CONSIDERAŢII PRIVIND
OPORTUNITATEA VALORIFICĂRII MUZEOGRAFICE
A PATRIMONIULUI ISTORIC AL MĂNĂSTIRII CĂPRIANA
Dintre lăcaşele monastice creştine din Republica
Moldova, cel mai vechi şi, pe bună dreptate, cel
mai semnificativ din punct de vedere al spirituali-
tăţii şi valorii istorice este Mănăstirea Căpriana.
Apărută prin anii ‘20 ai secolului al XV-lea, drept
ctitorie a voievodului Alexandru cel Bun, „Mănăs-
tirea de la Vişnevăţ”, după cum era denumită în
hrisovul domnesc de la 10 februarie 1429, avea să
traverseze în următoarele secole un parcurs spec-
taculos şi să se impună drept unul dintre cele mai
importante aşezăminte de cultură creştină orto-
doxă de la extrema de răsărit a lumii româneşti
(Postică, Constantinescu 1996, 19).
Istoria Mănăstirii Căpriana este indisolubil legată
de istoria Ţării Moldovei şi de marile personalităţi
ale neamului. Dacă Alexandru cel Bun a constru-
it prima biserică de lemn la Căpriana, Ştefan cel
Mare a zidit prima biserică din piatră pe care fiul
său Petru Rareş a reconstruit-o din temelie. Dom-
nitorii Moldovei au înzestrat mănăstirea cu moşii,
odoare şi veşminte scumpe. Graţie acestui sprijin,
dar şi a eforturilor comunităţii monahale de aici,
chiar de la începuturi, Mănăstirea Căpriana de-
vine un important centru de cultură şi spirituali-
tate. Primul stareţ al mănăstirii de la Vişnevăţ a
fost unul dintre cei mai mari cărturari ai vremii –
egumenul Chiprian, autorul lucrării hagiografice
„Jitia sau viaţa cuviosului nostru părinte Varvar,
cel izvorâtor de mir, care s-a ostenit în muntele
Palagonez” (N. Dabija), cea mai veche operă versi-
ficată, atestată documentar în spaţiul dintre Prut
şi Nistru. La Căpriana a trăit şi a activat egumenul
Eftimie, cronicarul de curte al domnitorului Ale-
xandru Lăpuşneanu, sol al principelui Moldovei
la Moscova. Tot aici Mitropolitul Gavriil Bănules-
cu-Bodoni şi-a scris cele mai valoroase lucrări cu
caracter religios şi didactic. Pe lângă mănăstire a
funcţionat o vestită şcoală de copişti şi, din 1905,
un seminar teologic (Ilviţchi 1999, 47). Vechea
mănăstire voievodală a avut o bibliotecă bogată,
una dintre cele mai vechi în spaţiul dintre Prut şi
Nistru. Începuturile ei au fost puse încă în seco-
lul al XV-lea de către egumenul Chiprian şi deja
Tyragetia, s.n., vol. III [XVIII], nr. 2, 2009, 329-334.
Elena Postică
în sec. al XVI-lea mănăstirea deţinea o întreagă
bibliotecă de literatură religioasă în cea mai mare
parte cărţi manuscrise. Dintre acestea au fost
identificate un Tetraevangheliar din sec. XVI, alt
Tetraevangheliar din 1545, dăruit de Petru Rareş
şi de soţia sa Elena, un Miscelaneu copiat în 1552
pentru Mănăstirea Căpriana de Evloghie, Istori-
siri din Noul Testament, un Liturghier din sec.
XVI (Eşanu et al. 2003, 73).
Chiar şi în epoca fanariotă, când mănăstirea se afla
sub controlul monahilor athoniţi, biblioteca ei a
fost completată cu un şir de cărţi noi, inclusiv: un
Miscelaneu manuscris; un Liturghier, Iaşi, 1759;
un Triod, Râmnic, 1761; o Psaltire, Iaşi, 1766; un
Mineu pe luna decembrie, Râmnic, 1759; Cuvin-
tele părintelui Teodor Studitul, Râmnic, 1784; un
Catavasier, Iaşi, 1792 – toate în limba română
(Eşanu et al. 2003, 77).
Secole la rând cei mai iscusiţi meşteri, între care
şi monahul Iezechil, au zugrăvit pentru locaşul
sfânt de la Căpriana icoane de o valoare artistică
inestimabilă, unele dintre ele ajungând să fasci-
neze privirile enoriaşilor până astăzi.
Cele mai importante transformări de ordin spi-
ritual, cultural şi material care s-au produs la
Mănăstirea Căpriana la începutul sec. al XIX-lea
sunt legate de numele Mitropolitului Gavriil Bă-
nulescu-Bodoni (1813-1821). Pe lângă faptul că
Mitropolitul s-a îngrijit de ameliorarea atmosfe-
rei spirituale, el a căutat să înzestreze biblioteca
mănăstirii cu noi cărţi, să reconstruiască vechea
biserică, să repare şi să construiască noi obiecte
de menire duhovnicească la mănăstire. Astfel,
