.

Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie Ortodoxă
Secţia Pastorală

Lucrare de seminar
pentru
“Istoria Bisericii Ortodoxe Române”

Tema lucrării: “Episcopia Argșului în secolul al XIX-lea”

Îndrumător ,
Pr. Lect. Dr. Sergiu-Grigore Popescu Student,
Niculiță Gelu-Alexandru
Anul II

Craiova
2019

1
 Episcopia Argeșului în secolul al XIX-lea

Episcopia Argeșului este una dintre episcopiile noi ale Țării Române, de dinaintea
primului Război Mondial.
Aceasta a luat ființă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, din propunerea mitropolitului
Ungrovlahiei, Dositei Filitti(1793-1810). Motivul oficial al înființării eparhiei era
depărtarea județelor Argeș și Olt de scaunul mitropolitan, dar se pare însă că substratul ar
fi fost altul. Vlădica Dositei dorea să lase la Buzău, în locul său, pe nepotul său,
Constandie Filitti, iar o parte din boieri însă voiau la Buzău pe Iosif Sevastis, care era
foarte apreciat de oamenii vremii.
În acest scop, mitropolitul Dositei, cere înființarea Episcopiei de Argeș chiar pe data
de 18 octombrie, ziua alegerii lui Constandie la Buzău, propunând ca arhiereu pe Iosif
Sevastis.
Tot în acea zi, Voievodul Alexandru C.Moruzi, întărea anaforaua părintelui
mitropolit, printr-un hrisov înfințându-se astfel noua episcopie ,, ziua de 18 octombrie
1793 trebuie considerată drept data înfințării Episcopiei de Argeş ” 1
.
La 23 februarie 1794, Vodă Moruzi înzestra episcopia cu multe privilegii printr-un
hrisov în care ,, se făcea un scurt istoric al înfințării Episcopiei, cu aprecieri deosebit de
elogioase la adresa primului ei întâistătător ” 2
.
Din cercetarea hrisovului reiese unde se stabilește reședința Episcopiei şi anume la
Curtea de Argeș și multe alte privilegii: ,, adecă cinci sute bolovani dă sare pe tot anul
dală ocnile donmesii, la vremea când au și celelalte episcopii și mănăstiri, și trei dă oi să
scutească la vremea oieritului, și cinzeci dă scutelnici,dă care poruncim aumitale Vel
vistier să așaze aât în catastihul al vistierii dă scutelnicii lână zece scutelnici ce au avut
până acum părintele Sevasti și alți patruzeci lude...”3
.
1
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ,, I.B.O.R.”, ediția a II-a, vol II, Ed. I.B.M.B.O.R., 1994, p. 437.
2
Ibidem .

2
Judeţul Argeş.
Pentru a studia mai în profunzime Episcopia Argeșului o să încercăm să vorbim mai
întâi despre judeţul Argeş în secolul al XIX-lea.
Se pare că forma judeţului Argeş în secolul XIX, mai precis în 1808 era a unui
dreptunghi ,,așăzat pe una din laturi,care îi servește de înălţime,la a cărei latură stângă
se adaugă un alt dreptunghi mai mic,care formează regiunea vaei Lotrului,din actualul
judeţ Vâlcea”4
. Un alt punct de reper este că ,,dacă am face să cadă de la Piteşti o perpendiculară pe
Olt,toate comunele de la sudul acestei linii convenţionale rămân în judeţul Teleorman”5
.
Tot la începutul secolului XIX existau sate care aveau și biserici, care astăzi au
dispărut, purtând alt nume, deci ar fi foarte greu să facem o comparație între satele de
atunci și cele de acum.

Cartografia Episcopiei Argeșului din 1818.

