestre în pridvor. Istoricul bisericii
„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Mangalia, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa,
2014.
Preot Eugen DRĂGOI, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos 1864-1989, Editura
Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1990.
Coordonator Ionuţ DRUCHE, Preot Gheorghe Rădulescu. Starea religioasă a Dobrogei
în decursul vremurilor. Preot paroh al catedralei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa
între anii 1893 şi 1928, Colecţia „Dobrogea creştină” 2, Editura Scythia, Constanţa, 2011.
Pr. Ic. I GRIGORESCU, Constanța religioasă, în Zece ani de autonomie bisericească,
editată de Eparhia Constanța, Consiliul Episcopal, Tipografia Modernă, Călărași-Ialomița, 1936.
Arhim. Cosma MITU, Ionuţ DRUCHE, Chipuri de preoţi ai Catedralei „Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel” din Constanţa în secolul XX, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2015.
Mircea MUŞAT, Ion ARDELEANU, De la statul geto-dac la statul român unitar, vol. I,
Bucureşti, 1983.
Protopopul G.V. NICULESCU, Dare de seamă despre afacerile bisericeşti presentată
P.S.S. Episcopului Pimen al Dunărei de Jos, Stabilimentul Grafic, Albert Baer, Bucureşti, 1905.
Preot paroh Ciprian STOICHIN, Ionuţ DRUCHE, Istoricul bisericii „Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena - I” din Constanţa, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2013.

Web
http://fototecaortodoxiei.ro/6-2041-preoti-din-dobrogea/album
http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/index.php/stiri/443-protopopul-nicolae-rascanu-
primul-protopop-al-judetului-constanta-1879-1884
http://www.black-sea.travel/preotul-crestin-care-predica-in-turca/

13
 Lucrări inedite
Ioana - Laura CALOEAN, Repere istorice în evoluția vieții religioase din Dobrogea, în
perioada 1878-1950, din perspectiva presei, teză de doctorat, sub îndrumarea pr. prof. univ. dr.
Nechita Runcan, susţinută în cadrul Şcolii Doctorale Teologie la Universitatea „Ovidius” din
Constanţa, 2014.
Laurenţiu MĂNĂSTIREANU, Viaţa religioasă în nordul Dobrogei (1878-1918), teză de
doctorat, sub îndrumarea prof. univ. dr. Nicolae Bocşan, susţinută în cadrul Şcolii Doctorale
Istorie, Civilizaţie, Cultură la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 2014.
Florin Dionisi BĂTRÂNAC, Viaţa şi administraţia bisericească din Cadrilater în prima
jumătate a secolului al XX-lea, disertaţie, sub îndrumarea pr. prof. univ. dr. Adrian Gabor,
susţinută la Master Istorie şi tradiţie Creştină din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă
„Patriarhul Justinian” din Universitatea Bucureşti, 2014.

Anexe
Părintele Dimitrie Chirescu (1875-1878) – fotografie;
http://www.black-sea.travel/preotul-crestin-care-predica-in-turca/
Protopopul Nicolae Răşcanu (1879-1884) – fotografie;
http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/index.php/stiri/443-protopopul-nicolae-rascanu-
primul-protopop-al-judetului-constanta-1879-1884
Protopopul Anastasie Frimu (1884-1888) – fotografie;
http://fototecaortodoxiei.ro/2758-preotul-anastasie-frimu-protopop-al-jud-constanta-intre-
anii-1882-1888
Protopopul Radu Mircea (1888-1893) – fotografie;
http://fototecaortodoxiei.ro/2759-preotul-radu-mircea-protopop-al-jud-constanta-intre-
anii-1888-1893
Protopopul Gheorghe Rădulescu (1893-1902) – fotografie;
http://fototecaortodoxiei.ro/2760-preotul-gheorghe-radulescu-protopop-al-jud-constanta-
intre-anii-1893-1902
Protopopul Gheorghe Niculescu (1902-1904) – fotografie;
http://fototecaortodoxiei.ro/2761-preotul-gheorghe-niculescu-protopop-al-judetului-
constanta-intre-anii-1902-1904
Protopopul Ioan Grigorescu (1904-1910) – fotografie;
http://fototecaortodoxiei.ro/2762-preotul-ioan-grigorescu-protopop-al-judetului-
constanta-intre-anii-1904-1910
Protopopul Toma Protopopescu (1910-1927) – fotografie;
http://fototecaortodoxiei.ro/2763-preotul-toma-protopopescu-protopop-al-judetului-
constanta-dupa-anul-1910.

14