în 1813-1814 sunt procurate noi cărţi, între care:
Vieţile sfinţilor pe lunile martie şi aprilie, Mănăs-
tirea Neamţ, 1813; Scara lui Ioan Sinaitul, Mă-
năstirea Neamţ, 1814, iar în 1815 arhimandritul şi
economul Gavriil procură pentru Mănăstirea Că-
priana un lot de cărţi tipărite la Tipografia Exar-
hicească din Chişinău (Mihail 1993, 211). Printre
cărţile apărute la această tipografie se numără şi
Liturghierul („Slujebnicul”), despre care istori-
329
 II. Materiale şi cercetări
cul literar Petre Haneş spunea că a fost „unul din
stâlpii puternici ai românismului în Basarabia”, o
carte de pe care „au învăţat cei mai mulţi preoţi,
de la 1815 încoace, să slujească în biserică o limbă
curat românească” (Buzilă 1996, 38). Şi în anii ur-
mători, graţie strădaniilor Mitropolitului Gavriil
Bănulescu-Bodoni, la Mănăstirea Căpriana sunt
aduse cărţi de o incontestabilă valoare istorică şi
culturală, inclusiv Noul Testament, Biblia în lim-
ba română, tipărită la Sankt Petersburg în anul
1819 ş.a. (Eşanu et al. 2003, 79)
Pe parcursul celei de-a doua perioade de aflare a
Mănăstirii Căpriana sub cârmuirea monahilor de
la Zograf (1837-1873), deşi diriguitorii ei erau pre-
ocupaţi mai mult de probleme economice în ve-
derea obţinerii unor venituri cât mai mari, totuşi,
la mănăstirea basarabeană au loc şi importante
acţiuni cu caracter cultural şi spiritual. Biblio-
teca mănăstirii a fost completată cu multă carte
religioasă românească. Prin străduinţa arhiman-
dritului Cozma şi a iconomului Pamfilie în 1868
biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului
a fost împodobită cu două icoane mari cu chivot
deosebit de frumoase, una a Sfântului Mare Mu-
cenic Gheorghe şi una a făcătorului de minuni Ie-
rarh Nicolae, cu multe podoabe şi veşminte scum-
pe (Eşanu et al. 2003, 82). Cu părere de rău, din
cauza multor încercări vitrege prin care a trecut
Mănăstirea Căpriana, mai cu seamă în secolul al
XX-lea, multe din vechile icoane ale mănăstirii au
fost nimicite, risipite, pierdute sau sustrase.
În condiţiile dezastrului politic şi militar, cauzat
de Primul Război Mondial şi de prăbuşirea impe-
riului ţarist multe dintre cele mai de seamă valori
culturale şi relicve bisericeşti de la Mănăstirea
Căpriana au fost înstrăinate şi duse în Rusia şi la
mănăstirea Zograf. După cum relata presa vremii,
călugării bulgari, apoi şi cei ruşi, profitând de ha-
osul provocat de război şi de lipsa autorităţilor lo-
cale, s-au dedat la mari abuzuri, înstrăinând fără
nici un drept o bună parte din patrimoniul care
aparţinuse de secole mănăstirii. Dintre obiecte-
le de cult înstrăinate făceau parte şase cruci de
argint aurite, două Evanghelii mari, îmbrăcate
în argint aurit, între care şi cea dăruită de Petru
Rareş la 1545, două potire mari aurite şi racla de
argint cu sfintele moaşte ale sfinţilor mucenici
Chiric, Iulita şi Gheorghe (Eşanu et al. 2003, 55).
Ca urmare a acestor fărădelegi, la Mănăstirea Că-
priana a rămas foarte puţin din vechea moştenire
culturală şi spirituală.
330
După Unirea Basarabiei cu România, graţie efor-
turilor depuse de călugării băştinaşi rămaşi la
Căpriana, dar şi a sprijinului acordat de către au-
torităţile române, la vechea mănăstire voievodală
se reiau activităţile obişnuite unui centru de rugă-
ciune şi credinţă.
În 1924, biblioteca Mănăstirii Căpriana cuprin-
dea 65 de cărţi româneşti vechi, dintre care cinci
datează din sec. XVIII: Liturghie – Iaşi, 1759;
Triod – Râmnic, 1761; Psaltire –Iaşi, 1766; Cu-
vintele Sf. Teodor Studitul – Râmnic, 1784; Minei
pe decembrie, 1785. Alte 57 de cărţi erau editate
în sec. XIX, iar trei – la începutul sec. al XX-lea.
Tot atunci în arhivele mănăstirii se afla icoana
„Răstignirii”, pictată la 12 septembrie 1821 (Mi-
hail 1993, 181). Dintre toate documentele ce se
păstrau aici cel mai important era Pomelnicul
mănăstirii Dobrovăţ. Se părea că lucrurile au in-