În 1808 în Episcopia Argesului, din strădania episcopului vremii Iosif şi la îndemnul
exarhului Gavriil Bănulescu, se realizează o cartografie a bisericilor ,mănăstirilor ,
preoţilor, călugărilor eparhiei, pe care o să o expunem parţial.
Din spusele lui Ştefan Berechet, care a studiat acest document ce cuprinde 22 de
pagini, din care reiese că majoritatea bisericilor de la sate la începutul secolului al XIX-
lea erau din lemn ,, ceia ce astăzi este o raritate,pe când cele din oraş erau de zid ” 6
.
Tot din studiul acestui document reiese că la începutul secolului al XIX-lea existau 95
de biserici din zid, 113 biserici din lemn, cărora le slujeau 374 de preoţi împreună cu 260
de diaconi.
La mănăstiri şi la schituri slujeau în secolul al XIX-lea (1808), 62 de monahi, 24 de
ieromonahi, 4 ierodiaconi şi episcopul Iosif.
Se mai ştie şi numele a 3 dintre ierodiaconi, anume: Vasile, Grigorie, Ghermano.
3
Victor Brătulescu, ,, Hrisovul lui Alexandru Moruzi, pentru înființarea Ep.Ag. și numirea lui
Iosif ca titular al unei eparhii”, în revista M.O., an XV (1963), nr.11-12, p. 932.
4
Stefan Berechet, ,, Cartografia Ep.Argeșului în 1808”, în revista B.O.R.,an XL (1922),nr.9,p.679.
5
Ibidem .
6
Ibidem, p. 679.

3
 Cu toate că această cartografie a fost create de un ierarh înzestrat cu mai multe calităţi,
documentul este cel mai sărac, de acest gen din ţara noastră. Acesta cuprinde date
despre ,, calitatea materialului din care-s clădite bisericile,câţi şi cum se numesc
monahii,preoţii şi diaconii ” 7
.
Rar se oferă date despre preoţii scutiţi de bătrâneţi, nevrelnicie. Nu se vorbeşte despre
anul hirotoniei vreunui preot, precum nici despre arhiereul care îşi punea mâinile peste
aceştia.
Multe realizări de la începutul secolului al XIX-lea .
Se pare că perioada de înflorire a Episcopiei Argesului este perioada de început ,
perioada începutului secolului al XIX-lea .
În aceşti ani de funcţionare a Episcopiei se refac multe biserici, mănăstiri, schituri şi
multe altele.
În primii ani ai secolului al XIX-lea se ridică un paraclis, cu hramul Sfântului Nifon,
în amintirea fostului patriarh de Constantinopol, care se zbătuse la reorganizarea
treburilor bisericeşti din Tara Românească, anume Nifon, ale cărui moaşte se aflau pe
atunci în eparhie (o mână şi capul).
La sfârşitul lucrărilor, paraclisul a fost înzestrat cu obiecte de cult necesare, ,, Toate
acestea s-au făcut prin strădaniile episcopului şi ale devotatului său iconom Meletie” 8
.
La Argeş exista o şcoală, pe lângă Episcopie, la care învăţau şi numeroşi copii din
Transilvania.
Episcopia patrona, la începutul secolului al XIX-lea, alte două şcoli care funcţionau la
Piteşti ; probabil în schitul Buliga şi la Slatina.
Tot acum se restaurează şi se pune la punct vechea ctitorie a lui Neagoe Basarab, care
era vizitată încă din vechime nu numai de români ,,ci şi de feluriţi călători străini care ne
vizitau ţara” 9
.

7
Ibidem .
8
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 441.
9
Ibidem .

4
 În 1808 se ctitoreşte în satul Mălăia, în judeţul Vâlcea, dar cu stăruinţă episcopului
de Argeş o biserică cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi Cuvioasa Parascheva .
Se reface o ctitorie a domnitorului Petru Cercel, numită biserica Batusari, de lângă
Curtea de Argeş.
Schitul Corbii de Piatră, o ctitorie a monahiei Magdalena din secolul XVI-lea este
refăcut şi el. S-au ctitorit două biserici în satele Galeş şi la Sălişte, ambele din lemn.
S-au mai ridicat şi alte multe biserici în eparhia sa, însă este de remarcat refacerea
mănăstirii Stânişoara şi a schitului Turnu.
În 1811 se ridică lângă Curtea de Argeş, în Nord, la câţiva kilometrii, o biserică la
Valea Danului; aceasta este o ctitorie foarte importantă a vremii.
După ce fusese renovată biserica lui Neagoe din Curtea de Argeş ,,vechea tâmplă,
demontată,fu atunci trimisă la biserica Valea Danului , zidită în 1811, unde neîncăpând ,
nici ca înălţime, nici ca lăţime, a fost tăiată şi fragmentată”10
.
Paradoxal este faptul că în pisania acestei biserici din Valea Danului , se interzicea
înhumarea cadavrelor în biserică ,, precum şi în jurul ei la o distanţă de patru paşi,
precum şi jocurile, ospeţele şi judecăţile în curtea ei”11
.
În 1803 în Episcopia Argesului se încearcă infintarea unei tipografii; se ştie că se
ajunsese în stagiul ,, începerii lucrului prin săparea slovelor, episcopul Iosif angajând în
acest scop un topograf râmnicean”12
.
Nu se ştie exact dacă aici a apărut vreo tipăritură, se pare totuşi că nu; amprenta
acestui tipar s-a pus pe un Octoih, acesta reiese din faptul că Popa Ion , tipograful ,, îşi
lăsa pe filele lui însemnarea”13
.

10
Victor Brătulescu, ,, Biserica din Bogdănești;Biserica din Valea Danului”, în revista M.O., an XII
(1960) ,nr.1-2,p.88.
11
Pr.Prof.Dr.Mircea Păcurariu, op. cit, p. 442.
12
Pr.Gabriel Cocora, ,,O inițiativă a Episcopului Iosif de Argeș,de a înființa tipografie”,în revista
M.O.,an XVIII (1966),nr7-8,p.692.
13
Ibidem .

5
 Tipografia nu a scos cărţi la lumină, dar rămâne însă meritul încercării de a înfiinţa o
tipografie în Episcopie.

Episcopii Argesului în secolul al XIX-lea .

Episcopia Argesului a avut o activitate deosebită, mai ales în prima perioadă, pe care
voi încerca să o înfăţişez prin studierea vieţilor şi activităţilor episcopilor sub a căror
oblăduire Episcopia a stat timp de un veac.

Iosif al Argesului (1793-1809) .

Primul dintre episcopii acestei eparhi este Iosif sub a cărui ocârmuire Episcopia
Argesului a stat atât la sfârşit de secol XVIII, cât şi la început de secol XIX.
Acesta era de neam român, cu numele de mirean Ioan, era născut în Vâlcea, mai precis
în satul Mălăia, era un om gospodar şi un bun cărturar îmbrăcând ,,în haina românească
aleasă textul a felurite cărţi”14
.
El s-a călugărit la Cozia, de aici a fost luat la Râmnic unde a supravegheat o tiparniţă;
când a ajuns la Argeş deja ştia arta cărturărească.
Putem spune că Episcopia se poate ,, mândri ” cu episcopul Iosif, fiind un om de mare
valoare.
,,Contribuinta cea mai însemnată pe care o aduce episcopul Iosif în dezvoltarea
literature religioasă dintre 1800-1820, este fără îndoială, priceputa sa muncă de tălmăcire
sau interpretare, pentru care nu puţine are a înlăturat din viaţa sa”15
.
A avut o bună înţelegere cu cărturari de dincolo de munţi, din Ardeal; activitatea sa
l-a împins în faţa multora, din acest motiv mulţi îl doreau promovat, văzându-l chiar într-
un post din conducerea Biserici ţării lor.
A fost ales episcop al Sevastiei în 23 februarie1972, iar în octombrie 1793 este ales
episcop al Argesului chiar cu ocazia înfiinţării eparhiei.

14
Niculae Șerbănescu , ,,Episcopia Argeșului” în revista M.O., an XVII(1965), nr.7-8, p. 607.
15
Prof.Dr.George Petra, ,, Din activitatea culturală a Ep. Iosif al Argeșului ”, în revista B.O.R., an
XCVI (1978), nr. 9-10, p.1169.