trat pe un făgaş normal, iar Mănăstirea Căpriana
începu să se încadreze treptat în viaţa spirituală a
mănăstirilor din întreaga ţară.
Din nefericire, acest proces firesc a fost întrerupt
de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondi-
al şi instaurarea comunismului în spaţiul dintre
Prut şi Nistru. Rând pe rând, bisericile şi mănăs-
tirile sunt închise. Teroarea ateistă nu a ocolit nici
complexul monastic de la Căpriana. În toamna
anului 1962 sfântul locaş este lichidat, patrimo-
niul mănăstirii fiind jefuit, nimicit sau confiscat.
Deşi statul sovietic a declarat Mănăstirea Căpri-
ana monument de arhitectură ocrotit de stat, în
realitate nu s-a făcut nimic pentru a-l sprijini şi
a-l salva de distrugere. După 1962, ansamblul
monastic a fost transformat în sanatoriu pentru
copiii bolnavi de tuberculoză. Trapeza mănăstirii
a fost „reprofilată” în club sătesc, unde se organi-
zau serate, petreceri, nunţi, încheiate de cele mai
multe ori cu devastări şi jafuri. Această situaţie
dezastruoasă a durat până la finele anilor ‘80 ai
secolului XX, când sub presiunea evenimentelor
mişcării de renaştere naţională, mănăstirea revi-
ne la fireasca ei menire. Astfel, la începutul anului
1989, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri
al Republicii Moldova, Mănăstirea Căpriana este
redeschisă. Au demarat lucrările de restaurare şi
reparaţie a edificiilor complexului monastic care
s-au amplificat odată cu implicarea directă a auto-
rităţilor centrale ale statului, precum şi graţie aju-
torului acordat de către oamenii de bună credinţă
din întreaga republică. La Căpriana au început să
revină şi bunurile culturale care cândva îi apar-
 E. Postică, Consideraţii privind oportunitatea valorificării muzeografice a patrimoniului istoric
ţinuse. Un exemplu demn de urmat a fost ges-
tul pictorului Mihai Jovmir din s. Costeşti, r-nul
Ialoveni, care în cadrul maratonului radiofonic
din februarie 2003 organizat în scopul colectării
mijloacelor necesare reconstrucţiei Complexului
monastic Căpriana, a reîntors locaşului sfânt car-
tea „Vieţile sfinţilor pe luna aprilie” (Mănăstirea
Neamţ 1813), care potrivit unei însemnări margi-
nale, a aparţinut bibliotecii mănăstirii de la izvoa-
rele Işnovăţului (Eşanu et al. 2003, 88)
Odată cu finisarea lucrărilor de restaurare şi re-
construcţie efectuate la Căpriana pe parcursul ul-
timilor ani (2003-2008), pe ordinea de zi a apărut
şi problema valorificării muzeografice a patrimo-
niului istoric, cultural şi religios al Complexului
monastic. Identificarea căilor de soluţionare a
acestei probleme a devenit subiectul unor dispute
aprigi între muzeografi şi autorităţile centrale ale
Republicii Moldova.
La 26 noiembrie 2007, Guvernul Republicii Mol-
dova a adoptat Hotărârea cu nr. 1287 „Cu privire
la crearea Muzeului Naţional „Complexul Monas-
tic Căpriana”, filială a Muzeului Naţional de Ar-
heologie şi Istorie a Moldovei” (MO 2007, 39), iar
la 30.11.2007, Ministerul Culturii şi Turismului al
Republicii Moldova, printr-o dispoziţie specială a
cerut Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie
a Moldovei, în termen de până la 20 decembrie
2007, „elaborarea regulamentului muzeului, pla-
nului de acţiuni pentru punerea în valoare a mo-
numentului, precum şi devizul de cheltuieli pen-
tru realizarea lui”.
Cu regret, suntem nevoiţi să constatăm că aceste
documente ridică multe semne de întrebare, ce
fac imposibilă realizarea lor în formula în care au
fost adoptate. Se pare că la etapa de elaborare a
hotărârii menţionate nu a fost consultată opinia
specialiştilor din domeniu, altfel nu ne putem ex-
plica cum de a fost posibilă elaborarea şi adopta-
rea unei hotărâri atât de confuze, cu prevederi ce
contravin legislaţiei în vigoare, inclusiv Constitu-
ţiei Republicii Moldova.
În primul rând, trezeşte nedumerire denumirea
şi statutul noii instituţii muzeale. Am putea vorbi