6
 Ajungând episcop el nu a dat uitării activitatea cărturărească, astfel s-a zbătut pentru
tălmăcirea şi imprimarea de noi cărţi . Este bine de amintit aici, la activitatea sa culturală,
noua ediţie a ,, Mineielor ” (1804-1805), ,, Octoih ”(1811), ,, Slujba Sfântului Nifon
”(1806).
În 1809, exarhul Gavriil Bănulescu, l-a făcut ehor al mănăstirilor din Tara
Românească, iar un an mai târziu, la retragerea mitropolitului Dositei Filliti, i s-a
încredinţat averea mitropoliei.
În timpul său s-a făcut, aşa cum am amintit, importante lucrări la Mănăstirea Curtea
de Argeş, fiind ajutat de iconomul Meletie, în urma lucrărilor efectuate la acesta s-a
izbutit renovarea ei.
Foarte frumos ne vorbeşte despre acesta, prof. dr. doc. George Potra: ,, din ruină şi
scrum, în care se găsea vechea ctitorie a lui Neagoe Basarab Voievod, Episcopul Iosif –
prin marea trudă şi alergătură,prin viu grai s-au scris, către toţi buni creştini; a izbutit
să renoveze minunata biserică, s-o pună în adevărata ei lumină şi valoare artistică şi să
devină astfel, în continuare, un monument spre care se îndreaptă atenţia şi admiraţia
locuitorilor autohtoni cât şi a călătorilor străini “ 16
.
Opera cultural - religioasă pe care episcopul Iosif a desfăşurat-o în jilţul său episcopal
este foarte bogată şi plină de învăţături .
A avut un sprijin deosebit din partea unui vestit negustor din Sibiu, Hagi Constantin
Pop, din a cărui corespondenţă cu acesta o să încerc să expun părţile mai importante .
Bună corespondenţă cu casa de negoţ din Sibiu s-a păstrat până în secolul al XIX-lea,
apoi scrisorile se împuţinează. În martie 1800, episcopul Iosif se plânge într-o scrisoare
că este bolnav; tot în această scrisoare el cere un bucătar şi ,, doao ciubuce, ceara roşie
,ca să am de pecetluit când voi scrie dumitale” 17
.
În 1801 episcopul scrie trei scrisori, din anul următor nu se păstrează nimic, iar în
1803 sunt puţine precum şi în 1804, an în care exista două scrisori. În următorii doi ani

16
Ibidem, p. 1164.
17
Ibidem, ,, Din corespondența inedită a unor fete bisericești din T.R.cu TRSV în veacul al XVIII-
XIX” , în revista B.O.R., an LXXXVIII (1965), nr.1-2, p.144.

7
corespondenţa este slabă, iar apoi această lipseşte până în anul 1811; acest fapt se poate
datora şi din cauza morţii lui Hagi Constantin Pop, în octombrie 1808.
Este foarte important de amintit că în aceste scrisori sunt atât mulţumiri cât şi cerinţe.

Ilarion Gheorghiadis(1820-1823).

Ilarion înainte de a fi episcop de Argeş a fost egumenul Mănăstiri Sfântului Ioan cel
Mare din capitală.
S-a născut în 1777, a primit numele de botez Ilie, a rămas orfan de tată la vârsta de 9
ani, iar pentru că mama sa era săracă s-a retras la orfelinatul de la Biserica Domniţa
Bălaşa, unde a şi deprins învăţăturile renumitului dascăl Fotiadis.
Episcopul era un patriot luminat care ţinea la credinţa strămoşească şi la neamul
bătrânesc.
În acţiunea lui Tudor Vladimirescu, episcopul a jucat un rol important, putem spune
chiar de frunte, el fiind numit chiar ,, ministru ” într-una din scrisori.
În 1821 pleacă la Braşov pentru că turci se apropiau şi el se simţea ameninţat, iar în
acelas an, boierii şi episcopii cer voievodului alt păstor căci ,, pastoral Ilarion ,sand doui
ani decand au năpăstuit-o(episcopia)fără de nici o dorire şi s-au dus în ţara strădania”18
.

Grigorie Râmniceanul (13februarie1823-20iulie1828).

Se spune că a învăţat la şcoala grecească din Bucureşti, s-a călugărit pe la 1780, apoi
a fost hirotonit diacon şi a slujit mult timp la Râmnic. Se pare că a deprins foarte bine
limba greacă, scrierea curată şi citeaţă, cunoştinţele matematice, noţiunile geografice şi
istorice.
În 1787 este hirotonit preot, deci 7 ani a slujit ca diacon. Tot în acest an, a corectat
un ,, Ceaslov ”,o ,, Psaltire ”,şi un ,, Liturghier ”.

18
Niculae Serbanescu, op. cit, p. 606.

8
 Ca episcop, Grigorie s-a remarcat, fiind pe rând copiist traducător şi autor de cărţi; s-a
străduit să ajute eparhia deoarece aceasta avusese o perioadă grea şi timp de doi ani nu
avusese păstor.
A condus episcopia până în zilele când s-a stins din viaţă, anume la 20 iulie 1828, în
chiliile Mănăstirii Antim din Bucureşti, unde a fost şi îngropat.

Ilarion (a doua păstorire,toamna lui 1828 - 8 ianuarie 1845).

Acesta s-a întors în 1827 în ţară, iar după moartea lui Grigorie Râmniceanul este
reaşezat episcop.
Episcopia era într-un moment greu şi mai mult decât atât, Episcopiei i se luase şi
Mănăstirea Cozia, pe care episcopul Ilarion o cere înapoi ,,ca să pociu întâmpina
greutăţile cheltuielilor ce se urmează la Episcopie”19
.
Foarte important şi de amintit este faptul că la 17 ianuarie 1829, Episcopul Ilarion
protosinghelului bisericii Vasile, a dat 17 aşa numite ,, ponturi ” sau reguli pe care trebuie
să le respecte, după care urma să se orienteze în inspecţiile sale.
După anul 1836, episcopul Ilarion, trimite protopopilor din eparhia sa 37 de reguli
pentru organizarea bisericească, dorind ca acesta să rămână nestricată.
Aceste 37 de ponturi sunt foarte importante pentru că din cuprinsul lor se desprind
indirect şi anumite practice, datini, moravuri ale vremii.
Episcopul Ilarion făcea şi acte de caritate, astfel el a dăruit multe cărţi bisericilor care
aveau nevoie de acestea .
La 12 martie 1841, domnitorul Alexandru Ghica îi scria mitropolitului Nifon despre
episcopii de Argeş şi Buzău că ,, au început mai vârtos de la o vreme încoace, să se facă
supărători printr-un şir de urmări esite cu totul din calea cuvenită sfinţiei lor ” 20
.
Cu toate acestea episcopul de Argeş, în 21 mai ţine un discurs în catedrala
mitropolitană unde demascheaza pe dregători abuzivi.

19
Pr.Gabriel Cocara, ,, Ep.Ilarion al Argeșului”,în revista M.O., an XIV (1962) , nr. 5-6 , p. 307
20
Ibidem, p. 312.

9
 Moare la 7 ianuarie 1845, la vârsta de 67 de ani; trupul i-a fost înhumat la Mănăstirea
Antim Ivireanul din Bucureşti.

Samuil Tartasescu –Sinadom Locotenent de episcop (13ianuarie1845-30

septembrie1849).