de un eventual Muzeu al Complexului Monastic
Căpriana, şi nu de „Muzeul Naţional Complexul
Monastic Căpriana”, filială a Muzeului Naţio-
nal de Arheologie şi Istorie a Moldovei”, or, din
câte înţelegem, bisericile şi clădirile auxiliare de
pe teritoriul Complexului Monastic Căpriana vor
rămâne în proprietatea Bisericii Ortodoxe din
Moldova şi, prin urmare, nu pot fi încadrate de
un muzeu, fie el şi naţional. În plus, un muzeu na-
ţional nu poate fi parte componentă a altui muzeu
naţional.
În al doilea rând, Muzeul Naţional de Arheolo-
gie şi Istorie a Moldovei este o instituţie de stat
subordonată Ministerului Culturii şi Turismului
al RM, pe când un eventual Muzeu al Complexu-
lui Monastic Căpriana ar trebui să fie subordonat
Complexului Monastic Căpriana ce aparţine Bise-
ricii Ortodoxe din Moldova. Un astfel de statut au
majoritatea muzeelor organizate pe lângă mănăs-
tirile din Rusia, România şi alte ţări.
Întrucât potrivit legislaţiei RM, biserica este se-
parată de stat, Muzeul Naţional de Arheologie şi
Istorie a Moldovei nu poate avea o filială în cadrul
unei instituţii de cult. O instituţie muzeală şi o in-
stituţie de cult funcţională sunt lucruri diferite, cu
funcţii diferite.
Menţionăm, de asemenea, că nici Hotărârea Gu-
vernului Republicii Moldova şi nici ordonanţa
Ministerului Culturii şi Turismului nu stipulează
care va fi profilul viitorului muzeu, în baza cărui
patrimoniu va fi creat şi în care local va fi ampla-
sat. Nu este clar despre ce „plan de acţiuni” este
vorba şi care „monument” urmează a fi pus în va-
loare. Dacă se are în vedere un nou edificiu ce ur-
mează a fi construit special pentru muzeu, atunci
acesta nu va avea valoare de monument.
În lipsa acestor componente – profil clar, patri-
moniu, local, statut legal – nu poate fi elaborat
nici regulamentul muzeului, nici un „plan de ac-
ţiuni” şi, cu atât mai mult, un deviz de cheltuieli
pentru realizarea lui şi, prin urmare, nu poate fi
pusă în aplicare nici hotărârea executivului repu-
blican „Cu privire la crearea Muzeului Naţional
„Complexul Monastic Căpriana”, filială a Muzeu-
lui Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei”.
Decizia privind crearea unui eventual Muzeu al
Complexului monastic Căpriana trebuie să apar-
ţină Guvernului Republicii Moldova şi Bisericii
Ortodoxe din Moldova, urmând să fie subordo-
nat din punct de vedere financiar şi administra-
tiv Mitropoliei Moldovei, iar din punct de vedere
muzeografic şi ştiinţific – Ministerului Culturii şi
Turismului al Republicii Moldova şi Academiei de
Ştiinţe a Moldovei.
Noua instituţie muzeală ar trebui să aibă ca obiec-
tiv principal reconstituirea celor mai semnificati-
331
 II. Materiale şi cercetări
ve pagini din istoria apariţiei şi evoluţiei vechiului
sit mănăstiresc, începând cu cele mai vechi tim-
puri până în prezent.
Suportul ştiinţific al expoziţiei permanente ur-
mează să se sprijine pe rezultatele investigaţiilor
întreprinse de arheologii şi istoricii din Republica
Moldova în ultimii 10-15 ani, pe modificările pro-
funde ce au intervenit în ultima perioadă în mu-
zeografia contemporană. Totodată, este absolut
necesar ca expoziţia viitorului muzeu să fie creată
în baza unui patrimoniu autentic şi divers: cărţi
bisericeşti, obiecte de cult, icoane, vestimentaţie
ecleziastică, fotografii, documente, piese arheo-
logice ş. a. relicve care ar reflecta istoria acestei
instituţii şi a slujitorilor ei.
Deşi în momentul închiderii Mănăstirii Căpriana
(1962) cea mai mare parte a patrimoniului a fost
jefuit, distrus sau confiscat, totuşi, unele bunuri
culturale au fost salvate şi graţie unor entuziaşti
ai culturii au ajuns în cele din urmă în fondurile
Muzeului Naţional de Artă din Chişinău. Este vor-
ba de mai multe icoane care datează cu sec. XVIII,
obiecte de cult, tetrapoade, porţi împărăteşti, ico-
nostasul, jilţul arhieresc şi toiagul Mitropolitului
Gavriil Bănulescu-Bodoni1. La Muzeul Naţional