După moartea episcopului Ilarion, Neofit care pe acea vreme era mitropolit, în acord
cu domnitorul, îi încredinţează conducerea Episcopiei Argesului, arhiereului Samuil
Sinadom .
Samuil se trăgea din familia Tartasescu, locuia la Piteşti, mulţi din ramul său au urmat
călugăriei şi chiar părinţii săi .
A trăit pe lângă Episcopia Buzăului unde avea şi rude, iar mai apoi s-a călugărit . A
fost hirotonit diacon şi a servit cu această funcţie Episcopiei timp de 20 de ani .
Avea o aleasă cultură, învăţase limba greacă având şi o bogată bibliotecă. După ce a
plecat de la Buzău a ajuns arhimandrit de scaun la Mitropolia Bucureşti.
În 1829 la 6 octombrie este numit stareţ la Mănăstirea Vierosi a cărei biserică o şi
reface.
A condus şcoala de candidaţi de preoţie de la Buliga; a fost ales apoi arhiereu titular
al sinaiului (Sinadom) mai precis în 14 august 1837.
După aceea este ales ocârmuitor al Episcopiei Argeş. Ajuns locotenent de episcopii îşi
reorganizează cancelaria episcopală de la Piteşti şi stă într-o strânsă legătură cu
Mitropolia.
A avut mare grijă de seminarul de la Curtea de Argeş, unde a încercat să aducă
profesori cât mai buni; a iniţiat şi apoi a verificat o cartografie a eparhiei.
A reparat Schitul Bratasesti de lângă Curtea de Argeş şi s-a îngrijit de multe
mănăstiri.
A fost simpatizant al revoluţiei din 1848 şi a primit pe răsculaţii din Piteşti la
reşedinţa sa, Schitul Buliga.
A murit în noaptea 29/30 septembrie 1849 la Schitul Buliga din Piteşti şi a fost
înmormântat la Mănăstirea Vieros.

10
 Clement (15 septembrie 1850-8 octombrie 1862).

S-a născut lângă Bucureşti, în satul Pantelimon; a fost diacon mirean, iar după ce a
rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Cernica.
În 1827 îl găsim stareţ la schitul Găiseni din Dâmboviţa
Despre episcopul Clement găsim date mai mult referitoare la înscăunarea sa în
Episcopia Argesului .
Episcopul Clement a păstrat la Episcopia Argesului până în 8 septembrie 1862 când
şi-a dat obştescul sfârşit şi s-a mutat la cele veşnice.

Neofit Scriban - Locotenent de episcop (30 octombrie 186 2–20mai 1865).

Mitropolia a orânduit ca după moartea lui Clement, la conducerea Episcopiei

Argesului să vină Neofit. Acesta s-a născut în 1808 în Burdujeni- Botoşani, era fiu de
preot şi avea numele de mirean Neculai.
A învăţat la Burdujeni, la 1833 a plecat la Iaşi şi a fost numit preot la biserica Sfinţii
Trei Ierarhi, unde urmează cursurile de la şcoala acestei biserici şi la Academia
Mihaileana ,, însuşindu-şi o dosa mare de cunoştinţă şi perfecţionându-se în stintele
21
literare şi filozofice, acum şi limbile greacă, latină şi franceză”
.
Reuşeşte să câştige încrederea multora, iar după terminarea cursurilor, în 1838 a fost
ales predicator şi catehet al Mitropoliei din Iaşi, însă nu a rămas aici mult timp deoarece
dornic de a afla noi cunoştinţe a plecat la Bucureşti pentru a urma cursurile de la Sfântul
Sava.
În 1842 a înfiinţat Şcoala Naţională de la Fălticeni, iar în 1843 se mută la Neamţ unde
deschide o şcoală a tinerilor monahi dornici de carte.
În 1846 este numit director la Şcoala Sfinţii Trei Ierarhi şi preot la biserica Sfântul
Vasile din Iaşi.
Timp de 3 ani cât a condus Episcopia a lăsat urme ale activităţii sale, el şi-a dat
demisia, susţinând că este bătrân şi plin de slăbiciuni.