de Artă al Moldovei se păstrează actualmente şi
Pomelnicul Mănăstirii Căpriana2 – un impresio-
nant şi valoros monument de cultură scrisă, în-
ceputurile căreia au fost puse în epoca lui Ştefan
cel Mare. Unele piese etnografice cu referinţă la
istoria Mănăstirii Căpriana au fost depozitate în
fondurile Muzeului Naţional de Etnografie şi Is-
torie Naturală.
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldo-
vei, de asemenea, deţine câteva colecţii importan-
te de piese care se referă direct la istoria Mănăstirii
Căpriana şi care provin din săpăturile arheologice
efectuate la Căpriana în anii 2001-2002. Deosebit
de valoroase sunt colecţiile de textile arheologice3
(fragmente de manşete, brâie, de ţesături, catife-
le şi accesorii cu rol ornamental), descoperite în
necropola din Biserica Adormirii Maicii Domnu-
lui şi, care datează din sec. XVI-XVII, colecţia de
monede otomane4 şi europene5 (146 de unităţi),
1
MNAM, nr. inv. 1133/3429, 1135/3796, 18828/1638, 17932/
1502, 17930/1500, 17931/1501, 17933/1503, 18836/1646,
18141/1555, 1355/3506, 1364/3507, 1365/3508, 1348/1816,
1349/1882, 1356/3542, 1357/1883, 1358/1888, 1360/3511,
1361/1815, 1368/2111, 1373/3513.
2
MNAM, nr. inv. 1366/3845.
3
MNAIM, FB - 25838 (1-218), FB - 255737 (1-90).
4
MNAIM, FB - 26985 (1-24), FB - 27360 (1-83).
5
MNAIM, FB - 27633 (1-3), FB-27699 (1-2).
332
datată cu sec. XV-XVIII, două sfeşnice din cera-
mică (sec. XVI), icoana din cavoul lui Gavriil Bă-
nulescu-Bodoni, un epitaf, câteva cruci de lemn şi
cărămizi funerare datate cu sec. XIX, precum şi o
scrisoare pe lemn în care este descrisă starea Mă-
năstirii Căpriana din prima jumătate a secolului
al XX-lea. Ca urmare a unor achiziţii efectuate de
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Mol-
dovei la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, în
patrimoniul instituţiei au intrat câteva cărţi tipă-
rite în perioada mitropolitului Gavriil Bănulescu-
Bodoni la Tipografia Exarhicească din Chişinău.
Printre acestea sunt: Liturghie (1815)6, Te-Deum
(1816)7, Molebnic (1816)8, Ceaslov (1817)9, Psalti-
re (1818)10, Molitvenic (1820) ş.a.
Printr-o decizie guvernamentală, cele mai valo-
roase relicve referitoare la istoricul Mănăstirii Că-
priana, care actualmente se păstrează în fondurile
celor trei muzee naţionale din capitală, ar putea fi
transferate şi etalate în cadrul unei eventuale ex-
poziţii permanente a Muzeului Complexului mo-
nastic Căpriana.
Muzeul ar putea fi amplasat într-o clădire istori-
că sau chiar în localul Bisericii Adormirii Maicii
Domnului – cel mai valoros monument istoric de
pe teritoriul vechiului sit monastic. O altă varian-
tă propusă de specialişti ar fi muzeificarea biseri-
cii şi a celor două obiective de arhitectură medi-
evală, de o semnificaţie deosebită, descoperite în
urma săpăturilor arheologice în preajma Bisericii
Adormirii Maicii Domnului. Este vorba de Zidul
medieval (segmente datate cu sec. XV-XVII şi
XVII-XVIII) şi Turnul-clopotniţă de intrare în
mănăstire, construit în secolul al XV-lea.
Având în vedere că cele trei biserici care formează
ansamblul monastic Căpriana – Biserica Adormi-
rea Maicii Domnului (1420-1429), reconstruită de
Petru Rareş şi remodificată de către mitropolitul
Gavriil Bănulescu-Bodoni, Biserica de iarnă „Sf.
Nicolae” (sec. XVIII) şi Biserica „Sf. Gheorghe”
(1903-1905) – sunt veritabile monumente de ar-
hitectură şi, în acelaşi timp, monumente istorico-
culturale de o valoare incontestabilă; ţinând cont
de faptul că Mănăstirea Căpriana este cel mai
vechi locaş monastic, unica mănăstire voievodală
şi unica mănăstire din spaţiul dintre Prut şi Nis-
tru care păstrează arhitectura medievală clasică
6
MNAIM, FB - 14379.
7
MNAIM, FB - 23574.
8
MNAIM, FB - 23062-41.
9
MNAIM, FB - 23588-9.
10
MNAIM, FB - 24091.
 E. Postică, Consideraţii privind oportunitatea valorificării muzeografice a patrimoniului istoric

moldovenească, poate ar fi cazul ca întregul Com-
plex Monastic Căpriana să fie transformat într-o
instituţie muzeală independentă cu statut de mu-
zeu-mănăstire.
Rămâne de văzut dacă Ministerul Culturii şi Tu-
rismului al Republicii Moldova va avea curajul să
repare greşelile admise şi să solicite abrogarea
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova din 26
noiembrie 2007 „Cu privire la crearea Muzeului
Naţional „Complexul Monastic Căpriana”, fili-
ală a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie
a Moldovei” pentru a putea iniţia un nou proiect
naţional de valorificare muzeografică a patrimo-
niului istoric şi cultural al Mănăstirii Căpriana.
Între timp, la 28 august 2008, de hramul mă-
năstirii, pentru prima dată în ultima jumătate de
veac, la Căpriana au revenit o parte din vestigiile
care cândva au împodobit locaşul sfânt. Este vor-
ba de circa 130 de piese de patrimoniu din fon-
durile a două muzee naţionale – Muzeul Naţional
de Arheologie şi Istorie a Moldovei şi Muzeul Na-
ţional de Artă a Moldovei – care au fost reunite
în cadrul expoziţiei temporare „Trecut şi prezent
la Mănăstirea Căpriana”. Sute de enoriaşi care au
păşit pragul mănăstirii în această zi de sărbătoa-
re au admirat vechile icoane ale mănăstirii, piese
arheologice, obiecte de cult, documente şi cărţi
bisericeşti cu valoare de unicat.
Este patrimoniul care simbolizează identitatea
noastră naţională şi religioasă, patrimoniu pe
care avem datoria să-l adunăm, să-l ocrotim şi
să-l transmitem intact posterităţii.