21
Niculae Șerbănescu, op. cit, p. 612.

11
 Ghenadie Ţeposul (31 mai 1865 – 12 iulie 1868).

După demisia lui Neofit, guvernatorii lui Cuza, au propus şi ales la 31 mai 1865 pe
Ghenadie Ţeposul, care este cunoscut mai mult sub numele de “Argesiul”.
Acesta s-a născut în 1813, în satul Potoceni – Buzău, iar tatăl său era preot. S-a dus de
tânăr la Schitul Nifon unde s-a şi călugărit, iar mai apoi a devenit pe rând diacon,
cântăreţ, preot cu rang de arhimandrit.
În 1864 a fost numit episcop locţiitor la Episcopia Buzăului, apoi pe data de 10 mai
1865 a fost ale episcop de Roman, iar după câteva zile a trecut în locul lui Neofit Scriban.
În 1873 arhiereul Gherandie este numit episcop vicar al Episcopiei Buzăului ,, cu
titlul de Râmniceanul, iar un an mai apoi la 10 octombrie 1874 infintandu-se <<jurnalul
B.O.R>> a primit însărcinarea de preşedinte al comitetului redactor”22
.
A publicat B.O.R. , unele studii dar şi predicile sale foarte frumoase.
S-a sfârşit din viaţă la 30 mai 1877 în casele de la biserica Sfântul Dumitru din
Bucureşti, a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Neofit Scriban (19 iulie 1868 – 18 ianuarie 1873)

Despre el am vorbit mai înainte, acum se află la a doua păstorire; el se arată acum
ca ,, veghetor pentru apărarea prestigiului biserici şi al preoţilor ei”.23

Episcopul Neofit a fost un bun publicist scoţând la lumină multe cărţi didactice,
discursuri, broşuri de propagandă în epoca luptelor pentru unire.

Iosif Naninescu (18 ianuarie 1873 – 10 ianuarie 1874)

22
Ibidem, p. 615.
23
Ibidem.

12
 S-a născut în 1818 în satul Răzălău şi a primit la botez numele de Ioan; tatăl său fiind
preot. A rămas orfan şi a plecat la unchiul său, la Iaşi. Mai apoi pleacă la Bucureşti unde
ajunge ucenicul episcopului Chesarie, fiind călugărit de către acesta la 3 mai 1835.
În 1849 a fost numit stareţ la Mănăstirea Şerbăneşti – Morunglavul din Vâlcea, iar în
1850 a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Ioan cel Mare din Bucureşti.
În timpul cât a stat episcop al Argesului a început restaurarea ctitoriei lui Neagoe
Basarab, care căzuse pradă focului.
După plecarea sa din Eparhia Argesului, primeşte sub oblăduire Mitropolia Moldovei
şi a Sucevei.
Gherandie Petrescu (14 februarie 1876- 18 mai 1893).
S-a născut în martie 1836, în mahalaua Hagiului din Bucureşti şi a învăţat la şcoala de
la biserica Stelea şi Domniţa Bălaşa. În 1854 s-a dus la Mănăstirea Căldăruşani, iar în
1853 mitropolitul Nifon l-a luat în slujba Mitropoliei.
La 6 mai 1858 a fost uns în monahism, a fost pe rând diacon pe seama Mitropoliei şi
apoi preot. A fost mare eclesiarh al mitropoliei cu rang de protosinghel.
Este un important episcop deoarece în timpul său de păstorire la Argeş, s-ar fi înălţat
şi reconstruit 380 de biserici dintre care şi ctitoria liu Neagoe Basarab. A contribuit şi la
refacerea seminarului de la Curtea de Argeş; a oferit Facultăţii de Teologie din Bucureşti
o importantă sumă de bani.
A dat multe pastorale ,, având conţinut felurit. A ajutat diferite societăţi
filantropice”24
.
În 1918, la 31 august a murit şi a fost îngropat la biserica Cocioc lângă Mănăstirea
Căldăruşani.

Gherasim Timiş (16 martie 1894 -22 decembrie 1911)

Acest episcop este ultimul care a păstorit Episcopia Argesului în secolul al XIX-lea.