Bibliografie

Buzilă 1996: B. Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia (1812-1918, 1918-1944) (Chişinău: „Ştiinţa”
1996).
Dabija 1997: N. Dabija, Căpriana – o Putnă a Basarabiei. Literatura şi Arta, 7 august 1997, 1.
Eşanu et al. 2003: A. Eşanu, V. Eşanu, N. Fuştei, V. Pelin, I. Negrei, Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX) (Chişi-
nău: „Pontos” 2003).
Ghimpu 2000: Vl. Ghimpu, Biserici şi mănăstiri medievale în Basarabia (Chişinău 2000).
Ilviţchi 1999: L. Ilviţchi, Mănăstirile şi schiturile din Basarabia, Chişinău 1999
Mihail 1993: P. Mihail, Mărturii de spiritualitate românească din Basarabia (Chişinău: „Ştiinţa” 1993).
MO 2007: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 184-187, 30 noiembrie 2007, 39.
Postică, Constantinescu 1996: Gh. Postică, N. Constantinescu, Căpriana. Repere istorico-arheologice (Chişi-
nău: „Ştiinţa” 1996).
Postică 2003: Gh. Postică, Mănăstirea Căpriana (de la întemeiere până în zilele noastre). Ediţia a II-a revăzută şi
completată (Chişinău: „Pontos” 2003).

Considerations regarding the opportunity of Căpriana Monastery’s historic heritage

museum valorization

Abstract
The monastic complex Căpriana is among the most important historic and cultural monuments from the territory
of the Republic of Moldova and it is considered a complex of medieval and modern religious architecture having a
unique value. Its history is indissolubly connected to the history of Ţara Moldovei and the greatest personalities of
the country: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Metropolitan Gavriil
Bănulescu-Bodoni etc. From this viewpoint the scientific and museographic valorization of this monument has be-
come an imperative of the time, an honorable obligation before the history and the memory of our predecessors.
The identification of the ways for resolving this problem has become the subject of some aroused debates between
the museographers and the central authorities of the Republic of Moldova, the governmental project „Regarding
the creation of the National Museum „The monastic complex Căpriana”, subsidiary of the National Museum of
Archaeology and History of Moldova” being qualified by the specialists as imaginative and illegal, as, according to
them, it contravenes the legislation in force, including the Constitution of the Republic of Moldova.
The author proposes the initiation of a new national project for the valorization of the Monastery Căpriana heritage
that would enable, among others, the museification of the Church Assumption of Holly Virgin and of the two me-
dieval architecture objectives from the church vicinity (the medieval wall and the foundation of the tour-belfry) or
the creation of an independent museographic institution with a museum-monastery statue.

333
 II. Materiale şi cercetări

Некоторые соображения о необходимости музейного освоения исторического

наследия Кэприянского монастыря

Резюме
Кэприянский монастырь является одним из самых значительных памятников истории и культуры на тер-
ритории Республики Молдова, считающийся и уникальным ансамблем средневековой и новейшей религи-
озной архитектуры. Его история неразрывно связана с историей молдавского государства и выдающимися
личностями нашего народа: Александру чел Бун, Штефан чел Маре, Петру Рареш, Александру Лэпушняну,
митрополит Гавриил Бэнулеску-Бодони и др. Исходя из этих соображений, научное и музейное освоение
этого памятника стала насущной необходимостью и почетным долгом по отношению к истории и памяти
наших предков.
Идентификация путей решения этой проблемы стала предметом острых споров между музейными работ-
никами и центральными властями Республики Молдова. Правительственный проект «О создании Нацио-
нального музея Кэприянский монастырский комплекс», как филиал Национального музея археологии и
истории Молдовы был квалифицирован специалистами отрасли как утопический и незаконный, так как,
по их мнению, он противоречит действующему законодательству, в том числе Конституции Республики
Молдова.
Автор предлагает инициировать новый проект музейного освоения исторического и культурного насле-
дия Кэприянского монастыря, который позволил бы, так же, музеифицировать церковь Успения Божьей
Матери и двух объектов средневековой архитектуры, находящихся вблизи церкви (Средневековая стена и
Фундамент колокольни) или создать независимое музейное учреждение со статусом «музей-монастырь».

15.03.2009

Dr. Elena Postică, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, str. 31 August, 121-A, MD-2012 Chişinău,
Republica Moldova

334