24
Ibidem, p. 619.

13
 El s-a născut la Iaşi la 14 august 1849, a urmat seminarul de la Socola şi a fost
hirotonit diacon de mir. Mai apoi a rămas văduv şi s-a călugărit în Mănăstirea Cernica, la
îndemnul lui Calinic Miclescu .
Acesta a făcut parte şi din Locotenenţa Mitropolitană, care a condus Mitropolia
Unglovlahiei în 1896.
Ca episcop el a avut mare grijă de lăcaşuri, a zidit o casă şi un paraclis la Mănăstirea
Turnu şi a reparat-o pe aceasta. A făcut îmbunătăţiri şi la Mănăstirea Stânişoara şi a lăsat
un buget Facultăţii de Teologie pentru tinerii ce vor merge la studii în străinătate.
A publicat în B.O.R. şi a tradus în 1886 -1887 ,, Teologia Dogmatică Ortodoxă “ a lui
Macarie.
La 22 decembrie şi-a dat obştescul sfârşit şi s-a mutat la cele veşnice în casele biserici
Antim din Bucureşti.

14
 Concluzii

Cu toate că secolul al XVIII-lea a fost un secol în care Biserica Romană a avut o

deflorire, iată că la sfersitul acestuia s-a reuşit înfiinţarea unei Episcopii anume Episcopia
Argesului.
În prima perioadă de funcţionare Episcopia a avut o perioadă de înflorire în care
lucrurile au mers oarecum bine, apoi între anii 1820-1830, Episcopia a avut şi perioada de
destabilizare, cu toate acestea ea şi-a continuat cursul şi o vedem chiar şi astăzi
funcţionând în inima României lângă poalele Carpaţilor.
Episcopia Argesului şi Muşcelului aşa cum se numeşte astăzi are în subordine 7
protopopiate şi îşi continuă cursul istoric pe care l-a luat încă de la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea25

25 “
Episcopia Argeșului și Mușcelului”, articol preluat de pe site-ul:”http://www.eparhiaargesului.ro
” la data de 29.04.2018

15
 Abrevieri

- B.O.R. – Biserica Ortodoxă Română.

- I.B.O.R. – Istoria Bisericii Ortodoxe Române
- I.B.M.B.O.R. – Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
- M.O. – Mitropolia Olteniei

16
 Bibliografie

1. Berechet, Ștefan, ,, Cartografia Episcopiei Argeșului în 1808”, în revista B.O.R., an

XL(1922), nr. 9.
2. Brătulescu, Victor, ,, Biserica din Bogdănești; Biserica din Valea Danului”, în revista
M.O., an XII(1960), nr.1-2.
3. Idem, ,, Hrisovul lui Alexandru Moruzi pentru înființarea Episcopiei Argeșului și
numirea lui Iosif ca titular al noii eparhii”, în revista M.O., an XV(1963), nr.11-12.
4. Cocora, Pr. Gabriel, ,, Episcopul Ilarion al Argeșului”, în revista M.O., an XIV(1962),
nr.5-6.
5. Idem, ,, O inițiativă a Episcopului Iosif de Argeș de a înființa tipografie”, în revista
M.O., an XVIII(1966), nr. 7 - 8.
6. “Episcopia Argeșului și Muscelului”, articol preluat de pe site-ul:”
http://www.eparhiaargesului.ro ” la data de 29.04.2018.
7. Molin, Virgil, ,, O activitate editorială comuna între Buda și Râmnic –Tipărirea în
două ediții identice a Octoihului din 1811”, în revista M.O., an XXVI (1974), nr. 1 - 2.
8. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, ,, I.B.O.R.”, ediția a II-a, vol.II, Ed. I.B.M.B.O.R.,
1994.
9. Potra, Prof. Dr. George, ,, Din activitatea culturală a Episcopului Iosif al Argeșului”,
în revista B.O.R., an XCVI(1978), nr. 9 -10.
10. Idem, ,, Din corespondența inedită a unor fețe bisericesti din Țara Românească și
Transilvania în veacul al XVIII-XIX”, în revista B.O.R., an LXXXVIII(1965), nr.1-2.
11. Șerbănescu, Niculae, ,, Episcopii Argeșului”, în revista M.O., an XVII(1965), nr.7-8.

17